ACATISTUL DACIC




Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!

(se zice de 3 ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Preasfântă Treime miluieşte-ne pe noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre, Stăpâne iartă fărădelegile noastre, Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Tatăl Nostru care eşti în Cer, Sfânt este numele Tău, Vie este Împarăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău şi viclean deopotrivă, că a Ta este Împărăţia şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Troparul Marilor Străbuni ai Daciei:

Preamăriţilor Străbuni, Regi şi Preoţi ai Daciei, vă rugăm să întăriţi, să luminaţi şi să binecuvîntaţi, din înălţimea Cerurilor Sfinte, pe toţi urmaşii demni ai neamului traco-geto-dac, care au răzbit prin vremuri şi au ajuns prin milostivirea lui Dumnezeu, poporul român de azi.



Condac 1

Această ţară şi acest popor dăinuieşte aici de mii de ani, cu vrerea şi cu binecuvântarea Bunului Dumnezeu, care l-a vegheat şi l-a păzit mereu cu mână tare, dându-i mereu conducători buni şi luminaţi, iar noi cu recunoştinţă le zicem: Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului nostru românesc!

Icos 1

Bazele sănătoase ale acestui popor au fost puse în vremuri imemoriale, când pe pământul dac, a coborât un Sol Ceresc - Marele Zamolxe, trimis al Celui Preaînalt, aducătorul Legii. Datorită meritelor sale de înţelepciune şi datorită dragostei cu care poporul l-a urmat, la reîntoarcerea lui în Cerurile Înalte, el a fost zeificat, după datinile de atunci. Noi cei de azi, întocmai ca şi strămoşii noştri, îl iubim, îl respectăm şi-i purtăm întreaga recunoştinţă zicând:

Bucuraţi-vă marilor Strabuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că acest popor dăinuieşte din vrerea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că neamul nostru este aici din vremuri imemoriale;

Bucuraţi-vă, că aici a fost trimis un mare Sol Ceresc;

Bucuraţi-vă, că Zamolxe a fost un mare înţelept, mult iubit de poporul său;

Bucuraţi-vă, că datorită meritelor sale, el a fost zeificat;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 2

În vremurile de demult, în ţinuturile noastre a ridicat Dumnezeu un mare şi viteaz conducător şi acela a fost marele Rege Întemeietor Burebista. Sub sceptrul său puternic, s-au unit toate seminţiile dacice de aceeaşi obârşie şi de acelaşi neam, formându-se astfel cel mai mare, mai întins şi mai puternic stat al lumii antice - Tracia, iar noi cu toţii cu cinste mare cântăm: Aliluia!

Icos 2

Marele Rege îşi conducea statul cu chibzuială şi cu înţelepciune, ascultând mereu de Legile Celui Preaînalt. Ajutorul său nepreţuit şi călăuza sa spirituală era Marele Preot Deceneu şi sub conducerea lor înţeleaptă poporul dăinuia, trăind în ascultare de Lege şi prospera, iar noi cu dragoste îi cinstim şi zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că Dumnezeu a ridicat în ţinuturile noastre un conducător viteaz;

Bucuraţi-vă, că marele Rege Burebista a fost un Întemeietor;

Bucuraţi-vă, că a unificat sub sceptrul său toate seminţiile dacice;

Bucuraţi-vă, că astfel s-a format Tracia, cel mai mare Stat al lumii antice;

Bucuraţi-vă, că alături de Marele Deceneu conducea poporul în ascultare de Lege;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 3

Trăind cuminte, numai după Legile Cereşti, Dumnezeu a răsplătit acest popor cu bogăţii şi binecuvântări nenumărate, iar noi cu toţii cântăm: Aliluia!

