Cum l-am omorât pe Avram Iancu. L-am aruncat, nebun, din spital, l-am lăsat să moară de frig






La un an de la Revoluția de la 1848, Avram Iancu, eroul național al românilor din Transilvania, e arestat de austrieci. I se declanșează o boală psihică. Este uitat de toți, nu are unde să doarmă, nu mănâncă zile întregi. La nici 25 de ani ajunge prin spitale, cântând la fluierul de cireș, unicul său prieten, și spunând: ”Eu nu mai sunt Iancu, sunt umbra lui. Iancu e mort!” Decedează la 48, după ce este dat afară din locul în care era ”cazat” din milă!

Pe linie directă, Avram Iancu se înrudea cu marele Horea. Fratele bunicului său fusese cel care condusese Răscoala de la 1784! Se trăgea dintr-o familie de moți înstăriți când a venit pe lume, la Vidra de Sus, în 1824. Gimnaziul l-a terminat la Zlatna, apoi a mers la Liceul Piarist din Cluj. Revoluția de la 1848 îl găsește la Târgu Mureș, la Tabla Regească, un fel de Curte de Apel a Transilvaniei, unde e avocat. Se știe, deja, cu mulți tineri români care-i vor deveni camarazi în Războiul Național din Transilvania: Nicolae Solomon, Petru Dobra, Vasile Fodor ori Ilie Măcelariu.

 Avram Iancu, avocat la Tabla Regească (Curtea de Apel) Murăș-Oșorhei (Târgu-Mureș) - portret de epocă


Continuare:https://a1.ro/premium/cum-lam-omorat-pe-avram-iancu-lam-aruncat-nebun-din-spital-lam-lasat-sa-moara-de-frig-id912610