Am copiat acest text dintr-un grup, pentru ca nu am putut da share, insa il consider util pentru cei care poate sunt victimele parazitilor eterici.
´´´Nu este scrisa de mine ,este copiata nu mai stiu nici eu de unde ,dar conteaza mult informatia,,,,,,,”. Sunt spirite ale pamantului, care pot fi asemuite zanelor din traditia europeana, intrucat traiesc in aceasta lume (de aici), spre deosebire de fortele transpersonale, proprii lumii spiritului (de dincolo). In Cartea Sfanta, Coranul, insusi marele profet Mahomed arata ca djinii sunt reali, ca sunt formati din foc (energie) sfant si ca, in mod normal, sunt invizibili – dar pot deveni vizibili, daca doresc. El sustine ca acestia sunt morali, dar pot deveni poznasi sau buclucasi vizavi de cei care nu-i pot controla. Am intalnit djinul intr-un mormant, la marele templu mortuar Medinat Habu, de langa Valea Regilor. Dupa intalnirea initiala din templu, din 7 decembrie 2009, m-am intors la mormant datorita calatoriei mele de cercetare samanica, pe 8 decembrie, unde am avut cu djinul o conversatie foarte neobisnuita. Vreau sa precizez dinainte ca acest dialog nu a avut loc in limba engleza, nici in cea araba, ci mai curand intr-un fel de comunicare non-verbala, pe care eu as numi-o “gandire-simtire”. Sarcina mea, ca intotdeauna, este sa traduc si sa reconstitui integralitatea intalnirii din fragmentele de informatie pe care mi le pot aminti si reda in forma scrisa. Ingaduiti-mi sa va prezint mai intai, ca un fel de preludiu, faptul ca, la inceputul celei de-a doua intalniri, djinul a aparut sub forma a doi ochi fara corp… si, de vreme ce asta nu m-a intimidat deloc, dupa aceea a ales sa se arate ca un fum de forma umanoida, care palpaiala capete si trecea dintr-o forma vaga in alta, pe masura ce i se schimba dispozitia in cadrul dialogului nostru, intr-un pastel de nuante de portocaliu, galben si verde, cu zone profunde de o lumina mai stralucitoare. Dar, daca forma lui eterica era intrucatva difuza, vocea ii era distincta, ingaduindu-mi sa va impartasesc cu incredere, cele ce urmeaza. Dupa ce m-am prezentat si am aratat motivele pentru care eram acolo, am mentionat ca fusesem acolo si in ziua precedenta (iar djinul si-a amintit asta) si ca mai intalnisem djini, in Etiopia, in 1995 si 1996, si in Egipt, in 2003. Mentionez aceasta deoarece, dupa ce a inteles ca mai intalnisem djini, spiritul a devenit foarte respectuos si chiar gata sa fie de ajutor. Stiind ca djinii pot fi poznasi, l-am facut mai intai sa-mi dezvaluie numele sau, dupa care eu am preluat controlul si djinul nu m-a putut minti. Spun asta special pentru aceia dintre cititorii mei care cunosc djinii si cat de greu poate fi sa o scoti la capat cu ei. La inceputul dialogului nostru, djinul mi-a povestit ca isi avea originea intr-un loc din desertul vestic (numele acestui loc nu-mi spunea nimic si nici nu l-am putut gasi pe vreo harta) si ca se atasase de un calator prin acea regiune, care, in cele din urma, a ajuns in Egipt. L-am intrebat “cand?”, dar djinul nu a parut sa inteleaga intrebarea. Cand “gazda” lui umana a murit, djinul s-a hotarat sa ramana langa Nil si a schimbat mai multe locuri, cel mai recent fiind acest mormant, odata ce templul a fost eliberat de nisipurile care il acoperisera o vreme. Cand l-am intrebat de cat timp era acolo, din nou a parut sa nu inteleaga intrebarea. (Nota mea: Confuzia djinului in privinta timpului este in concordanta cu ceea ce eu stiam deja – si anum,e ca doar atunci cand suntem intrupati, suntem supusi timpului. Cand suntem in spirit, intre vieti, salasluim in vesnicie. Iar djinii, de vreme ce nu au forma fizica, traiesc, de fapt, intr-un domeniu al vesniciei, in care tot timpul este „acum”) Este posibil sa fi influentat prin propriile interpretari si preocupari actuale conversatia ce urmeaza? Cu siguranta, intrucat sunt un cercetator si citesc foarte mult – insa informatiile ce urmeaza, care s-au intretesut intre noi, sunt cel putin captivante, uneori chiar neconformiste. Asadar, va prezint conversatia pe care am notat-o la scurt timp dupa ce a avut loc…
CONVERSATIA (reconstituita dupa notite) Am inceput prin a-l intreba pe djin daca isi doreste ceva… un inceput bun. In tacerea apasatoare care a urmat intrebarii mele, mi-a venit in minte o imagine a altarului de granit sculptat, din fata mormantului. Drept raspuns, campul djinului s-a luminat considerabil, ca si cum un impuls de energie i-ar fi strabatut lumina… si ezitant, aproape timid, a venit si raspunsul…
“Miere!” In timp ce cautam sa rezolv aceasta cerere, m-am perceput vizavi de djinul care se afla in fata mea, ca si cum as fi fost urmarit cu atentie de o pisica aflata in asteptarea hranei. Era aceeasi intensitate rabdatoare, fara sovaiala. Drept raspuns, mi-am folosit creativitatea imaginativa, o functie a sufletului mental egotic, pentru a crea un mic bol de miere, ca o forma-gand, pe care l-am tinut in maini cateva lungi momente (in mainile corpului meu astral, bineinteles, intrucat eram “acolo”, intr-o viziune samanica.) Am capatat atenta deplina a djinului. In timp ce-mi intindeam mainile astrale, pentru a aseza bolul astral de miere pe altar, am zis: “Iti voi oferi aceasta miere, daca imi vei dezvalui numele tau.” Orice rezistenta din partea djinului a disparut. Cand a luat mierea si a baut-o recunoscator, numele sau mi-a aparut in minte. Apoi… multumit, djinul si-a indreptat intreaga atentie catre mine. Era cumva un zambet energetic? Probabil… Djinul: Voi, oamenii, sunteti creatori. Noi, djinii, nu putem crea, dar putem mima… putem imita… si putem sa influentam rezultatele potentiale – dar nu putem crea. (A urmat o lunga pauza de gandire, apoi
D: Putini ne mai pot percepe si inca si mai putini ne pot supune vointei lor. Acum, pentru ca ti-am dezvaluit numele meu, prea-maritule (aratandu-mi respect) imi poti cere sa te slujesc, si o voi face.
HW: Am fost numit de catre ceilalti djini “El Kobbet” – cel care supune… Ce calitati si talente detii tu, care sa-mi fie de folos? (Djinul a palpait ganditor, apoi a raspuns.)
D: Pot sa te apar de dusmani si pot sa abat blesteme si ghinion asupra celor care ti se opun.
HW: Credinta ma obliga sa nu fac rau niciunui om, indiferent de motive… (Totusi, m-am gandit, acest duh ar putea sa fie folositor daca as intalni un om cu adevarat rau, sau daca cineva m-ar ameninta, pe mine sau pe familia mea.)
D: …sau ar fi rau-voitor… (Uitasem, pentru moment, ca lasasem deschis, canalul mental.)
HW: Si ce poti spune despre lucrarile de vindecare? (Intensitatea campului djinului s-a diminuat. Raspunsul lui a fost surprinzator. )
D: Cine poate sti ce e scris in sufletul altei persoane? Noi nu putem sa le influentam intentionat destinul fara sa cerem aprobare.
HW: Aprobarea cui…?
D: Inteligentelor ordonatoare superioare.. .
HW: Djinii sunt sub acestea, in ierarhia spirituala?
D: Desigur. Unii dintre djinii mai tineri se poarta urat cateodata. Atunci observatorii se apropie si ii impulsioneaza catre forme de exprimare mai potrivite.
HW: Cine sunt observatorii?
D: Aceia dintre inteligentele superioare care sunt responsabili de aceasta lume. Nu ne este permis sa interferam cu oamenii pe calea lor, dar, cu toate acestea, unii o fac, la fel ca cei care au rolul de opozanti. (M-am gandit la cateva din lecturile mele din ultima vreme si am intrebat HW: Acestia sunt cei pe care gnostikoi ii numeau arhoni? (Am folosit cuvantul grec, pentru gnostic.)
D: Ah… deci stii despre ei… (Campul djinului s-a luminat de entuziasm.) Arhonii nu sunt spirite adevarate. Sunt fiinte mentale, entitati mentale, multe dintre ele create de oameni ca forme-gand. Multe dintre ele functioneaza ca atasamente… ca paraziti mentali.
HW: Si cum fac asta?
D: Se hranesc cu energie… cu atentia pe care le-o acorda oamenii. Asta include si energia generata de sistemele de credinta umane. Dar ele nu sunt spirite adevarate si vor inceta sa existe, daca nimeni nu le va mai da atentie. Cei pe care ii numesti „arhoni” sunt cei pe care noi ii numim “inselatorii” si care, ca si noi, nu sunt creatori. Dar ei pot mima si pot lua diferite forme, ca reactie la sistemele de credinta umane. (M-am gandit la asta ceva vreme, apoi am intrebat.) HW: Acestia sunt oare cei pe care noi ii numim extraterestri? (Djinul parea sa nu inteleaga intrebarea, astfel incat am incercat sa-i explic. Raspunsul sau a fost mai mult decat interesant.) D: Inselatorii pot lua multe forme, derivate din sistemele de credinta ale oamenilor… si… exista, de asemenea, si vizitatori care vin din alte locuri.
HW: Din alte lumi?
D: Da.
HW: Cine sunt acestia si de ce vin aici?
D: Ei sunt „ceilalti” si vin aici ca vizitatori.
HW: De ce rapesc oameni si fac experimente pe ei?
D: Ei nu fac asta. Inselatorii sunt cei care fac asta.
HW: Inselatorii? Si ei de ce fac asta?
D: Oamenii sunt mai presus decat inselatorii. Cei pe care tu i-ai numit arhoni vor sa devina asemenea oamenilor. Ei nu pot crea. Ei pot doar sa imite, iar singura putere pe care o au este luata de la oameni. Oamenii au putere… iar inselatorii isi doresc acea putere.
HW: Dar observatorii, dupa cum ii numesti tu, de ce nu-i impiedica pe arhoni sa interfereze cu oamenii?
D: Inselatorii nu sunt spirite. Ei traiesc in mintea umana si, de aceea, observatorii nu-i pot afecta. (Am cugetat ceva vreme la aceasta, apoi am mai pus niste intrebari.)
HW: Cat timp vei ramane in acest mormant? (Din nou, djinul a parut sa nu inteleaga intrebarea, asa ca am reformulat.)
D: Acesta este locul meu.
HW: Daca, deci, calatoresc in forma mea spirituala, in corpul meu astral, in acest loc, te voi gasi aici?
D: Da.
HW: De ce ramai aici si nu pleci in alta parte?
D: Acesta este locul meu.
HW: Cativa ani in urma am intalnit o djinia in desert, la sud de locul acesta. M-a ajutat intr-un mod interesant. O cunosti?
D: Da. Toti djinii se cunosc intre ei.
HW: Poti sa-mi spui numele ei?
D: Nu.
HW: Poti sa-i transmiti salutarile mele?
D: Da… dar poti face chiar tu asta, daca ai o legatura cu ea.
HW: Nu am mai simtit acea legatura de multi ani…
D: Timpul „nu” exista in lumea spiritului. Tot timpul este acum.
HW: Exista djini si in alte parti ale lumii, dincolo de deserturile Egiptului si Orientului Mijlociu? D: Da.
HW: Cum sunt numiti acestia?
D: Nu stiu. Noi suntem djini… spirite ale pamantului. Traim oriunde dorim.
HW: De unde vin djinii?
D: Djinii sunt manifestari ale acelei mari puteri spirituale, pe care gnosticii au numit-o Sophia. Tot ce exista in aceasta lume exista ca manifestare a Sophiei.
HW: Cine sau ce este Sophia?
D: Ea este sufletul acestei lumi.
HW: Si are cumva si un aspect fizic?
D: Da. Aceasta lume este aspectul ei fizic.
HW: De unde a venit Sophia?
D: Ea a venit din centrul… (Djinul a folosit un termen necunoscut mie. Vrand sa ma lamuresc mai bine, mi-a fost sugerat ca Sophia a venit din centrul galaxiei.)
HW: Este Sophia o zeita?
D: Nu stiu. Ea s-a ivit din (termen ciudat) ca un rau de lumina constienta. Ea viseaza si tot ceea ce viseaza ea intra in manifestare. Asta arata ca ea este o (termen irecognoscibil) . (Am schimbat tactica.)
HW: Djinii au suflet?
D: Da. Tot ce exista are suflet.
HW: Exista djini mai mari si mai mici?
D: Da.
HW: Tu esti un djin mare?
D: Nu. HW: Esti un djin mic?
D: Nu. (Nu stiam daca djinul era pur si simplu modest sau daca nu a inteles intrebarea, deci am intrebat asa: ‘Care sunt djinii mici?’)
D: Sunt elemente de energie insufletita, care cresc in constienta lor.
HW: Unde isi au ei originea?
D: In Sophia. Ea naste emanatii si acestia sunt produse ale visarii ei.
HW: Sunt cumva sfere? (Djinul nu a inteles “sfera”, astfel incat am dezvoltat putin subiectul acesta al sferelor de lumina, surprinse de blitul aparatelor fotografice (orburi). I-am povestit apoi si despre faptul ca fotografiile facute noaptea, in marile temple egiptene, au prezentat adeseori aglomerari de sfere, pe cand cele facute la distanta de temple au prezentat doar cateva, sau chiar niciuna. Iata raspunsul djinului.)
D: Aceste “sfere” sunt elemente de lumina insufletita aflate intr-un proces de crestere si devenire. Se apropie de tine pentru ca sunt curioase… sunt atrase de gandurile si sentimentele umane.
HW: Sunt djini?
D: Sunt djini in devenire.
HW: Sunt djinii raspunzatori de cercurile din lanuri? (Din nou, nu a inteles intrebarea. Nici dupa ce i-am explicat nu stia… dar si-a spus parerea.)
D: Probabil ca aceste semne sunt create de inteligentele ordonatoare superioare. HW: De ce ar face ele asta?
D: Ca sa va atraga atentia.
HW: Si de ce ar vrea sa faca asta?
D: Nu stiu. Poate vor sa-si reveleze existenta si faptul ca va urmaresc faptele, bune si rele. (Se parea ca ne apropiem de finalul conversatiei, astfel incat am mai pus cateva intrebari.)
HW: Oamenii au fost creati de Dumnezeu?
D: Nu. Oamenii sunt expresii ale Sophiei.
HW: Creatii ale Sophiei?
D: Nu. Sophia nu creeaza. Ea produce emanatii – si face asta, visand. Oamenii creeaza.
HW: Deci, sufletele umane sunt emanatii ale visarii Sophiei?
D: Nu. Sufletele voastre sunt izvorate din Incepator. Dar corpul vostru este uman, cu toata forta sentimentelor sale brute. Sufletul vostru este, pur si simplu, un suflet. E de natura spirituala si nu este uman.
HW: Este Dumnezeul Tata iudeo-crestino- islamic (Yahweh-Jehovah- Allah) Incepatorul?
D: Nu.
HW: Este el creatorul?
D: Nu.
HW: Cine sau ce este Yahweh-Jehovah- Allah?
D: El este marele inselator. Il poti numi marele arhon, dupa terminologia gnosticilor. (M-am gandit la asta cateva momente, apoi…)
HW: Cine sau ce este marele arhon?
D: El este marele parazit mental care are rolul de adversar al omenirii si care se opune oamenilor, de la inceputuri. (Am cugetat la asta o vreme. Din lecturile mele stiam ca aceasta intuitie este in concordanta cu informatiile pastrate de gnostici pe pergamente datand din secolul 4, in Biblioteca de la Nag Hammadi, descoperita in desert, langa Dendara.)
HW: Vrei sa spui ca nu este el creatorul in care cred si pe care il proclama oamenii?
D: Da. Marele inselator nu poate crea nimic, desi el pretinde asta. El este un arhon. Poate doar sa mimeze.
HW: De ce este el atat de puternic si de ce toate cele trei religii abrahamice (iudaism, crestinism si islamism) il venereaza?
D: Toate trei au fost inselate de marele arhon. El este marele inselator si isi ia puterea de la cei pe care i-a inselat – de la cei care cred ca el este creatorul… ca el este Incepatorul. Dar el nu este. HW: Deci nu este el Incepatorul?
D: Desigur. El este marele arhon.
HW: Arhonii-inselatorii sunt rai?
D: Nu. HW: Actioneaza ei in polaritatea negativa? (Asta a avut nevoie de ceva explicatii.)
D: Da. Ei imping oamenii catre fapte rele.
HW: De ce?
D: Asta e natura lor. Ei sunt inselatorii.
HW: Si atunci, care este sursa raului?
D: Oamenii. Arhonii indeamna oamenii spre greseli, pana in punctul in care acestia nu se mai pot indrepta singuri. Atunci, oamenii incep sa creeze raul, pentru ca asta e natura lor. Ei sunt creatori si au fost indusi in eroare de catre inselatori. Oamenii sunt inca influentati de inselatori.
HW: Deci, raul nu a existat, pana cand nu l-au creat oamenii?
D: Da.
HW: Dar marele arhon este rau?
D: Nu. El este marele inselator, care a avut de la inceput rolul de adversar al omenirii.
HW: Din aceasta cauza au fost purtate atatea razboaie in numele religiei, sau au fost omorate milioane de femei de catre Biserica, in Evul Mediu, in timpul marilor vanatori de vrajitoare?
D: Da. Dumnezeul pagan este marele arhon. Influenta lui s-a manifestat in oamenii cu mintea ratacita, care au facut apoi mult rau. Si se manifesta inca.
HW: Vrei sa spui ca are inca puterea de a face asta din nou?
D: Marele arhon nu are nicio putere din sine insusi. El nu este creator. Este un arhon. Oamenii sunt creatori si este in puterea lor sa creeze ce vor. El ii influenteaza sa tinda catre ceea ce tu numesti polaritate negativa, pentru ca asta e natura lui.
HW: Deci, alegerea este, in final, a noastra?
D: Da. Oamenii pot crea raul, sau pot crea opusul sau.
HW: Asa ne raportam noi la rau?
D: Nu stiu. Asta e responsabilitatea voastra, ca oameni. Parerea mea este ca, daca oamenii au creat raul, acum trebuie sa-l mantuiasca.
HW: Si cum putem face asta?
D: Creand opusul raului. Si schimbandu-va gandurile. Arhonii traiesc in gandurile voastre. Ei sunt ceea ce voi numiti vampiri psihici, care se hranesc cu energia gandurilor si a sentimentelor voastre. Dar oamenii vor avea intotdeauna puterea pe care ti-o poate da faptul de a alege, pentru ca oamenii sunt creatori; dar daca vor permite arhonilor sa le influenteze gandirea, vor alege gresit. Inselatorii se simt bine in lupte si violenta, lacomie si inselaciune, competitie si negare, coruptie si falsitate. Ei ii incurajeaza pe oameni sa se refugieze in ceea ce tu ai numit polaritate negativa. Imi place termenul asta.
HW: Zeii au fost creati de noi?
D: Da.
HW: Cine sau ce este Incepatorul?
D: Nimeni nu stie. Aceasta este Marea Taina.
HW: Unde salasluieste Incepatorul?
D: Pretutindeni.
HW: Deci el este creatorul?
D: Nu. Incepatorul produce emanatii. El nu are intentii creatoare. Oamenii fac asta.
HW: Putem sa interactionam cu Incepatorul? Ne asculta rugaciunile?
D: Nu. El doar exista. Produce emanatii, pentru ca asta e natura lui.
HW: Deci, incepatorul nu este un Zeu?
D: Nu. El este Incepatorul. (Am mai pus cateva ultime intrebari.)
HW: Exista un Dumnezeu personal, care asculta rugaciunile noastre, lucreaza pe cai misterioase, ceva in genul acesta…?
D: Da. Acel dumnezeu personal este propriul vostru suflet… partea voastra nemuritoare. Voi, oamenii, ati creat-o, in lungul vostru drum prin eternitate. Spre deosebire de arhoni, individualitatea voastra sufleteasca este spirit adevarat si traieste intotdeauna in lumea spiritului. Este parte din visare si, de aceea, viseaza… intotdeauna.
HW: Si al carui vis viseaza individualitatea?
D: Al sau.
HW: Deci, cand ne rugam Dumnezeului atotputernic, de fapt ne rugam noua insine?
D: Asa e. Va rugati sufletului vostru, Sinelui vostru Superior, Divin. Asa iau nastere adevaratii zei… Voi, oamenii insufletiti, sunteti Sine-dumnezei in devenire. Iar cand visati, aceea este, de fapt, visarea Sinelui vostru Superior.
HW: Djinii au Sine Divine?
D: Noi suntem Sine Divine. Suntem spirite. Si avem liber arbitru. In acest punct, extraordinara conversatie a luat sfarsit.´´