“O țară care își distruge școala nu o face niciodată doar pentru bani, pentru că îi lipsesc resursele, sau costurile sunt excesive.
O țară care dărâmă educația este deja guvernată de cei care nu au nimic de pierdut din răspândirea cunoștințelor. "
Italo Calvino
Avem nevoie de țărani, poeți,
oameni care știu să facă pâine, care iubesc copacii și recunosc vântul.
Mai mult decât anul de creștere, ar fi nevoie de anul atenției. Atenție la cei care cad, la soarele răsare și pe moarte, la copiii care cresc, atenție și la un simplu stâlp de lampă, la un perete decojit. Astăzi, a fi revoluționar înseamnă a lua mai degrabă decât a adăuga, a încetini mai degrabă decât a accelera, înseamnă a da valoare tăcerii, întunericului, luminii, fragilității, dulceaței.
Multe răsărituri, multe bunătăți, de foarte multe ori sărbătoresc lumina, puțin de a avea, puțină întârziere, subminează resentimentele, o fac să sară, mai bună liniște, mângâiere, înflorire.
-Franco Arminio, lasă loc copacilor
Avem nevoie de țărani, poeți,
oameni care știu să facă pâine, care iubesc copacii și recunosc vântul.
Mai mult decât anul creșterii, am avea nevoie de anul atenției. Atenție la cei care cad, la soarele care răsare și moare, la copiii care cresc, atenție chiar și la o simplă lampă stradală, la un perete plat. Astăzi, a fi revoluționar înseamnă a scădea mai mult decât a adăuga, a încetini mai mult decât a accelera, înseamnă a prețui tăcerea, întunericul, lumina, fragilitatea, dulceața.
Multe răsărituri, multe bunătăți, sărbătoresc lumina foarte des, puțină bogăție, puțină amânare, reduc resentimentele, le suflă, mai bine liniste, mângâiere, inflorire.
Franco Arminio, Lasă loc copacilor
Nu te îngrijora dacă oamenii nu te apreciază. Fă-ți griji când nu te prețuiești.
Confucius
"Răbdarea este un copac:
rădăcinile sunt foarte amare, dar fructele sunt foarte dulci. "
(Proverb Tuaregh)
Haruki Murakami
<<Este posibil, în analiza finală, pentru o ființă umană să obțină înțelegerea perfectă a alteia? Putem investi timp enorm și energie în eforturi serioase pentru a cunoaște o altă persoană, dar, în cele din urmă, cât de aproape putem ajunge de esența acelei persoane? Noi ne convingem că noi cunoaștem cealaltă persoană bine, dar știm cu adevărat ceva important despre oricine?>>
"Singurătatea mea nu depinde de prezență sau absență
de oameni; dimpotrivă, îi urăsc pe cei care îmi fură singurătatea,
fără, în schimb, să-mi ofere companie adevărată. "
(Friedrich Nietzsche)
"Mă aleg pe mine ca primul meu partener pe viață.
Alți oameni pot veni și pleca,
dar sunt mereu aici pentru mine. "
(Louise Hay
Nu am înțeles niciodată unde se termină
dragostea pe care nu o folosești.
Aș dori, ca o bună menajeră,
folosiți resturile pentru chiftele, fertilizați plantele.
Reîmpachetează-l, vinde-l la mâna a doua, liniștește-l,
dă-l pisicii, găinilor.
Să cred că se termină așa în nimic, nu știu,
îmi dă fiori înăuntru.
Dacă nu poți arunca pâinea, imaginează-ți dragostea.
-Anna Stella Poli-
Fragilitatea unei persoane m-a fascinat întotdeauna.
Pentru ca trebuie protejat, înțeles.
Ea trebuie să știe cum să atingă.
Frumusețea aparține oamenilor fragili, lejerității lor, acelui mod ciudat pe care îl au de a visa în șoaptă, de a trăi o secundă pe rând.
La bunătatea care se confundă mereu cu naivitate, când în schimb e poezie.
