Ieşirea Cuviosului din „gripă” şi din „izolarea la domiciliu”

May 15, 20200











La începutul anului 2018, Cuviosul Gherontie a acceptat să plece de la Mănăstirea Tismana la Eforie Nord, la rugămintea familiei Cristian Marin, care venise să-l viziteze în marea lavră a Ortodoxiei Olteniei. Erau deja ani buni de când ştiam unde se află şi unde doreşte să meargă, adesea „ni-l dădeam” şi îl duceam cu maşina de la unii la alţii, înţelegeam sau uneori chiar ne spunea unde, de ce şi cât doreşte să rămână. Deşi anterior vorbise în câteva rânduri despre Constanţa, acolo unde „apa-i călduţă”, ne-am aşteptat ca vizita acolo să fie una obişnuită, de 2-3 săptămâni. Nu avea însă să fie aşa, iar unul dintre motive ni se desluşeşte acum, în vreme de epidemie de coronavirus.
Într-o seară, am primit un telefon de la Cristian, care ne-a spus că a fost rugat de Cuviosul să ne sune pentru a ne ruga împreună, prin intermediul telefonului. Era ceva nou, niciodată nu mai făcusem asta, dar nu ne-am pus prea multe întrebări. Ştiam că ştie ce face! Am pus telefoanele pe „difuzor” şi am început rugăciunea. Am simţit din nou puterea rugăciunii Cuviosului Gherontie, chiar dacă nu era lângă noi!
În cele patru luni cât Cuviosul a rămas acolo, ne-am rugat împreună de mai multe ori şi aşteptam cu nerăbdare aceste întâlniri duhovniceşti de seară, rugăciunea împreună cu dânsul. Nu ne-am gândit atunci că acest fel de a ne ruga la distanţă, prin mijloacele media, va deveni ceva obişnuit la un an şi jumătate după trecerea Cuviosului la Domnul!
Dacă acest mod de a intra în comuniune de rugăciune l-am pus atunci pe seama dragostei Cuviosului de a fi împreună, mi-a fost imposibil să mă gândesc la faptul că absenţa lui vreme de câteva luni de la Sfânta Liturghie, lucru care nu-i era deloc propriu, era de fapt o profeţie şi o pregătire nu doar a familiei la care se afla, ci şi a noastră a tuturor, pentru timpurile de acum, în care credincioşii sunt (încă) opriţi de la participarea la Sfintele Slujbe.
Înţelegem acum că ceea ce a făcut atunci a fost şi în duh profetic. Vorbea des despre faptul că are gripă şi că din cauza aceasta suferă foarte mult, deşi nu părea să aibă vreo problemă medicală. Dealtfel, gripa a rămas pentru aproape patru luni, cât a fost găzduit la familia Marin, pretextul pentru care spunea că preferă să se roage acasă, iar legat rugăciune insista pe faptul că important este să fie primită de Dumnezeu, indiferent unde este rostită.
Cu câteva zile înainte de Sfintele Paşti, le-a dat speranţa că vor merge împreună la Slujba de Înviere, lucru care până la urmă nu s-a mai întâmplat, dar şi acea discuţie a fost tot în duh profetic, anticipând şi pregătindu-ne pentru restricţiile privind participarea credincioşilor la slujba din noaptea de Paşti a anului 2020. A profeţit prin faptul că ei au rămas acasă atunci, ceea ce s-a întâmplat acum. Greu de primit şi mai ales de înţeles…
La finalul perioadei de „izolare”, pe la jumătatea lunii mai a anului 2018, Cuviosul a acceptat invitaţia de a veni la Alba Iulia, pentru onomastica doamnei Elena T., unde a ajuns sâmbătă seara. A doua zi dimineaţa, duminică, obişnuit cu programul Cuviosului, Cristian s-a dus să se roage cu dânsul. Când a ajuns în camera unde era Cuviosul, l-a găsit pregătit de plecare la Sfânta Liturghie, fapt care l-a lăsat fără cuvinte! Era duminica de dinainte de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena…
Pr. Dorin Opriş