Hortensia Papadat Bengescu- ”Rămân a voastră ascultătoare copilă care vă iubeşte din tot sufletul”
Hortensia Papadat-Bengescu s-a născut pe 8 decembrie 1876 în comuna Ivești din județul Galați. Părinți îi erau căpitanul Dimitrie Bengescu şi profesoara Zoe. Va studia la Institutul de domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti. Acolo le scria colegelor, încă din primii ani de şcoală, compunerile în schimbul rezolvării problemelor de matematică. Era foarte atașată de părinți și de aceea le trimite scrisori în care formulările stereotipe abundă, dar dincolo de care se simte o afecţiune nedisimulată pentru ei. Mămuţei, evocate într-un jurnal din perioada 1947- 1949, îi trimite ştiri despre situaţia şcolară, despre lecturile zilnice, ori despre cei apropiaţi.
Dragi părinţi,
Joia este pentru mine o zi foarte plăcută, îmi dă ocazia prin aceste cuvinte să mă informez despre sănătatea voastră. Acum câteva zile am primit o scrisoare de la Alice, vă trimite omagii. Draga mamă, dacă te vei fotografia, trimite-mi fotografia, căci o am şi pe a tatei şi vreau să o am şi pe a dumitale. Nu ştiu care este cauza pentru care nu am mai avut de mult timp plăcerea să o văd pe mătuşa Gabriela. Pe aici am avut câteva zile care au adus a primăvară. Îmi continui bine studiile şi media mea de săptămâna trecută a fost 9.25. Ah! Cât aştept momentul în care aş putea să o aud pe Hortensia de la tine. O sărut pe mămuţa de o mie de ori la fel ca şi şi pe dumneata Rămân a voastră ascultătoare copilă care vă iubeşte din tot sufletul,
Hortense
Dragi părinţi,
Scrisoarea voastră m-a copleşit de bucurie. Nu sunt decât două săptămâni de când mă aflu la pension şi deja micul meu calendar suferă căci şterg fiecare zi care trece. Număr minutele şi orele nu doar până la Paşti, ci şi până la examenele finale. N-am mai primit veşti de la mătuşa Gabriela. La noi este un ianuarie splendid. Cât regret că nu mai găsesc nimic să vă spun decât că vreau din tot sufletul să rămân fetiţa voastră cuminte. Îi sărut mâinile mămuţei şi vă sărut de milioane şi milioane de ori,
Copilul vostru care vă iubeşte,
Hortense
Dragi părinţi,
Am primit scrisoarea voastră şi am fost bucuroasă aflând că sunteţi bine. Credeţi-mă, dragi părinţi, că am să încerc altă dată să nu merit reproşurile voastre. Am început deja Norma şi sper să am mult de câştigat din asta. Dragi părinţi, mai multe domnişoare doresc să aibă fotografia mea. Dacă aţi avea bunătatea să o reproduceţi, aş fi foarte mulţumită. Scrisorile voastre îmi produc o bucurie enormă, de aceea dragi părinţi, scrieţi-mi cât mai curând posibil. O îmbrăţişez pe Mămuţa şi pe voi de milioane de ori.
Rămân fiica voastră recunoscătoare,
Hortense
La 20 de ani se mărită cu magistratul Nicolae Papadat. Cariera literară e amânată din pricina transferurilor soţului dintr-un loc în altul (Turnu-Măgurele, Buzău, Focşani, Constanţa) şi de grija arătată celor 4 copii: Nen, Zoe, Marcela, Elena. Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Va scrie şi poezii în această limbă. Formarea sa literară a fost marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajută sa apară pentru prima oară în 1913 la prestigioasa revista Viaţa românească. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul “Ape adânci”, lăudat de același Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roşie, experienţa fiind apoi relatată în romanul ”Balaurul”. Din 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu şi să publice în revista Sburătorul. Rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puţinii susţinători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu şi apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creaţie o regăsim, mai mult sau mai puţin, şi în romanele ei. Autoarea scrie şi publică mai multe volume de nuvele.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza “obiectivă”, aşa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabileşte în Capitală. În 1946 obţine Premiul Naţional pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate. Interzisă de regimul comunist şi trăind la bătrâneţe fără mijloace de subzistenţă, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi şi de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucureşti, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Sursa:http://www.istorie-pe-scurt.ro/horte...-tot-sufletul/
Răspunde cu citat
Marcaje