Simboluri ale unui cer extraterestru

[zamfir_catalin]

http://fymaaa.blogspot.ro/2017/12/si...aterestru.html



SYMBOLS OF AN ALIEN SKY (2012)
Proiectul Thunderbolts

Vă prezentăm astăzi un documentar în 3 părți despre un subiect extrem de controversat, pe care l-am mai abordat în articolul Matricea Saturn - Lună (a lui David Icke), însă această serie de documentare, bazate pe cartea lui David Talbott - The Saturn Myth întră mult mult mult mai profund în simbologia dezvoltată de Icke în conferința lui.

Symbols of an Alien Sky vă va prezenta informații și o grafică frumoasă despre spectacolul celest și evenimentele zguduitoare care au avut loc cânva în trecutul îndepărtat și care cândva erau știute și amintite de toate civilizațiile din jurul lumii. Simboluri arhaice ale acestor evenimente, încă ne înconjoară, unele ca icoane ale celor mai mari religii ale lumii, deși originile acestor simboluri se pare că au fost pierdute în obscuritate.

Mitologul comparativ David Talbott și-a dedicat o mare parte din viața sa identificării "arhetipurilor" sau a temelor mitice comune ale culturilor din întreaga lume. Cercetarea sa a fost principalul catalizator din spatele "teoriei Saturn".

Fondator și editor al revistei " Pensee " din zece emisiuni "Immanuel Velikovsky Reconsiderat", el este autorul Mitului Saturn (Doubleday, 1980) și fondatorul AEON: O publicație a mitului și a științei. El este directorul Thunderbolts.info și co-autor (cu Wallace Thornhill) de Thunderbolts of Gods și Universul Electric.

Încă de la inventarea timpului și prima trezire a memoriei umane, o poveste unică a fost spusă de toate popoarele lumii, la nesfârșit, 100.000 de versiuni ale aceleiași povești.

Timp de multe secole ne-am minunat de uniformitatea liniștită a cerurilor, ciclurile cosmice previzibile, mișcările liniștite, ca de ceasornic, ale stelelor și planetelor... dar această primă poveste, mama și tatăl tuturor poveștilor, vorbește despre vremuri total diferite, când planetele nu erau puncte luminoase îndepărtate, o vreme când planetele se înălțau deasupra Pământului, imense, imprevizibile și înfricoșătoare.

Înainte de a intra în detalii legate de fiecare episod în parte, ținem să-i mulțumim lui Paul Marian pentru efortul susținut depus în traducerea acestor informații.

PRIMA PARTE

"Prima parte este o prezentare atemporală a unui trecut posibil și evenimentele sale, pe această minunată planetă, ai cărui locuitori azi suntem. Priviți și analizați !!! Ca societate modernă, suntem uimiți când privim monumentele colosale și misterioasele culturi din cele mai vechi timpuri. Aceste civilizații erau foarte diferite de cele ale noastre; atât de diferite, de fapt, că perspectivele noastre asupra lumii așa cum există astăzi pun o barieră în înțelegerea credințelor și obiceiurilor străvechi.

Acest documentar intitulat Simbolurile unui cer extraterestru încearcă să remedieze acest lucru. Cu o viziune vie și explorare explicativă, filmul ne permite să înțelegem și să apreciem pe deplin obiceiurile strămoșilor noștri antici prin observațiile și interpretările evenimentelor celeste.



Activitățile celeste și mișcările planetare sunt subiectele unei cercetări exhaustive de astăzi și pot fi, în general, prezise cu mare precizie. Dar civilizațiile antice (notă Paul: cred că este vorba de înaintașii noștri de după căderea Atlantidei până în trecutul apropiat) s-au apropiat de imaginea cerului cu mare frică și reverență, adesea impregnând activitățile lor cu conotații profunde mitologice.

Pentru ei, evenimentele haotice din epoca lor au fost scrise și reflectate în ceruri. Mișcările planetelor au fost odată gândite de primii noștrii astronomi pentru a reprezenta prezența zeilor atotștiutori. Acești zei au fost subiectul multor adorații și înfricoșări în fața minunilor (notă Paul: frici/spaime față de experiențe neînțelese), așa cum reiese din ceremoniile, monumentele și artefactele vremii. De fapt, respectul față de zei a definit copleșitor fiecare aspect al acestor culturi antice. (notă Paul: zeii de atunci sunt grupuri de extratereștrii, așa cum cunoaștem și înțelegem azi istoria umană)

În timp ce majoritatea oamenilor de știință contemporani consideră în general aceste credințe drept simptomatice pentru civilizații naive, simbolurile unui cer antic prezintă câteva teorii intrigante care provoacă această presupunere. De exemplu, proeminența diferitelor credințe, simboluri și arhetipuri sunt surprinzător de comune în toate culturile antice.

