SINDROMUL BURDEN


In materialul de fata am sa ma refer in special la persoanele apropiate, din familie, care-i ingrijesc pe cei care sufera de boli neoplazice (oncologice) si tulburari neurodegenerative (demente).
Daca personalul medical se confrunta cu sindromul burnout – o stare de tensiune extremă şi specifică, ce apare datorită stresului ocupaţional de durată, cu manifestări negative în plan psihologic, psihofiziologic şi comportamental (Greenberg, 1998), familia / apartinatorii persoanelor diagnosticate cu boli neoplazice (oncologice) si / sau demente (tip Alzheimer, vasculara, mixta, cu corpi Lewy si alte tipuri de demente) se confrunta adesea cu aparitia sindromului burden.
Efectul sau sindromul burden, care in traducere insemna povara, apare la personele care ingrijec persoana suferinda, de obicei sot, sotie, parinti, copii. Acest sindrom sau efect, apare ca urmare a suprasolicitarii, a somnului insuficient si neodihnotor pentru ca pesoana care ingrijeste bolnavul doarme cu grija, din punct de vedere psihic aceasta neputandu-se deconecta de situatia traita, a lipsei noţiunilor de asistenţă, de farcmacologie, de necesitatea de a invata de la personalul medical notiuni de ingrijire specifice, a aparitiei sentimentului de „obligativitate” de a asita persoana bolnava la care se adauga sentimente de vinovatie fata de unele ganduri care apar (ex. „poate e mai bine sa se termine, sa il / o ierte Dumnezeu”) si, nu in ultimul rand, costurile pesonale ale persoanei care se afla in postura de ingrijitor – costuri afective, emoţionale, financiare – , trebuind să renunte la multe nevoi personale, uneori şi la serviciu.
Si mai este ceva, poate cel mai rau si greu lucru – sentimentul de abandon pe care de multe ori persoana bolnava si persoana / pesoanele de ingrijire din familie le traiesc. Abandonul, evitarea, stigmatizarea persoanei bolnave si a familiei acesteia sunt, probabil, „pedepsele” cele mai mari pe care cei din jur le aplica, de cele mai multe ori fara sa constientizeze consecinta comportamentului lor.
Cei din familie (soti, copii, parinti, frati) care ingrijesc persoana bolnava se pot confrunta cu aparitia tulburarilor de somn, tulbuarilor de atentie, de memorie, de dispozitie (apare depresia, anxietatea, irascibilitate), oboseala, somatizari (durei de cap, de spate, probleme digestive, dar si cu autoizolare, scaderderea contactelor sociale, folosirea medicamentelor in exces.
De obicei, atentia tuturor celor din jur – de la personal medical pana la cei din familie, prieteni – se indrapta asupra bolnavului, persoana din familie (sot, copil, parinte) care devine ingrijijorul primar al pesoanei suferinde, fiind neglijata.
Suportul psihologic este la fel de necesar atat pentru persoana bolnava, cat si pentru familia apropiata si, mai ales, pentru ingrijitorul / ingirjitorii primari ai persoanei suferinde.
Alaturi de mentinerea contactului cu familia apropiata a pesoanei diagnosticate cu o boala neoplaxica sau neurodegenerativa, cei apropiati familiei ii pot ajuta in acest fel, facilitandu-le accesul la suport psihologic specializat.
Chiar daca la un moment dat cei bolnavi nu mai stiu cine sunt, tu, partenerul, copilul sau parintele lui sti. Fii alaturi de el sa treaca peste aceasta perioada pastrandu-si demnitatea. Poti face asta pentru el, in amintirea a ceea ce a fost!
Ai nevoie de ghidare si suport emotional din partea unui profesionist? Psihoterapeutul este cel la care poti apela cu incredere.


Iulia Pasarin –

psiholog clinician si psihoterapeut integrativ


http://iuliapasarin.ro/?author=1

admin1 – PsyEssential