Sergiu Celibidache: filosoful cu baghetă
• La 28 iunie 1912, în orașul Roman din județul Neamț, se naste unul dintre cei mai renumiti dirijori și compozitori ai lumii, Sergiu Celibidache;
• precum o altă mare personalitate a culturii românești (Lucian Blaga), copilul Celibidache a stat într-o tăcere absolută, nerostind niciun cuvânt în primii săi ani de viață;
• la vârsta de 4 ani, începe sa cânte la pian; tatăl sau, Demostene, un influent ofițer de cavalerie si prefect al regiunii, prevăzuse pentru fiul său, inzestrat cu o inteligență iesită din comun, o carieră politică; Sergiu insa voia cu orice preț să devină musician; in cele din urmă, părăsește casa parintească pentru totdeauna;
• studiaza matematica, filozofia și muzica în Iași, iar după despățirea de familia sa isi continua studiile la București, câștigându-și existența în calitate de pianist corepetitor la o școală de dans;
• in 1935, Sergiu Celibidache se mută la Paris și își continuă studiile acolo;
• învață în cel mai scurt timp limba germană, urmând apoi să se înscrie, în Berlin, la Facultatea de Muzică a Universitatii Friedrich-Wilhelm;
• Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale, iar în perioada celui de-al doilea Război Mondial, după ce profesorii au fost obligaţi să-și părăsească posturile, el a predat chiar propriilor colegi la mai multe materii;
• curând, Celibidache începe să urmarească concertele și repetițiile lui Wilhelm Furtwangler în Berlin;
• un alt contact marcant pentru Celibidache în Berlin, în 1939, este întâlnirea cu preotul budist, germanul Martin Steinke (Dao Jun), care îl introduce în budismul-Zen și de care îl va lega o frumoasă prietenie;
• primul lui angajament ca dirijor permanent l-a primit în anii 1941-1942 la ansamblul de amatori "Orchester Berliner Musikfreunde" ("Orchestra prietenilor berlinezi ai muzicii"), cu care a susținut 7 concerte publice;
• Celibidache uluiește prin memoria lui extraordinară, el cunoscând toate lucrările dirijate pe dinafară;
• condițiile de trai în Berlinul celui de-al Doilea Război Mondial au fost pentru Celibidache, sărac aproape dintotdeauna, deosebit de tensionate; nu avea bani aproape deloc, slăbise extrem de mult și a făcut față acelor vremuri doar mulțumită ajutorului unui cuplui de lucrători de tramvai, de la care primise de ani de zile o cameră (în cartierul Berlin Halensee, în Eisenzahnstraße 26a);
• fiind considerat un student genial în țara sa natală, România, nu este chemat de la Berlin pentru a lupta în război si i se permite continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al doi-lea Război Mondial;
• In 1945 ia parte la un concurs de dirijat, organizat de Orchestra Radio din Berlin (Rundfunk Sinfonieorchester Berlin) pe care îl câștigă cu brio, având pe atunci doar 33 de ani;
• Orchestra Filarmonicii din Berlin a fost convinsă de modul de lucru ambițios al tânărului român, alegandu-l in octombrie 1945 ca noul sau director musical; din aceasta colaborare au rezultat finalmente 414 concerte atat în Berlin, cat si in turneele intreprinse in toata lumea;
• momentul este consemnat într-una dintre scrisorile trimise de Celibidache prietenului său român, Eugen Trancu-Iaşi. „15 octombrie 1945, Berlin. Dragul meu Ginel, am ajuns departe de tot, aş vrea să te faci o musculiţă şi să vii într-o seară de vară la Berlin, să-ţi îngheţe inimioara de emoţie“.
• in 1946, în prima stagiune cu Orchestra Filarmonică din Berlin, Celibidache a dirijat nu mai puțin de 108 concerte;
• in 1948, Celibidache conduce pentru prima oară o altă orchestră de vârf – London Philharmonic Orchestra;
• tot in 1948 semneaza primul si singurul contract de inregistrari; sunetul I se pare fad, si ca urmare, nu iubeste inregistrarile, preferand concertele live;
• incepând cu 1949 Celibidache este dirijor-invitat, căutat în toată lumea, el dirijând orchestre în Austria, Italia, Franta, dar și în America Centrală și de Sud; in 1949 refuza postul de dirijor al New York Philharmonic Orchestra;
• in 1953 Celibidache primeste Premiul Berlinez de Arta pentru Muzica;
• un an mai târziu, în 1954, pentru meritul său la refacerea Orchestrei Filarmonice din Berlin după război, Celibidache este onorat cu o decorație specială, Crucea de Merit a Republicii Federale Germania;
• pe 30 noiembrie, orchestra nu l-a ales pe Celibidache, ci pe Herbert von Karajan ca nou dirijor șef care nu avea nicio problema in a imortaliza concertele sale, dimpotriva, le sustinea...
• pentru Celibidache începe de acum o perioadă de cateva decenii, în care lucreaza cu orchestre din toata lumea, preferând să nu se asocieze cu instituții unde s-ar fi confruntat cu rutina ci să aleagă orchestre care îi ofereau libertarea de a își pune în aplicare toate ideile sale și viziunea muzicală;
• intr-o scrisoare catre Ginel din 1961 spune … ‘’Filarmonica din Berlin mă recheamă ca dirijor pe viață, cu drepturi de pensie și autoritate de popă. Nu mă duc. Filarmonica din New York, la fel. Rămân liber și independent. Ce zici de asta?’’
• Celibidache nu a ezitat să folosească vorbe grele la adresa unor personalităţi care erau şi sunt considerate valori incontestabile ale muzicii simfonice, şi a respins tot ceea ce alţi dirijori şi-au dorit cu ardoare: înregistrări audio, concertele peste Ocean, interviuri şi fotografii în reviste, motivând că toatre acestea ar scădea emoţia prestaţiilor sale …
• se indragosteste de Grecia, despre care ii spune lui Ginel…. ‘’Căsuțele de pe insula Lipari, care te-au făcut să crezi că m-am îmburghezit, le-am făcut cu mâna mea (rupt piatra, ars varul, stuf, lemn, fier bătut și nimic material ce nu se găsește pe insulă). Vreau să fac un mic sătuc pentru prieteni, stil românesc – Balcic. Bani n-am, căci trebuie să ajut o imensitate de oameni’’;
• in 1963 devine dirijor invitat și director artistic al Orchestrei Simfonice a Radioului din Stockholm. Pe lângă concertele din Stockholm au loc turnee în Suedia, Danemarca, Germania, Elveția, Spania, Finlanda, Austria, Olanda și Romania;
• in anul 1965 Celibidache se căsătorește cu Ioana Procopie Dumitrescu, o pictoriță pe care o cunoștea încă din copilăria lui petrecută în România; aceasta povesteste cum, dupa intalnirea cu Celibidache, casatorita fiind, ajunge acasa, si ii spune sotului…’’Draga, l-am gasit pe barbatul vietii mele’’
• Sergiu Celibidache apare drept un bărbat fermecător, interesant şi spiritual; este la fel de exuberant, tandru, voios, plin de umor si profund religios;
• are un caracter puternic şi dominant si este considerat un artist genial, ataşat şi dedicat ideii de românitate;
• pe 19 iunie 1968 se naște unicul fiu al lui Celibidache, Serge Ioan;
• tot in scrisorile catre prietenul lui, Ginel, spune….. ‘’Dragă Ginele, eu n-am dirijat în USA din cauza comercializării excesive a muzicii. Orchestrele sunt grozave dar mentalitatea caca. Deci mă gândesc să refuz, căci nu văd cum aș putea schimba torentul acela de dolari organizat’’;
• in 1978 revine pentru scurt timp în patria sa România, unde dirijează în acel an precum și în următorul, Orchestra Filarmonica George Enescu din București;
• tot în 1978 este numit profesor onorific la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz, unde începe o lungă activitate pedagogică. Sergiu Celibidache considera că “a preda este cea mai nobilă activitate umană”;
• a fost numit în iunie 1979 dirijor șef al Orchestrei Filarmonicii din Munchen și totodată director general de muzică al orașului Munchen;
• in 1987, la împlinirea vârstei de 75 de ani, primeşte Moneda Aurită de Onoare a oraşului München, apoi distincţiile Nettuno d’oro, la Bologna şi Acul Aurit de Onoare al oraşului Milano;
• neuitată rămâne data de 13 februarie 1990, când Radiodifuziunea română a transmis în direct concertul eveniment susţinut pe scena Ateneului Român de Orchestra Filarmonicii din München, cu Sergiu Celibidache la pupitru. „M-am născut român, am îmbătrânit român şi o să mor român”, spunea cu acea ocazie Sergiu Celibidache;
• in ultimii ani ai vieţii locuieste la Paris, apoi într-o mică gospodărie aflată la ţară, unde are grija de cei 5 prieteni, cainii Saint –Bernard; dupa moartea lui, cainii refuza mancarea, pierind in scurt timp;
• A trecut la cele veşnice la 14 august 1996, la reședința sa din La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, în apropiere de Paris, fiind înmormântat în micul cimitir al localităţii.
http://www.fundatia-celibidache.com/biografie
https://www.ziarulmetropolis.ro/sergiu-celibidache-poveste…/
Sursa;Cultura pentru oameni grabiti
Sergiu Celibidache, probabil cel mai mare dirijor român din istorie FOTOGRAFII: FUNDAŢIA "SERGIU CELIBIDACHE"
Puţine personalităţi din România au atins vreodată gradul de complexitate al fostului mare dirijor. Doctor în patru discipline, obsedat de muzică şi de budism, creator de sisteme de interpretare revoluţionare, perfecţionist agresiv, Celibidache rămâne şi astăzi unul dintre cei mai fascinanţi şi controversaţi muzicieni ai secolului trecut
Pe 15 august 1996, la o zi de la decesul lui Sergiu Celibidache, prestigioasa publicaţie americană „The New York Times“ îl descria, într-un necrolog dedicat, ca fiind „una dintre marile enigme ale secolului al XX-lea“. Poate fi o figură de stil, desigur, dar retrasând etapele vieţii lui Celibidache, nu poţi evita senzaţia că, poate, ceva îţi scapă. Că imaginile, relativ puţine care au rămas din concertele sale, îţi învăluie personajul într-o şi mai mare aură de mister, în loc să-l clarifice. Dacă ar fi să alegem un singur cuvânt care să rezume de-o manieră cât de cât coerentă personalitatea lui Celibidache, poate că acest cuvânt ar fi „nonconformist“. Întreaga sa viaţă pare plasată între poli ai improbabilului. Tătăl său îl vedea conducător, poate chiar politician. El a ales muzica.
Citeste mai mult: adev.ro/pbe12l
Răspunde cu citat
Marcaje