Dialog despre ACTELE DE IDENTITATE ALE NEAMULUI ROMANESC

[zamfir_catalin]

Tudor Diaconu-Dialog despre ACTELE DE IDENTITATE ALE NEAMULUI ROMANESC-1985
Cuvânt înainte,
Dialogul pe care-l propunem cititorului este un fel de cursă cu obstacole, la fiecare pas al gândului; imposibil de structurat în trepte - cum ar fi fost mai convenabil cititorului - se prezintă ca un mozaic, dar, oferă posibilitatea de a fi revăzut, recitit, regândit…
Ceea ce este mai important de spus, ar fi că, adresându-se oricărui om dornic de a ști, îndeamnă spre studiu, spre cunoaștere. Nu avem în față o carte ce s-ar adresa unor specialiști într-un anume domeniu, ci, mai degrabă o oglindă a unei sinteze, reflectată parțial în acest dialog lipsit de savantlâc, dar presupunând o cunoaștere pluridisciplinară la baza căreia stă matematica. Logica matematică.
Pentru decodificareanoțiunilor fundamentale ale cunoașterii se folosește un singur algoritm aflat după îndelungi studii și cercetări. Nu toți cititorii vom înțelege același lucru. Depinde mai întâi de capacitatea de recepționare, de înțelegere, condiționată de pregătirea fiecaruia, la care se adaugă într-un procent însemnat, ceea ce numim pricepere.
În fapt, se propune o refacere a sensurilor fundamentaleale cunoașterii umane. Esențial este cuvântul, redat prin vocale, consoane, simple sau repetate, monosilabe, grupe de monosilabe, refăcând alchimia limbii noastre. Ipoteză incredibilă - demnonstrație logică. - Ca să ne referim la un singur exemplu plauzibil, codul chimic (fie și numai el) reface în formule mișcarea și schimbările materiei. Este așadar, posibil.-
Labor omnia vincit Improbus.
Macte animolgenerose puer, sic itur ad astra…
Autorul

[zamfir_catalin]

