La Temelie, o biserică ortodoxă și ezoterică

[zamfir_catalin]

La Temelie, o biserică ortodoxă și ezoterică
Ilustrație muzicală - fond sonor/video consultare impresii:




a fost acolo: Lucien
în APR-2017
CASETA TEHNICĂ

SCURTĂTURI:
Ați și ajuns aici pentru-că mânuța Dvs. instinctiv, mai bine zis subconștient, a făcut click stânga cu șoarecele pe linkul ce alătură două cuvinte aflate într-o contradicție antagonică (sau invers): ortodoxie și ezoterism, două noțiuni care se potrivesc ca nuca în perete.

Acest subiect este o provocare.

Subiectul este foarte delicat, pot să discut pe marginea lui, dar nu vreau să polemizez cu nimeni. Fiecare are dreptate, infiderent ce spune. ”Câte bordeie, atâtea obiceie”

În peisajul tern al ortodoxiei românești există și altceva, o alternativă. Să vorbești de alternativă în cadrul ortodoxiei naționale, pentru mulți înseamnă un sacrilegiu, sau mai rău, blasfemie. Poate și acesta este unul dintre motive pentru care ortodoxismul rezistă atât de bine.

În ciuda indiferenței arătate de Biserica Ortodoxă Română față de orientările (mișcările) ezoterice, trebuie să recunoaștem că foarte mulți creștini (ortodocși) îmbrățișează într-o măsură mai mică sau mai mare ideile metafizice. Există mulți oameni profund religioși care pun pe același plan atât credința tradițională creștin-ortodoxă, cât și credința alternativă ezoterică sau cu alte influențe.

Descoperirea așezământului
Cititorilor AFA, biserica La Temelie le-a fost prezentată acum 7 ani de @bubumaia, un ilustru scriitor, dar care, din păcate s-a retras din activitatea de pe websitul nostru. Articolului lui poate fi găsit aici

Consider că @bubumaia, deși a scris foarte frumos, probabil că nu a reușit să se documenteze foarte bine și nu a surprins esența. Acum 7 ani, această biserică, relativ nouă, arăta și puțin altfel.

Deci se făcea că era exact după-amiaza duminicii de Paște (coincidență!?) 2017 și deși era frig, bătea vântul foarte tare și începea să plouă, în drum spre casă am hotărât să opresc mașina la poarta acestei biserici despre care aveam unele informații contradictorii, dar foarte interesante. Am urcat scările, am intrat în biserică, am admirat, filmat și fotografiat în voie pentru-că nu mai era nimeni altcineva (ca ființă omenească). Apoi am înconjurat biserica, observând cu mare atenție și înregistrând mai ales ceea ce era în jurul ei...

Eram pe punctul de a pleca, iar lângă noi oprește o mașină din care coboară un domn care mă întreabă dacă mi-a plăcut biserica. Îi răspund că enorm de mult și chiar sunt tulburat de cele văzute. La rândul meu îl întreb dacă dumnealui are legătură cu această biserică și aveam să aflu, cu mare surprindere, că este chiar ctitorul ei, Dl. Vasile Apopei. Începea ploaia rece și în cele câteva minute am reușit să aflu de la dumnealui o serie de date care să mă lumineze. Ulterior, realizând videoclipul, Dl. Apopei a avut amabilitatea să completeze imaginea bisericii cu alte informații relevante care pe mine mă depășeau și nu am știut să le interpretez adecvat.

Din discuțiile purtate atunci cu Dl. Apopei, ctitorul bisericii, am aflat următoarele date esențiale:

- La Temelie, este o biserică creștin ortodoxă

- Biserica este ortodoxă, dar respectă (unele) canoane de dinainte de conciliul (sinodul) de la Niceea

- Această biserică aparține ctitorului și nu Bisericii Ortodoxe Române

- Altarul bisericii este construit pe un vechi altar geto-dacic care marchează un centru energic foarte puternic.

Localizare și denumire
Biserica ”La Temelie” este situată pe teritoriul administrativ al comunei Fântâna Mare (jud. Suceava), lângă drumul european E85 (”coloana vertebrală” a Moldovei care unește București - Buzău - Focșani - Bacău - Roman - Fălticeni - Suceava - Vama Siret), între satele Spătărăști și Vadu Moldovei, la 8 Km sud de municipiul Fălticeni.

