Daniel Constantin Găucan

Fragment din CARTEA LUI ZAMOLXE
"Într-una din zile Pitagora a vrut să afle în ce credea neamul geţilor si I-a spus Lui Zamolxe: „Spune-mi ceva despre zeii si credinţele voastre ale geţilor”.
Zamolxe a zis: „Noi avem doi zei principali, Dumnezeu si Domnazâna.
Ei sunt vii undeva în cer si sunt Creatorii nostri.
Nu Le stim numele adevărate, dar I-am numit Dumnezeu si Domnazâna.
Lui Dumnezeu, sau Domnezeu, Îi mai spunem si Moşul, iar perechii Lui, Domnazâna, îi spunem Moaşa.
Tot moaşă noi spunem femeii care ajută o femeie gravidă să nască”.
Si Pitagora a spus: „Este foarte interesant. Deci aveţi un dualism masculin-feminin asa cum este firesc să existe la un popor avansat spiritual.
Dar cum priviţi voi geţii natura?”
Zamolxe a explicat: „Noi domnul Meu trăim înfrăţiţi cu natura.
Credem că Dumnezeu si Domnazâna au coborât cumva din cer si se află cu noi în multe chipuri. Si precum este si în filosofia pe care am învăţat-o aici, si noi credem că sufletul omului este nemuritor.
Atunci când omul moare, sufletul lui se duce undeva.
Cei în viaţă sunt capabili să cheme sufletele moşilor nostri pe care noi îi credem că sunt vii undeva.
Ne amintim mereu de ei, avem un puternic cult pentru mosii si strămosii nostri pe care îi credem nemuritori.
Ei trăiesc nevăzuţi printre noi până când se întrupează ca si noi, cei văzuţi cu ochiul.
Aceia dintre noi, care pot comunica cu străbunii, înţeleg cel mai bine ce înseamnă nemurirea la geţi”.
Si Pitagora a mai întrebat: „Cum se manifestă spiritele pe care le veneraţi?”
Zamolxe a răspuns: „În multe feluri. Atât ziua cât si noaptea”.
„Noaptea!? În ce fel?” s-a arătat curios Pitagora.
Si Zamolxe a zis: „Pe meleagurile Geţiei se petrec niste lucruri care nu stiu dacă există si prin alte părţi în lume.
Pe pajisti, sub clar de lună, apar făpturile văzduhului nopţii.
Sunt zânele care dansează desculţe si cântă.
Ele au vesminte albe diafane cusute cu fir de aur, cingători bătute în smaralde si diademe împletite în părul lung până la pământ”.
Atunci Pitagora a spus: „Sunt menadele, însoţitoarele lui Dionisos.
Si noi avem această credinţă venită de la neamurile tracilor”.
Zamolxe a continuat astfel: „Si mai credem că există anumite spirite care fac soarele si luna să strălucească, florile să răsară, apele să curgă, pomii să crească,vântul să bată, si multe alte manifestări în natură”.
Si Pitagora a spus: „Aceasta este geneza zeităţilor în care credem si noi.
Din această revelaţie primordială sacră popoarele preiau ce le este folositor modului lor de a trăi.
Cei care au mult soare venerează acest astru, ca de exemplu cei din Egipt.
Oamenii mărilor respectă spiritul mării. Voi geţii acordaţi importanţă spiritului lupului si celui al muntelui."
Zamolxe a mai precizat: „Lupul este animalul de al cărui suflet ne apropiem prin curaj si dârzenie.
Sunt mulţi oameni care detestă lupul fără a-i sti meritele.
Noi cunoastem multe povesti în care lupul este eroul principal.
Există chiar un popor despre care se spune că se trage din lupi, căci o lupoaică a hrănit doi copii abandonaţi”.
Si Pitagora a spus: „Sunt romanii, latinii care trăiesc la nord de Magna Grecia, în peninsula Italia.
As dori ca într-o zi să merg prin acele locuri”.
Pitagora a fost foarte bucuros de conversaţiile avute cu Zamolxe, de la care a învaţat chiar si el care de decenii studiase înţelepciunea lumii."
Sursa : "CARTEA LUI ZAMOLXE sau Înţeleapta Scriptură sau Noul Testament al Dacilor"
© Proprietate publică (Public Domain)
Ediţia anului 2012