- De data aceasta, dragă pritene, nu mai putem amâna convorbirea. Este adevărat că timpul nu ne mai presează, dar, tot la fel de realeste și faptul că, scăpând de asemenea obsesie dacă am tăcea în continuare, am rămâne datori celor din jur care, să fim drepți (!) ne-au acordat toată solicitudinea lor, și de ce să n-o spunem, curiozitatea…
- Am putea amâna convorbirea aceasta numai daca n-am ști ce vorbim. Dumneavoastră, nu odată ați evitat o deschidere frontală, am observat și, de ce n-am recunoaște că poate atunci, nu era timpul, ori locul, ori…
- Dragul meu, într-adevăr dumneata știi prea bine că pe măsură ce înțelegi pe de-antregul pe ce lume trăiești, devii curios…
- Ori iscoditor?
- Tot una.
- Cunoașterea, spunea PLATON este ca și disecția unui animal. Un bun dialectician află articulațiile, unul prost, osul … sau cam așa ceva.
- Văd că vrei cu tot dinadinsul să nu ai o convorbire cu mine…
- Platon nu poate fi exclus. Am putea pleca de la el.
- Dar, de ce să plecăm de la cineva? De ce n-am pleca de la noi?
- Pentru simplul motiv că, deocamdată noi suntem nimeni.
- Excelent calificativ. Dar din nimeni cine a ieșit totdeauna?
- Binențeles, CINEVA. - Dar poate fi un simplu sofism.
- Da și nu. Uite o problemă fundamentală. Trebuie, spune lumea, ca să se recunoască ceva de către cineva autorizat. Foarte bine. Întrebarea este cum o să recunoască cineva ceva ce nu știe? Cum să verifice? Dumneata te adresezi unui cerc strămt de cunoscători, de inițiați, să zicem. Cei din jur, străini de profesia dumneavoastră nici nu pot bănui că te aflii în fața unui mare adevăr. Și atunci? Ei știu cine-i PLATON?
- Profesore, e bine să dăm cu lingurița, dar să dăm…
- Ei, bine, doctore, mie mi se pare că aici este tot răul. De ce să le dau eu ceea ce puteau afla singuri? Mai exact: ce noutăți pot ei să priceapă dacă nu știu tot ce s-a zis înainte? Ce, la noi au fost încuiate bibliotecile vreodată? La cât la sută din populație e=mc2 spune mare lucru? Și, paradox, numai ce pronunți numele lui EINSTEIN și toată lumea este de acord că acest fizician știa … relativitatea.
- Nu observ nimic eronat
- Da, dar ție îți cere întâi să fii Einstein și apoi să te priceapă
- Priceperea va avea același nivel de acceptare și atât. Dar asta ne trebuie.
- Aci nu mai suntem de acord. De ce ne-ar trbui o sumă de aplauze? Eu cred că mai bine este să te laude doi trei care știu ce fac decât, milioanele de analfabeți! Ei te vor nega cu aceeași rapiditate cu care te-au acceptat. La ei nici vorbă de certitudine… Eu însumi am plâns cu lacrimi adevărate vre-o trei morți cumsecade prezentați pe scena politică mondială. Am crezut sincer că fără de ei se duce pământul de râpă. Și, nici vorbă. Ba, am mai și aflat apoi atâtea amănunte rizibile că-mi vine să turbez numai și pentru că m-am prins, fie și pentru o clipă în hora prostirii pe față…
- Dragul meu, momentele politice noi le excludem.
- Nu pot să fie excluse. Am crea un mediu preferențial, ca și Einstein și, de aici tot necazul… În fond, dacă vrem să regândim totul va fi necesar să lăsăm deoparte orice fel de preferință
- Sie ira et studio
- Ești așa îndoctrinat de citate că, parcă nu ne-ar mai trebui nimic.
- De ce crezi că strică să știi ce s-a mai spus înainte?
- Nu strică, dar este și riscul de a rămâne la același stadiu al gândirii. Or, noi, ne propunem cu totul altceva și uite că nu știm cum să începem. Am obsesia literei de început, a cuvăntului. Eu am scris mult înainte de a fi citit suficient. Numele mi-l și cred compromis. Eu cred că la noi scriu prea mulți și citesc prea puțini. Asta deși avem privilegiul curiozității. Nicăieri în lume nu se află mai mulți cititori ca la noi. Iar la noi, dacă nu citesc, oamenii stau de vorbă, cu alte cuvinte învață unul de la altul. E un lucru minunat.

[Sorin Popescu]

Cine sunt protagonistii acestui dialog ?
Intre Mosu si cine?

[zamfir_catalin]

Nu stiu, transcriu un manuscris.
Probabil un prieten apropiat, un doctorand, poate un jurnalist.
O sa si tiparim lucrarea.

[zamfir_catalin]

