Papornița Moșului
Pagina 559 din 630 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051525354555657585960616263646566676869707172737475767778798081828384858687888990919293949596979899100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132133134135136137138139140141142143144145146147148149150151152153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176177178179180181182183184185186187188189190191192193194195196197198199200201202203204205206207208209210211212213214215216217218219220221222223224225226227228229230231232233234235236237238239240241242243244245246247248249250251252253254255256257258259260261262263264265266267268269270271272273274275276277278279280281282283284285286287288289290291292293294295296297298299300301302303304305306307308309310311312313314315316317318319320321322323324325326327328329330331332333334335336337338339340341342343344345346347348349350351352353354355356357358359360361362363364365366367368369370371372373374375376377378379380381382383384385386387388389390391392393394395396397398399400401402403404405406407408409410411412413414415416417418419420421422423424425426427428429430431432433434435436437438439440441442443444445446447448449450451452453454455456457458459460461462463464465466467468469470471472473474475476477478479480481482483484485486487488489490491492493494495496497498499500501502503504505506507508509510511512513514515516517518519520521522523524525526527528529530531532533534535536537538539540541542543544545546547548549550551552553554555556557558559560561562563564565566567568569570571572573574575576577578579580581582583584585586587588589590591592593594595596597598599600601602603604605606607608609610611612613614615616617618619620621622623624625626627628629630 UltimulUltimul
Rezultate 5.581 la 5.590 din 6295

Subiect: Muzica divina !

  1. #5581
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171





    Antonio Lucio Vivaldi( 4 martie 1678-d.28 iulie 1741)a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic.
    Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. Wikipedia






    Antonio Vivaldi (Antonio Lucio Vivaldi, cu numele intreg) a fost un compozitor italian, cel mai mare compozitor venetian din era Barocului tarziu si exponentul muzicii venetiene, ajunse prin el la un stadiu de desavarsire si la o influenta fecunda indeosebi asupra Germaniei, Austriei, Danemarcei si Poloniei.

    Venetia il supranumea “Preotul rosu”, fiindca era preot si avea parul rosu, cazut in bucle pe umeri.
    De origine umila, el a trait in marginea societatii pe care a slujit-o, absorbit in activitatea de profesor, interpret si compozitor. Se pare ca nu a avut legaturi de prietenie cu ceilalti muzicieni, iar cu aristocratia venetiana a intretinut doar relatii pe care i le impunea profesiunea sa.
    Vivaldi a reprezentat atat de complet o epoca si caracterele neamului sau, impletind atat de artistic, intr-o tesatura sonora, firele mari ale umanitatii, cu crampeiele de viata efemera care se desfasurau cotidian sub ochii lui.

    Marele muzician a scris pentru concetatenii sai opere, sonate si concerte, si ele au rasunat in atmosfera luminata in tonuri mereu schimbatoare, care transfigureaza si da o aparenta ireala orasului si marii. Cele mai cunoscute dintre concertele sale sunt cele 4 concerte pentru vioara, numite Anotimpurile (1725).

    Antonio studia cu asiduitate muzica si, paralel, cursurile de teologie, luandu-si cu regularitate gradele preotesti. La 18 septembrie 1693 a primit tonsura, la 19 sau 21 septembrie 1696 i s-au acordat ordinele minore, iar la 4 aprilie 1699 a fost hirotonisit subdiacon.
    In anul 1699 este admis, in calitate de violinist, la capela ducala de la San Marco. Paralel cu activitatea si studiile muzicale din cadrul acestei capele, Antonio urma intr-unul din seminariile Patriarhiei, studiile pregatitoare pentru cariera de preot.
    La 23 martie 1703, cand a fost hirotonisit preot, era un muzician deplin format, avand diverse lucrari in manuscris, care nu vor intarzia sa vada lumina tiparului.

