Scrieri / Carti - Sf. Parinte Ghelasie Gheorghe

[admin]

ISIHASM şi „alte mistici”

MISTICĂ înseamnă Unire Perfectă. Religia este „Legătura Perfectă cuDumnezeu”. După „păcatul” căderii din Rai, Legătura cu Dumnezeu slăbeşte. Noi „nerupem” de Dumnezeu, dar El nu Se rupe niciodată de noi. Aici este „accesibilitatea”Mistică, de „deschiderea Unirii cu Dumnezeu”. Înstrăinându-ne de Dumnezeu, ne înstrăinăm de noi înşine. Aşa apare „nevoia”de a ne regăsi şi a ne „reuni” cu noi înşine. De aici apariţia „automisticii”, „reunireacu tine Însuţi”. Mulţi amestecă până la confuzie Mistica UNIRII cu Dumnezeu, cu„automistica”. Aici este „deosebirea” între Isihasm şi alte mistici. Isihasmul areMistica UNIRII cu Dumnezeu mai întâi de toate şi doar ca „efect” şi „automistica”.Sunt şi „filosofi” de „automistică fără Dumnezeu”. Unii consideră însuşi „interiorul”nostru Dumnezeu. Deosebiţi. În viziunea Creştină, Sufletul nostru este „Creaţie”, nuÎnsuşi Dumnezeu, este Chip Creat „după Chipul şi Asemănarea ChipuluiDumnezeiesc” (Fac. 1, 27). Aşa, Isihasmul Creştin este Mistică-Unire cu DumnezeuCel „Dincolo de Sufletul nostru”. Isihasmul nu este „automistică”, deşi ca efect este şi „regăsirea prin Dumnezeu şia propriului nostru Suflet uitat şi întunecat”. Automisticile sunt „căutări în golulSufletului” ale Sufletului şi ale lui Dumnezeu. Isihasmul este „căutarea” în Plinul LuiDumnezeu şi niciodată în „gol”. Isihasmul nu porneşte de la „gol”, ci de la Deplinul Dumnezeu, prin care apoi seface UNIREA cu Dumnezeu. Dar zice proverbul, „nu uita nici de valoarea vecinului”.Domnul Hristos, se zice într-o povestire apocrifă, mergând cu ucenicii, văd un „Câinemort”. Toţi îi văd doar putreziciunea, doar Domnul „Zice”: „ce dinţi frumoşi are”. Şi„automisticile” au valoarea „căutării cu străduinţă” a propriului Chip „uitat”.Automisticile trebuie să mai facă „pasul” căutării şi a lui Dumnezeu. Să se concretizeze clar însă, că Isihasmul este UNIRE întâi cu Dumnezeu şi apoi„regăsirea propriului Interior de Suflet”. Pare paradoxal. Noi nu putem „intra înSufletul nostru” decât „prin Dumnezeu”. Aici este Taina Harică a Isihasmului.Dumnezeu poate să ne „deschidă Uşa propriului nostru Suflet”, că doar El „areCheia”... De aceea, Creştinismul începe cu „Primirea lui Hristos”. El apoi „Lucrând cenoi nu putem lucra”. Începe „Cunoaşterea” cu „Primirea lui Hristos”, El apoi deschizând în tineCunoaşterea. Automisticile încep Cunoaşterea în „gol de Cunoaştere”, pe parcurscâştigând-o. Isihasmul porneşte direct de la „Plinul Hristic”, prin Acesta apoiadăugându-se şi „autocunoaşterea”. Deschide Mintea, Inima şi Sufletul să IntreHristos, şi El vine cu totul, cu Supracunoaşterea. Automisticile jinduiesc după „unireacontrariilor”, ca „pace-linişte”. Isihasmul este direct Pacea-Liniştea-Isihia lui Hristos.

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...017/06/t31.pdf

[admin]