Numele locului și al bisericii este foarte vechi și se trage de la ruinele medievale sau mult mai vechi existente aici.

Istoricul locului și al bisericii
Conform ctitorului, cele mai vechi urme de viață din zona La Temelie aparțin culturilor Pre-Cucuteni și Cucuteni (5.200 - 3.200 î. e. n.).

Din ”Pisania (Legenda) ” scrisă la intrarea în biserică aflăm că istoria locului începe din antichitate, aici fiind inițial un altar geto-dacic. Ulterior s-a construit o biserică de lemn care a ars în jurul anului 950. Conform ”Pisaniei”, săpăturile arheologice din anii 1974-1977 au scos la iveală rămășițele unei fortificații existente în perioada anilor 900-920. Prima mențiune documentară ar fi în prima cronică moldovenească ”Letopisețul țărâi Moldovei... ” scrisă de Grigore Ureche probabil în perioada 1642-1647 și unde ar fi menționată zona fortificată ”La Temelie”. Tot în ”Pisanie” este menționat că în anul 1605 aici se afla curtea boierească a lui Nestor Ureche (tatăl cronicarului). În ”Pisanie” scrie că biserica de lemn arsă pe la anul 950 a fost urmată de o biserică medievală de piatră. La rândul ei aceasta a fost incendiată și distrusă complet de către armata turcă în anul 1821 în timpul luptelor împotriva eteriștilor greci. La această tragedie se adaugă și omorârea în chinuri groaznice a slujitorilor bisericii. În ”Pisanie” se face o legătură indirectă între supliciul îndurat de acești slujitori ai bisericii și faptul că aceștia nu au divulgat ”secretele tezaurului care a aparținut acestui așezămînt”. Piatra din ruinele bisericii a fost ulterior folosită pentru construcția a două biserici în satele învecinate.

”La Temelie” figurează pe lista monumentelor istorice din județul Suceava și ca sit arheologic medieval din sec. XV-XVI constituit dintr-o biserică și o curte boierească.

În vremurile noastre, Dl. Vasile Apopie a construit (în anul 2003, aproximativ) biserica pe care o vedem acum și care a fost sfințită în anul 2006.



Descrierea lăcașului de cult, a construcțiilor învecinate și semnificația acestora

Din drumul european se intră pe un drumeag foarte scurt (circa 20 m) spre o platformă înierbată, ca un fel de parc și care poate fi folosită ca loc de parcare. Lângă platformă este casa ctitorului. În fața, spre biserica ce se vede în partea de sus a ”dealului”, duce o scară o scară de beton. Lângă scară, la baza ”dealului” sunt câteva rozete din scânduri de lemn vopsite în diverse culori și care, din fotografiile mai vechi, am aflat că intrau în componența unui portal pentagonal la intrarea pe drumeagul amintit.

Scara are câteva zeci de trepte și două laterale în partea de sus, astfel fiind exact reprezentarea unei cruci (idee: urci la biserică parcurgând o cruce).

Pe treptele scării, dar și pe treptele pridvorului de la intrarea în biserică, precum și în biserică sunt zeci de pietre plate înscripționate cu Pslamii lui David. Inscripțiile cu Psalmii lui David sunt șterse sau chiar ilizibile pe pietrele expuse intemperiilor.

În fața bisericii, de o parte și de alta, sunt două cruci mari de beton, foarte diferite. Crucea din partea stângă este o cruce creștină obișnuită, iar pe cele patru laturi ale piedestalului sunt înscrise câteva cuvinte din partea ctitorului (un fel de pisanie), precum și texte din Psalmii lui David. În schimb, crucea din partea dreaptă are o formă deosebită și anume patru brațe orizontale, ortogonale între ele (o cruce tridimensională). Aceasta, conform ctitorului, este o cruce astrală (din geometria sacră). Probabil că această cruce servește și drept clopotniță, de brațele orizontele fiind prinse mai multe clopote. Sau poate că aceste clopote au o altă semnificație.

Acestea fiind spuse, sper că v-am trezit interesul, dar suntem de abia la începutul elementelor constructive, datelor și simbolurilor care în biserica La Temelie transced uneori creștinismul, îndreptându-se spre concepții ezoterice, metafizice, poate chiar paleoastronautice și ufologice.

Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis. Pe trepte, dar și pe pridvor, sunt multe pietre înscripționate dintre care una mai mare mi-a atras atenția prin următorul text (foto, video): ”În acest sfînt locaș se poate ruga la bunul Dumnezeu orice om din lumea aceasta, indiferent de religia sau confesiunea căreia îi aparține”

Deasupra ușii de la intrare este scris: ”Iată, cortul lui Dumnezeu... făcutu-s-a. Eu sunt Alfa și Omega” (din Apocalipsa Sf. Ioan)

Interiorul bisericii te cucerește prin simplitate, armonie, originalitate și bogăția simbolistică.

Din punct de vedere constructiv, în interior am putut identifica pridvorul închis (de fapt un fel de cameră decupată din pronaos cu un tavan ”fals”), pronaos, naos cu două abside laterale și altarul.

Intrând în naos, te ”lovește” imaginea deosebită a unui sfânt pictat mare, în culori calde, într-o reprezentare destul de naturală, pe bolta altarului. Nu este Iisus Hristos sau Dumnezeu, după cum ne-am fi așteptat, ci Melchidesec (foto, video). De asemenea, Melchidesec apare într-o reprezentare asemănătoare în partea opusă a sălii (spre intrare), în pictura de pe bolta pronaosului (deasupra pridvorului).

Melchisedec
Melchisedesc este o prefigurare, un prototip al lui Hristos. Într-o variantă ezoterică, Hristos este reîncarnarea lui Melchidesc care ar fi trăit cam cu 2.000 ani mai înainte, iar în unele culte oculte este considerat a fi Sfântul Duh. Acest personaj misterios este mai bine prezentat de Sfântul Apostol Pavel care îl compară pe Melchisedec cu Hristos, spunând că este „rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea” (Evrei 7,2-3). Melchidesec este mare preot „al Dumnezeului Celui Preaînalt”. Din câte am înțeles eu, spre deosebire de alte personaje biblice a căror filiație este binecunoscută, pentru Melchisedec nu se știe când, cum și de unde a venit, ci asemenea lui Hristos este fiul lui Dumnezeu și preotul acestuia în veci. Față de Melchisedec care era ”doar” rege al Salemului (adică al Ierusalimului), Hristos a fost împărat, însă ambii mari preoți strâns legați de Dumnezeu.

În legătură cu relația din Melchidesc și Hristos, mai există un fapt de importanță extraordinară. Dumnezeu și-a construit Biserica prin preoția lui Aaron. Conform vechiului testament și așa cum susțin evreii contestându-l pe Hristos, adevărata preoție vine pe linie levetică (urmașii lu Levi, a lui Aaron). Problema este că Iisus nu s-a născut din seminția lui Levi, ci a lui Iuda, deci fără a avea vreo legătură cu preoții Vechiului Testament. În schimb, creștinii îl consideră pe Hristos ca fiind cel mai mare arhiereu (cleric). Problema este lămurită chiar de Iisus Hristos care, la un moment dat, în disputa Sa cu fariseii a spus următoarele: "Domnul a zis Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi asternuți picioarelor Tale. Domnul a jurat și nu-i va părea rau: Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec" (Psalmul CX, 1,4). Preot în veac înseamnă preot veșnic. Astfel preoția lui Hristos care vine pe cale spirituală (asemeni lui Melchisedec) este superioară celei levetice, ce vine pe cale trupească.

În acest context, revenind La Temelie, ne aducem aminte cuvintele ctitorului care a precizat că biserica sa respectă canoane dinainte de conciliul (sinodul) ecumenic de la Niceea. Nu știam exact la care din conciliu s-a referit dl. Apopei deoarece la Niceea au fost două concilii.

Presupun acum că este vorba de primul conciliu, desfășurat în anul 325, pe timpul împăratului Constantin cel Mare când divinitatea lui Iisus Hristos nu era pe deplin clarificată. Unii susțineau că Iisus este chiar un simplu muritor. La acest conciliu s-a stabilit că Isus Hristos este ”de o ființă cu Tatăl”, este ”născut, iar nu făcut” (deci are aceeași esență divină ca și Dumnezeu) și a fost recunoscută și Sfânta Treime.