    In luna septembrie 1703 si-a gasit un rost si drumul spre glorie, angajandu-se la Ospedale della Pietŕ (asezamant rezervat orfanilor si copiilor ilegitimi ai orasului), in functia de responsabil muzical, cu salariul de 60 de ducati anual.
    In anul 1712 sau 1713 apareau la Amsterdam, pe cheltuiala lui Estienne Roger, primele doua culegeri de cate 12 sonate a tre, op. 1 si 2, pe care Vivaldi le tiparise mai intai la Venetia, si o lucrare noua cuprinzand 12 concerte, Estro Armonico, op. 3, in care se contura intreaga originalitatea marelui muzician de la Pietŕ.
    Anul 1716, in care a scris si interpretat atatea lucrari dramatice, este unul din anii cei mai rodnici din cariera marelui muzician, care pe masura ce trec anii devine tot mai productiv.
    In anii 1724-1725 nu figureaza inscris cu regularitate in registrul de socoteli de la Pietŕ, ceea ce ne face sa banuim ca a lipsit din Venetia, iar intre anii 1725-1735 nu se mai gaseste nicio mentiune despre Vivaldi.
    La 5 august 1735, prin deliberarea consiliului de conducere de la Pietŕ, Vivaldi era primit ca dirijor cu un salariu de 100 de ducati pe an si cu obligatia sa nu mai plece, cum facuse in anii trecuti.

    Ultimele insemnari din registrul de la Pietŕ, din august 1740, contin lichidarea totala si definitiva a drepturilor banesti ale marelui compozitor. Se despartea inca o data de institutia de care fusese legat un timp mai lung de jumatate din viata sa, unde avea sa formeze elevi, sa intretina o orchestra si sa compuna pentru concertele publice pe care asezamantul le oferea duminica.
    A plecat si a fost uitat. Aproape doua sute de ani nu s-a stiut cand si unde a decedat.
    Abia in anul 1938, s-a aflat ca a murit singur si in mizerie, la Viena, si a fost inmormantat in ziua de 28 iulie 1741, in cimitirul Spitalului pentru saraci, care tine de parohia Sfantul Stefan.

    Evenimente biografice:


    • 4 martie 1678 – s-a nascut la Venetia, in Italia;
    • 28 iulie 1741 – a murit la Viena, in Austria.

    Citate din Antonio Vivaldi:

    Nu e greu sa scriu muzica, notele plutesc in aer, eu doar le randuiesc…

    Compun pentru voi, iar daca nu va place, sa-mi spuneti, sa stiu sa ma opresc.

    Teatrele noastre continua sa mearga prost. Vor sa ma ispiteasca cu un dar de 100 de techini ca sa ma determine sa scriu o opera pentru San Cassiano; insa patronii mei si cu mine nu voim, fiindca este un teatru rau administrat si atat de scump incat nu este posibil sa te mai descurci. De aceea, eu nu pot sa-mi compromit reputatia. (scrisoare catre marchizul Guido Bentivoglio, 2 ianuarie 1737)

    Calatoriile mele m-au costat totdeauna foarte scump, fiindca trebuie sa le fac impreuna cu patru sau cinci persoane care sa ma asiste. Tot ce pot sa fac bine, fac acasa, la masa mea de lucru. (scrisoare catre marchizul Guido Bentivoglio, 16 septembrie 1737)

    Sunt douazeci si cinci de ani de cand nu mai slujesc la altar si niciodata nu voi mai sluji, nu fiindca mi s-ar fi interzis, cum eminenta dumneavoastra se poate informa, ci din propria mea hotarare, din cauza unei suferinte care, de cand m-am nascut, imi ingreuneaza respiratia. De indata ce am fost facut preot, am oficiat timp de un an sau ceva mai mult; apoi am incetat din pricina ca aceasta suferinta m-a silit in trei randuri sa parasesc altarul fara sa fi terminat slujba. Aceasta este cauza pentru care nu slujesc la altar. Am fost in trei sezoane de carnaval la Roma, pentru opera, dupa cum stie excelenta voastra, si nu am slujit niciodata; am cantat in teatru cu vioara si se stie ca insasi Sfintia Sa a voit sa ma asculte si cat de mult mi-a multumit. Am fost chemat la Viena si nici acolo n-am slujit vreodata. La Mantova am fost de trei ori in serviciul printului de Darmstadt… si de asemenea n-am oficiat. (scrisoare catre marchizul Guido Bentivoglio, 16 noiembrie 1737)

    Citate despre Antonio Vivaldi:

    Vivaldi a executat admirabil o cadenta improvizata care m-a inspaimantat, o astfel de cadenta cum nu este posibil sa se mai fi cantat vreodata si nici in viitor. El ajungea cu degetele sale pana la distanta unui fir de pai de calus, si pe toate cele 4 coarde, abia lasand loc pentru cursul arcusului, facand, spre surprinderea intregii lumi, si imitatii cu o viteza de necrezut. Dar nu pot sa spun ca m-a fermecat, caci nu era tot atat de placut de ascultat pe cat era de abil executat. (Johann Friederich von Uffenbach, „Jurnal”, 4 februarie 1715)