Avva şi Ucenicul Ierom. Ghelasie Gheorghe Sf. Mănăstire FRĂSÂNEI,martie, 2001

*Consemnez în câteva amintiri, momente de Ucenicie pe care şi eu le-am avutfaţă de Avva-Duhovnicul meu.*Avva Pustnicul, cum îi ziceam eu, era simplu, dar cu o pătrundereDuhovnicească şi chiar obişnuită, deosebit de mare. Se uita doar la tine şi te „citea”până în străfunduri.*Eu mai ştiam din Patericul Egiptean, din Vieţile Sfinţilor, mai ştiam câte cevadespre Duhovnicie şi Ucenicie şi căutam să găsesc aceste „modele” şi între mine şiAvva Pustnicul. Dar Avva Pustnicul m-a luat direct în specificul său. Mi-am datseama că Practica este PESTE cele teoretice şi dacă nu ştii să vezi acest „PESTE”, tepoticneşti şi chiar faci contraziceri între teorie şi practică.*Mi-am dat seama, că de la Duhovnicul Avva trebuie mai mult să descoperi tudin cele ce „face el” ca PRACTICĂ de TAINĂ.*Se ştie că au fost „Duhovnici Mari”, care au vorbit şi şi-au arătat Viaţa foartepuţin, dar prin faptul că au avut câte un „Ucenic tot aşa de Mare”, li s-a DESCOPERITTAINA Duhovnicească pe care au URMAT-O, şi aşa s-au evidenţiat reciproc.*Mulţi se plâng că nu mai găsesc Duhovnici Mari şi Duhovnicii se plâng că numai găsesc „Ucenici Mari”... şi iată criza Practicii Duhovniceşti.*Cine va reuşi să „depăşească” şi această „Criză Duhovnicească” va reuşi săREDESCOPERE şi o PRACTICĂ de TAINĂ, PESTE toate lipsurile şi piedicile.*2Sunt Duhovnici care se silesc să „aprindă” FOCUL Duhovnicesc în Ucenici, şicu greu reuşesc.*Să fii tu însă însuţi ca Ucenic, un „ÎNFOCAT” Duhovniceşte este ideal.*Trebuie înţeles, că cel mai important este să fie „Ucenici Mari şi ÎNFOCAŢI”,că aceştia Descoperă şi menţin şi pe Duhovnicii Mari şi totodată se fac „Urmaşi şiContinuatori”.*Unde lipsesc Duhovnicii Buni, înseamnă că lipsesc de fapt „Ucenicii Buni”,capabili de Duhovnicie.*Sunt Ucenici din Curiozitate trecătoare; sau care, când văd anumite greutăţi,„renunţă”, sau sunt într-o fluctuaţie de renunţare şi reveniri; mai puţin sau delocUcenici ÎNFOCAŢI, ce nu se împiedică de nimic şi caută fără încetare „GĂSIREADuhovnicească”.*Această GĂSIRE Duhovnicească nu ţi-o poate da nici un Duhovnic, cât demare ar fi, ci trebuie s-o câştigi tu direct şi Personal. Şi aşa Vei putea fi şi tu un Urmaşal TAINEI Duhovniceşti.*Fac aceste remarci, că de abia acum, după zeci de Ani de „Ucenicie şi Căutare”,am înţeles ce este „Adevărata UCENICIE”. Este o „Mare” ARTĂ de TAINĂ, ce tedovedeşte dacă ai „talent” sau nu, sau eşti un mâzgălitor şi un fals „cântăreţ”.*De aceea, majoritatea se feresc să vorbească despre această „PRACTICĂ deUCENICIE”, că mulţi o vor „batjocori” mai mult, decât o vor primi.*Avva Pustnicul chiar din prima zi m-a avertizat: - Poţi sta pe lângă mine, dar nu te consider ca Ucenic. A fi Ucenic înseamnă săte LEGI tu de mine şi eu de tine şi aşa să ducem JUGUL CRUCII Duhovniceşti. 3Este greu să ne „POTRIVIM”. Aşa, te rog, nu-mi strica „Liniştea” cu această„Obligaţie” în plus. Dacă tu ca Ucenic te vei „LEGA” de mine, fără ca eu să mă LEGde tine, treaba ta. Dacă eşti capabil să mă URMEZI fără ca eu să-ţi cer, fără ca eu să-ţispun prea multe, este treaba ta să te faci „Ucenic”. La urmă de tot, se va vedea dacă şieu te „PRIMESC”, şi te ÎNFIEZ ca Ucenic. Să vedem ce „FOC de Ucenic” ai.*Avva Pustnicul era deja dezamăgit de mulţi care au încercat să-i fie Ucenici,care i-au adus multe necazuri şi greutăţi. Unii au încercat să fie Ucenici cu diferiteinterese materiale, alţii crezând că vor primi „Vindecări miraculoase”, alţii ispititori şichiar vrăjmaşi.IIÎmi spunea Avva Pustnicul: - Fiule, să nu admiţi pe lângă tine Ucenic supărăcios, gâlcevitor, viclean şipătimaş.*Aşa mă punea tocmai la aceste probe. Când vroiam să vorbesc, mă respingeachiar brutal şi mă refuza să mă vadă câteva zile. Ca un făcut, când aveam nevoie demâncare, eram necăjit şi luptat şi aş fi putut fi ajutat, tocmai atunci mă respingea.*La început am fost surprins şi nedumerit, apoi am căzut în bănuiala de răutate,că vrea să scape de mine şi cu adevărat să mă alunge. O mânie şi o supărarenemaipomenită răbufnea în mine, de îmi venea să mă răzbun, să-l bat chiar. Măluptam totuşi cu gândul „dacă mă încearcă de răbdare şi să vadă dacă suntsupărăcios”.*-Fiule, îmi mai zicea Avva, Ucenicul Supărăcios este ca o „muiere blestemată”...Fii atent, eu sunt călugăr şi nu am voie să am pe lângă mine „chipuri muiereşti”. Dacăte Superi ca o muiere, să dispari din faţa mea, că şi eu te alung ca pe un „dracblestemat”. Cel mofturos şi Supărăcios să nu fie făcut călugăr şi să fie scos din Mănăstire.Să nu ai milă de Cel Supărăcios ca de un Şarpe otrăvitor, pe care trebuie să-l alungi.Este prima condiţie şi baza Vieţii Duhovniceşti: să domini Supărarea şi mofturile cade muiere. Te tulburi pe moment ca om, dar trebuie să-ţi domini Supărarea şi mai alesţinerea Supărării. Eu de copil am primit lecţii aspre în acest sens. Eu eram foartemânios şi Supărăcios, dar Mama m-a bătut, m-a lecuit de acestea... Eu mă supăram 4aproape permanent, de nu mai ştia nimeni cum să se poarte cu mine... mi se părea cătoţi mă desconsideră, că nu mă iubesc, că Mama ţine mai mult la sora mea... şi multealtele, nenumărate... Mama, cum mă vedea supărat şi mânios, îmi trăsnea o bătaiezdravănă, care şi mai mult mă mânia şi mă supăra. Şi Mama mă închidea în beci, undemă ţinea nemâncat şi în frig. - Femeie, îl omori, îi zicea Tata. - Mai bine să moară, răspundea ea, decât să fie „muiere cu barbă, mai târziu”. Seara venea să mă scoată din beci. -Drăcuşorule, te-ai făcut iarăşi Îngeraş?. Aceste Cuvinte m-au luminat dintr-o dată... era clar... dracul din mine trebuiasă-l fac Înger, obligatoriu. Supărarea şi mânia erau „dracul din mine”... toţi îl avem,dar trebuie să-l facem Înger... Aşa că, de atunci mă sileam să fac aceasta şi mi-a prinsbine. Acum vreo câţiva ani am avut un zis Ucenic la fel, foarte slab de caracter şirepede se supăra... Am încercat să-l ajut, să-l povăţuiesc, dar el nu se silea deloc să-şifacă „dracul din el iarăşi Înger”... Un altul în schimb, repede se mânia, se supăra, darpeste câteva minute îi trecea, cerea IERTARE şi uita Supărarea... - Dar, Avva, poate pe drept mă supăr? - Fiule, să treci şi PESTE DREPTATE, este Puterea de a învinge supărarea, săfii „DEASUPRA” a Toate, şi atunci ierţi orice, înduri orice, primeşti loviturile chiar dela cel de aproape. Să te „RIDICI DEASUPRA a Toate” permanent. Duhovnicii au mariprobleme mai ales cu Uceniţele-Femeile, ce au Însăşi Caracterul Supărăcios şimofturos. Pe cele ce se Supără să le alungi imediat, ca pe nişte „draci”, fără milă. Dacărevin smerite şi hotărâte să nu se mai supere, le reprimeşti... şi doar aşa le formezi caAdevărate Uceniţe.*Fiule, încă un fapt de mare importanţă: să nu se creadă şi nici să se aibă falsapretenţie, ca Duhovnicul să IUBEASCĂ pe Ucenici şi la fel Ucenicii să IUBEASCĂ peDuhovnicul-Avva. Aici apar cele mai groaznice nenorociri, între Ucenici şi Duhovnic.*Ucenicul trebuie să vadă în Avva-Duhovnic o posibilitate de „Salvare şimântuire”, ca şi un „Doctor împotriva morţii”. Aşa, Ucenicul nu trebuie să aibă„pretenţii”, ci să „primească” întru totul cele „date de Duhovnic”.