Cuviosul Gherontie care i-a strigat lui Ceauşescu să creadă în Dumnezeu

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Loredana Daniela Dragomir

19 martie la 09:30







Maica Domnului ,apară-ne copilașii,cu ajutorul
rugaciunii Preacuviosului Părintelui Sfant Gherontie,cu sănătate și darul vieții!��(cadoul primit de la Cuvios pentru fetițele mele ,au 10 ani acum și 7ani cealaltă)-si pentru toți copilașii din Romania

[Adrian Pop]

„Dragă, da’ mi-ai mai spus o dată!”

March 18, 20200











O fată era bolnavă de leucemie. Avea 17 ani. S-a dus la Cluj la spital cu mama sa, iar doctorii i-au spus acesteia că nu mai are şanse. Fata a auzit şi a început să plângă, întrebând-o pe mama sa dacă e adevărat că doctorii i-au zis că nu se mai face bine.
După ce a ajuns acasă, femeia a venit la mine şi m-a întrebat: „Ce să fac? Unde să mai merg?”. Am plecat la Alba Iulia la câteva zile, iar la catedrală l-am întâlnit pe Cuviosul Gherontie, la Sfânta Liturghie. Cum se tot ruga şi mergea dintr-o parte în alta în biserică, eu mă gândeam că nu o să pot să vorbesc cu el şi mă rugam în gând: „Doamne, pune în inima Cuviosului, să se roage pentru fata aceasta, care e grav bolnavă!”.
După ce s-a terminat Sfânta Liturghie, eu îl urmăream pe unde mergea, ca să pot să stau totuşi de vorbă cu el. Era cu o maică, lângă stâlpul din dreapta şi stăteau de vorbă. Am mers la el şi i-am spus să se roage pentru fata bolnavă. În acel moment, mi-a spus: „Dragă, da’ mi-ai mai spus o dată!”. Am ieşit în pridvor şi eram cu un prieten căruia i-am spus să mă aştepte că eu mai vreau să vorbesc puţin cu dânsul. A venit Cuviosul şi i-am mai spus despre această fată, iar dânsul s-a aşezat în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului, plecându-se cu capul până la podea. Eu i-am spus în şoaptă prietenului că vreau să îl întreb dacă se va face sănătoasă. Chiar în acel moment, Cuviosul a întors capul spre mine şi a zis: „Da, dragă, se va face sănătoasă!”. Apoi a continuat… „Aaa, fumează! Să nu mai fumeze!”.
După un timp, fata s-a făcut sănătoasă, acum este căsătorită, are şi copii.
În drum spre ieşirea din curtea catedralei, l-am rugat pe Cuviosul să se roage şi pentru un cunoscut, care era operat la inimă. Cuviosul a dat din mână, ca şi cum ar fi fost ceva minor şi mi-a spus: „Lasă, dragă, că m-oi ruga şi pentru asta!”. La scurt timp am vorbit cu soţia lui, care mi-a spus că este bine, îşi plimbă nepoţica prin oraş. Cuviosul ştia starea lui de sănătate!
Dorin Dig

[Adrian Pop]

Adriana Bucur Palasan Doamne ajuta! Azi am primit o vizită la serviciu!
Cine credeti că a venit???
Sora Cuviosului Gherontie, mi a adus cartile. Ce zi minunata si binecuvântată am avut! Mare bucurie am trait! Multumesc sora Rafira!



Ascunde sau raportează acest comentariu

[Adrian Pop]

Ileana Faur a distribuit prima ei postare.

[COLOR=var(--fds-gray-70)]Membru nou · 18 martie la 23:51
















[/COLOR]

[Adrian Pop]

Am simţit încă din timpul studenţiei că în prezenţa Cuviosului Gherontie prind putere şi mă întăresc în credinţă, iar după ce a vindecat-o pe fetiţa noastră şi nu a mai fost nevoie de intervenţia chirurgicală la ochi, l-am privit ca pe un sfânt.
Mi-am dorit foarte mult să îl am alături în momentele importante din viaţa mea. Urma ca în 14 decembrie 2014 să fiu hirotonit preot, dar nu ştiam pe unde este. Hirotonia a fost duminica dimineaţa, dar Cuviosul nu a fost prezent. Seara, după slujba Vecerniei şi a Paraclisului Maicii Domnului, când să ies din Catedrala din Alba Iulia, a venit ţintă la mine chiar Cuviosul. O bucurie de nedescris mi-a pătruns fiinţa. M-a luat de mână şi m-a prezentat celor cu care ne întâlneam: „Dragă, dânsul e de-al meu!”. A făcut asta preţ de câteva minute, până în curtea Catedralei.
Cuvintele Cuviosului mi-au pătruns adânc în suflet. Ştiam zicerea lui că „Mândria e cel mai mare păcat”, deci îmi era clar că nu mi le-a spus ca să mă laude sau pentru ca eu să mă laud. Pentru că auzisem despre nevoinţele şi trăirea Cuviosului, am simţit o mare apăsare, o mare responsabilitate pentru cuvintele rostite. Cuvinte puţine, dar dătătoare de sens vieţii!
Îi mulţumim Cuviosului că a făcut parte din viaţa familiei noastre şi îl rog să mă ajute în slujirea preoţească, pentru a fi „de-al lui” şi în veşnicie!
Preot Mihai Cordea