Dar de ce să îți spun eu dumitale care ai bătut atâtea țări?
Ar fi ceva adevărat. Parcă în alte părți oamenii sunt mai singuri…
Nu neapărat mai singuri, cât poate mai plini de ei. Eu am avantajul să-i pot înțelege fără să le spun un cuvânt. Îi ascult și atât. Eram odată într-o țară vecină și prietenă. Umblam pe străzi, ascultam ce spuneau. Ei, bine, nimic din adevărul lor nu ni s-a spus vreodată la mod oficial. Problemele dificile se ocolesc.
Avem poate o imagine falsă pe care o perpetuăm prin necunoaștere. Eu am plâns pe Acropole. Am vizitat marile muzee și… de-ași fi avut ochii de acum, știam ce să caut… In creta, povestea…
Băsnim, ca și ei, dragul meu. N-ar fi oare mai util să începem povestea cu ochii de azi?
Prima chestiune pe care aș dori s-o abordăm ar fi realitatea Turnului Babel. Odată cu ea, să punem în discuție dacă BIBLIA este sau nu un document cert istoric. Se spune în general că MANTICA ori marile poeme Homerice sunt izvoare istorice ale istoriei eline. Biblia însă este acceptată de creștinii din lumea întreagă. Ba, paradoxal, o parte din ea și din alte cărți necanonice stau la baza unor religii care se vor separate… Ce le unește, ce le separă?
Răspunsul l-a dat Goethe demult. El scria că s-a păstrat puțin din tot ce s-a scris, și totuși, izbesc asemănările, care ar arăta sărăcia de idei. Este o forumulare aproape de adevăr. De fapt nu este vorba de sărăcia de idei, cât mai ales de cenzură. Nu a mai rămas în memoria omenirii decât acele cărți metaforice, pe care cei de rând n-au cum să le priceapă. - Ce crezi dumneata?
Noi am mai discutat această chestiune pe larg. Este opera Geților, care nu erau alții decât casta sacerdotală a neamului trac. Cu alte cuvinte, geții sunt preoții, păstorii, rabinii, etc. Dacă știm acest adevăr elementar, atunci nu mai vorbim despre o așezare a lor în sudul țării, așa cum apar și azi pe hărțile curente. Ar fi poate scandalos să afirmi că Oltenii, muntenii, dobrogenii, etc. sunt drepți și viteji, iar Ardelenii și Moldovenii, nu. Drepți, se referă la ocupația preotească, iar vitejia la cea de regi. Pentru că regii dacilor erau...Geți. -Trebuie să avem în vedere triada Masa-geți-geți-getuli, acoperind cele trei continente, și atunci lucrurile se simplifică… Basmele românești au această componentă. Dacă Biblia este sau nu document? Desigur, ba încă este matematică goală (!). A o combate dinafară este adevărată pierdere de vreme. Marile metafore trebuie să fie înțelese, altfel…
Pierdem timpul. Dar nu este atât de ușor.
Nici imposibil. Biblia este o sinteză a experienței, sau a întregii aventuri umane. Numai că n-avem de-a face cu evreii de azi cum cred naivii. Este vorba de om în general. Că ei și-au însușit-o drept operă a lor, așa cum grecii de azi se cred a fi creatorii întregii culturi antice este altă poveste. Religia a fost și este și astăzi tot una: Cultul solar. - Toți credem în soare. El este izvorul vieții, iar din punct de vedere al fizicii, nu mai trebuie argument. Problema este să demonstrăm cum se împletesc toate aceste cunoștințe pe care anticii le aveau, dar le țineau la cel mai strict secret.
Era secretul castei sacerdotale și se transformau în minuni…
Observ că suntem de aceeași părere până acum. Problema care se pune este de a preciza substratul acestei ”organizări” cu atâtea implicații. Vezi dumneata, a afirma că ești credincios, este o mare dificultate în accepția dată astăzi acestui cuvânt. Cei mai mulți vor crede că noi batem temenele bisericii, robi ai unei idei depășite de ”splendida” noastră civilizație..
Apropos de Temenos (templu) în elină. Nu batem temenele, dar nici nu ne putem declara naivi, ca să nu credem în nimic. Acest cuvânt a fost demonetizat prin rea voință. Ca instituție, cel puțin la biserică una se spune și alta se face. Au și ei dictonul lor: ”Să nu faci ce face Popa, să faci ce spune”...
Demagogie. Să revenim la întrebare. Știm deci un cuvânt. GET. Este o echivalență logică. G este T. - Dacă știm că fiecare consoană are o valoare precisă, cum G este 7, respectiv Cuvântul, graiul, este și mai simplu de conclus cine erau. Erau tații cuvântului. Dacă mai adăugăm primul verset din Evanghelia lui IOAN: ”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu” știm ce se cheamă întruparea cuvântului. În Prohod, ca să ne referim la starea a doua, cum se zice se repetă: ”Dar cum mori, viață și cum pieri cuvinte” etc. Deci, Dumnezeu este o metaforă: LIMBA. Fie că o se zice… Apolo, ori cu alte denumiri echivalente pe codul get. Ce diferență este între omul biologic și cel cultural, între om și animal, între omul de geniu și gnom? Limba. La noi ar trebui studiat mai atent HASDEU care are destule precizări geniale
Te referi dumneata la Basarab, desigur.
Alt cuvânt fundamental pentru istoria românilor.
Nu numai. Dacă avem în vedere că din neamul tracilor Dacii erau precizați prin numele de Daos (sclav) care la rândul său spune sclav/valcs, deci litere întoarse, adăugând REMUS/SUMER, etc…. Știm exact cine erau oamenii de rând ai neamului nostru. Devine și mai interesant amănuntul că, nu s-au pierdut actele de identitate ale nimănui, numai ale Dacilor. Deci au existat. Altfel nu se puteau pierde. Dar nu numai ele. Cărți intregi din Tacit, Quintilian, Isidor, etc. etc., nu mai sunt. Dacă am readuce în memorie tehnica recunoașterii prin medalionul rupt în două, de se știe cu ce s-a pierdut dau întregul. Deci avem posibilitatea refacerii totale a trecutului îndepărtat al neamului românesc în special, al neamului omenesc în general. Dificultatea de care s-au ciocnit antecesorii a fost să fie ignoranța celor mai mulți, fie rea credința celor inițiați… Ei ascundeau adevărul în folosul dogmei dintotdeauna. Cu cât este mai multă ignoranță, cu atât mai puternici sunt inițiații.