Icos 3

Marele Preot Deceneu, care era păstrătorul comorilor de înţelepciune ale Marelui Zeu Zamolxe şi a Legilor blânzilor, învăţa poporul cu blândeţe şi înţelepciune cum să-şi orânduiască viaţa de obşte, iar noi care le purtăm veşnică recunoştinţă şi zicem :

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că ascultarea poporului Dumnezeu o răsplătea cu mari bogăţii;

Bucuraţi-vă, că Dumnezeu dădea poporului multe binecuvântări;

Bucuraţi-vă, că Marele Preot Deceneu era păstrătorul comorii de înţelepciune a lui Zamolxe;

Bucuraţi-vă, că el conducea după Legile blânzilor;

Bucuraţi-vă, că viaţa obştilor era bine orânduită;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 4

Poporul condus prin vremuri de Regi viteji şi Preoţi înţelepţi, au transformat străvechiul pământ al Traciei într-o adevărată Grădină înfloritoare şi într-o oază de linişte şi înţelepciune, căci Dumnezeu vedea mereu ascultarea acestui popor, iar noi cu bucurie cântăm: Aliluia!

Icos 4

La vremea coborârii pe Pământ şi a întrupării Fiului lui Dumnezeu - a Domnul Iisus Christos, înţelepţii Daciei au primit veste despre acest eveniment planetar şi s-au închinat lui cu credinţă mare, iar noi cu toţii zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că poporul era condus de Regi viteji şi Preoţi înţelepţi;

Bucuraţi-vă, că Tracia a devenit o adevărată Grădină;

Bucuraţi-vă, că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pe Pământ;

Bucuraţi-vă, că la vreme aţi primit această veste;

Bucuraţi-vă, că v-aţi închinat Lui cu credinţă mare;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 5

Pe vremea marii prigoane a lui Irod, pământul nostru străbun al Daciei, neamul nostru ospitalier şi bun la suflet, au oferit Familiei Sfinte vremelnic adăpost şi hrană, ferindu-i de prigonitori, iar noi cu bucurie cântăm: Aliluia!

Icos 5

Bunul Dumnezeu în marea Lui înţelepciune a hotărât ca Pruncul Sfânt să fie ocrotit, crescut şi învăţat, până la vremea potrivită în Dacia. Pentru aceasta din voinţă Dumnezeiască, copilul a fost substituit cu un alt copil orfan care îi semăna leit, pe nume Andrei şi astfel strămoşii noştri au fost părtaşi la cea mai mare taină Cerească, iar noi cu dragoste zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că pământul Daciei a fost adăpost Familiei Sfinte;

Bucuraţi-vă, că aici le-a fost oferită hrană şi ocrotire;

Bucuraţi-vă, că Micul Iisus a fost ocrotit în Dacia;

Bucuraţi-vă, că a fost substituit cu copilul Andrei;

Bucuraţi-vă, că aţi fost părtaşi la marea taină Cerească;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!



Condac 6

Copilul Iisus, crescut cu mare dragoste în Dacia, în curăţie morală, trupească şi sufletească, a deprins toate tainele de înţelepciune şi meşteşugul armelor, de la luptători vitejii şi mari înţelepţii, fiind cel mai vrednic dintre toţi învăţăceii Templului din Munţii Sacrii, iar noi cu iubire şi recunoştinţă cântăm: Aliluia!

Icos 6

La vremea potrivită a adolescenţei Sale, el a plecat spre alte zări, spre alte centre puternice de spiritualitate ale planetei, unde şi-a desăvârşit pe deplin cunoaşterea şi înţelepciunea, ajungând până în Egipt şi astfel s-au împlinit profeţiile care spun: ,,Din Egipt voi chema pe Fiul Meu.", iar noi care cinstim pe Dumnezeu zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că în Munţii Sacrii Copilul Iisus a fost instruit;

Bucuraţi-vă de cinstea pe care Dumnezeu a făcut-o Înţelepţilor acestui neam;

Bucuraţi-vă, că aici El a deprins înţelepciunea şi meşteşugul armelor;

Bucuraţi-vă, că mentorii Săi au fost mari învăţători şi viteji luptători;

Bucuraţi-vă, că Iisus a fost cel mai vrednic învăţăcel din Templul Sacru;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 7

Tracia împărţindu-se după sute de ani în mai multe provincii, o mare parte a ei se întindea de la Câmpia Panoniei la râul Prut şi între Dunăre şi Munţii cei înalţi din Nord. Această ţară s-a numit Dacia, după numele seminţiei celei mai numeroase - dacii. Condusă cu iscusinţă şi înţelepciune, Dacia continua să fie cel mai puternic şi înfloritor Stat al lumii antice, iar noi admirându-ne strămoşii cu credinţă mare cântăm: Aliluia!