*Duhovnicul trebuie să fie „neutru” şi egal faţă de toţi, şi Ucenicii apoi se ALEG,care se vor ATAŞA de Duhovnic şi care îl vor ASCULTA şi îl vor URMA.*Până nu se trece prin această treaptă a unei ALEGERI stricte, nu se poate trecela a doua Treaptă, care este CINSTIREA Duhovnicească, prin care Ucenicul începe săSFINŢEASCĂ ASCULTAREA şi IMITAREA Duhovnicului. 5*În prima treaptă, se primeşte de la Duhovnic sfaturi şi porunci-canoane, stricte,ca nişte „LEGI”, indiferent de Ucenic şi Duhovnic. În a doua treaptă, „LEGILE” maiprimesc HARUL-LUMINA de DINCOLO, ce dă o Sacralitate DUMNEZEIASCĂDuhovnicului.În prima treaptă, Ucenicul vede pe Duhovnic ca pe un „LEGIST” ce producetocmai acele răbufniri de supărări şi respingeri.*Ucenicul ar vrea ca de la început, Duhovnicul să-i fie ca un IUBITOR Părinte...Atenţie! Este o mare greşeală şi din partea Ucenicului şi din partea Duhovnicului.*În prima treaptă, trebuie să se treacă strict prin „FOCUL LEGII”, fără nici o altăadăugire. Duhovnicul este LEGEA Sfântă pe care nu o poate călca nici el, nici Ucenicul.Cine nu PRIMEŞTE LEGEA întru totul, nu poate deveni niciodată un adevărat Ucenic.*În această Treaptă, Duhovnicul este adesea considerat rău, neînţelegător şibatjocorit ca lipsit de Duhovnicie. Aici se ALEG Ucenicii adevăraţi, care chiar de semai supără, încep să înţeleagă şi să prefacă „dracul din el, în Înger”.*Această Supraminune este prima treaptă a Uceniciei. Diavolul nu se mai faceÎnger, că nu vrea, dar tocmai aici este marea Taină, că tu ca Om nu mai vrei să fii cadiavolul, ci Vrei să fii ASCULTĂTOR ca un Înger, VREI să fii ca un Înger, şi aşa tu caOm poţi face acest imposibil, poţi face acest imposibil ca să „VREI PESTE refuzuldrăcesc”. Această luptă cu propria „VRERE” este prima Treaptă.În prima Treaptă, Ucenicul trebuie să fie „ROBUL LEGII”, în care Ucenicul caşi Robul nu are nici un drept, care poate fi bătut, batjocorit şi chiar vândut. Robul nuare nici un Cuvânt în faţa STĂPÂNULUI-Duhovnicului.Robul este Omul–animal, care suportă pe STĂPÂNUL său fără supărare şirevoltă.*Ucenicul care va reuşi să fie un astfel de ROB-Duhovnicesc, va putea trece laTreapta a doua, a HARULUI.*Îmi spunea Avva Pustnicul, că la prima Treaptă, cu Femeile este mai complicat.Femeia se „PREFACE” Roaba LEGII, pentru „Satisfacerea ascunsă” a ei, şi când vavedea că nu ajunge la aceasta, răbufneşte cu furii şi supărări drăceşti, greu de corectat. 6Supărarea Femeii este mai „drăcească” decât a Bărbatului, că „NU VREA” săPREFACĂ pe „dracul din ea în ÎNGER”. Femeia amestecă Duhovnicescul cu propriileei „Satisfacţii şi Insatisfacţii ascunse” şi cu mare greutate se poate interveni. Dar,Duhovnicul să nu LASE LEGEA, şi Ucenicele astfel se ALEG, care pot DEVENIUcenice sau nu. „Mila drăcească feministă” de a lăsa LEGEA, este cea mai maregreşeală a Duhovnicului. Mulţi Duhovnici cad ei înşişi „Robi ai milei drăceştifeministe”.*În prima Treaptă, Duhovnicul este CRUCE şi RĂSTIGNIRE pentru a ÎNVIAapoi în HAR - treapta a doua.*În treapta întâi, Duhovnicul este cu bâta, cu sabia în mână. Ucenicul îl vede peDuhovnic „LEGISTUL”, HOTARUL, peste care nu poate trece.*ÎNVIEREA în HAR din Treapta a Doua este „DESFACEREA LEGII în HAR”,în care LEGEA - HOTARUL Duhovnicesc se TRANSFIGUREAZĂ şi se DESCHIDEca o UŞĂ de Taină spre Lumea DE DINCOLO.*LEGEA-Canonul Duhovnicul nu mai este ceva „închis”, ci se DESCHIDE şi aşase PRIMEŞTE de Ucenic cu o BUCURIE de Taină, şi aşa „îndrăcirea din tine se prefaceîn Înger”.*Duhovnicul el însuşi este văzut ca un ÎNGER al DOMNULUI, chiar dacă PoartăSABIA. Şi aşa O CINSTIRE SFÂNTĂ se trezeşte în Ucenic şi o ATENŢIEDuhovnicească în Duhovnic.*Atenţie! Aici pot apare „dulcegăriile feministe zis duhovniceşti”, nenorocireacăderii multora.*Mulţi zişi Ucenici cred că „CINSTESC pe Duhovnic cu tot felul de „atenţiiînşelătoare”. Atenţie! Duhovnicul să fie „aspru” cu „darurile” de la zişii Ucenici, şi pecât posibil să le refuze. Unii vor să „cumpere şi să domine” pe Duhovnic cu astfel de„daruri”. Femeile încearcă în acest sens tot mai mult.*7Duhovnicul trebuie să „Primească”, dar să „ardă” totul în faţa Ucenicilorrespectivi.*Un Duhovnic avea obiceiul ca tot ce aduceau în „Dar” Ucenicii, împărţeaimediat în jumătate şi Binecuvânta şi îl da înapoi, ca Ucenicii să se SFINŢEASCĂ, iarrestul îl da altora şi el oprea foarte puţin.*Ucenicii să ştie că Duhovnicul nu poate fi „cumpărat” cu „darurile” lor.*Treapta a Treia este cea mai ÎNALTĂ, a Ucenicului cu adevărat, când HARULLEGII se face şi IUBIRE de FIU şi de PĂRINTE.*Au fost şi Sfinţi, care nu au avut Ucenici care să URCE la această TREAPTĂ.Complexul Duhovnicesc implică şi „Sfătuiri ample”, dar Treptele dintre Ucenic şiDuhovnic trebuie respectate.III*N-am să uit prima mea „confruntare” cu Avva Pustnicul.*Trecuse mai mult de o Lună de zile. Eu stam într-o colibă nu departe de aPustnicului. Avva Pustnicul se ferea să-i văd eu „nevoinţele Duhovniceşti”, de aceea,el sta retras. Pe zişii Ucenici îi primea din când în când.*- Fiule, Duhovnicul niciodată nu trebuie să stea în aceeaşi încăpere cu Ucenicul.Şi Duhovnicul este încă Om, are chiar unele neputinţe ce pot „sminti-deruta” peUcenic. Apoi Ucenicul nu trebuie să vadă de la început „nevoinţele” Duhovnicului, cidupă ce trece prin Treptele Uceniciei, mai înainte menţionate.*Ucenicul „Cere” INTRAREA la Duhovnic şi Duhovnicul după „Înţelepciunea”sa, îl va PRIMI şi îl va Povăţui.Ucenicul trebuie să fie acel „rob Duhovnicesc”, ca să câştige „HARULUceniciei”.*8Ucenicul în schimb să întrebe de are nevoie de ceva ca lucrări exterioare. Şi eutăiam lemne, i le aduceam lângă uşă, îi duceam Apă şi îi făceam mici servicii.*Eu însă ardeam de dorinţa să-i stau în preajmă, să stau ca Maria la Picioarelelui, nu să slujesc ca Marta.*Avva mă „refuza”, mă lăsa să mă zbat, ca prin aceasta să mi se „rupă lanţuriledrăceşti din mine”.*Într-o zi, după lupte aprige cu tot felul de gânduri, m-am dus la Avva, să mă„întărească”. Mă plictisisem şi parcă doream să plec din nou în lume.*Ca un făcut, nu m-a primit. Mai „aşteaptă” a fost tot răspunsul său, fără să-mideschidă Uşa.*Dintr-o dată m-am înfuriat, am tras un picior în Uşă de s-a crăpat, şi supărat mamreîntors la colibă. Începuse şi o ploaie torenţială, ce m-a udat zdravăn.*Fierbeam de Supărare şi mânie. Nu puteam înţelege această „Duhovnicie dearmată”, sau cum o judecam eu în furia mea, ca pe o „duhovnicie răutăcioasă”... Oarede ce ni se pare că Duhovnicii sunt răutăcioşi, că fac pe Sfinţii şi ei sunt nişte „falşiduhovniceşte”?... Aşa şi mai multe şi mai rele îmi treceau prin cap.Îmi venea să plâng, dar mi-aduceam aminte să nu fiu „muiere cu barbă”. Numă mai puteam Ruga. Mâncam ca un apucat şi pofte nemaipomenite de mâncare şide desfrâu se răscoleau în mine.*Am făcut şi eu pe Supărăciosul şi o Săptămână de zile nu m-am mai dus laAvva. Îl uram de moarte.*Îmi sunau în urechi Cuvintele Pustnicului: „mai AŞTEAPTĂ”.*Spumegam de furie... cât să mai AŞTEPT?... Duhovnicii aceştia au pierdutnoţiunea timpului... Nu, nu, de o mie de ori nu, fără această insuportabilăAŞTEPTARE... 9*În această zbatere am început să „pricep” câte ceva. Vasăzică, Ucenicia este înprimul rând „AŞTEPTARE de robie Duhovnicească”. Cât să AŞTEPT? Vasăzică, pânăse va preface „îndrăcirea din mine în Înger” – trebuie să AŞTEPT.*Eu doream ca repede să PRIMESC toate TAINELE Duhovniceşti, dar atenţie,nu se dau „Mărgăritarele porcilor”.*Şi unii Duhovnici fac greşeala de „aglomerează” pe Ucenici cu zise„Înduhovniciri”, care mai mult strică şi niciodată nu le „formează” un chip adevăratde Ucenici. Copilul nu poate fi dintr-o dată Bărbat, până nu Creşte. Ucenicul trebuiesă Crească.*Aşa am început să mă calmez. M-am dus la Avva smerit ca un „căţeluş flămândşi supus”.*N-ai murit, Fiule?, au fost cuvintele Pustnicului.- Iartă-mă Avva!, atât am putut şi eu răspunde.- Vezi că mâine este Ziua când trebuie să te Spovedeşti, a mai adăugat el.*Ah! Şi Spovedania mă răscolea cu furii. Mă luptau gândurile rele, patimiletinereşti şi tot felul de aiureli drăceşti... Eu doream ca Avva la Spovedanie să mă„scape” dintr-o dată de acestea. Avva, calm, îmi zicea: AŞTEAPTĂ cu Răbdare!- Cât să mai AŞTEPT, că nu mai pot... Crăp...– Asta şi trebuie, să „CRĂPI”, şi aşa ţi se va DESCHIDE Fiinţa ta, ca să pătrundăHARUL DOMNULUI IISUS HRISTOS.*- Sunt un mizerabil, un pătimaş ascuns, un îndrăcit acoperit... fă ceva cu mine....- Tu trebuie să faci, nu eu, îmi răspundea Avva.- Ce să fac?- De câte ori să-ţi repet... AŞTEAPTĂ cu Răbdare. Copilul face pe el, miroase şiîncet-încet se schimbă... Ucenicul este ca un Copil-puturos, care trebuie să devină totmai conştient de murdăria lui şi aşa Creşte.- Cum să mă Curăţ?- Cu POST şi cu RUGĂCIUNE!- Ah! Încă o răscolire de furie şi supărare...10*În Pustie unde stam cu Avva Pustnicul nu aveam de mâncare decât Grâu şiPorumb, din care făceam zisa „PÂINE Pustnicească”, făină cu puţină Apă şi Coca tarefăcută ca un pesmet de un centimetru grosime, ce îl uscam la aer liber.*Zdrobeam zilnic o măsură de un Pumn de Grâu şi Puţin Porumb, că altfel Cocadupă uscare devine foarte tare, Porumbul dându-i o Sfărâmiciune.* Mai aveam nişte poame de Mure, zmeură, măceşe şi câteva pere pădureţe. Maiaveam şi nişte Oţet din aceste Poame.*Eu, cel învăţat cu mâncări grase, drese, prăjite şi diverse, acum eram silit sămănânc o „Cocă fără gust”... La început nu prea am băgat în seamă, de foame omâncam oricum. După un timp, mi-a devenit greţoasă şi insuportabilă.*- Avva, nu mai pot mânca PÂINEA asta insuportabilă.- ÎMPRIETENEŞTE-TE cu ea!- Ce măciucă de furie... Cum să mă ÎMPRIETENESC?...- Descurcă-te singur... dar să ştii că nu ai altceva de mâncare, este singura,singura...*Eram exasperat. De aici înclinaţia mea de a face tot felul de REŢETE. Aşafăceam un fel de „Lapte” din PÂINEA aceasta înmuiată, sau direct din Grâul şiPorumbul măcinat. Apoi mai făceam diferite combinaţii cu Verdeţuri. Nu combinamcu fructe, că îmi produceau gaze în stomac. Aşa, m-am ÎMPRIETENIT cu PÂINEAPustnicească.*Referitor la POST, Avva îmi zicea:- Fiule, poţi mânca de câte ori îţi e foame, dar nu altceva. Aici este secretul, săfie doar PÂINEA şi adaosurile simple de Verdeţuri. Poţi încerca să Posteşti pânăseara, chiar şi două-trei zile... treaba ta, dar te vei convinge că POSTUL este „nu cadurată”, cum cred majoritatea, ci de „ce ANUME mănânci”.*Să mănânci doar Cereale ca PÂINE, cu mici adaosuri de Verdeţuri şi alte feluri,este POSTUL Pustnicului în primul rând şi al celor ce mai vor şi dintre alţii. 11*Unii zic că Postesc până Seara, când mănâncă tot felul de mâncăruri tari şipregătite, cu multe dulciuri şi fierturi, prăjeli...*Patimile tinereşti aici îşi au baza... în mâncare.*La mine, aici în Pustie, nu găseşti decât Grâu şi Porumb, fără Fasole boabe, fărăuleiuri prăjite. Uneori mai aducea câte cineva Cartofi, Nuci şi Pâine coaptă pe care ofăceam posmagi pentru „Ciorba de Pâine” din Sărbători. Nu se admit dulceţurile,decât Fructele de Pădure. Vara, mai sunt Ciuperci. Urzicile sunt Verdeaţa de bază cese usucă şi pentru iarnă.*Referitor la RUGĂCIUNE, iarăşi Avva Pustnicul avea Specificul său pentruUcenic. Cum se RUGA el în ascuns, era altceva.*Nu-l pune pe Ucenic la multă RUGĂCIUNE, ci pune-l să se mişte mult cudiferite lucrări fizice. Opreşte-l pe Ucenic să facă „extremismul” RUGĂCIUNII multela început, că va „întărâta” prea mult „îndrăcirea din el” şi de asemenea patimile.*Să facă în schimb multe metanii şi închinăciuni. Mie, deşi eram mai slăbuţ fizic,mi-a dat până la 500 de metanii şi 3000 de Închinăciuni.*-Vreau Rugăciunea Minţii şi a Inimii, îi ziceam eu.- În Treapta întâi, Ucenicul nu are voie la aceasta.- Fac Rugăciunea fără atenţie, de formă... cu multe gânduri.- Nu au importanţă aceasta..., îmi spunea pustnicul, trebuie făcută însă custricteţe şi la timpul ei.*Aşa, mult timp păream în „aer”. Mâncam de formă, mă Rugam de formă, toatele făceam fără nici-o tragere de inimă.AŞTEPTAM însă, CRĂPAREA de Taină din mine, cum zicea Avva.*Deveneam mai potolit, îmi trecea supărarea şi furia mai repede. 12*AŞTEPTAREA de Taină parcă o simţeam ca pe un DUH ce îl DOREAM săCOBOARE peste mine şi să INTRE în mine.*AŞTEPTAM Treapta a Doua a Uceniciei, Treapta de DESCHIDERE de HARDIVIN.*Începeam să am şi BUCURIA cea Duhovnicească!*Aceste „repere” sunt valabile şi pentru cei din Obştea Mănăstirii. Frateleîncepător să Asculte de Regula Mănăstirii ca Prima Treaptă. Faţă de Duhovnic să aibăapoi Cinstirea Cuvenită, şi aşa în măsura DORINŢEI sale Duhovniceşti va URCA lacele HARICE.IV*Mulţi doresc şi nişte relatări despre „Viaţa intimă” a Pustnicului Avva.Duhovnicii mai deosebiţi ascund Viaţa lor Duhovnicească şi ce mai descopăr Uceniciieste câte o frântură. Încerc şi eu câteva frânturi.*De abia acum, după ani mulţi, pot discerne în ce consta „Taina Duhovnicească”a Pustnicului Avva, cum îl Numeam eu.*De aici am deprins eu Specificul Carpatin pe care încerc să-l evidenţiez şi să-lreaduc în atenţie. Avva Pustnicul era un băştinaş-pământean, cu „Sânge purStrămoşesc”, cu acel „Memorial de Neam şi Pământ autohton, în care se PĂSTRAtoată MOŞTENIREA Locului. Era UNA cu Neamul-Pământul-Locul.*Mai mult Avva Pustnicul era şi el un „Urmaş-Continuator al PustnicilorCarpatini”, făcând Ucenicia la vreo-câţiva ce i-a mai prins în viaţă.*Pustnicii noştri din Munţii Carpaţi au fost „LEGAŢI” de o TRADIŢIE a„LOCULUI” pe care eu încerc acum s-o „definesc”, s-o încadrez să zic aşa şi„Teologic-mistic”. 13*Pustnicii Mari Carpatini, simpli şi ai Pământului, nu aveau „şcolile” dinMuntele Athos, Ierusalim, Rusia, ci aveau „PREDANIA SÂNGELUI LOCULUIPământului”.De aici, Specificul Carpatin pe care eu îl încadrez în zisa Mistică aICOANEI.*Avva Pustnicul avea în mod deosebit O ICOANĂ Mare cu MAICADOMNULUI cu PRUNCUL DUMNEZEIESC în Braţe, la care avea şi o Candelă,singura pentru care folosea „Uleiul” adus şi procurat în mod special.*ICOANA aceasta era pentru el totul. La început, l-am învinuit chiar de un felde „idolatrie”.*Eu deja citisem câteva Scrieri Filocalice, îndeosebi despre Isihasmul Sf. Grigorede Palama, referitor la „Rugăciunea Minţii”.*Aveam şi eu părerea că Mintea şi Duhul ei este adevărata Duhovnicie. AvvaPustnicul nu făcea Rugăciunea Minţii, ci RUGĂCIUNEA ICOANEI.*În slăbiciunea şi aprinderea mea tinerească încercam să-l învăţ eu pe Avva„Mistica Isihastă”. M-a ascultat zâmbind şi nu mi-a dat nici un răspuns. Doar dupăcâteva zile îmi zise:- Omul este Fiu sau Minte? Fiul are Minte şi Simţire şi ICOANA de FIU esteOmul. Om şi FIU este totuna. Omul este Fiul şi Fiul este Omul. DUMNEZEU aSUFLAT în Om tocmai Chipul de FIU şi acesta l-a făcut Om. Fiul este Omul Întreg şiOmul Întreg este Chip de FIU.*Dar, Avva, Taina de DUH a Chipului de FIU este Mintea ce-l înalţă deasupra atoate spre DUMNEZEU.*Pentru mine Fiule, DUMNEZEU a făcut Lumea ca să COBOARE EL în ea,Minunea cea mai mare, şi îmi arată ICOANA.*14- Avva, Lumea este stricăcioasă şi doar Mintea este „Asemănarea” Chipului LuiDUMNEZEU. Omul trebuie să treacă DINCOLO de Trup.*- Fiule, Omul este Om, tocmai că este Fiu în Trup.- Aşa este! Omul peste Trup este Înger.- Fiule, să nu fii eretic, cum zici tu. Să nu confunzi Omul cu Îngerul şi nici sănu-i amesteci. Omul niciodată nu se face Înger şi nici Îngerul nu se face Om, ci se„Aseamănă” ca Făpturi Iubitoare de DUMNEZEU. Omul să IUBEASCĂ peDUMNEZEU ca un Înger, şi aşa este Asemănare de Înger, dar nu însăşi ca Înger. Sezice că Îngerii căzuţi ca diavoli încearcă să se „împreuneze cu oamenii”, în dorinţa lorde a se face Oameni, dar nu este posibil şi aşa „îndrăcesc” pe Oameni, mai ales peFemei. De aceea, nicăieri diavolii nu caută „loc” ca în Oameni. Şi în Biblie se zice căÎngerii-diavolii au plănuit să se „împreuneze” cu Fetele frumoase ale Oamenilor, darn-au făcut altceva decât să le „îndrăcească în desfrânare” şi aşa se spune că au ieşitUriaşii... dar să nu se creadă că diavolii-îngerii înşişi s-au născut ca Uriaşi, ci patimiledrăceşti din Fetele Oamenilor au produs Oameni anormali, dar tot ca Oameni şi totprin Împreunare Omenească, dar cu „împătimire drăcească”.*Omul este Făptura cea mai de TAINĂ a Lui DUMNEZEU, de aceea FIUL SăuS-a ÎNTRUPAT în Chip de Om, că Omul a fost Creat ca TAINA Chipului FIULUI.Pentru mine, Omul ca Asemănare a FIULUI Lui DUMNEZEU, este totul, iar că are şiMinte şi Inimă, este alcătuirea omului.*- Dar Mintea îl face pe Om ca Om, susţineam eu.- Eu consider că CHIPUL de FIU îl face pe Om ca Om. Eu pe DOMNULHRISTOS îl văd ca CHIP de FIU al Lui DUMNEZEU, iar că este şi Mintea ce a GânditLumea, este Lucrarea Sa. Eu nu amestec CHIPUL cu Lucrarea. Pentru mine,ÎNTRUPAREA în CHIP de Om a Lui HRISTOS este mai întâi şi apoi CEL de Dincolode Lume. Pentru mine, DUMNEZEU Cel VENIT în Lume este mai întâi şi apoi CelDincolo de ea.*- Cu Mintea noi trebuie să ajungem la DUMNEZEU Cel Dincolo de Lume, caDUH, să ne Înălţăm în DUMNEZEU, susţineam eu.*- Eu nu mă Înalţ niciodată în DUMNEZEU, ci ca Făptură de jos îl CHEM peDUMNEZEU să COBOARE la Mine şi aşa să mă ÎNTÂLNESC cu El.*15HRISTOS Cel ÎNVIAT, cu TRUPUL în DUHUL Cel Dincolo de Trup, esteHRISTOS Cel Adevărat.*- Pentru mine, susţinea Avva Pustnicul, HRISTOS Cel ÎNVIAT tocmai în TRUP,ca să RĂMÂNĂ pentru VEŞNICIE TRUP, nu ca să treacă în DUHUL Cel Dincolo deTrup, este Marea TAINĂ. Pentru mine, cum am Învăţat de la Duhovnicul meu,DUHUL care COBOARĂ în Trup este DUHUL ce îl Primim noi. Eu nu mă RIDIC înDUH, ci CHEM ca DUHUL să COBOARE la mine Făptura şi aşa să măÎnduhovnicească.*- DUMNEZEU a Creat Lumea ca s-o RIDICE la El şi să o „facă Dumnezeu dupăHAR”, să o PREFACĂ în DUH, să o facă PĂRTAŞĂ la Cele DUMNEZEIEŞTI,susţineam eu.*- DUMNEZEU a Creat Lumea, nu ca s-o desfiinţeze apoi, nu ca să o „dizolve”în DUH, ci ca VEŞNIC DUHUL să COBOARE în Lume şi să se ODIHNEASCĂ înFăpturile Sale. Această ODIHNIRE de DUH şi în Făptură este Duhovnicia moştenităla noi. HRISTOS Cel ÎNVIAT ODIHNEŞTE tot în TRUP, nu în DUH, de aceea MareaTAINĂ a Lui HRISTOS rămâne tot VEŞNICA Sa ÎNTRUPARE. De aceea, noi avemSF. ÎMPĂRTĂŞANIE cu TRUPUL DUMNEZEIESC al Lui HRISTOS Cel ÎNVIAT, Celce în TRUPUL Său ODIHNEŞTE şi pe SF. DUH.*La început mi se părea că Avva Pustnicul contrazice învăţătura Filocalică, darmi-am dat seama, că de fapt este acelaşi lucru, dar într-un specific propriu al Locului,specificul autohton-Carpatin.DUMNEZEU este şi în COBORÂRE şi în URCARE şi pe ambele Căi esteÎNTÂLNIREA cu EL. Să te ODIHNEŞTI tu în DUHUL prin Contemplarea Minţii sausă se ODIHNEASCĂ DUHUL în tine, Trup şi Suflet, este acelaşi fapt. DUHUL dă oCONDIŢIE DUMNEZEIASCĂ în ambele cazuri.*Eu am Numit acest specific autohton de predilecţie spre ÎNTRUPAREADUHULUI HRISTIC, ca specific ICONIC.*Avva Pustnicul, moştenitor al Memorialului ancestral al Pământului acesta,avea din plin acest DUH.*16- Cum te ROGI Avva, nu cu Mintea?- Fiule, eu mă ROG cu toată Fiinţa mea, Suflet şi Trup, ca Întreg de Om. Eu facdin Om ICOANA ODIHNEI Lui HRISTOS. Uită-te la ICOANĂ... totul este ODIHNĂ,în care DUHUL DUMNEZEIESC poate să-şi facă LOCAŞ. Ce mare BUCURIEDuhovnicească este ca tu să te faci LOCAŞ ODIHNEI Lui HRISTOS şi alPRESFÂNTULUI DUH. Eu nu mă Ridic cu Mintea şi Inima la Cele de DUH, ci mă facTrup şi Suflet ÎNCHINARE de Om-Fiu, şi în ICOANA de ÎNCHINARE CHEM şi măsilesc să ODIHNESC pe DOMNUL HRISTOS şi pe PREASFÂNTUL DUH şiBINECUVÂNTAREA TATĂLUI. Mintea şi Inima mea este însăşi ÎNCHINAREA, şiaşa mi se Opresc gândurile şi simţirile, iar cele păcătoase se curăţesc. Eu nu fac Minteaşi Inima DUH, cum zici tu, ci le fac ÎNCHINARE de Fiu-Om şi din aceastăÎNCHINARE fac ca un ALTAR pe care se COBOARĂ DOMNUL HRISTOS şiPREASFÂNTUL DUH. Eu nu mă Unesc cu DUHUL, ci cu ÎNCHINAREA în care esteDUHUL şi LUMINA. În ÎNCHINAREA aceasta se ODIHNEŞTE DUMNEZEU şi eumă ODIHNESC tot în această ÎNCHINARE şi în ÎNCHINARE-ALTAR ne ÎNTÂLNIMşi ne UNIM ca INIMĂ-ICOANĂ. Mintea şi Inima mea nu se fac DUH, ci se facÎNCHINARE în care se ODIHNEŞTE DUHUL. Tu zici că Pronunţi mereu NUMELEPreasfânt al DOMNULUI IISUS HRISTOS. Eu în NUMELE DOMNULUI IISUS repetneîncetat ÎNCHINAREA, că ÎNCHINAREA este CHIPUL de TAINĂ al DOMNULUIIISUS şi al PREASFÂNTULUI DUH. Dar Atenţia mea este în mod deosebit peÎNCHINARE în care ODIHNEŞTE pe DOMNUL IISUS şi pe PREASFÂNTUL DUH şiîn care mă Odihnesc şi eu însumi.Mintea şi Inima mea nu capătă Vedere de DUH, ci capătă VEDERE de CRUCEÎNCHINARE,ca un ALTAR-ICOANĂ în care ODIHNEŞTE DUMNEZEU. ÎnÎNCHINARE bag totul, orice imaginaţie şi simţire, orice Luminare şi Grăire. AvvaPustnicul al meu făcea Metanii şi Închinăciuni Ziua şi Noaptea fără oprire şi a muritÎnchinându-se.*Poţi face şi cu Respiraţia în stare de liniştire. Când inspiri aerul să te Lărgeştiîntinziîn tine, Trup şi Suflet, dar ca o ÎNTINDERE pe CRUCE, CRUCEA fiind UŞAde DESCHIDERE, şi aşa toată Atenţia ta să fie pe această LĂRGIRE.*Sau cu Atenţia pe Expiraţia aerului în Gest de ÎNCHINARE a Întregii tale Fiinţeşi a tot ce este în tine Trup şi Suflet, şi a tot ce vine din exterior, şi aşa să te faci UNAcu ÎNCHINAREA în care să ODIHNEŞTI pe DUMNEZEU şi pe tine însuţi.*Mintea va încerca să gândească, Simţirile să-ţi dea imagini, dar pe toate bagă-le în Formă de ÎNCHINARE. STAI în ÎNCHINARE ca într-o ICOANĂ. De aceea,pentru mine ICOANA este „ALTARUL de TAINĂ”. Să STAI ca în ICOANĂ EsteTreapta înaltă a Duhovniciei învăţate de la Avva al meu. 17*ÎNCHINAREA-Îngenuncherea propriei Fiinţe în FAŢA Lui DUMNEZEU Celîn TREIME, TATĂL, FIUL şi SF. DUH este Practica mea, cum zici tu. Eu nu cautVedenii, lumini, cine ştie ce stări miraculoase... le alung imediat ce apar. Pentru mine,ÎNCHINAREA ca în ICOANĂ este cea mai Mare VEDENIE şi Minune şi LUMINĂ.Această LUMINĂ HARICĂ ODIHNITĂ şi ACOPERITĂ în ÎNCHINAREA mea esteTRĂIREA PESTE Fire, ÎNDUMNEZEITOARE. O, de ai gusta o picătură dinBUCURIA ÎNCHINĂRII ca în ICOANĂ!*Mai mult Avva Pustnicul nu vorbea despre Trăirea lui Mistică. Ce am mai pututeu surprinde, mi-a completat Duhovnicia Sa.*Eu ca Tânăr, căutător de Cele de Taină, consideram Marea Duhovnicie a CelorAleşi în trei puncte: Asceza de performanţă, Rugăciunea miraculoasă şi DarulVindecărilor, aşa cum citeam prin Vieţile Sfinţilor. Aşa căutam la Avva Pustniculaceste „semne”.*Asceza de performanţă eu o înţelegeam prin TĂRIA de Mari NEVOINŢE pesteFire, ca Post mult, Privegheri de noapte, Starea în Rugăciune cât mai mult, chiar zileîntregi, Somn puţin, retragere şi tăcere, lepădare totală de cele lumeşti şi trupeşti.*Ca Pustnic, mă interesa mult zisa „Rugăciune liniştitoare”... după Filocalie,Rugăciunea Minţii şi a Inimii.*Avva Pustnicul m-a lămurit într-un fel despre, „Specificul său”, dar eu căutamşi „modalităţile” de a face această Rugăciune ICONICĂ a lui. Mă interesa, cum puteasta el o Zi întreagă doar în Rugăciune, sau cum Priveghea noaptea, cum se comportael Sufleteşte şi trupeşte în lupta cu gândurile şi patimile.- Vreau „Rugăciunea Liniştitoare”, Avva! Cum să fac?- STAI NEMIŞCAT ca în ICOANĂ! Aşa mă punea să „STAU NEMIŞCAT” de la câteva minute, până la o Oră şimai mult.- Fiule, Rugătorul îl cunoşti după capacitatea lui de a STA NEMIŞCAT înÎNCHINARE, în acest GEST, cu toată Fiinţa Sa, nu cu Mintea şi Închipuirea. Poate ziceşi câte o Rugăciune scurtă, dar ATENŢIA este pe NEMIŞCAREA ÎNCHINATĂ. 18*Când mă Primea pe la el, mai întâi mă punea să Stau pe un scăunel, să STAUNEMIŞCAT şi apoi vorbea cu mine. Era un chin la început, de parcă plesneam în mine.- Nu pot, Avva, sta NEMIŞCAT. Eu sunt tânăr, trebuie să mă mişc cu trupul şicu Mintea, dar să fie o Mişcare Duhovnicească. Învaţă-mă Mişcarea Duhovnicească.- Fiule, Duhovnicia înseamnă ODIHNĂ Duhovnicească.- Dar asta se câştigă cu timpul.- Fiule, Avva al meu îmi zicea că trebuie să ÎNCEPI cu SFÂRŞITUL şi atunciÎncepi Bine cu adevărat. Duhovnicia Creştină înseamnă „LEGARE-OPRIRE-HOTAR”şi tocmai această NEMIŞCARE este înfăptuirea ei. Dacă tu nu te „OPREŞTI”, niciDUMNEZEU nu se OPREŞTE în tine. Fă Practica acestei OPRIRI, în timpul lucruluipuţin timp, când stai jos, pe scaun, înainte de somn, când mănânci. Cele două,OPRIREA şi ÎNCHINAREA sunt „lupta de o viaţă” a celui Duhovnicesc. Atenţie!OPRIREA să fie pe ÎNCHINARE şi ÎNCHINAREA să fie pe OPRIRE. OPREŞTE totul,doar Respiraţia las-o liberă. Mintea să se OPREASCĂ în însăşi OPRIREA şi aşa sepotoleşte. Mintea este cea mai „mişcătoare”, de aceea este şi cea mai vătămătoare şi cupatimi. Dar Mintea trebuie să o LEGI de o NEMIŞCARE şi aşa o potoleşti. Cum zicitu, cu Pronunţarea repetată a NUMELUI DOMNULUI IISUS, sau cu ÎNCHINAREANEMIŞCATĂ. Unii fac „gândiri, meditaţii”. Fereşte-te de acestea că îţi dau „fixări”periculoase. Mintea nu are Voie să se fixeze, ci să se OPREASCĂ pe o OPRIRE ce nueste a Minţii. Oprirea Minţii în proprie Minte este foarte periculoasă. Am cunoscut şieu pe unii care au înnebunit cu această Practică a „fixării Minţii în minte”. Eu OPRESCMintea pe OPRIREA ÎNCHINĂRII Întregii mele Fiinţe şi aşa Mintea se ÎNCHINĂ şiea, nu în Sine, ci PESTE Sine. Fii foarte atent aici. Gândurile năvălesc, că sunt „fixăripătimaşe” ale Minţii unite cu simţirea şi cu bântuielile diavoleşti. Trebuie să le scoţidin fixarea Minţii pe o OPRIRE Dincolo de Minte şi aşa le potoleşti şi le cureţi, ledespătimeşti. Am auzit şi eu că mulţi fac un fel de practici ale Minţii. Fii atent, nu telăsa momit de „pomul căderii din Rai”, ce îl avem în noi, ca Sămânţa păcatului luiAdam. În Rai, Adam în loc să se OPREASCĂ în faţa HOTARULUI PomuluiLEGĂMÂNTULUI, zis şi al ispitirii, el „mănâncă”, adică îl „trece forţat”, rupândHOTARUL şi îl bagă în sine, adică îl „fixează în el”, dar nu se mai fixează OPRIREALEGĂMÂNTUL-HOTARUL, ci se fixează tocmai „ruperea-distrugerea” şi aşapăcatul lui Adam produce „sămânţa morţii”, a distrugerii proprii. Omul trebuie să seOPREASCĂ în ÎNCHINARE de HOTAR-OPRIRE SFÂNTĂ, altfel face „opriri”distrugătoare în el. Gândurile pătimaşe sunt aceste „opriri distrugătoare”, ca Memoriimoştenite şi produse de Viaţa ta proprie.*De aceea, în Duhovnicie este nevoie de Legi-Canoane, că acestea sunt OPRIRISfinte. Toate Nevoinţele pustniceşti şi duhovniceşti sunt în acest Sens de OPRIRISfinte. Să-ţi intre bine în cap. Până nu reuşeşti să câştigi OPRIREA Sfântă, niciDUMNEZEU nu se va OPRI să se ODIHNEASCĂ în tine. Sfinţii au câştigat OPRIREASfântă. 19*Aceste dezvăluiri ale Pustnicului mi-au lămurit multe zbateri ale mele.*Aşa încercam şi eu să fac aceste OPRIRI Sfinte. Mi se păreau grele şi parcăRugăciunea Minţii din Filocalie era mai uşoară. Dar am înţeles că cele Două Practicinu se contrazic, ci de fapt sunt acelaşi URCUŞ Duhovnicesc. Mintea, filocalic, nutrebuie să se fixeze-oprească în însăşi Minte, ci în DUHUL PESTE Minte, aşa cum esteOPRIREA în ÎNCHINARE a lui Avva Pustnicul.*Mulţi se plâng că acestea sunt greu de înţeles. Aşa e. Trebuie multă Practică şiun POVĂŢUITOR Duhovnicesc ce să te „atenţioneze” mereu şi să te „impulsioneze”,să te încurajeze să mergi cu hotărâre pe „DRUM”.*Fiecare Om este un „altul” decât celălalt, este complex şi Duhovnicia estepentru fiecare în parte cu particularităţile ei.*Mai ales pentru noi cei de astăzi, când tinerii sunt foarte debili de caracter,poluaţi cu patimi grele din copilărie chiar, Duhovnicia este grea şi complicată.*Duhovnicul cu „Răbdare” va câştiga pe mulţi. Zişii Ucenici vin şi pleacă şi,mereu reprimiţi, până la urmă unii se „aleg” Buni Ucenici. Chiar şi unii Duhovnicimai mediocri, prin Ucenicii cei Buni se vor forma şi vor deveni Duhovnici iscusiţi.*Nu trebuie să „fugi” de Duhovnicul tău, chiar dacă este mai „SlabDuhovniceşte”, ci fii tu Ucenic Bun şi aşa HARUL va produce Înduhovnicirea înambele sensuri.* Pretenţiile exagerate sunt greşite. Cei fără Răbdare şi CREDINŢĂ în HARULDUMNEZEIESC, vor alerga fără rezultat şi nu vor găsi niciodată cele căutate.*Am încercat aceste Relatări, poate mai mult „reconstituite”, decât aşa cum aufost. Eu am încercat să redau „Fondul” Situaţiilor, chiar dacă modul de relatare este 20„prefăcut” după mine. Eu nu am putut păstra „Limbajul” Simplu şi direct alPustnicului, dar am păstrat cât de cât Modul său specific, ce a fost pentru mine oadevărată Revelaţie.*Avva Pustnicul a fost pentru mine Răstignire şi ÎNVIERE, şi HARULDuhovniciei Sale mi s-a PECETLUIT pe Fiinţa mea.*Cu adevărat, îl consider Avva al meu cel Duhovnicesc, ce m-a NĂSCUT la Viaţădin APĂ şi DUH.* Avva al meu, Avva al meu,Chiar nevrednic cum sunt, În VEŞNICIE TE voi CINSTI, Ca pe PĂRINTELE meu Ce m-a făcut DĂRUIRE Lui DUMNEZEU.
http://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/06/t30.pdf