Cel de-al doilea conciliu de la Niceea (al șaptelea sinod ecumenic) s-a desfășurat în anul 787 și acesta a combătut erezia iconoclaștilor care susțineau că Isus Hristos nu poate fi reprezentat în icoane. Sinodul a adoptat doctrina prin care se acceptă cultul imaginilor sacre și a relicvelor, așa cum le vedem, de altfel, în prezent în bisericile ortodoxe (statui în cele catolice). Porunca a II-a zice: ”Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor” (Ies. 20,4-5). Catehismul ortodox interpretează expresia ”chip cioplit” ca referindu-se la idolii precreștini, dar alte culte, de exemplu Reformații, vin cu altă perspectivă și au scos din bisericile lor orice icoane sau sculpturi de sfinți și zidurile sunt albe (amintind oarecum de Temelia noastră).

Icoanele împărătești (Iisus Hristos și Maica Domnului cu Pruncul) situate în bisericile ortodoxe de o parte și de alta a iconostasului se regăsesc și aici, La Temelie, dar într-o reprezentare mult mai naturală (mai puțin a pictură bizantină), mai ales cele din partea dreaptă, cu Iisus Hristos.

Catapeteasma (iconostasul) care separă naosul de altar este unic (cel puțin pentru mine), fiind format din hexagoane (oare ce semnificație ascunde?) ornamentate cu fragmente de piatră din vechile fundații. Spre deosebite de catapetesmele obișnuite, pline de icoane, aici numai ”hexagoanele” de la partea superioară au un fel de icoane, și anume sfinți pictați cu linii simple, negre, pe sticlă transparentă.

Intrăm în altar. Nu am experiență în privința altarelor. Cel de față mi se pare simplu și la obiect, dar marea surpriză vine din partea ctitorului care spune că altarul bisericii stă pe locul unui străvechi altar geto-dacic. Acest altar dacic nu a fost construit la întâmplare, ci marchează un puternic centru energetic. Despre energia (telurică, astrală) a locurilor de cult dacice este plină literatura de specialitate.

Tot în legătură cu altarul, ”Pisania” scrisă pe perete la intrarea în biserică menționează că cercetările arheologice din anul 1976 ar fi identificat 33 de morminte în jurul bisericii precum și o ”criptă din cărămidă din interiorul altarului unde erau osemintele ctitorilor acestui sfînt locaș, cu lungimea de 2,20m, sceptrul, coroana domnească, talismanele din aur și alte obiecte care au fost sau nu predate Muzeului Național Județean”. Osemintele de 2,20 m lungime fac clar trimitere la atlanți, vechile civilizații superioare care au populat cândva pământul, acum dispărute...

Ies din biserică, admir iar crucea astrală cu 4 brațe laterale, citesc cu foarte interes ”Pisania - Legenda” de la intrare și continui să vizitez vecinătatea bisericii. Pereții exteriori sudic și nordic sunt ornamentați cu icoane.

În spatele bisericii (spre est) se găsesc trei construcții cu totul deosebite:

1. O piramidă energetică, înaltă de vreo 3 m, cu scări de acces sub ea. Piramida are rolul de a capta energiile universului, iar în interiorul ei se pot face diverse observații și experimente. Efectul de piramidă este un subiect des comentat în literatura ezoterică și nu numai.

2. O clădire sub formă de cruce care, după mine, seamănă și a observator astronomic și a O. Z. N. De fapt, conform ctitorului, are ca formă proiecția picturii lui Melchisedec (cea din biserică), ”cu coroana în 12 și având crucea astrală cu 6 brațe”.

3. A treia construcție, sub forma unei ”schele” metalice, ca o stea tridimensională (apare numai în videoclip, nu și în fotografii) de vreo 5 m înălțime, reproduce o stea tetrahedronică, reprezentare a principiului MerKaBa. MerKaBa este o tehnică ancestrală de ”ridicare la cer” (propulsie anti-gravitaţională şi un vehicol de călătorie spaţiu-timp). De departe, seamănă cu Steaua lui David, numai că este tridimensională şi are opt colţuri.

MerkaBa
Principiul MerKaBa ar fi fost descris inițial la școala misterelor faraonului Akhunaton și apoi transmis de-a lungul mileniilor și folosit de marii maeștri spirituali ai religiilor din toate timpurile. Însuși Leonardo da Vinci, prin celebrul său desen, se pare că avea știință despre acest concept care ar fi fost ”redescoperit” de către Einstein prin Teoria Câmpurilor Unificate.

Ceea ce în religii este cunoscut sub numele de ascensiune sau “înălţarea la ceruri” reprezintă de fapt aplicarea principiul MerKaBa, respectiv deplasarea în mod conștient dintr-o dimensiune în alta luându-ţi şi corpul fizic cu tine.