    Dupa pranz a venit la mine Vivaldi si, precum i-am comandat, a adus zece concerti grossi, pe care mi-a spus ca le-a compus special pentru mine. Am cumparat cateva. Pentru a ma face sa le inteleg mai bine, a voit imediat sa ma invete cum sa le execut si s-a oferit sa vina, din cand in cand, la mine, in acest scop. Am inceput deci chiar in aceeasi zi. (Johann Friederich von Uffenbach, „Jurnal”, 9 martie 1715)

    Vivaldi a facut trei opere in mai putin de trei luni, doua pentru Venetia si a treia pentru Florenta; ultima a restabilit starea financiara a teatrului din acest oras si i-a adus multi bani. (Abatele Conti, scrisoare catre doamna de Caylus, 23 februarie 1727)

    Imparatul a ramas doua zile la Triest, dar n-a venit nici la Bucari, nici la Fiume…; imparatul a dat lui Vivaldi multi bani, un lant si o medalie de aur si l-a facut cavaler…; imparatul s-a intretinut mult cu Vivaldi despre muzica; se zice ca i-a placut sa stea de vorba numai cu el in 15 zile mai mult decat vorbeste ministrilor sai in doi ani. (Abatele Conti, scrisoare catre doamna de Caylus, 19 septembrie 1728)

    Este un fapt obisnuit sa vezi preoti conducand pe ceilalti muzicieni si cantand un solo de vioara sau conducand de la clavecin ori de la orga; faimosul Vivaldi (supranumit Preotul rosu), bine cunoscut la noi prin concertele sale, era cel mai remarcabil dintre ei. (Edward Wright, „Some observations made in travelling through France, Italie etc. in 1720-1722”, 1730)

    Vivaldi conducea bine partile soliste si de cele mai multe ori operele sale au avut succes. (Carlo Goldoni, prefata in „La Commedia”, 1761)
    Vivaldi s-a imprietenit cu mine ca sa-mi vanda scump concerte. In parte a reusit, dar am izbutit sa am ceea ce doream, sa-l ascult si sa am adesea recreatii muzicale de buna calitate; e un batran care are o prodigioasa furie de a compune. L-am auzit declarand ca este in stare sa compuna un concert, cu toate partile sale, mai repede decat ar putea un copist sa-l copieze. Spre marea mea mirare, am constatat ca in aceasta tara nu este atat de stimat pe cat merita; aici, unde lucrarile sale sunt ascultate de multa vreme, totul trebuie sa fie la moda si muzica anului trecut nu mai este cautata. (Charles de Brosses)

    Vivaldi nu a ramas in istoria muzicii prin operele cu care a entuziasmat publicul venetian timp de cateva decenii. Mai durabila s-a dovedit prezenta artei sale in repertoriul religios catolic, prin motetele, psalmii, laudele, rugaciunile corale create pentru formatia de la Pietŕ, din randul carora se detaseaza ca frumusete melodica si maiestrie a scriiturii vocal-instrumentale, un Sabat Mater pentru alto, orchestra si orga si un Credo pentru cor si o formatie de opt instrumente. (Ioana
    Stefanescu, „O istorie a muzicii universale”, 1998)

    Anecdote:

    Intr-o zi, in timp ce slujea la altar, lui Vivaldi ii veni in minte o tema de fuga. Parasi imediat altarul si se duse in sacristie ca sa-si inscrie tema; apoi se intoarse si sfarsi slujba. Din aceasta cauza, a fost deferit Inchizitiei care, din fericire, l-a considerat ca pe un muzician, adica oarecum nebun, si s-a marginit sa-i interzica de a mai sluji pe viitor in altar.

    sursa:https://www.societateamuzicala.ro/so...ntonio-vivaldi





    Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția – d. 28 iulie 1741, Viena, Imperiul Habsburgic a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena.
    Viața
    S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio.
    Îmbrățișând de timpuriu calea preoției, Antonio Vivaldi a fost supranumit și Il Prete Rosso (Preotul Roșu), datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referințe documentare certe, a ajuns la Veneția în prima jumătate a anului 1665. Bunicul Agostino, fusese brutar sau croitor și murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. Bunica Margherita, părăsise acest oraș fie cu puțin înainte, fie după moartea soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor, Agostino (în vârstă de 21 de ani) și Giovanni Battista (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină în 1678, tatăl compozitorului Antonio Vivaldi. Adolescentul Antonio a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta de 25 de ani.
    Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziției și învățământului. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietŕ (așezământ rezervat orfanelor și fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 și 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcții până în 1740.

