Potentiali parteneri ai Papornitei Mosului

[Adrian Pop]

Buna ziua,
Imi place ideea inedita a Dumneavoastra cu fabricarea painii in test.
Suntem initiatorii proiectului " Papornita Mosului " in Romania. Sunt convins ca putem completa oferta noastra clientilor, cu astfel de paini facute pe vatra.
Pentru inceput as vrea sa cumparam 3 testuri din cele trei modele si un vatrai, pentru a invata sa face painea de care am spus. Ulterior vrem sa cumparam zeci de astfel de testuri si poate chiar mai multe, in functie de cum dezvoltam afacerea noastra.


Cateva date despre noi in care va aducem la cunostinta cine suntem si cu ce ne ocupam :

PRINCIPII DE CONVIEȚUIRE PE PLANETA PĂCII

https://www.youtube.com/watch?v=ccRezUTzrno




https://www.facebook.com/PapornitaMosului


Telefon pentru contact whatsapp - 0723 663 100




SUCCES in tot ce faceti !!!!!!



DOAMNE AJUTA !

[Adrian Pop]

https://www.facebook.com/testepentrupaine/

[Adrian Pop]

[18:13, 27.07.2020] Adrian Pop: trebuie sa facem si noi painea naostra la test
[18:46, 27.07.2020] Adrian Pop: https://www.facebook.com/testepentru...71101283092634
[18:49, 27.07.2020] Adrian Pop: https://www.facebook.com/testepentru...05047330850691


https://www.facebook.com/testepentru...87287904675479

[Adrian Pop]

Pe paini o sa punem sigla noastra....


https://www.facebook.com/17239376296...65332813630010

CAM ASA CEVA

[Adrian Pop]

https://www.facebook.com/PapornitaMo...31076261982803

[Adrian Pop]

Pe paini o sa punem sigla noastra....

[Adrian Pop]

TESTUL –UN ARHAIC CUPTOR MOBIL PENTRU COPT PAINEA

Campia Olteniei, cu terenurile sale foarte fertile a favorizat din cele mai vechi timpuri cultivarea cerealelor. Numeroasele vestigii arheologice, marturiile scrise ca si marea multime a credintelor si obiceiurilor, reminiscente ale unor vechi rituri agrare, dovedesc faptul ca de milenii, agricultura a fost una din ocupatiile de baza ale locuitorilor acestor meleaguri, lucru valabil pentru intregul spatiul carpato-danubian.
Inca din secolul al V – lea a. Chr., istoricul grec Xenofon noteaza utilizarea unor „paini mari dospite” ce se preparau pe aceste meleaguri, iar Plinius cel Batran (sec. I p. Chr.) mentioneaza in Tracia existenta mai multor specii de grau si remarca „painea foarte buna la gust” (din mei), in timp ce pe Columna lui Traian sunt reprezentati legionarii romani secerand pe ogoarele cultivate de daci.
In secolul al V – lea, Priscus Panites (unul din solii trimisi de imparatul bizantin Theodosius al II-lea la curtea lui Attila) consemneaza in notele sale privind locuitorii satelor de pe teritoriul de azi al Romaniei ca la ospat „au pus pe mese paine”. Mai tarziu, Georgios Kedrenos (sec. X) si Ana Comnena (sec. XI) referindu-se la teritoriile nord–dunarene, amintesc preocuparea locuitorilor de a semana grau si mei. Afirmatiile lor sunt sustinute de descoperirile arheologice, evidente documente privind dezvoltarea agriculturii si folosirea cerealelor in alimentatie: vase de lut cu grau si mei, gropi de cereale, rasnite de piatra, etc., toate aceste documente dovedind ca evolutia agriculturii in spatiul carpato-danubian a fost neintrerupta.






