Gheorghe Serbana - ARGEDAVA

[zamfir_catalin]

Gheorghe Serbana - ARGEDAVA, capitala regatului lui Burebista

[admin]

Argedava, capitala regatului lui Burebista.

Gheorghe Șerbana

Argedava (dava de pe Argeş, dava-getului- RA), a fost o aşezare getică situată pe locul actualei localităţi Popeşti-Novaci din judeţul Giurgiu. Cetatea Argedava a fost clădită pe o terasă ce domina valea Argeşului, apărată din trei părţi de bălţile din luncă, iar dintr-o parte de trei şanţuri transversale şi un de val de pământ. Aceasta a devenit reşedinţa unei căpetenii getice dinainte de Burebista. Aici a fost probabil, ăn vremuri imemoriale, vestita cetate Hellis, menţionată de antici drept Cetatea Soarelui. .Argedava a fost menţionată în decretul din anul 48 î.Chr., dat în cinstea lui Acornion din Dionysopolis, prietenul şi mesagerul lui Burebista. Argedava este situată pe Nucet, un promontoriu sau movilă de pe malul drept al Argeşului pe direcţia nord, care înaintează ca o săgeată spre albia acestuia. Denumirea de Novaci face trimitere la „uriaşi”. Platoul Nucetului are următoarele dimensiuni: 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăţime de la Est la Vest şi o înălţime de 20 m. Fortificaţiile sunt amplasate în partea de SSE şi VSV. Promontoriul Nucetului prezintă 6 niveluri de civilizaţie, fiind locuit neântrerupt până în zilele noastre. În vremurile când râurile Daciei erau navigabile aici funcâiona un port. Argedava ca aşezare şi cetate getică este legată de perioada de domnie a lui Burebista, unificatorul triburilor geto-dacice, una din cele mai mari personalităţi ale lumii antice. Burebista s-a născut probabil în anul 111 î. Chr. la Argedava, ca fiu al regelui burilor. Tatăl lui Burebista a avut o mare influenţă în zonă, de vreme ce reprezentanţii oraşelor pontice apelau la el. Acest context social a avut probabil un rol hotărâtor în viaţa lui Burebista, primul vizionar al unităţii administrative a geto-dacilor. El a dus o viaţă de prinţ-ostaş, iar după ce a ajuns la maturitate a început procesul de unificare a tuturor geto-dacilor. Ajuns la domnie în anul 82 î.Chr. Burebista a pornit după doi ani din dava natală, probabil cu o puternică armată primită de la tatăl său, ocupând probabil cea mai puternică cetate dacică a acelui timp, cea de la Costeşti, din munţii Orăştiei. De acolo a început Burebista acţiunea de unificare a triburilor geto-dacice. În timpul lui Burebista numele sub care a fost cunoscut şi ne-a fost transmis apare sub diferite forme precum Byrebistas, Byrabeistat, Boirebista, Burbistata, Buruista, Argedava a continuat să rămână cea mai importantă aşezare din Câmpia Munteniei, capitala marelui regat al lui Burebista, situată în centrul acestuia. Informaţiile scrise cu privire la epoca în care a trăit Burebista sunt extrem de puţine. Cel mai important izvor literar este « Geografia » lui Strabon, un geograf vrednic de crezare, care avea bine definite noţiunile de dac şi de get. El a făcut precizarea potrivit căreia geţii sunt cei de pe Dunărea inferioară dinspre Pont, iar dacii sunt cei dinspre Dunărea superioară şi dinspre germani, ei vorbind însă o limbă asemănătoare. Strabon a afirmat că Burebista era bărbat get. Informaţii despre Burebista dă şi Iordanes. Dintre izvoarele epigrafice cel mai important este decretul dat în cinstea lui Acornion din Dionysopolis. În ciuda faptului că informaţiile sunt foarte puţine, există o imensă literatură referitoare la epoca lui Burebista. Dintre istoricii români preocupaţi de această perioadă pot fi amintiţi: Ion Horaţiu Crişan, Nicolae Gostar, Constantin şi Hadrian Daicoviciu, Mihail Macrea, Radu Vulpe şi Ileana Dunăreanu-Vulpe. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăţi getice întinse pe o rază de cel puţin 17 km de la Grădinari-Ogrezeni şi pânî la Adunaţii Copăceni, puternice fortificaţii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări a căror vechime depăşeşte 10.000 de ani. Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Rovinele « din câmpii » la care face referire Mihai Eminescu, fortificaţii pe linia Argeşului folosite mii şi mii de ani ca linie de apărare a Ţării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcţia Centrului Spiritual al Ţării. Aici a avut loc probabil bătălia de la Rovine dintre oastea lui Mircea cel Bătrân şi turci La Ogrezeni Mihai Viteazul şi-a concentrat oştile (ogrezile adică batalioanele) împotriva turcilor, iar la Gorneni în apropiere, a fost dat semnalul de luptă. În tradiţia locului se afirmă că Nucetul şi toate Ro-vine-le de pe aliniamentul Grădinari-Ogrezeni au fost ridicate de uriaşi care « au cărat pământul cu poala ». Tot în zonă se găseşte satul Pâslari a cărui denumire veche era Paşi Rari (Paşi de uriaşi). De o parte şi de alta a Argedavei se întind mai mult de 7 cetăţi getice care comunică între ele printr-un tunel subteran îndelung căutat. Toate movilele, adăpostesc se pare palate subterane legate între ele ce depăşesc în grandoare orice complex de cetăţi descoperite până acum în Dacia.