[Adrian Pop]

Mosu, la intrebarea mea daca a mai gasit un Urias in Gansire in Viata lui, mi-a spus ca ar mai fi fost unul prin Basarabia...dar care s-a pierdut. Spun asta pentru ca in tot ce era publicat, era practic n material pregatit de el, pentru ca nu existau interlocutori capabili sa puna intrebari destepte.....asa cum a fost si prefata si interviul din Cartea Limba Vorbita de Adam si Eva. Totul era scris de Mos....

[zamfir_catalin]

Biserica. Ea nu poate fi condamnata ”în bloc”. Rolul ei civilizator nu poate fi trecut cu vederea. A fost un factor de progres.
Ne referm la vremurile ancestrale când s-a creat cultul morților ca și regulile sapiențiale, poruncile, decalogul, etc. Biserica era una: Templul, casa de cultură a antichității. Toți savanții erau și sacerdoți. Erau proprienarii și beneficiarii cunoașterii umane. Ca să fie stăpâniți, oamenii de rând erau înfricoșați cu himere…
Poate altfel nici nu se putea mai bine. Dar, să denumim Turnul Babel. În memoria omenirii se crede că ar fi fostun templu care s-ar fi ridicat până la cer…
Da, altă metaforă neînțeleasă. Cărămizile lui sunt cuvintele…
Deci, n-o putem localiza?
Ba da. Exact acolo unde se creează graiul articulat, sau altfel zis FACEREA LUMII. - Pentru că, denumirea mediului ambiant prin cuvinte exprimă exact facerea lumii. Era divina monosilabă AUM ori AOM. În inscripțiile noastre apare și IOM. E vorba despre îndepărtata perioadă vedică, ce răzbate la noi prin epopeile pastrate în codul sanscrit. Este experiența întregii omeniri fără etnie. În ceea ce dorim noi să spunem, trebuie mai întâi a preciza că specializarea târzie pe o latură sau pe alta a cunoașterii nu mai dă posibilitatea viziunii întregului. De aci inadvertențele specialiștilor, de aci și incapacitatea de sinteză, care este o tristă realitate. - Cine vrea să știe întregul, trebuie să cunoască perfect componentele. În ce ne privește avem avantajul unei idei ce se poate verifica prin întrepătrunderea celor 4 coduri de cult, prin interfernța cifră-literă. Cu alte vorbe știm chimia limbii. Pentru că, dacă chimia poate fi pentru materie o sinteză a formulelor, trebuie ca mai întâi limba însăși să fie … chimie! Dacă relația matematică este bună, cifrele și semnele convenționale specifice limbajului matematic trebuie să exprime realități ale gândirii logice. Or, dificultatea este că, specialiștii din istorie sunt dezarmați ab initio, prin necunoașterea acestui cod matematic. Ei repetă poveștile pe care le-au ticluit deliberat sacerdoții, ca să nu mai priceapă nimeni nimic. Chiar definiția ei este perfectibilă. Cred că istoria este ”EXISTENȚA CONȘTIENTIZATĂ ÎN TIMP”, Biografie. La scara omenirii. Ea nu dovedește nicicum o istorie a dezvoltării, cum se spune; pentru că, a compara obiectiv etape aproximativ știute - antichitatea clasică să zicem și evul mediu, regresul este evident. Mai mult: dacă progresul ar fi lege, am mai putea avea azi oameni care trăiesc în stadiul epocii de piatră? E simplu. Factorul esențial de progres a fost și ieri și azi știința.