In Campia Olteniei, viata economica a fost dominata de agricultura. Pe teritoriul acestei campii este asezata comuna Farcasele, formata din satele: Farcasele (Farcasu de Sus), Farcasu de Jos, Hotarani si Ghimpati. Primele documente scrise care vorbesc despre satele respective dateaza din secolul al XVI – lea.
Intr-un document din 1532–1533, noiembrie 14, apare mentionat satul Hotarani, intr-o porunca pe care o da Vlad Vintila lui Stan din Hotarani „sa lase in pace satul Muscel (actualul sat Dranovat) al manastirii Bistrita”.
Satul Farcasu este mentionat documentar in 1583, mai 9, cand Mihnea Turcitul intareste lui Ivan postelnic satul Cocicodia in urma unei judecati avute cu „Parve din Farcasu”.
Desi primele mentiuni scrise dateaza abia din secolul al XVI – lea, descoperirile arheologice facute pe teritoriul actual al comunei Farcasele arata ca viata omeneasca a pulsat aici inca din neolitic.
Sapaturile sistematice efectuate de Marin Nica in decursul anilor la Farcasu de Jos („La cimitir”), Farcasu de Sus („Pe coasta” si „Saliste”) si la Hotarani („La scoala” si „La turn”) au dovedit o evolutie neintrerupta a culturilor neolitice Dudesti, Vadastra, Boian si Salcuta. Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului este reprezentata de descoperirile apartinand culturii Cotofeni, iar cele mai vechi urme care atesta locuirea acestei zone in epoca bronzului apartin culturilor Glina si Verbicioara.

In perioada de la sfarsitul secolului al II – lea a. Chr. pana, probabil, in secolul I p. Chr., a existat in zona Farcasele – Hotarani – Dobrosloveni un nucleu de intensa locuire geto-dacica.
Majoritatea cercetatorilor sunt de acord in a localiza aici vechea asezare dacica Malva. Imbratisand cu convingere parerea potrivit careia Malva se gasea in zona Romulei de mai tarziu, o parte dintre arheologi cred insa ca ea nu trebuie sa fi fost neaparat pe locul actualului sat Resca (teritoriu pe care s-a format orasul Romula) unde urmele de locuire dacica sunt totusi putin concludente in stadiul actual al cercetarilor. Dupa parerea lor aceste nume puteau sa apartina uneia dintre asezarile din imediata vecinatate, mai intinsa si mai bogata in vestigii dacice, cum ar fi cea de la Hotarani sau, mai ales, cea de la Farcasu de Jos. Numele dacic Malva a avut o rezonanta atat de puternica printre locuitori incat a fost preluat de asezarea romana nou intemeiata, el pastrandu-se in memoria locuitorilor si dupa ce orasul a primit oficial denumirea de Romula. Astfel se explica folosirea lui atat in titulatura de mai tarziu a provinciei Dacia Malvensis, cat si in unele texte epigrafice in care se dorea individualizarea Romulei din Dacia, pentru a nu se confunda cu unele localitati omonime din imperiu.

[Adrian Pop]

In urma razboaielor daco – romane, populatia autohtona a continuat sa traiasca aproximativ in limitele vechior vetre, ducand o viata romanica corespunzatoare intensificarii procesului de romanizare ce a urmat cuceririi traiane. Dupa cum o dovedesc vestigiile arheologice si numismatice la Farcasu de Sus a existat o prospera asezare daco – romana iar la Hotarani au fost identificate urmele unui vicus roman.
In perioada stapanirii romane, ocupatia de baza a locuitorilor a ramas tot agricultura, care a cunoscut o dezvoltare mai ampla, dat fiind faptul ca exploatarea economica a Daciei se baza tot mai mult pe exploaterea pamantului, Campia Olteniei de astazi reprezentand o insemnata parte din granarul Daciei.
Dupa retragerea aureliana (271-275) populatia autohtona romanizata a continuat sa locuiasca neintrerupt pe vechile vetre atat la Farcasu de Sus si de Jos, cat si la Hotarani.

Numeroasele unelte legate de cultivarea cerealelor, gropile de provizii, ca si vestigiile unor instalatii pentru copt painea descoperite cu prilejul sapaturilor arheologice pe tot cuprinsul acestui teritoriu dovedesc ca cereale precum meiul, graul si secara au jucat un rol important in alimentatia populatiei.
La inceput, din cereale macinate cu ajutorul rasnitei, se preparau turte nedospite care se coceau in „spuza” incinsa a vetrei. Vatra era lucrata dintr-un strat de pietris de rau acoperit cu o lipitura de lut groasa, din pamant batut, din caramizi fixate intr-un strat de nisip.
Cu timpul, s-a ajuns la construirea unor instalatii speciale pentru coptul painii. Pe parcurs, ca urmare a dezvoltarii agriculturii si a extinderii suprafetelor cultivate cu grau, s-au dezvoltat si perfectionat noi sisteme menite sa imbunatateasca modul de preparare a cerealelor si respectiv alimentatia.






Cele mai vechi sisteme pentru copt painea folosite pana astazi de locuitorii judetului Olt sunt testul si cuptorul pe vatra. Faptul ca aceste instalatii care s-au folosit concomitent sunt legate de vatra libera cu horn demonstreaza o data mai mult vechimea lor.
Denumirea testului vine din cuvantul latin „testum” care inseamna vas de lut, capac de argila. Cel mai vechi test descoperit pe terirtoriul judetului Olt – comuna Farcasele – dateaza din secolul al X – lea. El a fost gasit in anul 2002 in timpul sapaturilor arheologice organizate la Farcasu de Jos, cam la 50 m de cimitir, intr-o locuinta semiingropata (sec. X–XI). Alt test descoperit in acelasi an dateaza aproximativ din secolul al XVI–lea, si a fost descoperit tot la Farcasu de Jos, in punctul „La cimitir” tot intr-o locuinta semiangropata (sec. XV–XVI).
Fata de cuptorul de dimensiuni mari, testul prezinta avantajul ca se incalzeste mai repede, „cu surcele, balarii, coceni de porumb si bete de floarea soarelui” si ca, pe langa paine dospita, azima, turta, se coc sub el si alte mancaruri (ghiveci, cartofi, carne).
Tehnica de confectionare a testului este similara cu cea a ceramicii primitive, modelata cu mana si lasata sa se usuce la soare. In comuna Beuca, judetul Teleorman se confectioneaza si in prezent testuri din pamant, acest lucru fiind un apanaj in exclusivitate al femeilor. Faptul ca doar femeile fac testuri credem ca este urmarea unor implicatii de natura magico–religioasa, care au persistat in decursul timpului.

Prin coroborarea datelor rezultate din sapaturile arheologice cu studiul sistemelor de copt mai recente din locuinta taraneasca, am putut remarca in judetul Olt continuitatea unor forme fara intrerupere din neolitic pana in zilele noastre.
Dintre toate sistemele folosite pentru copt painea in judetul Olt, cel mai arhaic este testul.
Asa cum rezulta din etimologia cuvantului si din faptul ca si grecii il foloseau pentru coptul painii, testul a avut o arie de raspandire foarte intinsa care cuprinde Illyria, Bosnia, Muntenegru, Bulgaria, Albania, partea sud-vestica a campiei Pannonice, Romania, fiind cunoscut pana in Caucaz. Utilizarea testului corespunde, in Romania, cu zona de folosire a vetrei cu hota suspendata („corlata”), una din cele mai arhaice forme, ceea ce dovedeste o data mai mult vechimea lui pe acest teritoriu.
Materialul din care se confectioneaza testul in satele judetului Olt este lutul (pamantul galben) amestecat cu balega de cal si uneori cu calti. Acest arhaic cuptor mobil, facut din lut, dupa o anumita tehnica, se confectiona la inceputul secolului trecut intr-o atmosfera plina de multe credinte magice. Erau anumite zile, imediat dupa Paste, cand grupuri de femei se adunau la un loc si dupa un minutios sistem de practici, calcau si modelau testuri de pamant.






