Lovitură pentru romaniștii din Alba Iulia: urmele unei cetăți dacice descoperite… sub un castru roman!

Publicat pe 23/03/2017de Lupul Dacic







2 Votes




Notă introductivă (Daniel Roxin): Alba Iulia este orașul în care, mai mult ca oriunde în România, la loc de cea mai mare cinste se află foștii invadatori ai acestor meleaguri, cei care au exploatat la sânge resursele locurilor și care i-au ținut ca pe niște sclavi pe strămoșii noștri. Aici nu veți găsi vreo statuie a vreunui dac, în schimb veți descoperi un ansamblu monumental, care a costat peste un milion de euro, dedicat stăpânirii romane: șase statui de soldați și generali romani și un muzeu acoperit care conține un fragment de castru roman. Peste toate, zilnic prin cetatea Alba Iulia patrulează o gardă austriacă, după un întreg ritual, ca un gest de onorare a unui alt jefuitor și asupritor: Imperiul Habsburgic. Trist dar adevărat: autoritățile din Alba Iulia îi omagiază în primul rând pe foștii invadatori. Atâta au înțeles acestea din istorie!


În acest context, descoperirea unei cetăți dacice sub castrul roman din Alba Iulia, în condițiile în care această posibilitate era exclusă de romaniști, este o lovitură pentru concepțiile lor despre istoria antică a acestor locuri. Probabil că dacă acest lucru ar fi depins de ei, descoperirea nu ar fi ajuns niciodată în spațiul public…
Tomi Tohăneanu:
Chiar dacă n-au existat niciodată fonduri suficiente pentru cercetarea completă a unor obiective arheologice vaste, care în mod sigur ascund piese de o valoare istorică inestimabilă, cercetările arheologice de mai mică amploare au scos, nu odată, la iveală, lucruri uimitoare.


În curtea unui edificiu supus renovării, în care urmează să fie mutat sediul Consiliului Județean Alba, au fost identificate rămășițe ale unei foste așezări geto-dacice, care datează din perioada anterioară cuceririi unei porțiuni din Dacia de către armata Imperiului Roman. Descoperirea reprezintă o premieră și a fost efectuată ca urmare a unor săpături arheologice preventive.
În cursul anului 2016 au mai fost realizate, în respectivul perimetru, și alte descoperiri ale unor obiecte datând din Antichitate, între care și un altar votiv construit pentru venerarea zeului Jupiter. Cercetările arheologice cu caracter preventiv au inclus săpături efectuate până la o adâncime de 5 metri.

În locul precizat a existat un castru roman, fortificație care a fost folosită și după retragerea aureliană, până târziu, în secolul XVII, pe vremea principatului Transilvania. În incinta străvechiului castru roman au fost scoase la iveală construcții folosite de către soldații vestitei Legiuni XIII Gemina. Într-o asemenea construcție a fost descoperit altarul votiv la care am făcut deja referire, dedicat lui Jupiter și sculptat în calcar, ale cărui inscripții s-au conservat în cea mai mare parte.
Descoperirea altarului a fost realizată la o adâncime de 3 metri. S-au indentificat semne de locuire ce datează din epoci atât anterioare, cât și ulterioare ocupației romane. Cele anterioare prezintă un desosebit interes, datorită vechimii lor. Ele aparțin perioadei geto-dace. Mai înainte de ocupația romană, pe locul în care armata de ocupație și-a construit castrul a existat o așezare a populației autohtone.
Arheologul care a coordonat lucrările la obiectivul menționat din Alba Iulia, pe nume Radu Ion Ota, susține că ar fi pentru prima oară în care săpăturile au dezvăluit o asemenea situație la Apulum, în care romanii și-au întemeiat castrul acolo unde a existat mai înainte o vatră de locuire a geto-dacilor.

Arheologii nu au avansat și o datare, fie ea și una aproximativă sau provizorie. Elementele rămase de la geto-daci, din perioada anterioară cuceririi și înființării castrului roman, sunt reprezentate de către bucăți de ceramică. Pe suprafața obiectelor de ceramică au fost imprimate elemente de decor datând din cea de-a doua epocă a fierului, La Tene.
Locul prezintă o continuitate de locuire datând din epoca anterioară ridicării castrului roman de la Apulum iar o perioadă în care zona a fost foarte bine populată, după cum o arată urmele rămase, este cea a secolului IV după Hristos, deci în epoca imediat următoare retrageriii aureliane.
Un strat superior, datând dintr-o epocă mult mai târzie, mai precis de după domnia lui Mihai Viteazul, prezintă urme ale unui puternic incendiu. Stratul ars are o grosime de circa 30 de centimetri și se crede că provine din vremea unei cumplite invazii a turcilor și tătarilor. Acel episod, petrecut la 1658, a determinat distrugeri severe ale cetății Alba Iulia.

În secolul XVII cetatea de la Alba Iulia a fost atacată de către o imensă armată otomană, de zeci de mii de ostași. Fortificațiile cetății ardelene nu erau protejate decât de circa două mii de luptători. La fel cum invaziile turcilor, deși numeroase, distructive și masive, n-au determinat consecințe majore asupra compoziției etnice, limbii și obiceiurilor populației băștinașe, la fel s-a întâmplat și pe parcursul dominației romane.
Diferitele imperii și-au instalat, în teritoriile ocupate, slujbașii care asigurau preluarea bogățiilor autohtonilor și transferul acestora către patrimoniul aristrocrației imperiale, dar invadatorii n-au reușit să devină majoritari în spațiul carpato-danubian, printr-o colonizare masivă. De altfel, geto-dacii și, mai târziu, urmașii direcți ai acestora, românii, au ocupat, în trecut, teritorii atât de vaste încât niciunul dintre imperiile care s-au succedat, de-a lungul secolelor, în Europa, n-a reușit să-i cuprindă pe toți între granițele sale.


Autor: Tomi Tohaneanu



https://lupuldacicblogg.wordpress.co...-castru-roman/