Această asemănare evidentă în poveștile vechi de secole ale dragonului, un fenomen mitologic inexplicabil a cărui existență a fost subliniată de fiecare cultură a timpurilor străvechi. Ar putea această creatură, pe lângă celelalte arhetipuri acceptate ale timpului, să fi existat într-adevăr?

Simbolurile unui cer extraterestru ne deschide mințile la posibilitățile infinite ale unei lumi străvechi. Această călătorie nobilă este diferită de oricare alta, și ne-ar putea schimba pentru totdeauna percepțiile noastre despre planeta pe care am locuit-o odată și în care existăm astăzi.

[zamfir_catalin]

PARTEA A II-A - The Lightning - Scarred Planet Mars (Planeta Marte cu Cicatrici ale Fulgerelor)


"După ce am considerat că o zonă pustie lipsită de orice activitate, înțelegerea noastră despre planeta Marte a evoluat semnificativ în timp. Cu toate acestea, cosmologia modernă cu frecvență apelează la teorii învechite atunci când încearcă să explice nesfârșitele canale, dărâmăturile, sculpturile planetei. Experții au susținut mult timp că aceste imperfecțiuni erau rezultatul interacțiunilor cu diferiți asteroizi și comete de-a lungul a milioane de ani. Dar specificitatea multora dintre aceste cratere, incluzând formele lor, dimensiuni și locații adesea ciudate, exclude o astfel de posibilitate.


Ca și în primul episod al seriei, se fac legături între căutarea noastră de răspunsuri din prezent și convingerile strămoșilor noștri, care probabil au văzut un peisaj ceresc mai activ și volatil. Ei au interpretat aceste fenomene ca lucrări ale zeilor atotputernici pe care le-au privit cu reverență de uimire.

Dacă această gândire poate fi considerată naivă pentru cultura științifică de astăzi, ea ar putea reprezenta în continuare o cheie puternică pentru a ajunge la explicațiile plauzibile care continuă să ne deruteze.

Luând indicii de la acești străbuni antici, The Lightning-Scarred Planet Mars explorează posibilitatea ca aceste "cicatrici" să poată fi fost produsă de descărcarea electrică interplanetară, de fulgere cosmice ce apar când planetele se află în apropierea unei coliziuni orbitale.

Narat de o autoritate ca mitologul comparativ David Talbott, filmul prezintă ipoteze care susțin veridicitatea acestei afirmații, inclusiv o serie de teste de laborator care se presupune că exclud orice alte concluzii."

SURSA: http://realitateposibila.blogspot.ro

[zamfir_catalin]

PARTEA A III -A - The Electric Comet (Cometa Electrică)


"Bazându-se pe mai mult de două decenii de cercetare sistematică și comparație interculturală de către mitologul comparativ David Talbott, amintirea sfârșitului lumii reconstruiește o dramă cosmică când planetele atârnă pe cer aproape de pământ - o epocă a miracolului ceresc care dă loc copleșitoare teroare.

Această prezentare extrem de vizibilă, susținută de o grafica uimitoare pe computer, oferă noi răspunsuri la enigmele care au derutat experții, de secole.
De ce fiecare civilizație antică sărbătorește o "epocă a zeilor", o vârstă despre care se pretindea că sa încheiat cu un dezastru care amenință pământul? Ce se înțelegea prin "epoca de aur" pierdută? De ce anticii credincioși ai cerului s-au referit la Saturn ca la "soare"? De ce s-au închinat la Venus ca la "Zeița Mamă"? Și de ce atât astronomii din lumea veche cât și din lumea nouă au sărbătorit planeta Marte ca un mare războinic ale cărui bătălii au zguduit cerurile?