Acum nimeni nu mai crede in anumite practici, pe care locuitorii satelor de la inceputul secolului trecut le savarseau cu rigurozitate. Atmosfera magica, ce invaluia altadata cu misterul ei facerea testurilor, s-a spulberat sub coltul neiertator al suflului modern de astazi.
Batranii isi amintesc ca testurile se faceau la sarbatoarea Ropotinului. In majoritatea satelor sarbatoarea Ropotinului se tinea a treia marti dupa Paste. Sunt si sate in care aceste sarbatori se tineau trei marti, trei joi si trei sambete dupa Paste, ori numai joile dupa Paste. In credintele poporului, aceste zile erau adevarate sarbatori in care, „daca sunt serbate atunci nu bate piatra sau gheata, adica grindina, pometurile si semanaturile”. Tot dupa batranii satelor, se zice ca in afara de toate aceste nenorociri pentru semanaturi, pentru camp, ce ar fi aduse de Ropotini daca nu se tin, „mai sunt rele si de pocituri”. Se mai spune ca „Ropotinii se tin ca sa ingreuneze sarcina diavolului prin pamantul ce-l intrebuinteaza la facerea testelor”. De aceea aceasta zi mai era numita in popor „Ziua ucigasului”.
Aceste zile (cele trei marti, trei joi si trei sambete dupa Paste) erau tinute ca sarbatori doar de femei si era permis sa se faca numai testuri.
Impotriva acestor sarbatori, ca unele ce incurcau credinta crestina prin caracterul lor pagan, s-a ridicat biserica. Mitropolitul Filaret al Ramnicului la 1845 spunea: „Iaca mai de rusine ori de pacat la crestini iaste sarbatoarea dracului. Ci dar se cuvine foarte mult la tot bunul crestin si tematoriu de Dumnezeu sa nu mai praznuiasca intr-acea zi acea spurcata sarbatoare, si babele sa se paraseasca de testurile ce fac in ziua aceea, adica in pofida dracului, cum zic iale”.
Interventia Mitropolitului Filaret nu credem sa fi avut vreo influenta, de vreme ce pana tarziu, in pragul veacului XX, sunt atatea marturii ca sarbatoarea Ropotinului se tinea cu sfintenie de catre femei, zi in care se faceau testuri, tocmai ca sa potoleasca duhurile rele, sa nu le strice semanaturile si sa nu poceasca pe cineva.

Din cate se vede, in trecut, aceste sarbatori aveau o dubla functie: pe langa cea de copt turtele de malai si de azima, si o functie magica. Lucrul acesta este dovedit si de raspunsurile la chestionarul asupra „Sarbatorilor pagane” lansat de Th. Sperantia.
Iata ce raspundea la acest chestionar un informator din Romanani (Bals): „daca Ropotinul nu se tine se imbolnavesc copiii de epilepsie. Atunci femeile fac teste zicand ca testele facute in acea zi se vor pune in capul diavolului si nu se va mai putea sa mai imbolnaveasca copiii”.
Credinta era generala, „se faceau teste sa le soroceasca pe spinarea lui Uciga-l Crucea (sau Uciga-l Toaca), ca sa-l opreasca sa mai poata sminti pe oameni”, de aceea „in aceste teste nu este bine sa coci paine de pomana”.
In alte sate insa exista credinta ca „dupa ce fac testele femeile pot lucra restul zilei, pentru ca au asezat testul pe capul dracului si deci l-au facut neputincios, adica nu mai poate sa faca nici un rau”.
In stransa legatura cu toate acestea, in trecut, femeile din satele judetului Olt dupa ce testurile erau gata faceau deasupra lor o cruce.