    Antonio Vivaldi - Portret de François Morellon La Cave (1723)
    În ciuda sănătății precare, a început să călătorească din ce în ce mai mult ca virtuoz și compozitor la Roma, în 1722 și 1724, unde a cântat în fața Papei; probabil la Dresda și în Darmstadt; cu siguranță la Amsterdam, unde a fost publicată cea mai importantă parte a creației sale; la Florența, Praga și la Viena, unde a murit, uitat de prieteni și rude. La Ospedale della Pietŕ, a instruit și dirijat orchestra de fete a Instituției (devenită celebră în întreaga Europă) și a compus intens pentru concertele publice pe care așezământul le oferea duminica.
    Acestor ocupații, deja solicitante pentru un om care se plângea fără încetare de sănătatea sa șubredă, din 1713 li s-a adăugat o debordantă activitate de impresar și de compozitor de opere, domenii în care a căpătat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalități tenace, concretizate chiar într-un pamflet redactat de Benedetto Marcello (Il Teatro alla moda, 1720). Se pare că de-a lungul întregii vieți, Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de bună voie, chiar scandalos (dușmanii lui aveau cum să răspândească bârfe, mai ales în legatură cu atracția lui afișată față de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele față de o mezzo-soprană pe nume Anna Girň, fiică a unui peruchier francez numit Giraud și pentru care a scris un mare număr de pagini vocale; după ce s-au cunoscut, Anna Girň a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi).
    Consacrarea în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii. Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe "Preotul roșu", de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J. J. Quantz, epistolarul De Brosses și până la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi.
    Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii:
    Ferdinand al III-lea al Toscanei (L'Estro armonico, 1711);

    Contele Morzin (Il Cimento dell'armonia e dell'invenzione, 1725, culegere conținând Anotimpurile);

    Carol al VI-lea de Habsburg (La Cetra, 1728)
    Culegeri tipărite și copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că, începând din 1720, Johann Sebastian Bach a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un mare număr dintre ele (cea mai cunoscută și mai interesantă dintre aceste transcripții fiind aceea a Concertului pentru patru viori (Op. 3 Nr. 10) în Concertul pentru patru clavecine (BWV 1065), asigurând astfel, fără să fi intenționat, supraviețuirea lucrărilor modelului său.

    Creații
    Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare naturalețe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția.
    Înzestrat cu un auz excepțional, virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.

    Spiritul concertant vivaldian
    Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. De altfel, o analiză în grilă concerto a întregii creații vivaldiene, ar putea constitui argumentul principal al ideii spiritului concertant care traversează de la un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă sau religioasă.
    Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în tipurile da chiesa și da camera, concertul baroc italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți, apoi s-a redus la trei-patru, după care, la începutul sec. al XVIII-lea, s-a stabilizat la trei părți, având ca model tiparul uverturii italiene. Partea întâi și a treia, vor fi mișcări repezi sau moderate, cuprinzând o serie de expoziții, fie complete, fie parțiale ale unei teme (de multe ori fiind vorba despre expoziții duble sau în stil fugat), în tonalități diferite, legate între ele prin divertismente, iar uneori partea a treia este compusă în formă de rondo. Partea din mijloc va fi, dimpotrivă, lentă, de formă binară, cu o încărcătură emoțională pronunțată, fiind în unele cazuri înlocuită de un dans precum ciaccona sau sarabanda.
    Concertul italian al lui Vivaldi va aduce cu sine încă o cucerire: apariția cadenței înainte de coda, care dă posibilitate solistului să-și pună în valoare calitățile sale tehnico-expresive. Nu întotdeauna această cadență era scrisă, ci se lăsa un punct de orgă care marca locul în care se oprea orchestra, pentru a-i face loc solistului care va da frâu liber virtuozității sale. Concertul baroc de tip vivaldian va cunoaște o dezvoltare fără precedent si se va extinde cu repeziciune și în restul Europei, prin creațiile unor compozitori ca Jean-Philippe Rameau (Franța), G.Ph.Telemann, G.Fr. Händel și J.S.Bach (Germania).
    Genul de concert se împarte în trei categorii:
    1. Concertul fără soliști, în care se „întrec” grupuri cu un număr relativ egal de instrumentiști. Din acest tip va rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau Concertul pentru orchestră din zilele noastre. Vivaldi a scris aproape 60 de concerte ripieni (sau concerte pentru corzi fără solist), care au trăsături asemănătoare cu ale simfoniei operatice; câteva din aceste trăsături demonstrează perspicacitatea pentru scriitura de fugă.
    2. Concertul cu un singur solist, unde solistul poartă un dialog cu orchestra. A apărut în urma definitivării primelor două tipuri de concerte, fiind inaugurat de italianul Giuseppe Torelli (1658-1709), compozitor italian. El se impune ca deschizător de drumuri în istoria Concertelor pentru un singur instrument cu acompaniament de orchestră. El ajunge la alternanța de trei mișcări, o parte lentă cantabilă fiind încadrată de două părți cu mișcarea rapidă (model asemănător uverturii italiene din concepția contemporanului său Alessandro Scarlatti). Aceasta este forma ce se va impune în desfășurarea concertului solistic până în zilele noastre. De aici reies primele „concerti” care se afirmă clar în culegerea op.8 – publicată postum în 1709 ¬-, când vioara se desparte de grupul concertino, fiind instrument solist, având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns: Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de coarde și cembalo – se găsește în op.8 ¬– este considerat ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului. Torelli a conturat trăsăturile exterioare, a stabilit forma și principiul concertului pentru solist, dar intensitatea expresivă caracteristică acestui gen se observa începând de la Vivaldi. Totul se explică prin deosebirile de temperament, clar reliefate, dintre cei doi muzicieni: tendințele individualismului vivaldian, evidente în aproape toate cele 12 concerte din L’estro armonico, op. 3, sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism. În op. 3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-o veșnică mișcare. Cel mai căutat tip de concert care domina după anul 1710 a fost concertul pentru un instrument solo și orchestră de coarde. De obicei, partea solistă era încredințată unei violine, dar, mai târziu, în L’estro armonico, op. 3, rolul solist s-a încredințat mai multor instrumente. Ca o extindere particulară, s-a folosit violoncelul, oboiul și flautul transversal. După cum se pare, contrabasul și viola nu erau instrumente soliste (însă de când Telemann a scris un concert pentru violă, acest instrument nu era exclus cu desăvârșire). În timpul evoluției sale, concertul pentru un singur solist este preferat în mod special de clasici și romantici. Datorită faptului că instrumentele își perfecționau tot mai mult tehnica, compozitorii erau tentați să ofere unui singur interpret partida solistă, dându-i posibilitatea să-și demonstreze calitățile. Dacă în concerto grosso grupul concertino - format din câțiva dintre cei mai talentați interpreți din orchestră - rămânea oarecum anonim în ansamblu, în acest tip de concert, solistul se remarcă printr-un statut profesional și social nou. El este plasat în fața orchestrei pentru a fi auzit, dar și pentru a fi văzut mai bine de către public, asumându-și pe deplin responsabilitatea artistică a interpretării sale. Concertul pentru un singur solist are în general trei părți: Allegro – Adagio – Allegro, pe când la concerto grosso, numărul mișcărilor variază. Primul allegro are două expoziții, din care prima este încredințată orchestrei, iar a doua o introduce solistul. Adagio are forma de arie, iar ultimul allegro poate fi un rondo sau un mebuet. Pe parcursul acestor trei mișcări, solistul, în prima parte își poate etala forța de exprimare, în partea a doua calitatea exprimării, iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea. Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde, peste 230 sunt pentru vioară. Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt: fagotul, violoncelul, oboiul, flautul, viola d’amoure, o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă, block-flöte și mandolină.
    3. Concertul cu mai mulți soliști și orchestră, unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra. Formează o categorie mai deosebită, caracteristică stilului baroc. Concertul cu mai mulți soliști a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, la Torelli. Vivaldi și Händel au dezvoltat această formă, unde se va simți ulterior influența sinfoniei. În forma sa, concertul are proporții considerabile; acompaniamentul orchestral primește din ce în ce mai multă importanță, în timp ce partida destinată solistului este caracterizată prin virtuozitate. Compozitori importanți – începând de la Vivaldi la Dallapiccola – au scris concerte aproape pentru toate instrumentele. Concerto grosso este constituit în funcție de planul sonatei baroce, îmbogățind instrumentația; astfel se produce alternanța dintre ripieno și concertino. Concertele pentru două instrumente solo, chiar dacă erau aceleași instrumente sau erau instrumente diferite, sunt, în termeni structurali, identice cu cele pentru un instrument solo. Problema care se pune este cum pot cânta împreună doi soliști în partea solo. S-au dat patru soluții: cele două instrumente să cânte concomitent în terțe sau în sexte, să cânte alternativ, realizându-se un dialog, să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să cânte o melodie, în timp ce instrumentul celălalt să asigure acompaniamentul. Concertele pentru mai mulți soliști urmează același model. Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având Gruppenkonzert, care reprezintă ansamblul de concert.
    Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revoluționat și a animat întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și europeană.
    Notă: Paragrafele introductive din Capitolul Biografia (Viața), Capitolele Spiritul concertant vivaldian și Lista lucrărilor vivaldiene (selecțiuni), precum și imaginile care ilustrează articolul, sunt preluate din eseul Barocul muzical venețian - Antonio Vivaldi de Ioan Mihai Cochinescu (Biblioteca Academiei Naționale de Muzică - București, 2005).