Există o posibilitate extraordinară, ca explicația să se afle în amintirile primilor adoratori ai stelelor. Cartea lui Immanuel Velikovsky se numea „Lumi în coliziune”. Velikovsky pretindea că zeii mitici au fost planete și că Pământul, însuși, a fost afectat de mișcările neregulate ale planetelor. Comunitatea științifică firește că l-a respins total pe Velikovsky... și, totuși, am considerat această idee ca fiind fermecătoare. Eram tânăr și era un domeniu neexplorat... așa că m-am decis să cercetez aceste teorii stranii, ale catastrofelor planetare. Aventurându-mă curajos în vastul domeniu al mitologiei lumii, m-am trezit, curând, copleșit de confuzie și deziluzii. Am început să mă tem că Velikovsky denaturase total subiectul. În locul simetriei la care mă așteptasem... am descoperit un enorm amestec de absurdități. Nimic din mișcarea tăcută a lui Venus sau a lui Marte sau a giganților gazoși Jupiter și Saturn, nu va explica vreodată trăsnetele... sau fulgerele înaripate... sau dragonii care scuipă flăcări... sau orice altă idee absurdă, pe care strămoșii noștri au asociat-o acestor puteri.

Unde se afla orașul strălucitor sau templul din ceruri, amintit drept cămin al zeilor ?

Unde se afla muntele zeilor, coloana de foc și de lumină ridicându-se către centrul cerului ?

Unde era marea roată care se pretindea că se rotea cândva pe cer ?

Eram pe cale să-mi abandonez munca, când mi-am dat seama de ceva anume. Velikovsky descoperise, de fapt, o cheie. Cheia era să recunoști tiparele, fiindcă tiparele implică existența coerenței și a conexiunii reciproce. Treptat, am început să simt o rezonanță ciudată cu memoria noastră colectivă... 10.000 de voci antice, implorându-ne să ne aducem aminte.

Cum s-a întâmplat ca niște culturi, foarte dispersate, să păstreze asemenea povești similare ?

Mitul universal al Epocii de Aur... mitul eroului... mitul reginei din ceruri, cu părul ei lung și curgător. Există o sută de teme universal valabile și toate sunt la fel de vechi ca și civilizația în sine. Dar cine poate spune că am luat în considerare, de fapt, orice arhetip mitic ?



Creatorii de mituri au fost tehnicieni iscusiți și foarte pragmatici. Ei cu fost creatorii primelor civilizații. Dacă nu erau nebuni sau niște mitomani, cum de au luat naștere temele globale ale miturilor ? Stelele au fost eliberate, lăsate să cadă în vid. Pământul este în flăcări, munții se sfârmă sau se năruie, stâncile explodează în flăcări, toate râurile și mările se revarsă și inundă Pământul, iar universul devine un furnal care mistuie totul.

Vechiul poem nordic Völuspá amintește marea catastrofă numită Ragnarok, amurgul zeilor... când înfricoșătorul lup Fenrir, cu fălcile sale ajungând din cer până pe Pământ, a adus cu el o haită de lupi urlători, iar Soarele s-a făcut roșu ca sângele și a dispărut... iar lumea s-a scufundat într-o iarnă care a durat ani de zile.

Islandeză, aztecă, babiloniană, fiecare cultură antică pare să fi amintit un eveniment, numit „Sfârșitul lumii”. Și noi ne amintim marea catastrofă, dar fără să ne dăm seama de asta.

Pe întreg globul, sărbătorim Anul Nou, cu unele dintre cele mai ciudate obiceiuri... cu bătăi de tobe, trâmbițe asurzitoare, artificii care explodează. Sărbătorim această zi cu o slabă tresărire de neliniște. Nu așa își aminteau popoarele din vechime de această zi. În timpuri străvechi, neliniștea era aproape copleșitoare... fiindcă aceste culturi erau mult mai apropiate de niște evenimente traumatice, retrăite prin ritualurile Anului Nou, cel mai înspăimântător eveniment din istoria omenirii...

Ziua de Apoi. Un dezastru de proporții cosmice... o lume prăbușindu-se în haos și întuneric... povestea a fost spusă de fiecare rasă antică de pe Pământ.
Mi s-a părut atât de straniu, că nimeni n-a putut explica această amintire colectivă. Folosind cheia lui Velikovsky, recunoașterea tiparelor, am început să cercetez, dincolo de balamucul mitologiei localizate. M-am concentrat asupra temelor globale ale miturilor, sub-structurile lor, arhetipurile. Spre surpriza mea, am descoperit o coerență uimitoare și o poveste cu implicații vaste și tulburătoare."

SURSA: http://realitateposibila.blogspot.ro