«Cuvântul scripturistic și tradițional este prezent real, permanent, actual, viu și lucrător: „Fiul omului, acești conducători religioși sunt lași, vicioși, fără curaj (doar la păcat și la răzbunat), își poartă idolii în inimi și au ochii ațintiți pe ceea ce i-au făcut să cadă în nedreptate. Pot Eu să le răspund când din inima lor ies desfrânări, hulă? Și cu ochii poftesc, lăcomesc, curvesc, în loc să vadă Dumnezeirea și să le clocotească în inimi Euharistia. Dacă cineva din monahi, cler, creștini, care poartă în inimă idoli și are privirea țintită pe viciile ce l-a făcut să cadă în nedreptate, va veni să întrebe pe profet, oare aș putea Eu, Dumnezeu, să le dau răspuns de față cu mulțimea idolilor lor? Să înțeleagă dar monahismul, clerul, creștinii în inima lor că ei toți au ajuns străini de Mine prin ateism și materialism și apostazie. Deci abăteți-vă și vă întoarceți de la idolatrie și de la toate urâciunile. Voi îndepărta Fața mea de la fața omului ateu eretic și îl voi pierde, îl voi face să fie SEMN de pomină și veți cunoaște epistemologia, că Eu sunt Χριστός - Θεός. Iată de ce Hristos nu vă mai răspunde azi teofanic întrupând revelația față de hulitorii vrăjmași. Iar dacă voi, proorocii mincinoși, veți amăgi și veți spune cuvânt șerpesc în loc de ceresc, ca și cum Eu, Dumnezeu, vi l-am spus, atunci Eu voi întinde mâna Mea și vă voi stârpi din poporul Meu creștin și așa vor lua toți pedeapsa pentru nelegiuirea voastră. Creștinismul să nu se mai abată de la Mine și să nu se mai întineze cu tot felul de nelegiuiri ca să fie poporul Meu și Eu Dumnezeul lor” (Iezechiel 14, 1-11). Azi nici nu-i mai întrebați pe profeți și nici nu-i lăsați să propovăduiască pe Hristos, dar Logosul vorbește prin noi, cei prigoniți. Dacă dreptul abia se mântuiește, ce veți face voi, nelegiuiților și apostaților? A slobozit Hristos prigoana ca fiecare să-și precizeze poziția clară pro sau contra. Nu mai fiți căldicei încropiți, leșinați, lași, dubitativi, indiferentiști! Ori fierbinți, ori reci! Noi să fim fierbinți în iubirea de Hristos și să lucrăm cu timp și fără vreme pentru mântuirea noastră, că vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze. Suntem prigoniți și de cei de aproape și de departe și n-avem nicio putere dacă nu apelăm la puterea și mijloacele lui Hristos. Iar Hristos lucrează direct, imediat, fără mediatori, precum n-a mai lucrat decât la crearea cosmosului și la Întrupare, că e în preajma venirii Parusiei, eshatologiei sfârșitului spațiului-timpului și începutul veșniciei Infinitului fără început fără început și fără sfârșit. Hristos e Alfa și Omega (Ἐγὼ τὸ Ἄλφα καὶ τὸ Ὦ), Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul, deci numai în Hristos are început și sfârșit infinitul și eternitatea. Iată dezlegarea filosofică și științifică a Infinitului în limitat și a clipei mărite eternizate (Ô temps, suspends ton vol!). Iată plinirea științei și filosofiei și dezlegarea tuturor problemelor, întrebărilor. Iată plinirea dictonului „Omnia scientiae ad theologia ancillatur”. Sfânta Biserică este arătată prin lemnul viței și noi avem Lemnul Sfintei Cruci. Cuvântul ceresc este azi în cosmos că s-au deschis cerurile de s-au ridicat toate darurile la cer și vorbește Hristos direct logos divin și Se arată și Se dăruiește. La spartul bâlciului deșertăciunilor, la talcioc, la taica Lazăr a ajuns lumea și pofta ei și cosmosul creat. Dacă voi împărțiți totul spre pierzare și pentru arvunirea iadului, iată că Hristos Se împarte și nu Se desparte și Se împărtășește și Se arată și grăiește tuturor spre mântuire pentru arvuna Împărăției cerurilor, pentru Raiul cel triumfător. Nu vă puteți împotrivi Euharistiei și teofaniei, de vreme ce înșivă faceți abuz de contrarietate și contradicție. Fiecare ne alegem partea cea bună. Noi știm că partea Mariei e bună, pe când voi ziceți binelui rău și răului bine. Nu vă supărăm cu nimic, ateilor, dar lăsați-ne și voi în pace să ne împărtășim, să vorbim cu Dumnezeul Cel viu, să ne îndulcim de dulcele scump Odor Dumnezeu».

Profeții – în curând la Editura „Floarea de April”