Și, de acord cu acest lucru, respingem total ”mistica”! Avem schemele matematice ale dezbrăcării cuvintelor. Ele ascund realitatea gândirii logice. Ele devin automat articulațiile sistemului nostru de gândire. Deci, turnul babel, căutat aiurea printre zigurate de fapt înseamnă: ”Scrib, note. Ca alfabet ea Limba SLON, Paul PP.îs IO Daco-român GG.scris amin”. - Mai departe ecuația lingvistică dă amănunte: ”Note, Apol AA, grai Io, Io Pop”. În fine: ”ATON e OOOOO”. - Iată deci că la templul Cybelei zis din munții Siriului se află miticul turn. Aici s-a aflat de către Boliac alfabetul zis de la Slon, despre care Hasdeu a facut un studiu temeinic pe care cititorii îl pot afla integral în aștepata ”Istorie Critică a Românilor”. Nu putem însă să nu amintim și părerea lui Tocilescu care se dovedește complet falsă. Lucrarea sa ”Dacia înainte de romani”cu merite incontestabile, pornind de la eronata teză a romanizării dacilor de către italioți, a dus la o stagnare totală a cercetării. Adăugăm aici confuzia lui ONCIU: Rim = Roma și avem toată schema unei erori care a ținut pe loc istoriografia românească. N-aș numi rea voință ci neinformare, răceala cu care însuși Pîrvan primește o lucrare genială a lui Nicolae Densușianu - Dacia Preistorică - frescă vastă, renascentistă. De la romantica ei se poate ajunge firesc din babe în babe, din Pilon în pilon.
Desigur, toată stima pentru Badea Cârțan, dar omul de știință nu mai poate face traseul desculț de informațiile utile. Oamenii pot fi culți și desculți. Dar fără a ne încălța mintea cu vaste cunoștințe din toate sectoarele, fără a cunoaște limbile moarte și … altele, geaba vrem cu buna intenție a afla ”capul și începătura moșilor” cum grăia cronicarul. Sistemul nostru de instrucție pentru istoric e incomplet. Ce știință poate face cineva lipsit de savoarea științelor matematice? Și acesta, devine autorizat să vorbească în numele poporului. Să nu mai spun, că o bună parte din ei nu prea se dovedesc ghizdavi în limbă. Ba, o și afirmă: Nu-i specialitatea me. Bine, dar dacă noi considerăm istorici pe Cantemir și Haseu, ce fel de istorici putem noi fi, fără a ști…
Acesta este și paradoxul că ei nu pot fi continuați. Opera lor.
M-ai întâi trebuie s-o studiem. Temeinic. Dar să revenim la imaginarul turn. Deci iată pe cineva care nu apare în biblie. Paul. Cine-o fi? Tot PAVEL? Vezi dumneata?Au inclus un e, Paul e = Pavel. - Se știe că în latină Y=U. Și atunci trebuie studiat cel care devine cel mai important personaj după Cristos. Ce să spui în fața acestei realități? Nu mă interesează? Nu sunt popă?!? Nici nu vei afla nimic. Deci, în elină, turn babel, se zice: ”o babel pyrgos”. - Paul se zice ”o Paulos”. Să-l precizăm: ”Cronic APIS. Paul Slon ficsă o limbă: Domn grăim” - Iat-l repetând ce aflasem mai dinainte. Deci, aci la Slon se petrece minunea. Aci avem si Sionul cântat mai pe larg… De fapt e cetatea HELIS despre care dă mărturie Diodor Siculul cu prilejul campaniilor lui Lisimach…
Zona sacră a Cybelei din munții Siriului păstrează și azi prin toponime aceste realități. Piatra scrisă, Piatra Romei, etc.
Zona aceasta se cere studiată și pentru Stari-Kiojd. Această străveche așezare românească, ce poartă numele STARI/ISTAR prima zeiță zisă și Astarte, etc.. ”feniciană” a pus la întrebare priceperea lingviștilor noștri într-atât că s-a ajuns la o monstruozitate lingvistică. Jumate din cuvânt e slav, jumate maghiar. Este o monografie despre această localitate și concluzia lingvistică aparține lui Iorgu Iordan și C.C. Giurescu. Fără comentarii.

