Doua sunt caile ce se deschid inaintea oamenilor:

1. una coboratoare si lata, fiindca multi sunt cei ce merg pe dansa (Matei 7,13) fiind plina de ademeniri,

2. iar alta suitoare si ingusta si putini sunt cei care merg pe ea (Matei 7,14)

Calea larga e calea pierzarii. Pe ea alearga de zor doua feluri de drumetii: oameni si draci, adica Lucifer cu toata ceata lui de diavoli, aruncati pe pamant, si toata lumea pe care o insala el (Apocalipsa 12, 9-13). Si-i inseala asa, ca, intepandu-i cu acul placut al pacatului, le omoara sufletul o vreme sau chiar toata vremea vietii pamantesti. Acestia pentru Dumnezeu sunt morti, desi lor li se pare ca traiesc (Apocalipsa 3,1), dar sunt numai trupuri (Geneza 6,3). Toti acestia, cata vreme traiesc, desi-s morti, nestiind de Dumnezeu, sunt cu ingerii cei rai, calatori la iad (Iov 21,13), pe calea pierzarii. Asa au calatorit toti nepotii lui Adam, mii de ani de-a randul.

Dar Dumnezeu premilostivul, din iubirea de oameni, a facut totul din partea Sa, ca sa-i intoarca pe oameni din povarnirea pierzarii intr-o cale noua, calea mantuirii. De aceea Fiul, a doua Fata a lui Dumnezeu, S-a facut om desavarsit – afara de pacat – si ne-a aratat cararea. Prin urmare, calea mantuirii e chiar cararea pe care a mers Dumnezeu Insusi ca Om adevarat, facandu-ni-Se pilda intru toate (Ioan 13,15) si dandu-ne indrazneala.

Dar si pe calea mantuirii merg tot doua feluri de calatori, caci de atunci… un Tovaras nevazut si bun merge cu noi, cu fiecare dintre noi, in toate vietile noastre, cu fiecare rand de oameni, pana la sfarsitul veacului (Matei 28,20). Dumnezeu Insusi cu sfintii Sai, intovarasindu-i nevazut pe oameni…

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca – FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA