http://www.chipuliconic.ro/foto/

[Adrian Pop]

http://www.chipuliconic.ro/foto/

[Adrian Pop]

CUVÂNT BUN-SCRISORITrei scrisori ale Părintelui Ghelasie către Arhim. Mina DobzeuPrea Cuvioase Părinte Mina Dobzeu, Cu smerită metanie, eu, cel mai mic, Ieromonahul Ghelasie Gheorghe de la SfântaMănăstire Frăsinei, îndrăznesc să mă apropii de Prea Cuvioşia dumneavoastră ca să-mi arăt puţina mea recunoştinţă şi mulţumire faţă de ceea ce, prin proniaDumnezeiască, aţi făcut pentru întărirea şi, ca să zic aşa, chiar îndreptarea mea pecalea cea duhovnicească. Într-adevăr, bunul Dumnezeu de multe ori ne îndreaptă şi caută să ne apropie deadevărata cale, ca să nu rămânem cumva în rătăciri sau să fim împiedicaţi de a ajungeacolo unde ne este menirea, de a ajunge la Împlinirea, la Împlinirea vieţii noastre.Fiecare dintre noi avem o împlinire, avem Specificul acestei Împliniri. Nu ştiu cum să mulţumesc Prea Bunului Dumnezeu că m-a călăuzit, că mi-adeschis şi mie viaţa individual-personală şi că m-a învrednicit să fiu un slujitor, chiarşi nevrednic, al Sfintei Sale Biserici îndeosebi într-un chip de Taină, chipulmonahicesc, chiar purtat cu nevrednicie şi cu multe greşeli şi insuficienţe. Dar mila şipronia Dumnezeiască au rânduit ca totuşi eu să fiu scos poate din lumea în careputeam cădea în mari greşeli. Dumnezeu m-a scos ca să mă facă lucrător în via Sa ceasfântă. Prea Cuvioase Părinte Mina, Prin această pronie, pe care a îngăduit-o Prea Bunul Dumnezeu, am primit şi dela Dumneavoastră acele sfaturi care mi-au dat, într-adevăr, o deschidere şi m-au făcutsă înţeleg multe din tainele cele duhovniceşti. În însemnările pe care le-am scris, înaşa-zisele cărticele „Răspuns de Apărare” şi „Biserica – Liturghia Euharistiei, TrupulÎnveşnicirii lumii” şi în multe alte mici consemnări, am căutat să las ca pomenire, ca omărturisire de smerită metanie şi de mulţumire faţă de Prea Cuvioşia dumneavoastră. Dar ceea ce m-a copleşit şi mai mult a fost actul dumneavoastră, pe care eu îlconsider un act de înălţime duhovnicească. Mă refer aici la vizita pe care aţi făcut-o laSfânta Mănăstire Frăsinei. Făcută cu îngăduinţa Prea Bunului Dumnezeu, chiar dacăîntr-o perioadă în care eu trec printr-o mică suferinţă, această vizită a Prea Cuvioşieidumneavoastră în mănăstirea noastră, acest act, pe mine m-a copleşit duhovniceşte şi,în acelaşi timp, m-a întărit şi mi-a dat încă un impuls de mare deschidereduhovnicească. Acum pot mărturisi cu adevărat că, prin dumneavoastră, am primit încă o naşteredin Apa şi din Duhul cel duhovnicesc. Într-adevăr, viaţa mistică pe care, cu mila lui Dumnezeu, mi-am dorit-o şi mi-odoresc, s-a actualizat parcă şi mai mult prin dumneavoastră. Pentru că viaţa misticăduhovnicească este tocmai actualizarea aceasta a naşterii din Taina Apei şi Duhului 2cel duhovnicesc. Trăirea acestei actualizări permanente este de fapt Trăirea MisticăCreştină. Dumneavoastră, ca un Părinte ce are o vârstă – să nu-i zicem chiar prea înaintată,dar oricum, o vârstă – trecând prin multe nevoinţe şi chiar încercări, prin acest act deiubire cu adevărat părintească, de iubire faţă de mărturisirea cea duhovnicească, aţifăcut şi pentru mine, cel smerit şi neînsemnat, o deschidere, o naştere duhovnicească. Astfel încât, cu smerită metanie, îndrăznesc – iertaţi-mi îndrăzneala, poateneruşinată chiar – şi vă rog să primiţi puţina mea, smerita mea mulţumire. Taina aceasta a dragostei părinteşti parcă o trăiesc şi eu din ce în ce mai mult. Măgândesc cu adevărat ce Taină, ce Taină mare va fi. Nădăjduiesc, dar mi-e frică să măgândesc, din cauza nevredniciei mele, la Taina când voi putea şi eu sta în faţa Iubiriiabsolute a lui Dumnezeu Tatăl. Ooo, Iubire Părintească!!!! Ooo, Iubire Absolută!!! Ooo, Iubire a Veşniciei, a Vieţii Veşnice!!! Creştinismul este Chipul Iubirii Veşnice care înseamnă Viaţă Veşnică! Fericiţi cei care se vor împărtăşi de Iubirea cea Veşnică! Dacă noi ne împărtăşim din Liturghia Fiului, care este o Liturghie Euharistică,prin desăvârşirea Împărtăşirii şi din Iubirea Părintească se va naşte Veşnicia. Ce Taină înaltă, Doamne! Doamne, Doamne!!! Fericiţi cei care vor ajunge la această întâlnire a Împărăţiei Dumnezeieşti în careîmpărtăşirea euharistică este actualizarea veşnică a împărtăşirii din IubireaPărintească absolută, o actualizare a Împărtăşirii veşnice din Harul, din Strălucirea şidin milostivirea cea veşnică a Prea Sfântului Duh. Iată împărtăşirea prielnică adesăvârşirii veşnice. Prea Cuvioase Părinte Arhimandrit Mina Dobzeu, Încă o dată vă rog, primiţi şi puţina, smerita mea metanie şi mulţumire. Încă o datăvă spun că venirea Prea Cuvioşiei dumneavoastră la Sfânta Mănăstire Frăsinei a fostatât de copleşitoare pentru mine. Poate că noi nu ne-am arătat atunci recunoştinţa şi poate că n-am răspuns aşa cumar fi trebuit. De aceea vă rugăm să fiţi îngăduitor. În general Tainele copleşitoare nu se trăiesc în momentul săvârşirii lor, ci doardupă aceea. Şi eu după aceea am trăit acest moment al Iubirii Părinteşti arătată de preaCuvioşia dumneavoastră. Aveţi mulţi fii duhovniceşti. Sunteţi un Părinte cu multe roduri. Aţi născut pemulţi. Sunteţi cu adevărat chip de Părinte. Eu poate sunt unul dintre cei caremoştenesc încă nişte insuficienţe, chiar nişte handicapuri. Dar, prin dumneavoastrăm-am împărtăşit şi eu, smeritul, din lumina Iubirii Părinteşti pe care acum simt nevoiasă o mărturisesc în semn de recunoştinţă şi mulţumire. Iertaţi-mi, încă o dată, cu smerită metanie, această îndrăzneală. Nu vreau să fieobrăznicie. Dar mă bucur mult şi mulţumesc Prea Bunului Dumnezeu de aceastăînvrednicire pe care mi-a înlesnit-o.3 Lucrările dumneavoastră duhovniceşti sunt cu adevărat la Chipul de Părinte. Nuvreau ca cele ce spun acum să fie considerate aşa, de formă. Dumneavoastră, avândChipul Duhovnicesc, poate consideraţi că aceste lucruri sunt prea mici, că nu auimportanţă. Poate că fiii duhovniceşti, mărturisirea recunoştinţei fiilor duhovniceşti,nu mai constituie pentru dumneavoastră laude sau cine ştie ce alte motive. Acestelucruri pentru dumneavoastră nu mai contează şi nu mai sunt, căci Iubirea Părinteascăeste dincolo de ele. Însă, Prea Cuvioase Părinte Mina, primiţi şi smerita mea metanie de mulţumire.Şi îndrăznesc să vă mai rog ca, din când în când, să vă mai aduceţi aminte şi de mine.Consider că dacă Iubirea dumneavoastră Părintească s-a oprit şi în mine, şi a începutsă dea rod, consider că acest lucru este o împlinire mare şi este cu adevărat oprelungire şi o actualizare a Iubirii însăşi, a Iubirii pe care mi-aţi dăruit-o şi mie. Lucrarea dumneavoastră este lucrarea cea de taină, lucrarea Mistică Creştină arugăciunii isihaste, a rugăciunii Chipului de Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Esteo lucrare mare care, prin vizita dumneavoastră la Mănăstirea Frăsinei, a făcut încă odeschidere, o naştere din nou din Apa cea Duhovnicească, din Apa şi din Duhul celDuhovnicesc. Eu, smeritul, vă încredinţez că venirea dumneavoastră, chiar dacă a fost fugitivăşi poate nu a fost într-un răspuns aşteptat şi arătat în alt fel, doresc să ştiţi că s-a făcutcu sămânţa, ce deja a fost însămânţată, şi care totuşi va rodi chiar dacă a căzut, poate,pe un pământ mai uscat sau chiar în locuri cu spini. Parabola Semănătorului din Sfânta Evanghelie mi se pare superbă şi tainicătocmai prin faptul că semănătorul nu ţine cont unde seamănă. Seamănă chiar şi pedrum, seamănă şi pe pământ neroditor, seamănă şi printre spini, seamănă şi pepământ roditor. Dar el ştie că se pot întâmpla adevărate minuni când o sămânţă, chiarşi pe drum, cine ştie prin ce Împrejurări, va rodi. Chiar şi printre spini, cine ştie prince împrejurări, va rodi! Aşa că trebuie semănată!!! Dumneavoastră sunteţi chipul evanghelic al semănătorului duhovnicesc şiaceastă sămânţă Prea Sfântă să fiţi încredinţat că va rodi! Oricum, nu se va pierde! Iar vizita dumneavoastră la Mănăstirea Frăsinei nu este altceva decât aceastălucrare a semănătorului evanghelic. Să fiţi încredinţat că într-adevăr, sămânţa va rodi! Pentru dumneavoastră poate nu contează mulţumirea noastră. IubireaPărintească copleşeşte totul. Dar, prin faptul că aţi făcut această lucrare,dumneavoastră v-aţi împlinit şi mai mult. Încât, încă o dată o spun, nu are importanţărecunoştinţa noastră. Dar totuşi eu, smeritul, îndrăznesc să-mi mărturisesc această recunoştinţă şi să vămulţumesc. În fine, sămânţa aruncată de dumneavoastră, chiar dacă eu poate am unpământ cu spini şi uscat şi neroditor, sper şi nădăjduiesc că nu se va usca şi, cumilostivirea Preasfântului Duh, va da totuşi rod. Sper că va da! De aceea, Prea Cuvioase Părinte, cu ocazia noului an 2003, eu, smeritul, îndrăznescsă vă urez tradiţionala urare: La Mulţi Ani! Şi Prea Bunul Dumnezeu să mai îngăduiesă mai rămâneţi aici pentru a mai face semănarea prea sfântă evanghelică a Chipuluilui Hristos, Mântuitorul omenirii.4 Ooo, Prea Bunule Dumnezeu al nostru, Prea Sfântă Treime, Slavă Ţie! Slavă Ţie, Prea Sfântă Treime! Prea Binecuvântată Maică a Domnului, voi Sfinţi, voi Cete Îngereşti, fiţi cumilostivire şi cu iubirea cea Părintească şi ocrotiţi-ne şi pe noi! Amin!Prea Cuvioase Părinte Mina, Cu smerită metanie! Mulţumesc Preabunului Dumnezeu că, prin Dumneavoastră, „certatu-m-a, darmorţii nu m-a dat!” Aşa este Milostivirea Sa, ca să ne lase să fim „probaţi şi judecaţi” unii prin alţii şiaşa să primim IERTAREA şi Îndreptarea. Vai şi amar însă de cei ce nu primesc „certarea” şi se încătuşează pe ei înşişi în„lanţurile” doar ale „părerilor proprii de sine”. Totodată mulţumesc Purtării de Grijă a lui Dumnezeu că m-a făcut şi pe mine„Părtaş” la Bunătăţile Cele Sfinte Duhovniceşti ce se revarsă „peste şi prin” cei ce ÎLIUBESC. Este un mare DAR să poţi fi pe lângă „Oamenii lui Dumnezeu” şi să teînvredniceşti de Tainele Cele Înalte. Încă din copilărie am avut şi eu acest „privilegiu” şi îl consider o MilostivireDumnezeiască, prin care şi eu să nu mă pierd în „patimile şi răutăţile” mele. De aici „Cultul” meu pentru „Părinţii Duhovniceşti” şi îndeosebi pentru „SfinţiiPărinţi ai Bisericii lui Hristos”. Se tot vorbeşte de zişi „ucenici”, fără să se ştie clar ce înseamnă să fii „ucenicul celDuhovnicesc”. Ucenic nu este cel ce ascultă ocazional unele zise „învăţături” ce i se par minunate,ci adevăratul Ucenic este un „Urmaş întreg şi Total” al Vieţii Duhovniceşti a unuiPărinte Duhovnicesc. Ucenicul trebuie să „Crească” îndelung „udat” de Apa Cea Vie a PărinteluiDuhovnicesc şi doar după „multe şi aspre încercări şi probări” să primească„ÎNFIEREA de Ucenicie”. Puţini sunt „Părinţii Duhovniceşti”, şi mai puţini [sunt] „Ucenici şi Urmaşi” după„măsura” acestora. Cine se laudă că este „Ucenicul” unui Părinte Duhovnicesc doar aşa, de ocazie, şifără să „sufere focul uceniciei” este un mincinos. Eu personal am dorit să fiu „Ucenic” al unui Părinte Duhovnicesc, dar mi-am datseama că nici după ani îndelungaţi nu am putut să primesc cu adevărat „ÎNFIEREAde Ucenic”, spre mâhnirea Părintelui meu, „Moş-Avva”. Mulţumesc Domnului că fiind pe lângă mulţi Părinţi Duhovniceşti mi-am pututvedea „neputinţele şi slăbiciunile” şi a mă „pleca cu metanie”, adevăratul meurăspuns”.5 Şi faţă de Prea Cuvioşia Voastră, Părinte Mina, nu pot avea decât acest răspuns de„smerită metanie” şi nădăjduiesc să primesc „Mila Părintească a Duhovniciei”. Carebinecuvintează trecând peste toate nevredniciile. M-am bucurat mult că mi-aţi înţeles şi „râvna” mea de a mărturisi şi eu pe Hristos,care peste toate „greşelile mele” mă primeşte şi pe mine să Cânt Lauda Sa. Cer iertare pentru toate şi primesc acea „certare şi îndreptare”. Nădăjduiesc astfel să nu fiu un „lepădat”, ci un „sărac” care cere „Milostiveniacea Iubitoare”.Cu smerită metanie,cel mai micGhelasie GheorgheSf. Mre. Frăsinei2001 oct.P.S.Rog un răspuns de primire.Prea Cuvioase Părinte Mina, Cu smerită metanie

[Adrian Pop]

CUVÂNT BUN-SCRISORITrei scrisori ale Părintelui Ghelasie către Arhim. Mina DobzeuPrea Cuvioase Părinte Mina Dobzeu, Cu smerită metanie, eu, cel mai mic, Ieromonahul Ghelasie Gheorghe de la SfântaMănăstire Frăsinei, îndrăznesc să mă apropii de Prea Cuvioşia dumneavoastră ca să-mi arăt puţina mea recunoştinţă şi mulţumire faţă de ceea ce, prin proniaDumnezeiască, aţi făcut pentru întărirea şi, ca să zic aşa, chiar îndreptarea mea pecalea cea duhovnicească. Într-adevăr, bunul Dumnezeu de multe ori ne îndreaptă şi caută să ne apropie deadevărata cale, ca să nu rămânem cumva în rătăciri sau să fim împiedicaţi de a ajungeacolo unde ne este menirea, de a ajunge la Împlinirea, la Împlinirea vieţii noastre.Fiecare dintre noi avem o împlinire, avem Specificul acestei Împliniri. Nu ştiu cum să mulţumesc Prea Bunului Dumnezeu că m-a călăuzit, că mi-adeschis şi mie viaţa individual-personală şi că m-a învrednicit să fiu un slujitor, chiarşi nevrednic, al Sfintei Sale Biserici îndeosebi într-un chip de Taină, chipulmonahicesc, chiar purtat cu nevrednicie şi cu multe greşeli şi insuficienţe. Dar mila şipronia Dumnezeiască au rânduit ca totuşi eu să fiu scos poate din lumea în careputeam cădea în mari greşeli. Dumnezeu m-a scos ca să mă facă lucrător în via Sa ceasfântă. Prea Cuvioase Părinte Mina, Prin această pronie, pe care a îngăduit-o Prea Bunul Dumnezeu, am primit şi dela Dumneavoastră acele sfaturi care mi-au dat, într-adevăr, o deschidere şi m-au făcutsă înţeleg multe din tainele cele duhovniceşti. În însemnările pe care le-am scris, înaşa-zisele cărticele „Răspuns de Apărare” şi „Biserica – Liturghia Euharistiei, TrupulÎnveşnicirii lumii” şi în multe alte mici consemnări, am căutat să las ca pomenire, ca omărturisire de smerită metanie şi de mulţumire faţă de Prea Cuvioşia dumneavoastră. Dar ceea ce m-a copleşit şi mai mult a fost actul dumneavoastră, pe care eu îlconsider un act de înălţime duhovnicească. Mă refer aici la vizita pe care aţi făcut-o laSfânta Mănăstire Frăsinei. Făcută cu îngăduinţa Prea Bunului Dumnezeu, chiar dacăîntr-o perioadă în care eu trec printr-o mică suferinţă, această vizită a Prea Cuvioşieidumneavoastră în mănăstirea noastră, acest act, pe mine m-a copleşit duhovniceşte şi,în acelaşi timp, m-a întărit şi mi-a dat încă un impuls de mare deschidereduhovnicească. Acum pot mărturisi cu adevărat că, prin dumneavoastră, am primit încă o naşteredin Apa şi din Duhul cel duhovnicesc. Într-adevăr, viaţa mistică pe care, cu mila lui Dumnezeu, mi-am dorit-o şi mi-odoresc, s-a actualizat parcă şi mai mult prin dumneavoastră. Pentru că viaţa misticăduhovnicească este tocmai actualizarea aceasta a naşterii din Taina Apei şi Duhului 2cel duhovnicesc. Trăirea acestei actualizări permanente este de fapt Trăirea MisticăCreştină. Dumneavoastră, ca un Părinte ce are o vârstă – să nu-i zicem chiar prea înaintată,dar oricum, o vârstă – trecând prin multe nevoinţe şi chiar încercări, prin acest act deiubire cu adevărat părintească, de iubire faţă de mărturisirea cea duhovnicească, aţifăcut şi pentru mine, cel smerit şi neînsemnat, o deschidere, o naştere duhovnicească. Astfel încât, cu smerită metanie, îndrăznesc – iertaţi-mi îndrăzneala, poateneruşinată chiar – şi vă rog să primiţi puţina mea, smerita mea mulţumire. Taina aceasta a dragostei părinteşti parcă o trăiesc şi eu din ce în ce mai mult. Măgândesc cu adevărat ce Taină, ce Taină mare va fi. Nădăjduiesc, dar mi-e frică să măgândesc, din cauza nevredniciei mele, la Taina când voi putea şi eu sta în faţa Iubiriiabsolute a lui Dumnezeu Tatăl. Ooo, Iubire Părintească!!!! Ooo, Iubire Absolută!!! Ooo, Iubire a Veşniciei, a Vieţii Veşnice!!! Creştinismul este Chipul Iubirii Veşnice care înseamnă Viaţă Veşnică! Fericiţi cei care se vor împărtăşi de Iubirea cea Veşnică! Dacă noi ne împărtăşim din Liturghia Fiului, care este o Liturghie Euharistică,prin desăvârşirea Împărtăşirii şi din Iubirea Părintească se va naşte Veşnicia. Ce Taină înaltă, Doamne! Doamne, Doamne!!! Fericiţi cei care vor ajunge la această întâlnire a Împărăţiei Dumnezeieşti în careîmpărtăşirea euharistică este actualizarea veşnică a împărtăşirii din IubireaPărintească absolută, o actualizare a Împărtăşirii veşnice din Harul, din Strălucirea şidin milostivirea cea veşnică a Prea Sfântului Duh. Iată împărtăşirea prielnică adesăvârşirii veşnice. Prea Cuvioase Părinte Arhimandrit Mina Dobzeu, Încă o dată vă rog, primiţi şi puţina, smerita mea metanie şi mulţumire. Încă o datăvă spun că venirea Prea Cuvioşiei dumneavoastră la Sfânta Mănăstire Frăsinei a fostatât de copleşitoare pentru mine. Poate că noi nu ne-am arătat atunci recunoştinţa şi poate că n-am răspuns aşa cumar fi trebuit. De aceea vă rugăm să fiţi îngăduitor. În general Tainele copleşitoare nu se trăiesc în momentul săvârşirii lor, ci doardupă aceea. Şi eu după aceea am trăit acest moment al Iubirii Părinteşti arătată de preaCuvioşia dumneavoastră. Aveţi mulţi fii duhovniceşti. Sunteţi un Părinte cu multe roduri. Aţi născut pemulţi. Sunteţi cu adevărat chip de Părinte. Eu poate sunt unul dintre cei caremoştenesc încă nişte insuficienţe, chiar nişte handicapuri. Dar, prin dumneavoastrăm-am împărtăşit şi eu, smeritul, din lumina Iubirii Părinteşti pe care acum simt nevoiasă o mărturisesc în semn de recunoştinţă şi mulţumire. Iertaţi-mi, încă o dată, cu smerită metanie, această îndrăzneală. Nu vreau să fieobrăznicie. Dar mă bucur mult şi mulţumesc Prea Bunului Dumnezeu de aceastăînvrednicire pe care mi-a înlesnit-o.3 Lucrările dumneavoastră duhovniceşti sunt cu adevărat la Chipul de Părinte. Nuvreau ca cele ce spun acum să fie considerate aşa, de formă. Dumneavoastră, avândChipul Duhovnicesc, poate consideraţi că aceste lucruri sunt prea mici, că nu auimportanţă. Poate că fiii duhovniceşti, mărturisirea recunoştinţei fiilor duhovniceşti,nu mai constituie pentru dumneavoastră laude sau cine ştie ce alte motive. Acestelucruri pentru dumneavoastră nu mai contează şi nu mai sunt, căci Iubirea Părinteascăeste dincolo de ele. Însă, Prea Cuvioase Părinte Mina, primiţi şi smerita mea metanie de mulţumire.Şi îndrăznesc să vă mai rog ca, din când în când, să vă mai aduceţi aminte şi de mine.Consider că dacă Iubirea dumneavoastră Părintească s-a oprit şi în mine, şi a începutsă dea rod, consider că acest lucru este o împlinire mare şi este cu adevărat oprelungire şi o actualizare a Iubirii însăşi, a Iubirii pe care mi-aţi dăruit-o şi mie. Lucrarea dumneavoastră este lucrarea cea de taină, lucrarea Mistică Creştină arugăciunii isihaste, a rugăciunii Chipului de Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Esteo lucrare mare care, prin vizita dumneavoastră la Mănăstirea Frăsinei, a făcut încă odeschidere, o naştere din nou din Apa cea Duhovnicească, din Apa şi din Duhul celDuhovnicesc. Eu, smeritul, vă încredinţez că venirea dumneavoastră, chiar dacă a fost fugitivăşi poate nu a fost într-un răspuns aşteptat şi arătat în alt fel, doresc să ştiţi că s-a făcutcu sămânţa, ce deja a fost însămânţată, şi care totuşi va rodi chiar dacă a căzut, poate,pe un pământ mai uscat sau chiar în locuri cu spini. Parabola Semănătorului din Sfânta Evanghelie mi se pare superbă şi tainicătocmai prin faptul că semănătorul nu ţine cont unde seamănă. Seamănă chiar şi pedrum, seamănă şi pe pământ neroditor, seamănă şi printre spini, seamănă şi pepământ roditor. Dar el ştie că se pot întâmpla adevărate minuni când o sămânţă, chiarşi pe drum, cine ştie prin ce Împrejurări, va rodi. Chiar şi printre spini, cine ştie prince împrejurări, va rodi! Aşa că trebuie semănată!!! Dumneavoastră sunteţi chipul evanghelic al semănătorului duhovnicesc şiaceastă sămânţă Prea Sfântă să fiţi încredinţat că va rodi! Oricum, nu se va pierde! Iar vizita dumneavoastră la Mănăstirea Frăsinei nu este altceva decât aceastălucrare a semănătorului evanghelic. Să fiţi încredinţat că într-adevăr, sămânţa va rodi! Pentru dumneavoastră poate nu contează mulţumirea noastră. IubireaPărintească copleşeşte totul. Dar, prin faptul că aţi făcut această lucrare,dumneavoastră v-aţi împlinit şi mai mult. Încât, încă o dată o spun, nu are importanţărecunoştinţa noastră. Dar totuşi eu, smeritul, îndrăznesc să-mi mărturisesc această recunoştinţă şi să vămulţumesc. În fine, sămânţa aruncată de dumneavoastră, chiar dacă eu poate am unpământ cu spini şi uscat şi neroditor, sper şi nădăjduiesc că nu se va usca şi, cumilostivirea Preasfântului Duh, va da totuşi rod. Sper că va da! De aceea, Prea Cuvioase Părinte, cu ocazia noului an 2003, eu, smeritul, îndrăznescsă vă urez tradiţionala urare: La Mulţi Ani! Şi Prea Bunul Dumnezeu să mai îngăduiesă mai rămâneţi aici pentru a mai face semănarea prea sfântă evanghelică a Chipuluilui Hristos, Mântuitorul omenirii.4 Ooo, Prea Bunule Dumnezeu al nostru, Prea Sfântă Treime, Slavă Ţie! Slavă Ţie, Prea Sfântă Treime! Prea Binecuvântată Maică a Domnului, voi Sfinţi, voi Cete Îngereşti, fiţi cumilostivire şi cu iubirea cea Părintească şi ocrotiţi-ne şi pe noi! Amin!Prea Cuvioase Părinte Mina, Cu smerită metanie! Mulţumesc Preabunului Dumnezeu că, prin Dumneavoastră, „certatu-m-a, darmorţii nu m-a dat!” Aşa este Milostivirea Sa, ca să ne lase să fim „probaţi şi judecaţi” unii prin alţii şiaşa să primim IERTAREA şi Îndreptarea. Vai şi amar însă de cei ce nu primesc „certarea” şi se încătuşează pe ei înşişi în„lanţurile” doar ale „părerilor proprii de sine”. Totodată mulţumesc Purtării de Grijă a lui Dumnezeu că m-a făcut şi pe mine„Părtaş” la Bunătăţile Cele Sfinte Duhovniceşti ce se revarsă „peste şi prin” cei ce ÎLIUBESC. Este un mare DAR să poţi fi pe lângă „Oamenii lui Dumnezeu” şi să teînvredniceşti de Tainele Cele Înalte. Încă din copilărie am avut şi eu acest „privilegiu” şi îl consider o MilostivireDumnezeiască, prin care şi eu să nu mă pierd în „patimile şi răutăţile” mele. De aici „Cultul” meu pentru „Părinţii Duhovniceşti” şi îndeosebi pentru „SfinţiiPărinţi ai Bisericii lui Hristos”. Se tot vorbeşte de zişi „ucenici”, fără să se ştie clar ce înseamnă să fii „ucenicul celDuhovnicesc”. Ucenic nu este cel ce ascultă ocazional unele zise „învăţături” ce i se par minunate,ci adevăratul Ucenic este un „Urmaş întreg şi Total” al Vieţii Duhovniceşti a unuiPărinte Duhovnicesc. Ucenicul trebuie să „Crească” îndelung „udat” de Apa Cea Vie a PărinteluiDuhovnicesc şi doar după „multe şi aspre încercări şi probări” să primească„ÎNFIEREA de Ucenicie”. Puţini sunt „Părinţii Duhovniceşti”, şi mai puţini [sunt] „Ucenici şi Urmaşi” după„măsura” acestora. Cine se laudă că este „Ucenicul” unui Părinte Duhovnicesc doar aşa, de ocazie, şifără să „sufere focul uceniciei” este un mincinos. Eu personal am dorit să fiu „Ucenic” al unui Părinte Duhovnicesc, dar mi-am datseama că nici după ani îndelungaţi nu am putut să primesc cu adevărat „ÎNFIEREAde Ucenic”, spre mâhnirea Părintelui meu, „Moş-Avva”. Mulţumesc Domnului că fiind pe lângă mulţi Părinţi Duhovniceşti mi-am pututvedea „neputinţele şi slăbiciunile” şi a mă „pleca cu metanie”, adevăratul meurăspuns”.5 Şi faţă de Prea Cuvioşia Voastră, Părinte Mina, nu pot avea decât acest răspuns de„smerită metanie” şi nădăjduiesc să primesc „Mila Părintească a Duhovniciei”. Carebinecuvintează trecând peste toate nevredniciile. M-am bucurat mult că mi-aţi înţeles şi „râvna” mea de a mărturisi şi eu pe Hristos,care peste toate „greşelile mele” mă primeşte şi pe mine să Cânt Lauda Sa. Cer iertare pentru toate şi primesc acea „certare şi îndreptare”. Nădăjduiesc astfel să nu fiu un „lepădat”, ci un „sărac” care cere „Milostiveniacea Iubitoare”.Cu smerită metanie,cel mai micGhelasie GheorgheSf. Mre. Frăsinei2001 oct.P.S.Rog un răspuns de primire.Prea Cuvioase Părinte Mina, Cu smerită metanie