Tot la Nucet au fost şi curţile lui Antonie Vodă de la Popeşti, bunicul Maricăi, soţia lui Vodă Constantin Brîncoveanu care a adus zestre multă adăugată averii acestuia. Constantin Brâncoveanu, ultimul Basarab, pentru a proteja Argedava şi împrejmuirile ei sacre a ridicat a ridicat multe biserici. Biserica din Nucet a fost ridicată în anul 1688. Deasupra catapetesmei acestei biserici au existat până de curând doi balauri din care mai există doar unul. Este posibil ca la porunca voievodului să fi fost făcut un tunel care pornea din Nucet către locul unde este aşezată biserica. Menţionez că nu demult în biserică şi în jurul ei s-au făcut săpături, tot pentru a căuta comoara lui Altân Bei-Prinţul Aurului-Brâncoveanu. Cimitirul bisericii mai păstrează încă cruci având pe ele semne străvechi, unele de sorginte dacică. Groparii s[p\nd, găsesc deseori fragmente de chiupuri cu dimensiuni foarte mari făcute doar de uriaşi. În apropiere, pe o altă movilă, în satul Mihăileşti, din anul 1712 o altă biserică brâncovenească dă măreţie locului. În satul Novaci, biserica a fost înălţată tot pe temelia unui loc sacru. Argedava a fost aleasă drept loc de conac de fanarioţii mavrocordaţi poate tot pentru a căuta aurul lui Brâncoveanu. Existenţa cetăţii pe locul respectiv a fost semnalată de Cezar Boliac în anul 1869 şi de atunci a fost cercetată de către arheologi neîntrerupt până în zilele noastre. În anul 1926, istoricul Vasile Pârvan, cel care a identificat Argeşul ca fiind Argessos din vechime, a început să sape la Argedava dând la iveală colibe, vetre de foc, unelte, depozite de grâne etc. Vasile Pârvan moare în 1927 convins că a găsit cetatea de scaun a lui Burebista. Monopolul săpăturilor îi revine apoi lui Dinu V. Rosetti. Din relatările unor martori oculari, în timpul celui de al doilea război mondial, sub pază militară nemţii (neacceptând localnici), sapă în cetate, ducând rezultatul săpăturilor în Germania. Ulterior cetatea a fost devastată de căutătorii de comori. Săpăturile arheologice au reînceput în anul 1946 apoi cu mare intensitate în anii 1950-1954, cu o largă asistenţă internaţională. Argedava a fost transformată în şantier arheologic de familia Vulpe: Radu, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe iar mai apoi Alexandru. Astfel partea de nord a Nucetului (Curtea Princiară) şi vestul Nucetului (Necropola Zeilor) au revenit lui Dinu V. Rosetti care ca urmare a acestor cercetări a luat un doctorat la Berlin, iar partea de est şi sud-est cu cele două palate plus clădirea cu absidă, au revenit arheologilor Ecaterina Dunăreanu-Vulpe şi Radu Vulpe. La început au fost folosiţi la săpături localnicii, plătiţi pentru săpat cu 8 lei pe zi. Copiii săraci erau folosiţi la strângerea şi curăţarea diverselor obiecte dezgropate, precum şi a osemintelor de oameni uriaşi, apreciaţi de localnici (după «ciotoaiele şi căpăţânile ăle mari») ca având o înălţime de peste 5 m. Astfel au fost deshumaţi din Nucet-Necropola Zeilor din vestul cetăţii, scheletele a peste 80 de uriaşi. Întrebaţi de localnici, arheologii le-au spus că acei uriaşi sunt Maldări, Grui sai Novaci. În partea de est s-au găsit 6 vetre de cult şi stâlpii unui calendar geto-dac despre care nu se mai ştie nimic astăzi. Săpăturile au scos la iveală şi o cantitate însemnată de monezi de toate tipurile, ponderea deţinând-o cele de argint. Ulcele pline de argintărie au fost găsite de localnici, recompensaţi fiind cu «un ban pentru ţuică». După anul 1965 săpăturile au fost practic stopate. Săpăturile arheologice au fost reluate după anul 1990 sub conducerea Nonei Palincaş şi a Calistăi Fischer. Au săpat fără rigoare ştiinţifică şi fără a consulta Ministerul Culturii şi multe din obiectele găsite au luat drumuri necunoscute. Se pare că au găsit şi capătul tunelului care porneşte din Nucet către biserică. Rezultatul acestor cercetări a fost concretizat doar într-o lucrare de specialitate din anul 2000 intitulată «Evaluare arheologică a probelor C14» din cetatea de la Popeşti (România) fondată în perioada târzie de bronz”. Penrtu intrarea în legalitate, o serie de specialişti au intervenit la forurile de resort, făcând şi două interpelări în Parlamentul României în anul 2000 dar au găsit indiferenţă şi lipsă de preocupare la autotităţile statului român pentru repunerea în valoare a acestui patrimoniu unic al neamului nostru. La intervenţia energică a unor arheologi care au acţionat pe cont propriu, cercetătorii de la Nucet au astupat în grabă tunelul cu pământ adus din altă parte, declarându-l fântână. Ministerul Culturii a trimis nişte reprezentanţi care au vizitat locul şi convinşi că «trebuie făcut ceva»au plecat iar rezultatul a fost sistarea săpăturilor. De atunci cetatea acoperită total de pământ, arbuşti şi ierburi este total neprotejată împotriva intemperiilor şi a căutătorilor de comori, lăsată la voia întâmplării din lipsa fondurilor. Ministerul Culturii a uitat cu totul de acest loc.