[admin]

DUHOVNICUL şi ucenicii Ierom. Ghelasie Gheorghe

1. CHIPUL de Duhovnic

Se tot vorbeşte de „iniţiere”. Noi avem Cuvântul de „Duhovnicie”... Cel ce se„iniţiază şi învaţă” în Creştinism este DUHOVNICUL, PREOŢIE HRISTICĂ.HRISTOS este MARELE PREOT – ARHIEREUL, Cel ce „naşte” în Creaţie PREOŢIA –DUHOVNICIA. De aceea Preoţia şi Duhovnicia nu poate fi decât prin Hirotonia de laArhiereu CHIPUL direct al Lui Hristos. Fiecare are în sine „potenţă-deschidere de Duhovnicie – Preoţie”, dar prinHirotonie se face Preoţie – Duhovnicie Sacerdotală „LUCRĂTOARE”. Fiecare în sineeste „Biserică –Potenţă de Preoţie universală”, dar nu este ALTAR – PREOŢIELITURGICĂ. Să se deosebească „potenţa de Preoţie a Bisericii ca Interior propriu”, dePREOŢIA SUPRAPERSONALĂ, de Hirotonie. Fiecare suntem Biserici – Temple aleCHIPULUI Lui DUMNEZEU, Preoţie personală, ce nu poate „ieşi” din propriaPersoană. PREOŢIA SUPRAPERSONALĂ LITURGICĂ SACERDOTALĂ este„Primire” prin Arhiereu – Hirotonie. În Filocalie se vorbeşte de AVVĂ şi de STAREŢ. PREOTUL SACERDOTALDUHOVNIC este PREOŢIE SUPRAPERSONALĂ LUCRĂTOARE. AVVĂ şi STAREŢeste Biserică Preoţie Personală, ca Duhovnicie personală în Lucrare proprie, ce poatefi „Exemplu” şi altora, dar nu în „LUCRARE asupra altora”. AVVA este „EXEMPLU”de proprie Duhovnicie, ce poate fi un „îndemn” de Duhovnicie proprie şi altora. AVVA totodată şi PREOT SACERDOTAL, este AVVĂ DUHOVNIC. La felStareţul. DUHOVNICUL nu este „Putere proprie”, ci „Putere HARICĂ” peste putereaproprie. AVVA este „un Harismatic” în proprie Persoană. DUHOVNICUL este un„HARISMATIC SUPRAPERSONAL”, ce dă HAR nu din propriile Câştiguri Harice, cidin PUTEREA PREOŢIEI SACERDOTALE. Ideal este ca să se „împletească” cele două „Puteri Harice”. DUHOVNICUL dăHAR de la DUMNEZEU direct. Dacă are şi Harisme proprii, acestea se fac„însoţitoare”, dar nu „înlocuiesc” HARUL SACERDOTAL. DUHOVNICUL estePUTERE HARICĂ indiferent de harismele proprii, deşi ideal este să fie o Integralitate,de ambele. Se vorbeşte de o „Scară” a Chipurilor DUHOVNICEŞTI.a. Paternitate, Sacralitatea Preoţiei în Sine;b. Înfierea, Împărtăşirea Paternităţii – Sacralităţii;c. Înfrăţirea, înrudirea cu „Înfierea”;d. Împrietenirea, Comuniunea între „Înfieri”;e. Învăţătorul, Comuniune între „Împrieteniri”;f. Duhovnicia, Renaşterea tuturor acestora, ca UNIRE cu Paternitatea – SacralitateaPreoţiei în Sine.2 De aceea, CHIPUL de DUHOVNIC este SUPRACHIPUL tuturorPARTICIPĂRILOR SACRE. Prin DUHOVNIC se face „Duhovnicie proprie”, prin „Preoţia Sacerdotală” seActualizează şi se pun în Lucrare Chipurile sacre. DUHOVNICUL esteSUPRACHIPUL HRISTIC în Putere Lucrătoare. PUTEREA Lucrătoare a CHIPULUIHRISTIC este SF. DUH. DUHOVNIC este CHIP HRISTIC în LUCRAREA SF. DUH. Te „duci” în faţa Duhovnicului ca în FAŢA CHIPULUI Lui Dumnezeu, ce se „faceLucrare Duhovnicească”, începând de la „Înfiere şi toată Scara, până la Renaşterea –UNIREA cu DUMNEZEU”.
SPOVEDANIA la DUHOVNIC este „Intrarea în DUHOVNICIE”, în LucrareaSacră HRISTICĂ. Prin Spovedanie ai „acces” la Duhovnicia DUHOVNICULUI, laPUTEREA HARICĂ. Duhovnicul Creştin este mai „complex” decât „Învăţătorul şiIniţiatorul” celorlalte mistici, întrunind în el toată SACRALITATEA, atât de„coborârea” Dumnezeirii în Creaţie, cât şi de „Urcarea” Creaţiei în Dumnezeire ca„Îndumnezeire”.

2. Trăirea ISIHASTĂ şi Duhovnicia

Isihasm este Chip de Duhovnicie Hristică, în Trăire Personală – Individuală. EsteVorbire Transcendentală Sacră, Dialog între Icoane. Chip Personal Hristic este Icoana.Isihasmul este „Iconizarea” Hristică. Mulţi din „lumea laică” ar dori Isihasm, dar leeste „frică” de Biserică, de Icoană, de Ritualul Haric al liturghiei Euharistice Hristice.Vor un „isihasm ideatic”, de „esenţe spirituale” fără Chipuri. Isihasm fără Chipuri Personale nu mai este Isihasm. Mistica „ideilor” nu esteIsihasm. CUVÂNTUL Hristic este Chip, nu este „idee”. Trăire Isihastă este „Dialog”între Persoane Chip, între Chipuri sacre, între Icoane, este RITUAL HARIC Liturgic.De aici un fel de „Scară Isihastă”.a. CHIP de DUMNEZEU, dincolo de toate Chipurile, dar Izvorul tuturor Chipurilor;b. Chip Hristic, Chip de Dumnezeu „coborât” în Creaţie. „Cine m-a văzut pe Mine avăzut pe TATĂL” (Ioan 14, 9) ;c. Chip Personal de Fiinţă Creată ;d. Ritualul – Comuniunea între Chipuri;e. Împărtăşirea între Chipuri;f. ODIHNA Chipului de Creaţie în CHIPUL Lui DUMNEZEU, Isihasmul propriu –zis. RITUALUL între Chipuri – Persoane este RITUALUL HARIC. Sfinţii Filocalicivorbesc de „ISIHIE” ca DOR Dumnezeiesc, Aprindere de Duh. „fericiţi cei învăpăiaţide Dumnezeiescul DOR”. DORUL este CHIPUL ÎNSUŞI al SF. DUH, AdânculFiinţialităţii. Dumnezeu TATĂL este IUBIREA CHIP, SF. DUH este DRAGOSTEA –DORUL CHIP şi FIUL este DĂRUIREA – DOINIREA – CÂNTAREA CHIP. ISIHASMUL este DOR – DUH Permanent în Sine de DUMNEZEU în DOINIRE –CÂNTARE Permanentă. DUHUL este INIMA SPIRITULUI ce Bate fără încetareSângele IUBIRII ABSOLUTE în CÂNTAREA – DOINIREA fără Oprire. DORUL Este 3Bătaia DUHULUI şi DOINIREA este Respiraţia FIULUI. Aici sunt Originile VIEŢII, înCHIPURILE Transcendentale ale Însăşi VIEŢII Dumnezeieşti în Sine. DUMNEZEU în Sine este TATĂL –IUBIRE în DUH SFÂNT – DOR – DRAGOSTEşi în FIUL – CÂNTAREA – CUVÂNTAREA, VIAŢĂ – IUBIRE în INIMĂ – DUH şiRESPIRAŢIE – CUVÂNTARE SPIRITUALĂ Directă. Acest CHIP de DUMNEZEUeste Transpus – tradus şi în Chipul de Creaţie. De aici Isihasmul este Viaţa Dorului – DUH de Suflet în RespiraţiaCUVÂNTAREA – CÂNTAREA de Suflet, a Lui Dumnezeu.Doamne IISUSE, Viaţa mea este DOR de DUH şi CÂNTARE neîncetată,Este DORUL şi CÂNTAREA IUBIRIITALE,Fără de care nu mai trăiesc, şi mor...Doamne IISUSE, Bate Inima mea în RITUALUL DORULUI după Tine,În SÂNGELE LITURGHIEI CÂNTĂRII IUBIRII Tale,Ca RUGĂCIUNE neîncetată de DOR şi CÂNTARE. Isihasmul este RITUAL şi LITURGHIE HARICĂ Fără Oprire în FiinţialitateaProprie.Fac Fiinţa mea BISERICĂ VIE a DORULUI SF. DUH,Fac Fiinţa mea ALTAR – LITURGHIE VIE a Lui HRISTOS,Fac Fiinţa mea LOCUL ÎMPĂRĂŢIEI SACRULUI TATĂL Dumnezeu.Vino Dumnezeiescule DUH în mine cu DORUL Lui Dumnezeu,Vino IISUSE în mine cu LITURGHIA CÂNTĂRII Lui Dumnezeu,Vino Dumnezeiescule PĂRINTE ca să „cad” în BRAŢELE Tale ca Fiu păcătos.
http://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/06/t29.pdf

[admin]

TESTAMENT Ierom. Ghelasie Gheorghe

Avva Arsenie, cel mai apropiat ucenic al Pustnicului Neofit, a lăsat un„TESTAMENT” ucenicului său. - Fiule, îţi las ca „Moştenire” Dumnezeiescul DAR al ISIHIEI, ca „Binecuvântare”transmisă de la Avva Neofit Pustnicul, ce s-a învrednicit de „Lucrarea cea de Taină”a ISIHIEI. Îţi las ca „Moştenire” acest DAR ca pe un „Talant”. Ai grijă să nu-l îngropi. Ţine Candela Luminii ISIHIEI aprinsă. A proorocit AvvaNeofit Pustnicul că vor fi „cu miile” cei ce „vor urma calea de Taină a ISIHIEI”. Grelevor fi schimbările „lumii”, dar tot aşa de minunate vor fi „trezirile” Sufleteşti alemultora. Va coborî „din munte şi din peşteri” Lucrarea cea de Taină a ISIHIEI până îninima oraşelor şi mulţi „tineri” se vor „trezi” cu tărie la o „Viaţă de DUH”asemănătoare celei din vechime. Lucrarea cea de Taină a ISIHIEI va „înflori” în„pustiul” multor INIMI ce vor deveni apoi „Ceruri Întrupate”. Îţi las „Binecuvântarea ISIHIEI”, pe care să o ţii „aprinsă” în Candela proprie. Nute întreba cum va fi aceasta. Lucrarea cea de Taină a ISIHIEI va fi Taina Viitorului.Istoria ce vine va fi cea mai teribilă „confruntare” dintre Lumină şi întuneric, dintreViaţă şi moarte. Dar „Puterea Luminii” va fi atât de mare că va depăşi toate „ale firii”. Fă-te „părtaş” la această mare „aprindere Duhovnicească”. DARUL DomnuluiIISUS Hristos să fie cu tine şi cu toţi doritorii de ISIHIE. Prea SFÂNTUL DUH să te „ocrotească”. Amin.

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...017/06/t27.pdf

[admin]

Pateric Carpatin

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...atin_tipar.pdf

[admin]

Memoriile unui Isihast(I) – Filocalie Carpatină

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...-CARPATINA.pdf

[admin]

Memoriile unui Isihast(II) – Filocalie Carpatină

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...-2_tipar-6.pdf

[admin]

Dietoterapia medicinei isihaste

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...i-isihaste.pdf

[admin]

Medicina Isihasta – Taina Vindecării

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...Vindecarii.pdf

[admin]

Taina Hranei

http://www.chipuliconic.ro/wp-conten...ina-hranei.pdf