Ioan Miclău: Pr. Dumitru Bălaşa – preot, istoric, scriitor
„Parintele Dumitru Balasa s-a nascut la 1 august 1911 in familia taranilor Matei(zis Marin) si Ioana Balasa din catunul Dealul Mare, comuna

Gusoieni, jud.Valcea. Arborele genealogic isi are radacini adanci in vreme si in neam, dar, deocamdata, nu-l putem reconstitui decat in parte”. (Pr.Al.Stanciulescu-Barda )

Recent de la Editura „Cuget Romanesc”- Barda, cunoscutul carturar si editor Pr. Al.Stanciulescu-Barda,a adunat intr-o Editie ingrijita cu mult suflet, scrierile istorice ale inaintasului sau Pr. Dumitru Balasa, publicandu-i astfel cartea incarcata de adevaruri istorice, adevaruri ale istoriei stravechi daco-romane, dezvaluind ceea ce altii din umbre luptau sa ascunda.

Insasi „ingrijitorul Editiei” dl Barda, indemnat de constiinta spune in Cuvantul de prefata: Dupa ce o citesti, nu poti decat sa exclami: „Intr-adevar, cine n-are batrani sa-si cumpere !”

Cartea se intituleaza: „Marele atentat al Apusului Papal impotriva independentei Daco-Romanilor” publicata in anul 2007, in Romania. Eu cred cu convingere ca multe adevaruri istorice stau inca dosite, dar nimic nu poate fi ascuns Judecatii Drepte a Celui ce a creat popoarele si limbile lor. Dumnezeu are indelunga rabdare, dar niciodata nu a lasat adevarul sa dispara. Aceasta carte a fost daruita si bibliotecii „Mihai Eminescu” din Wollongong, deci a fi la indemana cititorilor romani-australieni.

Pentru a cunoaste principalele teme istorice aduse la lumina de venerabilul carturar si cercetator istoric Pr. Dumitru Balasa, consider folositor a publica insasi cuvantul acestuia redat in scrierea de prefatare a cartii : „Dupa ce am conspectat izvoarele documentare in legatura cu istoria Daco Romaniei, am aflat surprinzatoare stiri si concluzii noi, inedite.

M-am convins de existenta magnificului arbore al tracilor, care, dupa calculele lui Mircea Eliade, avea circa doua sute de ramuri. De la un capat al lumii tracice, Asia Mica, pana in Portugalia actuala, se vorbea limba traco-daca. Dintre ramurile tracilor, au facut epoca getii, dacii, romanii, (romanii de mai tarziu) si biesii(besii, bisaltii, bistonii, bitinii). Regatul feminin al stramosilor daci a fost condus pe rand de mari preotese si regine, intre care Hestia (Vesta) si Dacia (Dokia), care au facut epoca anterior anilor 1900 i.Hr. Ele stiau sa scrie si au alcatuit cel mai vechi cod de legi, Belaginele (Legile frumoase), pe care le-au predat regelui Zalmoxe (c.1400 i.Hr.).

Dacii si romanii erau traci si vorbeau aceeasi limba. De asemenea, cea mai inaintata cultura de pe Terra a apartinut dacilor. La un moment dat, romanii-latini plateau tribut regelui dac. Razboaiele dintre romani si daci au fost razboaie fratricide, asa cum, mai tarziu, moldovenii s-au luptat cu muntenii. Eneas si Traian (TROIAN) au fost traci-romani. Dupa victoria din 106, cand o buna parte din triburile trace au trecut de partea lui Traian, mii de robi, turme de vite, grau si tot tezaurul lui Decebal a fost transferat la Roma.

Sarbatoarea de 123 de zile a fost un delir. Roma a obtinut o aureola mondiala. Dacii robiti de fratii lor au construit in capitala peninsulei cele mai de seama monumente ale antichitatii.

Totusi, cea mai viguroasa creanga a giganticului arbore al tracilor a ajuns aceea a Dacilor. Declinul Romei si apogeul puterii dacilor are loc intre anii 293-313. In acest timp, Caius Galerius Valerius Maximianus (305-311), secondat de nepotul sau de sora (fiica a Romulei, din Romula-Resca, jud. Romanati) – Galerius Valerius Maximinus-Dara sau Daia si de comandantul Constantin ( cel Mare, viitorul imparat), a desfiintat numele marelui imperiu. Acesta, impreuna cu senatul, a hotarat sa se numeasca, incepand cu anul 305, Imperiul Dac.

Lactantiu se plangea ca Dacii au ajuns stapanii lumii. Capitala s-a mutat la Tesalonic (Salonic), mare centru al Tracilor-Daci. Motivul pentru care Ler(Galeriu), imparatul, a facut aceste formidabile mutatii, au fost doua :

1. Majoritatea populatiei in marele imperiu si in armata o forma elementul dac, si

2. Limba care se forma de la un capat la celalalt capat al lumii vechi era limba traco-daca. In popor, cei doi Galeri au fost cunoscuti sub hipoercisticul LER. Eroarea sustinuta de cei mai multi ligvisti, ca „Ler” ar fi o interjectie, a fost corectata de noi (Vezi”Albina”, organ al Ministerului Culturii, Bucuresti, 1994, noiembrie, p.11: LER = GALERIUS, imparatul Daciei). Celelalte constatari documentare, inedite in ceea ce priveste continuitatea dacica, le-am publicat in buletinul „Noi Tracii” ( in Italia), in „Avant Post” (Bucurest), in „Renasterea Daciei”, (Bucuresti), in „Mitropolia Banatului”(Timisoara) si in „Fluidul roditor” ( Tg.Jiu),1995.

Lucrarea mea intitulata „Dacii de-alungul mileniilor”,(aflata in manuscris dactilo) a fost prezentata in serial de cercetatorul si poetul Zenobie Carlugea, in ziarul „Gorjeanul” (Tg.Jiu), 1995, ianuarie, 5,6,7,10, 11, 12, 13, in serialul Tracologia la rascruce – teorie spectaculoasa. Pe aceasta cale ii aduc multumirile mele.

In volumul de fata prezint a doua parte a cercetarilor mele, un buchet de studii pe care l-am intitulat Marele atentat al Apusului papal impotriva independentei poporului daco-roman. Profitorii acestui atentat au fost ungurii. Acestia, fara ajutorul armat al papalitatii, nu ar fi putut sa robeasca o parte din

Ceho-Slovacia, din Serbia si din Daco-Romania. Un mare rau au facut papii si regii maghiarilor chiar acestei etnii. De unde la inceput descalecase in Panonia, papa si regii unguri au implantat etnia maghiara, cu ajutorul armat al Apusului, la granitele unui teritoriu imens. Astfel, o parte dintre cehi, slavi si daco-romani au ajuns robi in propria lor tara.

Dupa destramarea marilor imperii, natiunile robite si-au cucerit independenta.

Dar si azi, anumite elemente sovine incita la destabilizarea hotarelor precizate dupa primul razboi mondial.

Pentru a privi in clar aceasta problema, am cercetat izvoarele documentare si am alcatuit, intre altele, prezentul volum, intai pentru mine ca istoric si apoi pentru cine doreste sa afle adevarul in trecutul atat de dureros al daco-romanilor.

Daco-Romanii nu au migrat nicicand. Ei sunt aici de zeci de milenii. Pe parcurs au fost robi in propria lor vatra. Cultura greaca si latina si cultura mondiala sunt tributare culturii dacice.

In starea de fapt, fac un parintesc indemn pentru toti fiii Terrei:

Fiti oameni ! Homines, hominibus, neqne lupi !

Preot DUMITRU BĂLAŞA