[zamfir_catalin]

Și totuși, nu putem trece ușor peste acest uimitor amănunt. Au așteptat ai noștri pe slavi să vină cu botezul, apoi și pe unguri. Și, juma-juma, au aflat românii cum să-i zică satului pe care-l locuiau din vremuri imemoriale… poate vom aborda și această problemă a limbii, care a devenit cal de bătaie al poeților ce nu se ocupă de studiu cât de poeticești strofe lipsite de sens. Ce laudă poți aduce limbii române, dacă nu o cunoști?
Dragul meu, ușurel! Erorile lingviștilor și le însușesc istoricii, iar pe cele ale istoricilor… lingviștii. Așa se face că nici nu avem nevoie de erorile altora. Avem o întreagă literatură a erorilor, care a dăunat enorm studiului la obiect al limbii și istoriei poporului român. Fără îndoială vom discuta aceste lucruri dar, cu acest prilej va trebui să luăm în discuție opera patronului cercului nostru de studii pluridisciplinare, opera lui NICOLAE MIULESCU, eruditul argeșean qvasi-necunoscut. - Este vorba de o lucrare monuimentală ”Dacia țara zeilor” de numai 100 file, care continuă ideile lui Densușianu. Dar nu numai despre această carte va trebui să vorbim, ci de întreaga sa operă pe care noi am avut privilegiul să o cunoaștem direct de la autor.

[zamfir_catalin]