    Antonio Vivaldi - Concerto in Re minore, Sol minore, Si bem. maggiore
    Lista lucrărilor (selecție)
    Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. În timpul vieții Vivaldi a publicat 40 de culegeri de sonate și concerte, dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri, ca de ex.:
    op.3, L'Estro Armonico (1712)

    op.4, La Stravaganza (1712-1713)

    op.8, Il cimento dell'armonia e dell'invenzione (1725), cuprinzând ciclul de concerte Anotimpurile

    op.9, La Cetra (1728)

    op. 13, Il Pastor Fido (1737) etc.
    Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90 de opere, precum:
    Ottone in villa (1713)

    Orlando finto pazzo (1714)

    Nerone fatto Cesare (1715)

    L'incoronazione di Dario (1716)

    Montezuma (1733)

    Feraspe (1739) ș.a.
    Muzica sacră, vocală și corală (mise, psalmi, antifoane, imnuri, cânturi, motete, oratorii, arii, cantate, serenade):
    Gloria, RV 589

    Juditha triumphas devicta Holofenis Barbarie, RV 644, oratoriu (1716)

    Magnificat, RV 610 ș.a.
    De la Wikipedia, enciclopedia liberă


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.03.2024 la 18:14.

  2. #5582
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  3. #5583
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  4. #5584
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  5. #5585
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  6. #5586
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  7. #5587
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  8. #5588
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  9. #5589
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

  10. #5590
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.171

Pagina 559 din 630 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051525354555657585960616263646566676869707172737475767778798081828384858687888990919293949596979899100101102103104105106107108109110111112113114115116117118119120121122123124125126127128129130131132133134135136137138139140141142143144145146147148149150151152153154155156157158159160161162163164165166167168169170171172173174175176177178179180181182183184185186187188189190191192193194195196197198199200201202203204205206207208209210211212213214215216217218219220221222223224225226227228229230231232233234235236237238239240241242243244245246247248249250251252253254255256257258259260261262263264265266267268269270271272273274275276277278279280281282283284285286287288289290291292293294295296297298299300301302303304305306307308309310311312313314315316317318319320321322323324325326327328329330331332333334335336337338339340341342343344345346347348349350351352353354355356357358359360361362363364365366367368369370371372373374375376377378379380381382383384385386387388389390391392393394395396397398399400401402403404405406407408409410411412413414415416417418419420421422423424425426427428429430431432433434435436437438439440441442443444445446447448449450451452453454455456457458459460461462463464465466467468469470471472473474475476477478479480481482483484485486487488489490491492493494495496497498499500501502503504505506507508509510511512513514515516517518519520521522523524525526527528529530531532533534535536537538539540541542543544545546547548549550551552553554555556557558559560561562563564565566567568569570571572573574575576577578579580581582583584585586587588589590591592593594595596597598599600601602603604605606607608609610611612613614615616617618619620621622623624625626627628629630 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 60 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 60 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •