Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică – prima ediţie

Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui organizează, în luna noiembrie 2018, mai precis pe 16-11-2018, prima ediţie a Simpozionului Internaţional de Arheologie Didactică, marcând astfel un moment jubiliar – jumătate de veac de la înfiinţarea inspectoratelor şcolare şi a judeţelor.
Cu această ocazie, dorim să lansăm acest concept novator, dar cu rădăcini adînci în tradiţie: ARHEOLOGIA DIDACTICĂ, concept pe care l-am inventat pentru a răspunde unei nevoi intense de recuperare a ceea s-a pierdut şi de reintroducere în circuitul valorilor spirituale – cu focalizare pe cele didactice – a unor idei, metode, procedee şi proceduri, a unor aplicaţii care au fost mult prea repede şi pe nedrept date uitării. În graba de a schimba mult prea repede şi radical totul, au dispărut manuale excelente, dar cu o durată de viaţă extrem de redusă, s-au pierdut metode, munca asiduă a unor specialişti naţionali extrem de talentaţi a fost înlocuită cu produse de import de o calitate, cel mai adesea, îndoielnică şi, în orice caz, nereprezentative pentru acest spaţiu spiritual..
Arheologia didactică reprezintă, aşadar, un demers de recuperare şi reintroducere în circuitul valorilor fie a unor secvenţe, fie a unor opere pedagogice şi didactice integrale. Ca orice activitate ştiinţifică, arheologia didactică presupune o muncă de cercetare susţinută, şantierele sale fiind, în general, bibliotecile, fondurile speciale, muzeele care adăpostesc tezaure nu numai din metale preţioase, ci şi tezaure de gîndire.
Prin intermediul arheologiei didactice, urmează să stabilim o legătură permanentă între gîndirea imaginativă şi cea abstractă, precum şi între cunoaştere şi acţiune, prin redescoperire. Desigur, participarea elevilor la procesul de cunoaştere şi acţiune este organizată pentru valorile sale educative, în schimb munca oamenilor de ştiinţă care vor participa la şantierele arheologiei didactice se va remarca prin valori sociale generale, căci, redescoperind legi şi legităţi necunoscute pînă acum sau uitate de multă vreme, ei îmbogăţesc activitatea umană cu noi forme şi contribuie la dezvoltarea progresului social.
În afară de priceperi – dobîndite ca urmare a imitaţiei sau fiind mai mult sau meu puţin independente şi creatoare – un alt rezultat al învăţării îl constituie cunoştinţele. Între cunoştinţe şi priceperi există o legătură indestructibilă: nu există priceperi la a căror dobîndire să nu fi participat anumite cunoştinţe, şi invers – toate cunoştinţele noastre sînt datorate anumitor priceperi şi deprinderi, fie ele chiar elementare, ca, de exemplu, priceperea de a observa, de a vorbi, de a raţiona, de a citi, de a număra. Foarte multe elemente de tezaur pe care arheologia didactică îşi propune să le readucă la suprafaţă, în centrul atenţiei, conţin metode excelente pentru cultivarea şi acordul fin al abilităţilor de diferite specializări, pentru că, în alte vremuri, şcoala era mult mai conectată la viaţa de zi cu zi şi mult mai conştientă de realitatea că „sed vitae discimus”.
La fel ca şi priceperile, cele două genuri de cunoştinţe constituie rezultatul învăţării; şi aici raportul lor faţă de rezultatele cercetării ştiinţifice este diferit. Primul gen de cunoştinţe se referă la acele cunoştinţe pe care elevul (sau studentul) le primeşte într-o formă „de-a gata”: de la profesor, părinţi şi colegi sau din manuale, precum şi prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă şi al reţelelor sociale, al căror rol devine tot mai mare, concurînd şcoala şi familia. Desigur că şi în rîndul acestor cunoştinţe, care se acumulează la cel care învaţă ca într-o enciclopedie, există o anumită diferenţiere. Arheologia didactică îşi propune să afineze acest teren accidentat şi să reliefeze ce e mai bun, ce s-a dovedit eficace şi eficient.
Se cuvine, de asemenea, să reflectăm asupra faptului dacă şi care trasături comune trebuie să-i caracterizeze pe profesor şi pe cercetător, preconizînd că învăţarea tineretului contemporan ar trebui să semene, sub unele aspecte, cu cercetarea ştiinţifică – iar meritul arheologiei didactice este acela de a propune o întoarcere la surse, o căutare asiduă, o documentare minuţioasă.
Dacă dorim ca învăţarea să exercite o influenţă profundă asupra personalităţii elevilor sau studenţilor, să le dezvolte şi să le adîncească intelectul şi capacităţile de cunoaştere, să le dezvolte viaţa emoţională, dacă dorim ca ea să contribuie la dezvoltarea voinţei şi a acţiunii acestora, atunci cadrul didactic, care o organizează, trebuie sa posede anumite însuşiri şi priceperi. Se subînţelege, desigur, că un cadru didactic care devine numai un intermediar între cunoştinţe şi cel care învaţă – în procesul de transmitere a cunoştinţelor şi de verificare a gradului de stăpînire a acestora – nu va ajunge la o astfel de influenţă. Mult mai eficient, desigur, poate să îndeplinească aceste funcţii computerul – folosit în ipostaza de „maşină de învăţat”, dar acestui tip de învăţare i se reproşează de catre cei avizaţi, pe bună dreptate, că nu există un contact nemijlocit al profesorului cu elevul, şi deci i se poate reproşa tocmai lipsa influenţei profesorului asupra acestuia. Arheologia didactică îşi propune să reînveţe profesorii să-şi reconsidere elevii (sau studenţii), să fie acel ochi interior deschis, în stare de veghe, căutînd în înţelepciunea uitată a înaintaşilor pe care urmează s-o resusciteze, inspiraţie pentru clădirea unui viitor mai bun.
Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică – ediţia I, se va desfăşura la Vaslui, avînd ca dată preconizată 16 noiembrie 2018. Organizăm această primă ediţie pe cinci mari axe, corespunzătoare centrelor esenţiale de interes ale învăţământului, fără însă a elimina posibilitatea unei binevenite interdisciplinarităţi:

