CUVANT despre DISCRETIE

[Adrian Pop]

CUVANT despre DISCRETIE



Bucuria mea, cat de minunat si de neuitat este cuvantul lui Dumnezeu: “Sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta” (Matei 6:3). Aceasta o putem numi si discretie, iar acest cuvant are doua sensuri:

1. Discret este omul care stie sa pastreze o taina, un secret.

2. Discret, este omul retinut in vorbe, in actiuni, care nu atrage atentia.

Vamesul, cu toata pacatosenia pe care o marturisea (pacatosenie reala, poate), s-a rugat intr-un loc retras, fara vorbe multe ci cu lacrimi, zicand doar: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!”

Mantuitorul spune ca vamesul s-a intors la casa lui “mai indreptat” decat fariseul. Cuvantul “mai indreptat”, aici are sensul de mantuit.

Cat de placut este inaintea lui Dumnezeu omul discret! Chiar si noua oamenilor ne sunt dragi acei oameni care fac cu discretie orice lucru, fie ca sunt veseli, fie ca sunt tristi... si mai ales cand se roaga.

Sfantul Apostol Pavel (in 1 Corinteni 7:29-31), ne indeamna sa le facem pe toate ca si cum nu le-am face, discret, fara zgomot, fara vaicareala, fara sa atragem atentia, adica, tainic, delicat, cu deplina smerenie!

Un proverb zice asa: “Un minut de discretie, valoreaza mai mult decat o ora de intelepciune”.

Auziti?

Discretia preferata intelepciunii!

Iar un alt proverb, spune despre cei potrivnici smereniei ca “indiscretii nu au loc nici un iad”.

Asadar, putem spune ca discretia, este un minunat detaliu al smereniei, foarte importanta pe “scara virtutilor”.

Sa implinim si noi indemnul la discretie, cu nadejdea ca dupa fiecare Sfanta Liturghie ne vom intoarce “mai indreptati la casa noastra”, iar la apusul vietii noastre pamantesti, mantuiti, adica, invredniciti de a intra in Imparatia lui Dumnezeu.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan ��.

[Adrian Pop]

DISCRÉȚIEs. f.1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr.A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.

[Adrian Pop]

DISCRÉȚIEs. f.1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr.A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat.

[Adrian Pop]

Capitolul 6

1.	Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2.	Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3.	Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4.	Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5.	Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6.	Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7.	Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8.	Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9.	Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10.	Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11.	Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12.	Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13.	Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14.	Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
15.	Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.
16.	Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
17.	Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
18.	Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
19.	Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
20.	Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
21.	Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
22.	Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
23.	Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
24.	Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
25.	De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26.	Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27.	Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28.	Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29.	Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30.	Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31.	Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32.	Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33.	Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34.	Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.