[Adrian Pop]

file:///C:/Users/Adi%20Pop/Downloads...0GHERONTIE.pdf

[Adrian Pop]

„Ioai, dragă, dar n-ai nimic grav, dragă!”

March 13, 20200











Mă simţeam foarte rău, aveam stări de ameţeală, mă simţeam foarte obosită, uneori chiar leşinam.
Îmi făcusem analizele la Craiova şi le-am repetat la trei laboratoare diferite: Sinevo, Renamed şi la Spital. Peste tot ieşeau rău. Am fost la medic, am făcut CT. În urma lui am fost diagnosticată cu microadenom hipofizar, adică aveam o mică tumoră pe glanda hipofiză. Medicul mi-a zis că trebuie să merg la Bucureşti, la Parhon pentru că sunt suspectă de Sindromul Cushing.
În acea perioadă, Cuviosul era la noi, aşa că i-am spus ce mi-a zis medicul şi să se roage şi pentru mine. Atunci Cuviosul mi-a zis:
– Ioai, dragă, dar n-ai nimic grav, dragă! Ce-ar fi să te duci la doctor după ce rămâi gravidă, dragă, ca să scoată pruncuşorul din pântece!
Eu nu am zis nimic, dar pentru că mă simţeam din ce în ce mai rău, am făcut programare şi am plecat la Bucureşti. În urma investigaţiilor, medicul de acolo a zis că nu am nimic grav şi, cu siguranţă, nu am Sindromul Cushing. Cred că la rugăciunile Cuviosului, m-am vindecat, deoarece analizele de la Craiova arătau clar că eram bolnavă, că aveam o gravă problemă de sănătate (nu puteau greşi trei laboratoare şi CT-ul!), iar la Bucureşti, fără ca eu să fi luat vreun tratament, totul a fost în regulă. Am păstrat toate analizele, care pot fi verificate.
Am mers acasă, am luat doar nişte vitamine prescrise de medicul de acolo, iar după trei luni am rămas însărcinată cu Maria, pe care am născut-o prin cezariană, aşa cum mi-a descoperit Cuviosul!
Au trecut 6 ani de atunci şi, slavă lui Dumnezeu, sunt bine! Şi de aceasta dată, Cuviosul a mijlocit în chip minunat înaintea lui Dumnezeu pentru mine, păcătoasa, pentru a fi bine! A venit la noi acasă şi a stat la noi mai mult timp, când mi-a fost mai greu!
C.P.

[Adrian Pop]

Cuvinte puţine, dar dătătoare de sens vieţii!

March 16, 20200










Am simţit încă din timpul studenţiei că în prezenţa Cuviosului Gherontie prind putere şi mă întăresc în credinţă, iar după ce a vindecat-o pe fetiţa noastră şi nu a mai fost nevoie de intervenţia chirurgicală la ochi, l-am privit ca pe un sfânt.
Mi-am dorit foarte mult să îl am alături în momentele importante din viaţa mea. Urma ca în 14 decembrie 2014 să fiu hirotonit preot, dar nu ştiam pe unde este. Hirotonia a fost duminica dimineaţa, dar Cuviosul nu a fost prezent. Seara, după slujba Vecerniei şi a Paraclisului Maicii Domnului, când să ies din Catedrala din Alba Iulia, a venit ţintă la mine chiar Cuviosul. O bucurie de nedescris mi-a pătruns fiinţa. M-a luat de mână şi m-a prezentat celor cu care ne întâlneam: „Dragă, dânsul e de-al meu!”. A făcut asta preţ de câteva minute, până în curtea Catedralei.
Cuvintele Cuviosului mi-au pătruns adânc în suflet. Ştiam zicerea lui că „Mândria e cel mai mare păcat”, deci îmi era clar că nu mi le-a spus ca să mă laude sau pentru ca eu să mă laud. Pentru că auzisem despre nevoinţele şi trăirea Cuviosului, am simţit o mare apăsare, o mare responsabilitate pentru cuvintele rostite. Cuvinte puţine, dar dătătoare de sens vieţii!
Îi mulţumim Cuviosului că a făcut parte din viaţa familiei noastre şi îl rog să mă ajute în slujirea preoţească, pentru a fi „de-al lui” şi în veşnicie!
Preot Mihai Cordea