  • Axa 1: Învăţămînt preşcolar
  • Axa 2: Învăţămînt primar
  • Axa 3: Învăţămînt secundar
  • Axa 4: Învăţămînt universitar
  • Axa 5: Educaţie non-formală

Fiind primul şantier de arheologie didactică pe care îl inaugurăm, nu vom fixa repere temporale precise sau teme stricte, dar putem sugera studierea, prezentarea şi readucerea în atenţia lumii pedagogice, de exemplu, a abecedarelor vechi (pornind poate chiar de la cel al lui Ion Creangă), a metodelor şi manualelor de limbi moderne din perioada interbelică sau postbelică, a manualelor de ştiinţe şi a metodelor în care acestea erau predate.
Vă anunţăm, totodată, intenţia fermă de a înmănunchea această strădanie de recuperare a unui tezaur de gîndire în primul număr al Revistei Române de Arheologie Didactică, publicaţie indexată EBSCO şi care va putea fi studiată pe site-ul propriu http://nelpae.ro/rrad. Comitetul ştiinţific va analiza riguros lucrările propuse spre publicare şi va da undă verde celor care răspund acestui apel.
Pentru înscrierea la Simpozionul Internaţional de Arheologie Didactică, vă rugăm să accesaţi site-ul web al revistei: http://nelpae.ro/rrad sau să folosiţi adresa formularului electronic: https://goo.gl/forms/vcHI7rhFsNJp19qO2 . După confirmarea înscrierii, veţi fi contactaţi de organizatori pentru celelalte detalii legate de desfăşurarea evenimentului şi de editarea primului număr al Revistei Române de Arheologie Didactică.