Icos 7

Faima viteazului popor dac s-a răspândit în lume şi astfel marele istoric antic Herodot, a consemnat: ,,Neamul tracic din care fac parte şi dacii, este cel mai numeros din lume după al inzilor, şi dacii sunt cei mai viteji şi drepţi dintre traci", iar noi, urmaşii lor zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că după alte sute de ani a apărut Statul Dac;

Bucuraţi-vă, că era puternic şi înfloritor;

Bucuraţi-vă, că faima acestui popor era mare în lume;

Bucuraţi-vă, că erau un popor numeros;

Bucuraţi-vă, că erau cei mai viteji şi drepţi dintre traci;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 8

Ajuns pe tronul Daciei, cu voia Bunului Dumnezeu, puternicul Rege Decebal şi-a apărat ţara cu mână tare şi şi-a ţinut poporul ca şi marii lui înaintaşi în ascultare de Lege. În vitregia vremurilor de atunci a făcut mereu faţă năvălitorilor şi mai ales jefuitorilor romani, dornici de cucerire, iar noi cu respect cântăm: Aliluia!

Icos 8

Poporul dac îşi iubea conducătorul şi îl urma cu credinţă! Ataşamentul faţă de regele lui, disciplina care domnea în obştile din Dacia, le-au dat străbunilor noştri tăria de a rezista totdeauna în faţa duşmanilor, iar noi, urmaşii lor zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că pe tronul Daciei a ajuns Regele Decebal;

Bucuraţi-vă, că şi-a apărat neamul cu mână tare;

Bucuraţi-vă, că-şi conducea poporul în ascultare de Lege;

Bucuraţi-vă, că poporul îşi iubea conducătorii;

Bucuraţi-vă, că ordinea şi disciplina domnea în obştile dacilor;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 9

Purtând nenumărate războaie cu romanii, marele Rege Decebal ieşea mereu învingător şi ţara nu putea fi cucerită cu nici un chip, căci poporul era foarte viteaz. Numai prin mare trădare, romanii au putut cuceri o parte a teritoriului Daciei şi numai vremelnic, şi pentru această dârzenie a lor noi urmaşii lor îi cinstim şi îi preţuim cântând: Aliluia!

Icos 9

Vitejia Regelui Decebal era mereu dublată de mintea iscusită şi de braţul puternic de luptător al marelui Preot Vezina. Astfel Dumnezeu a ţinut mereu pavăza peste neamul nostru, iar noi cu recunoştinţă zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că dacii au învins mereu pe atacatorii romani;

Bucuraţi-vă, că poporul era viteaz;

Bucuraţi-vă, că erau un popor de o mare dârzenie;

Bucuraţi-vă, că vitejia regelui era dublată de iscusinţa Marelui Preot Vezina;

Bucuraţi-vă, că Dumnezeu a ţinut mereu pavăza peste poporul dac;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 10

O dată cu creşterea şi răspândirea creştinismului în lume, poporul dac, care şi până atunci se închina unui Dumnezeu unic şi nu punea baza pe idoli, primeşte învăţătura creştină de la Sfântul Apostol Andrei, care va forma aici primele Biserici creştine şi va face aici primii episcopi, iar noi admirând marea lor credinţă cântăm: Aliluia!

Icos 10

Crescut în iubire de Dumnezeu şi cinstindu-şi mereu conducători, poporul dac a dăinuit mereu prin vremuri şi noi români de azi, care suntem demnii lor urmaşi, ne închinăm cu mare credinţă lui Dumnezeu şi zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că poporul credea într-un Dumnezeu Unic;

Bucuraţi-vă, că nu puneau bază pe idoli;

Bucuraţi-vă, că Dacia a fost încreştinată de Sfântul Apostol Andrei;

Bucuraţi-vă, că aici s-au făcut primele Biserici creştine;

Bucuraţi-vă, că atunci s-au făcut primii episcopi creştini;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 11

După Decebal, Dumnezeu a ridicat mereu conducători viteji, o pleiadă de domnitori români, pe Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Constantin Brâncoveanu, care la vremuri diferite au fost mari scuturi pentru stăvilirea invaziei turcilor în Ţările Române, iar noi cu respect cântăm: Aliluia!

Icos 11

Cu credinţa lor puternică, cu priceperea şi vitejia lor ei au apărat ţara, dar şi creştinismul şi pentru aceasta noi le datorăm recunoştinţă şi le cinstim memoria zicând:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că aici Dumnezeu a ridicat mereu conducători viteji;

Bucuraţi-vă, că ţara a fost condusă de o pleiada de domnitori pricepuţi;

Bucuraţi-vă, că prin credinţa lor au apărat ţara;

Bucuraţi-vă, că au fost scutul de apărare al creştinătăţii în faţa turcilor;

Bucuraţi-vă, că noi le datoram toată recunoştinţa;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 12

Poporul nostru credincios, care în toate vremurile l-a cinstit pe Dumnezeu, a dat mereu jertfe de credinţă şi astfel din rândul său s-au ridicat mereu Sfinţi, modele demne de urmat pentru popor, iar noi cu evlavie cinstim memoria lor cântând: Aliluia!

Icos 12

Disciplina şi ascultarea care domnea în obştile Daciei, alături de puternica lor credinţă în Părintele Ceresc şi în nemurirea sufletului, nefiindu-le niciodată frică de moarte, le-a dat tăria de a rezista întotdeauna în faţa duşmanilor şi de a traversa vremurile grele, iar noi care îi vom cinsti mereu zicem:

Bucuraţi-vă marilor Străbuni ai Daciei!

Bucuraţi-vă, că neamul nostru a dat multe jertfe de credinţă;

Bucuraţi-vă, că de aici s-au ridicat mulţi Sfinţi;

Bucuraţi-vă, că poporul trăia în disciplină şi ascultare;

Bucuraţi-vă, că dacii credeau în Părintele Ceresc şi în nemurirea sufletului;

Bucuraţi-vă, că nici unui dac nu-i era frică de moarte;

Bucuraţi-vă Marilor Străbuni ai Daciei, ocrotitori ai neamului românesc!

Condac 13

O, voi Mari şi străluciţi Străbuni ai Daciei, ocrotiţi-ne şi rugaţi-vă la Bunului Dumnezeu pentru neamul nostru românesc, ca în marea lui Bunătate să ajute acest popor, pentru a putea primi cu toată dragostea pe Trimişii Cereşti şi pentru a-şi împlini cu bine menirea lui în lume!

(Se citeşte de 3 ori, apoi Icos 1, Condac 1 şi la urmă rugăciunea)

Rugăciunea către Marii Străbuni ai Daciei:

Cu smerenie şi cu credinţă îngenunchind noi la sacrele altare ale neamului, ne rugăm fierbinte la Bunul Dumnezeu, cerând lumină, pace şi înţelepciune pentru sufletul neamului nostru românesc. Ne rugăm cu credinţă mare vouă, Marilor noştri Străbuni, să ne ajutaţi pe noi şi familiile noastre. Vă rugăm să ne ocrotiţi, să ne luminaţi şi să fiţi mereu călăuzele noastre de înţelepciune, astfel ca poporul român să-şi îndeplinească lucrarea lui în lume, pentru a se forma aici un Stat nou, condus numai după Legile lui Dumnezeu - Ţara Sfântă Ortodoxă România.

Doamne, fii cu noi românii şi nu ne părăsi, cât vom dăinui noi ca neam pe acest Pământ!

Bunul Dumnezeu să fie în veci lăudat şi mărit şi toţi Slujitorii Săi Cereşti!