Este fara indoiala tot un act magic, ca prin semnul crestin al bisericii, lumea sa fie ferita de duhurile rele, inchise sub clopotul de lut al testului.
Rostul magic al acestui obiect de prima necesitate, din cele mai indepartate timpuri, este, consideram, indeajuns de lamurit prin insasi practicile celor ce l-au intrebuintat. In prezent, lumea satelor a evoluat si nimeni nu mai crede in asemenea acte de vrajitorie magica.
Dupa ce am vazut cand si de ce se faceau testurile in anumite zile, sa vedem, dupa marturiile poporului, cum se faceau acestea. Simpla munca de a calca, de a framanta pamantul cu picioarele si apoi de a-l aseza pe o movilita – forma, era si mai invaluita intr-o atmosfera deosebita de acte magice, a caror semnificatie s-a pierdut in decursul timpului.

Astazi, fara sa se mai cunoasca aceasta semnificatie este interesant de remarcat ca in virtutea traditiei testul se lucreaza exclusiv de femei, adunate in colective de 3 – 5 persoane, lutul amestecat cu balega de cal si calti se framanta cu picioarele de noua ori si uneori in timpul framantatului se spun anumite versuri.
Lutul astfel pregatit se imparte in „guguloaie” si se modeleaza cu mana pe un musuroi de paie si frunze, in forma unui clopot asezat cu gura in jos. La partea superioara se practica doua orificii, prin care se introduce „fierul testului”, cu ajutorul caruia se agata de lantul cosului cand se pregateste pentru copt. Pe la inceputul secolului XX un informator din judetul Olt – Ciomagesti – spunea: „…Carduri de femei si fete merg la camp unde pasc caii sa adune balega, apoi vin acasa, joaca pamantul cu picioarele, amesteca cu balega, fac musuroaie de pamant ca sa dea forma testului, se lasa la soare 2 – 3 zile, se pun apoi la pastrare dupa ce s-au spoit bine”.
testurile se faceau in grupuri de femei, fiindca munca era destul de dificila. Dar nu trebuie neglijat nici faptul ca o asemenea munca era precedata de festinuri intre femei iar actele magice nu lipseau nici ele. Fie ca se stropea sau se spoia testul cu vin, fie ca in timpul cat lucrau, cei care treceau pe drum nu aveau voie sa dea binete. Nu lipsita de semnificatie este si credinta ca framantand pamantul femeile calca pe insusi diavolul. In aceasta zi „femeile calca teste, pentru ca diavolul sa fie calcat in picioare si dogorit de foc ca si testele”.
In legatura cu intregul sir de credinte si superstitii trebuie sa punem si marturiile multora ca testurile facute in aceasta zi a Ropotinului „sunt un leac, adica in timpul secetos se arunca un test in fantana si incepe sa ploua, sau o femeie gravida fura un test de la un vecin si-l duce intr-un lan de grau ori de porumb si ploaia e gata”.
O credinta plina de umor dar si de semnificatii, este aceea ca femeile aveau dreptul o singura zi pe an sa-si bata barbatii si neputandu-i bate, faceau testuri.






Lumea geto–dacica din Carpati va fi acceptat aceasta „zi a ucigasului” cu intregu-i cortegiu de credinte pagane, care invaluie, cum am vazut, si facerea testului. Ca acest mobil cuptoras a insotit pe om in greaua-i existenta inca de la inceputuri, este de nediscutat.
Pledeaza pentru acest fapt nu numai sistemul rudimentar de coacere dar si multimea de credinte „desarte” si practici magice de care au tinut seama.
Daca ne intrebam acum ce semnificatie au avut toate cele expuse pentru colectivitatile umane din vremurile indepartate, si chiar pentru multe de mai tarziu, raspunsul ni-l da tot marturiile poporului si intreaga lui viata.
Neputincios, predominat de fortele vitrege ale naturii, pe de alta parte obsedat de nenumarate intrebari carora nu le putem da dezlegare decat in chip pueril, si-a creat o lume a lui. Cum era si firesc, lumea aceasta era de natura magica.
Sursa: https://olteniaistorica.blogspot.com...il-pentru.html

TesturiPaine.com este un magazin online de prezentare a celor mai vechi tipuri de cuptoare din argila.

[Adrian Pop]