Oameni fragili care par a fi cu un pas în urmă când sunt mereu cu un pas înainte, pentru că acesta este modul lor de a se apăra, pentru că nu își pot permite luxul de a se opri.
A se preda.
Fragilitatea unei persoane m-a fascinat întotdeauna.
Pentru că eu cred că e nevoie de curaj pentru a o accepta.
Știind că o poate arăta catorva, foarte puțini le place.
Pentru că e ca si cum viața a ales pentru tine lăsându-ți un bilet pe care sa scrie: pregătește-te să fii o persoană specială pentru totdeauna, indiferent dacă vrei sau nu.
Fragilitatea este o șoaptă care vine din cer.
O liniște care are gust de infinit.
Fragilitatea este o avere care nu umfla buzunarele, ci umple sufletul.
Andrew Faber
Sunt cei care spun asta de-a lungul timpului,
Hai sa uităm totul.
Nu cred.
Putem uita
un număr de telefon,
o parolă, o adresă.
Dar nu vom uita niciodată
o persoană pe care am iubit-o,
care ne-a fost prieten.
Lucrurile sunt uitate,
nu oameni,
Nu emoțiile,
nici sentimentele.
Pentru că ele lasă mereu
un semn de neșters în inimă.
(Augustine Degas)
Un trandafir foarte pur este sufletul
în gândirea lui
la o primăvară perenă.
Dragostea este motivul.
Daca iubesti
vei avea trandafiri în fiecare zi,
dacă nu iubești
vei fi o buruiană goală.
Alda Merini
„Domnule, tăcerea dumneavoastră”
„Mulțumesc, Lloyd”
— Pot să te sfătuiesc să fii atent?
— Cum de, Lloyd?
"Tăcerea este un container excelent pentru idei. Dar și pentru temeri"
„Asta explică de ce oamenii preferă să o rupă...”
"Este normal, domnule. Mulți nu știu ce este înăuntru"
— În tăcere, Lloyd?
— Înăuntrul dumneavoastră, domnule.
Simone Tempia, Viața cu Lloyd
„Timp întunecat, Lloyd”
— Să iau o lumânare, domnule?
— Și crezi că o lumânare este suficientă pentru a mă consola?
"Lumanarea nu, dar posibilitatea de a o aprinde as spune ca da, domnule"
— De ce mai este o lumină pe undeva?
„Pentru că încă mai este foc în tine, domnule”
- Viața cu Lloyd...
„Va văd zâmbind, domnule”
"În sfârșit după atâta secetă, plouă, Lloyd"
"O lecție bună. Nu puteți găsi, domnule? "
Ce lecție, Lloyd? "
"Că uneori vremea rea este ceea ce trebuie pentru a înflori, domnule"
„Nu toată ploaia vine să doară, Lloyd? "
"Special pentru cei care nu se opresc din semănat, domnule"
„Domnule, vă văd încruntat”
„Cred că nu sunt suficient de inteligent pentru lumea asta, Lloyd”
„Dacă îmi permiteți, domnule, adesea viclenia este doar necinstea spusă de vinovați”
— Dar cei deștepți reușesc să aibă multe, Lloyd...
„Cu excepția respectului pentru cei cinstiți, domnule”
„Puțină consolare, Lloyd”
„Asta îi ține pe oameni grozavi... domnule”
— Lloyd, care este secretul pentru a fi elegant?
„Amintiți-vă că eleganța este ceea ce porți sub haine, domnule”
„Dar asta înseamnă că este ascuns de ochii tuturor”
„De fapt, eleganța nu se vede, domnule. Dar observi"
„Foarte potrivit, Lloyd”
"Va multumesc foarte mult domnule"
Simone Tempia (din „Viața cu Lloyd”)
În fața noastră se află, dacă alegem, un progres continuu în fericire, cunoaștere și înțelepciune. Să alegem, în schimb, moartea, pentru că nu ne putem uita certurile? Facem apel la ființe umane ca ființe umane: Amintiți-vă de umanitatea voastră și uitați de restul. Dacă poți face asta, calea este deschisă către un nou Paradis; dacă nu poți, se află în fața ta riscul morții universale. ~ Bertrand Russell
[COLOR=var(--primary-text)]Se saprai starmi vicino,
e potremo essere diversi,
se il sole illuminerŕ entrambi
senza che le nostre ombre si sovrappongano,
se riusciremo ad essere “noi” in mezzo al mondo
e insieme al mondo, piangere, ridere, vivere.