Să zicem că am fi de acord cu realitatea Turnului Babel. Dar e vremea să precizăm cuvintele la care ne-am referit în treacăt. GEȚI. Ei se numesc: ”oi Getai”. - Ca o nucă plină de miez este acest cuvânt, la … NUCET. La COZIA duce. Iată ce înseamnă: Tron Cosii, casa Gamei, plinul tată: o OAFĂ.-” Mai departe: ”Casta Getă” și ultima comunicare: ”Maica-i”. Deci cine alta decât celebra IO? Cu ea începe Herodot istorisirile sale. Mai interesant este că ni se repetă acest adevăr elementar pe inscripția aflată pe celebrul inel de la Ezerove, considerat de specialiști cheie a limbii tracilor. Acolo se scrie clar: ”Casta get - familia IO”.
26904620_838897062949929_3899646005114630702_n.jpg
Interesant că celebra Io se interferează cu … Sarami care a pornit să caute vacile sfinte ale lui INDRA. Aparent avem de a face cu o altă literatură, cea vedică. În fond aceeași poveste.
Dar, dar este oarediferită de… Iliada? Tot aceeași poveste. În Ramayana Sita e răpită de Ravana, aci Elene e răpită de Paris (pisar). Alegerea codului de cult iată ce separă aceeași frumoasă poveste ce ne-a încântat copilăria. Și cu asta ar trebui să ne mai întrebăm odată de Troia lui Scllieman este cea reală?
Păi, nu prea este. Tot la Ezerovo pe inel scrie clar, și dumneavoastră ați comunicat la un simpozion de la Pitești mesajul de pe inel. Rețin eu bine: ”A ieșit enigmă, că Popa ONOMACRIT, Ilionul om, puse lupta dac”.
Perfect. Așa este. Numai că, atunci va trebui să precizăm și cuvântul dac. Se numea în elină ”daos”. În autorii latini este echivalent celui de sclav. Mă refer la Terentiu, Menandru, Herondas. Iată ce comunică: ”Dac, făt leal își Mog Român” și mai departe ”dac legic”.
Eu am luat și cuvântul ”Oi Daxoi”
Deci, Dacii, cum s-ar zice. Ce spune?
Iată sensul: ”Tron Io am citadela Alfa; Io picta chip român”
Cred că e bine. Mai departe?
Mai departe precizează: ”Dac, casta NOT”, în fine: ”Om AA”.
E perfect. Din cele de mai sus am trage concluzia că Onomacrit, șeful cancelariei lui Pisistrate a dat forma definitivăa poemelor atribuite lui Homer, alt personaj celebru fără identitate. Mi-amintesc și eu câteva păreri poetice despre originea scrierii. Iată ce scria Marcus Aenius Lucanus (39-65 en) în poemul Pharsalia:
”Phoenices primi, famae si creditur, ausi
Mansuram rudibus signare figuris”
(Dacă dăm crezământ tradiției, fenicienii sunt primii care au îndrăznit cei dintâi să fixeze gândurile ce trebuiau păstrate prin figuri rudimentare)
Pliniu cel Bătrân adaugă: ”ipsa gens Phoenicum in magna gloria literarum inventionis” (neamul fenicienilor se bucură de marea glorie a inventării literelor)
Clement Alexandrinul așează alături de fenicieni și pe sirieni: ”Fenicienii și Sirienii snt primii care au cunoscut literele”. Despre ce ”sirieni” e vorba?
Probabil de cei din sudul … Siriului! Mai ales că, Diodor Siculul spune: ”Sirienii sunt descoperitorii literelor”
Da, dar de ce să nu apelăm la Tacit? De data aceasta citatul va fi mai amplu, dar, aduce în discuție… Troia. Iată-l: ”Egiptenii și-au reprezentat cei dintâi gândirea prin figuri de animale, cele mai vechi monumente istorice se văd și azi săpate pe pietre. Ei pretind că tot dânșii au inventat literele, aduse apoi în Grecia de fenicieni, care, fiind mai puternici pe mare și-au atribuit gloria de a fi descoperit ceea ce învățaseră de la alții. În adevăr, tradiția ne spune că sosind cu o flotă feniciană, Cadmus învățase arta scrierii de la popoarele necioplite ale greciei. După alții, atenianul Cecrops, sau tebanul Linus, sau Palamede din Argos, la asediul Troii, ar fi...”
Astăzi știm prea bine că scrisul apare pentru prima dată la noi. Dovadă TARTARIA. Ipoteza bulgarului Vladimir Georgiev se confirmă.
Da, meritul aparține lui Nicolae Vlasa, care a pățit-o greu și el în urma descoperirii care-l va face nemuritor. Experții de la noi au batjocorit ca totdeauna noutatea aceasta care spulberă teoriile putrede potrivit cărora, poporul nostru a fost permanent cultivat de mafioți și pirați… Cam tare expresia, dar e bine să vorbim ce va mai verde românește: mândrească-se cine vrea că are rude la Roma!
Intrăm în atâtea noțiuni, încât ar fi bine să lămurim cine erau de fapt tracii. Problema asta a devenit o voga, dar … sute de cărți și articole, nimic nou.
Ceva pași s-au făcut, dar tot spre beznă. - Mai secolul trecut toată lumea bună se ocupa de indoeuropeni. Haosul lingvistic lăsat nouă drept moștenire a fost preluat mai recent de tracologi. Studiază și ei cu aceeași pasiune o limbă inexistentă, ca și indoeuropeana. Ar fi fost mai simplu să studieze limba română. Așa este și traca și indoeuropeana. Nici una nici alta ci limba dacilor, pe care experții au considerat-o pierdută. Uite că ne revine menirea s-o demonstrăm.

[zamfir_catalin]

În scrierile grecești tracii se denumeau ”THREKES”. Spatiul geografic ocupat de ei era imens. Cine să fie acești ”dispăruți” misterios din scripte? Ce relație este de fapt între ei și daci? Suntem noi traci?
Și așa și așa. Traci am fi prin unitatea neamului omenesc, sau altfel spus prin strămoșii îndepărtați. Sunt tații Europei. Originea lor este africană. Are dreptate DART arheologul englez, care consideră omul african drept anterior celui european. Dar pentru asta nu se cere mare demonstrație ci cunoașterea geologiei… E tipul berber aflat scris REB la Ocnița, de către D.Berciu și care nu -i decât simbolul lui… NEGRU VODĂ! Ce zici? Iar bieții nostri abia-i dau câteva zeci de ani în sus sau în jos de secolul XII! Vezi, dumneatace mai harababură prin așa zisa istorie medievală?!
Da, pe cod, așa cum spuneam ”THREKES” înseamnă ”Tatăl EUROPEI, Napoka-s plin moși Pelasg” iar apoi ”Noa Ogige”.
Eu le-aș zice metiși. Ori sciți. Ori moți coborâți la șes. - Stii bine că limba greacă propriuzisă e o limbă scită…
O spune Clement din Alexandria.
Da, dar cu ocazia asta ajungem să știm cine erau Pelasgii. Da, divinii pelasgi cum îi numea Homer. Sigur că numai după ce vom preciza toate noțiunile fundamentale vom putea să demonstrăm că, limba română este cea din care apar celelalte. Gloria geților! Și de fapt a noastră, pentru că - indiferent de cum ne-au numit alții noi ne-am zis dintotdeauna români. Asta este o idee care va trebui să ne ocupe un spațiu adecvat în aceste convorbiri intime…
Eu nu mi-am propus să demonstrez nimănui nimic. Știu doar că tot ce s-a spus până acum este fals în ceea ce privește limba română. Mai știu că experții noștri nu o vorbesc, na-u supt-o, n-o înțeleg. Și asta junge. Cum să iau de bun tot ce spun alții despre noi? Nici azi, când avem ”o ideologie comună”, să zicem, contradicțiile nu sunt decât atenuate. Ce părere au alții despre noi? Dar noi despre ei? Vezi dumneata? Meritul aberației este că te lasă perplex. Atât.
Am trecut prea repede peste TARTARIA. Este o scriere hieratică epistolografică, așa cum am stabilit. Ce-ar fi să-i dezvăluim taina?
Nimerit. Ca totdeauna, dumneata doctore, nu admiți hiatusul. Ei, bine, iată textul exact: ”OLT e soare inițial e R. îi e la orizonte capul ființei prieten, P.N.:ferm Oltul.M. Dorio, om cerb era os din sudul Parîng Cronicarus, omul REB vad făuri URIE dă asta GET, ea două litere era pe Om mutul ochi în chipul dat AREF sat el, Recs”. - O secundă, gândindu-mă la aceasta, fac relația: R=17=H. Apoi sintagma C e R, G e r, f e r, etc. duc cert la înțelegerea de ce soarele este R. Judecata ar putea continua matematic…
Da, ar putea continua până te vei convinge dumneata doctore că rolurile noastre s-au inversat: mai demult dumneata îmi spuneai că sunt prea abstract. Ți-am zis că așa vei deveni dumneata…
Eu pot explica în același timp cât se poate de simpu…
Fă-o, dragul meu, aici nu facem comunicări academice. Obsedanta monosilabă sfântă AUM este începutul scrisului, este cuvântul inițial, este Dumnezeu…
Da, și azi indienii se închină când o pronunță. De fapt este omul cultural, pe care, cum spune textul îl numeau Dorio
Numai că poate fi și din 2 silabe, cuvânt DOR și IO! Și apoi, poate că fără să-ți fi dat seama, dai forma celor trei litere R. De fapt avem de a face cu spațiul geometric al acestei litere. Pitagoreii matematici erau cei puțini care priveau tridimensional.
Cunosc punctul dumneavoastră de vedere, și-l accept.
Deci, iată un adept. Dacă dumneata ai priceput acest amănunt, ce mă mai interesează pe minedecât ca și dumneata să ai la rândul dumitale un adept și eventual emul. Așa vom avea garanția progresului.
Pe aceeași linie de gândire logică matematică. Dacă decodific REB tot în abstracto îmi va da un K. Adăugat dă CERB. Este vorba despre ce Hașdeu numea SARABA, castă a dacilor.
Exact. Numai că acest cerb nu este altul decât SALMOCSIS.