Încerc să explic cumva, mai simplu și mai pe înțeles. Este vorba de cele trei corpuri (fizic, mental și emoțional) ale omului însoțite de trei câmpuri energetice care fiecare are forma unui tetrahedron (adică o piramidă triunghiulară). Steaua tetrahedronică (respectiv structura metalică din curtea bisericii) este alcatuită din două tetrahedroane întrepătrunse, reprezintând energia electrică, mentală și masculină (tetrahedronul cu vârful în sus) şi celălalt, cu vârful în jos, energia magnetică, emoțională, feminină, ambele fiind aflate în echilibru. Câmpul tetrahedronului mental-electric-masculin se roteşte spre stânga, iar cel emoţional-magnetic-feminin se roteşte spre dreapta. ”Câmpul stelei tetrahedronice a corpului fizic nu se roteşte. Există un tub care străbate organismul şi care uneşte vârfurile celor trei stele tetrahedronale (ale corpurilor mental, emoţional şi fizic). Dacă învăţăm cum să circulăm energia (“prana” sau “ka”) prin acest tub (interconectând corpul mental sau mintea, corpul emoţional sau inima şi corpul fizic) printr-o raţie geometrică specifică şi cu o anumită viteză, determinăm şi rotirea stelei tetrahedronice a corpului fizic. Astfel se ajunge la creearea unei “MerKaBa”, adică la rotirea în direcţii opuse a câmpului electro-magnetic care încorporează atât corpul fizic, cât şi spiritul. ”

”În egipteană veche “Mer” defineşte câmpurile de energie care se rotesc, “Ka” înseamnă spirit şi “Ba”, corp sau realitate, iar în limbă ebraică Mercaba se traduce prin “trăsura” (adică vehicol luminos). Câmpurile de lumină ale unei MerKaBa, care se rotesc în direcţii opuse constuite un vehicol care poate călători oriunde în timp şi spaţiu. Dacă cineva ştie să-şi activeze MerKaBa, acesta poate călători instantaneu oriunde în Univers şi se poate transpune instantaneu oriunde în timp, metode – popularizate de altfel ca “stiinţifico-fantastice” în filmele şi romanele de ficţiune – sub numele de “teleportare” şi “tunelul timpului”. ””Prin MerKaBa, putem călători în alte dimensiuni, putem accesa portaluri sau câmpuri energetice”

Pe acoperișul bisericii La Temelie am numărat patru turle care formează o cruce. Turla de la intrare, deasupra pridvorului, este cel mai mare și posibilcă folosește și drept clopotniță. Turnul opus, de deasupra altarului, este mult mai mic. Lateral, deasupra absidelor naosului, sunt două turnuri egale și de mărime medie.

Reacții
Ca urmare a ”descoperirii” mele și a prelucrării informațiilor în videoclipul atașat (vezi: youtube) am primit două ecouri din afara AFA:

1. ”Interesant pentru oameni deschiși la minte. Însă, cine acceptă lucruri despre care n-a auzit niciodată?

Câți dintre credincioși au habar de Melchisedech sau de MerKaBa?

Definiția credinței este redusă mai mult la a crede și nu cerceta și asta include și nu a gândi. Curios lucru, când vrei să abordezi cu majoritatea credincioșilor pe care îi cunosc eu o analiză pe text a Evangheliei (Evangheliilor), despre Domnul nostru Isus Christos, despre semnificația ispitelor pe care le-a încercat (tema mea preferată dintotdeauna) NU REZISTĂ. Nu-i interesează! Dar sunt credincioși fervenți. Atât am avut de zis. ”

2. ”O casă a Domnului, unde orice credincios s-ar putea simți ca acasă, cu mintea eliberată de tiparele exterioare, dimensionate pe mega-structuri și super-viteze copleșitoare. Întoarcerea la simplitate bucură sufletul într-un fel aparte. Biserica aceasta este croită pe măsura omului și îi face bine. O casă în care te poți simți în intimitate cu Domnul. Totul e să vrei această liniște. Gardul, poarta, clopotnița și Casa se oferă generos spre aducere aminte: oameni suntem chiar și atunci când căutăm cu ardoare comunitatea cu Domnul. Biserica aceasta îmi sugerează că trebuie să mai creștem foarte mult. Ar fi o condiție o condiție pentru ca rugăciunile să fi e ascultate. ”



Voi ce spuneți?