Se ogni giorno sarŕ scoprire quello che siamo
e non il ricordo di come eravamo,
se sapremo darci l’un l’altro
senza sapere chi sarŕ il primo e chi l’ultimo
se il tuo corpo canterŕ con il mio perchč insieme č gioia…
Allora sarŕ amore
e non sarŕ stato vano aspettarsi tanto.
Pablo Neruda
[/COLOR]
[COLOR=var(--primary-text)]
[COLOR=var(--primary-text)]Dacă știi cum să stai alături de mine,
și putem fi diferiți,
dacă soarele va străluci atât
fără ca umbrele noastre să se suprapună,
dacă reușim să fim "noi" în mijlocul lumii
și împreună cu lumea, plânge, râde, trăiește.
Dacă în fiecare zi descoperim cine suntem
și nu amintirea cum eram noi,
dacă știm să ne dăm unii altora
fără să știu cine va fi primul și cine va fi ultimul
dacă trupul tău va cânta cu al meu pentru că împreună este bucurie...
Atunci va fi iubire.
și nu ar fi fost în zadar să aștepți atât de mult.
Pablo Neruda
"Omul trebuie să înțeleagă și să-și amintească că adevărul nu poate fi descoperit niciodată tot, ci încet încet se dezvăluie oamenilor și se dezvăluie doar celor care îl caută și nu cred tot ce le spun fals "sfinți" intermediari, care gândesc sau de a o stăpâni. De aceea omul nu trebuie să considere pe nimeni ca pe un maestru care nu poate greși niciodată, ci trebuie să caute adevărul peste tot în toate tradițiile omenești și să verifice apoi cu rațiunea "
Lev Nikolaevici Tolstoi
Nu trebuie să ne îngrijorăm că viața este lungă, ci că este plină: viața lungă depinde doar de soartă, dar depinde de voință dacă viața este plină. Și, dacă e plină, viața e și lungă. Ești plin de viață atunci când sufletul tău a pus stăpânire pe binele pe care îl merită și nu mai depinde de el însuși. Să ne facem viața, ca orice obiect prețios, să valoreze mai mult prin greutatea sa decât prin volumul său. Să o măsurăm nu după durata ei, ci după lucrările pe care le facem. Așadar, cinstim și numim printre oameni fericiți pe cel care a reușit să folosească bine puținul timp pe care îl are. El cunoștea adevărata lumină: nu era unul dintre mulți: trăia puternic.
Seneca, scrisori către Lucille.
"Cred că partea cea mai grea de înfruntat odată cu trecerea anilor,
este să înveți să trăiești cu faptul că în această lume,
e atâta durere și atâta frumusețe,
unul lângă altul... "
Bruce Springsteen
În fiecare zi, la orice pas,
murim puţin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas de ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu ştim ce viermi profunzi ne rod.
În viaţa ca un rumen rod
stă miezul morţii , viermuit…
Ca nişte fluvii clocotim,
Înspumegaţi, triumfători-
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viaţa, ci murim.
Dar noi, în inimi dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.
-Radu Gyr - Victorii negre-
Posibilitate
Prefer cinematograful.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de pe râul Warta.
Îl prefer pe Dickens decât pe Dostoievski.
Prefer pe mine care iubesc oamenii decât
pe mine care iubesc umanitatea.
Prefer să am acul și ața la îndemână.
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu spun
că intelectul este de vină pentru toate.
Prefer excepțiile.
Prefer să ies mai devreme.
Prefer să vorbesc cu medicii despre altceva.
Prefer ilustrațiile în linii vechi.
Prefer ridicolul de a scrie poezii
decât ridicolul de a nu le scrie.
În dragoste, prefer aniversările nerotunde,
să fie sărbătorite în fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.
Prefer o bunăvoință vicleană decât una credulă.
Prefer pământul în civil.
Prefer țările cucerite decât cuceritorii.
Prefer să am rezerve.
Prefer iadul haosului decât iadul ordinii.
Prefer poveștile lui Grimm pe primele pagini.
Prefer frunzele fără flori decât florile fără frunze.
Prefer câinii cu coada netăiată.
Prefer ochii deschisi la culoare, pentru ca am cei inchisi la culoare.
Prefer sertarele.
Prefer multe lucruri pe care nu le-am menționat aici decât
multe lucruri care nu sunt menționate și aici.
Prefer zerourile în vrac
decât nealiniate într-o cifră.
Prefer vremea insectelor timpului sideral.
Prefer să ating fierul.
Prefer să nu întreb cât timp și când.
Prefer chiar să iau în considerare posibilitatea
ca ființa să aibă un motiv pentru asta.
Sfârșitul și începutul
După fiecare război
sunt cei care trebuie să facă curățenie.
La urma urmei, un pic de ordine
nu se poate face singur.
Sunt cei care trebuie să împingă molozul de
-a lungul marginilor drumurilor
pentru a lăsa să treacă
vagoanele pline cu cadavre.
Sunt cei care trebuie să se scufunde
în noroi și cenușă,
între arcurile canapelelor extensibile,
cioburi de sticlă
și zdrențe însângerate.
Sunt cei care trebuie să tragă o grindă
pentru a sprijini peretele,
sunt cei care trebuie să pună sticlă pe geam
și să monteze ușa pe balamale.
Nu este fotogenic
și durează ani.
Toate camerele au plecat deja
pentru un alt război.
Trebuie să reconstruim podurile
și, de asemenea, gările.
Mânecile vor fi zdrențuite
pe măsură ce le sufleci.
Sunt cei cu mătură în mână care
își mai amintesc cum era.
Sunt cei care ascultă
dând din cap cu capul neseparat.
Dar în curând
se vor înconjura în jurul lui alții
care se vor plictisi.
Sunt cei care dezgroapă uneori subiecte corodate de rugină
de sub un tufiș
și duceți-le la grămada de gunoi.
Cei care știau
despre ce este vorba
trebuie să facă loc celor
care știu puțin despre asta.
Și mai puțin de puțin.
Și în sfârșit absolut nimic.
Pe iarba care a acoperit
cauzele și efectele,
sunt cei care trebuie să se întindă
cu urechea între dinți,
rătăciți uitându-se la nori.
Wislawa Szymborska
PSALM LA ÎNDELUNGA RĂBDARE-A IUBIRII
Sunt gara ce-altădată avea în față linii,
Nimic schimbat de vreme la țiglă și la geamuri,
Precum Cain de jertfă, n-am miel, ci doar ciulinii
Pe care-i iartă rozul croind epitalamuri.
Și Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat în noapte:
''Stai, nu dormi, măslinii ca pâine mă frământă,
Și-i frig, și-mi este frică de șaptezeci ori șapte,
Prin care om e drumul de-ntors în Cartea Sfântă?''
Nici Tatăl nu-Ți primise singurătatea-n cupă,
Că-i mirosea lăuntric prin duh păducheria;
Fărădelegii, legea otrava i-o destupă,
Dar eu, cu zvânt de lacrimi, cui să-i plătesc chiria?
- Când aripa-i rănită la ce folos e cerul?
Și mi-a răspuns Iubirea: - ''Răbdarea e misterul"
Dumitru Ichim
Ridurile de pe față sunt frumoase..
Ei vorbesc despre tine...
ei spun povestea Ta..
Victoria ta...
Înfrângerile tale...
Râsul tău...
Reținerile tale..
Iubirile tale trecute și prezente..
Ridurile spun o poveste frumoasă, viața pe care ai avut curajul să o trăiești..
Jeremy Irons
Marcaje