Dragă Rumi... Spune-mi despre timp
Calendarul Rumi – Răspuns la întrebarea din ianuarie
Știu că am un trecut și sper să am un viitor, dar ce înseamnă acest „a trăi în prezent”, acest prezent pe care îl sfătuiesc toți maeștrii înțelepciunii? Ce este eternitatea? Există un început, un sfârșit?
Introducere
Prezența înseamnă „a fi”, nu „a face”
Să fim clari, a trăi în clipa nu înseamnă a trăi pentru moment
Prezența, timpul ceasului și timpul psihologic
Prezența doboară fortăreața sinelui și a suferinței interioare
Prospețimea acumului și de ce noi percepe continuitatea timpului
În
Notele de încheiere
Introducere
Rumi a fost unul dintre cei mai mari profesori iluminați din lume, un mistic și un adevărat maestru sufi. Astfel, înțelepciunea pe care o împărtășește cu noi despre timp nu se bazează pe speculații filozofice; dar înrădăcinate în înțelepciunea perenă universală și rezultat al gnozei (cunoașterii directe) și experienței directe.
Esența răspunsului lui Rumi la întrebarea noastră despre timp este că, în ciuda faptului că experimentăm trecerea timpului (ieri, azi, mâine); că avem o viață limitată pe această planetă (de la naștere până la moarte); că există un reper în eternitate pentru începutul existenței [1] și un reper pentru sfârșit [2] ; și că există un proces evolutiv în joc la nivel macro sau universal; totuși, în dimensiunile mai profunde ale realității, nu există de fapt așa-numita „săgeată a timpului”.
Nu există început și sfârșit; nu există timp continuu care să cuprindă trecut, prezent și viitor. Există doar acum – momentul prezent. Ca ființe umane, nu numai că suntem capabili să accesăm această dimensiune atemporală, dar suntem și capabili să o experimentăm împreună cu conștientizarea timpului continuu obișnuit. De fapt, scopul vieții noastre este să învățăm să fim prezenți și să experimentăm bucuria de a fi. După cum spune Rumi:
Am făcut un pact;
… bucuria și eu,
acea bucurie este toată a mea! [3]
La nivelul ultim, prezența este considerată reunirea iubitului și a iubitului. Dragostea – care la cel mai înalt nivel este iubirea pentru adevăr – este forța de tragere care îl călăuzește pe cineva către Sursă. A învăța să ieșim din calea noastră pentru a permite acestei forțe să ne ghideze este scopul vieții. Mindfulness este o astfel de practică pentru a învăța să fii prezent, precum și starea de conștiință a prezenței.
La început, această afirmație despre timp poate suna paradoxal, imposibil sau prea ezoteric pentru mintea condiționată. Cu toate acestea, vă îndemn să renunțați la orice judecată și să citiți mai departe cu o inimă caldă și o minte deschisă – pentru a permite înțelepciunii lui Rumi să ne ghideze.
[/COLOR]
[COLOR=var(--awb-text-color)]Prezența înseamnă „a fi”, nu „a face”
Pe măsură ce ființele umane cresc, ne pierdem simțul prezenței, acumulând amintiri și ne dezvoltăm personalitatea. Prin urmare, trebuie să ne ocupăm de noțiunea noastră tradițională de timp exersând să fim prezenți cât mai des posibil, în timp ce ne gestionăm activitățile de zi cu zi bazate pe timp cât mai bine posibil. În această poezie, Rumi pictează experiența sublimă a prezenței: [4]
Suliți prin timp
Ca vârful unei sulițe care trece printr-un scut,
am străpuns noaptea și ziua;
Privind din cealaltă parte, este clar:
toate religiile sunt una.
O sută de mii de ani și o singură oră sunt unul.
Începutul eternității și sfârșitul eternității se arcuiesc în Unire.
Rațiunea nu își dă seama cum să se aventureze pe cealaltă parte. [5]
[/COLOR]
[COLOR=var(--awb-text-color)]Un punct crucial în mesajul lui Rumi de mai sus este că a fi prezent nu este ceva de înțeles, nu este ceva de făcut; este o chestiune de „a fi” mai degrabă decât de „a face”. De aceea el spune că „ Rațiunea nu își dă seama cum să se aventureze pe cealaltă parte ”.
Așa cum face cerul în apă
Pentru grația prezenței, fii recunoscător.
Atinge pânza halatului,
dar nu o trage spre tine,
sau ca o săgeată va părăsi arcul.
Imagina. Prezența se joacă cu forma,
Fugând și ascunzându-se așa cum face cerul în apă,
Acum un loc, acum nicăieri.
Imaginația nu poate conține absolutul.
Aceste poezii sunt evazive
pentru că prezența este.
Iubesc trandafirul care nu este trandafir,
dar în secunda în care încerc să-l rostesc, orice nume
pentru Dumnezeu devine așa și așa și dispare.
Ceea ce ai crezut să desenezi se ridică de pe hârtie,
Pe măsură ce ceea ce iubești îți scapă din inimă. [6]
[/COLOR]
[COLOR=var(--awb-text-color)]Să lămurim, a trăi clipa nu înseamnă a trăi clipa
Există diferențe majore, dar subtile, între trăirea momentului și trăirea momentului . Mulți oameni greșesc că sunt prezenți; care este un principiu fundamental al adevărului; cu o viață hedonistă superficial fericită. A trăi o viață distractivă, fără obiective, dezorganizată, indisciplinată nu înseamnă a trăi în prezent. Nu este nici genul de viață caracterizat de motto-ul „Munceste din greu, joacă din greu”. Nu acceptarea necondiționată promovată de unele școli New Age este cea care îl lasă pe cineva să ajungă la o împingere pasivă, acceptând orice ar putea fi forțat asupra lor. De fapt, aproape nimeni nu poate continua să trăiască mult timp în astfel de moduri, fără să devină dependent sau deprimat, sau să sufere alte probleme de sănătate fizică și/sau mintală.
Nu mă înțelege greșit, nu este nimic rău în a fi fericiți și a ne distra, de fapt, este dreptul nostru înnăscut ca ființe umane de a fi bucuroși. Din nou, așa cum spune Rumi:Am făcut un pact;În mod similar, acceptarea și renunțarea la voința universală sunt fundamentale pentru creșterea spirituală. Ideea este să fii atent și treaz să nu confundați versiunile imitației ego-ului de bucurie și voință cu cele reale. Trăirea în prezent transmută versiunile noastre de aramă ale bucuriei și voinței în aurul lor autentic – care va aduce, de asemenea, un scop și o acțiune adevărată în viața cuiva. Rumi spune:
… bucuria și eu,
acea bucurie este toată a mea! [3]În felul acesta, nu vei fi Luna, doar un nor de praf,A trăi în clipa sau în prezent este ceea ce Rumi și alți maeștri spirituali ne sfătuiesc. A trăi pentru moment – în ciuda aspectului său înșelător – este cu adevărat o chestiune de minte. Este un exemplu de ego-sine care încearcă să-și dea seama cum să fie prezent, creând, prin urmare, o versiune imitativă a acestuia.
În acest fel, nu vei fi aur, doar aramă. (vezi poezia integrală mai jos )
Rumi împarte oamenii în patru tipuri în ceea ce privește atitudinea lor față de trecut, prezent și viitor; și mentalitatea corespunzătoare pe care o adoptă. Această grupare ilustrează clar punctul meu de vedere:Unii oameni văd începuturile lucrurilor, iar alții privesc până la sfârșit. Acei vizionari care posedă prevedere sunt mari și puternici; ei consideră scopul final sau lumea de dincolo.Din cele de mai sus se poate observa că cei mai înalți clasați sunt căutătorii adevărului care practică trăirea în prezent. Viața lor este ghidată de adevărul lor interior care este din ce în ce mai în contact cu adevărul universal. Cu cât sunt mai avansați pe calea autocunoașterii, cu atât experimentează mai des absorbția în prezență. Ei nu sunt îngrijorați de trecut și viitor, de recompensă și pedeapsă sau chiar de moarte; singura lor preocupare este să nu piardă legătura cu adevărul sau realitatea momentului:
Dar cei care văd începutul sunt mai mari. Ei spun: „De ce să privim până la capăt? Dacă se seamănă grâu la început, orzul nu va crește. Dacă se plantează ovăz, nu poți culege porumb. Deci privirea lor este fixată asupra începutului.
Există totuși alții și mai mari, care nu privesc nici începuturile, nici sfârșiturile. Începutul și sfârșitul nu le intră în minte; sunt absorbiţi de Adevăr.
Mai există încă un grup care nu vede nici începutul, nici sfârșitul. Ei sunt absorbiți de chestiuni lumești din ignoranță și nepăsare extremă – ei sunt cei rătăciți, ardând viața valoroasă. [7]Oamenii credinței se tem de ultima lor suflare;Al doilea sunt grupul cu privirea la început sau la trecut. Ei sunt în deplină acceptare, crezând că culegem ceea ce a fost deja semănat.
Frica mea este să Te pierd,
o, Rege al credinței, nu pleca! [8]
Al treilea este grupul de previziune, cu accent pe viitor. În termeni laici, ei ar putea fi considerați ca stabilitori de obiective și de tip orientat spre rezultat, progresiști sau futuriști. Ei învață din trecut și planifică și luptă pentru un viitor mai bun. În termeni religioși, aceștia ar putea fi considerați cei care își conduc viața într-un mod care să obțină o viață de apoi plină de satisfacții și să evite pedeapsa.
Cei mai jos în clasament sunt cei cărora nu le pasă nici de trecut, nici de viitor. Acest grup constituie cei descriși mai sus ca „trăiesc pentru moment” în loc de „trăiesc în momentul”. Rumi îi numește „cei rătăciți” sau pe cei rătăciți care nu numai că ard viața valoroasă, dar și sunt risipiți în propriul iad interior ca un car de fân într-un foc de tabără.
[/COLOR]
[COLOR=var(--awb-text-color)]Prezența, ora ceasului și timpul psihologic
Se pare că, ca ființe umane, de obicei nu avem de ales decât să experimentăm timpul ca un continuum de trecut, prezent și viitor. Cu toate acestea, în realitatea profundă nu există continuitate; fiecare moment este proaspăt, un izvor în care ne putem scălda și ne reînnoim (pentru mai multe despre asta vezi mai jos ).
Conștientizarea noastră comună a timpului se întinde la fel de departe în trecut, pe cât este memoria noastră. Această memorie include memoria noastră personală, precum și ceea ce moștenim biologic și cultural din istoriile noastre familiale și colective. O astfel de memorie istorică ne afectează sentimentul de sine și definește în mod fals cine ne considerăm. În același timp, suntem în mod inerent conștienți că într-o zi vom muri, totuși anticipăm un viitor oricât de incert ar fi. Speranțele, aspirațiile și temerile noastre viitoare ne modelează viața la fel de mult ca amintirile noastre din trecut.
Pentru Rumi, această experiență obișnuită a timpului – trecut și viitor – reflectă doar un aspect al umanității noastre. De asemenea, suntem capabili să experimentăm atemporalitatea de a fi pe deplin prezenți în aici și acum, în timp ce suntem periferic conștienți de timpul care trece.
În cartea sa grozavă – Puterea acum – Eckhart Tolle folosește o terminologie utilă pe care aș dori să o folosesc aici, deoarece este aliniată cu relațiile lui Rumi cu timpul. Tolle identifică două tipuri de timp obișnuit sau continuu [9] :
- Timpul ceasului : abordarea aspectelor practice ale vieții. Nu este doar a face o programare sau a planifica o excursie. Include învățarea din trecut, astfel încât să nu mai repetăm aceleași greșeli mereu.
- Timp psihologic : Identificare cu trecutul și proiecție compulsivă continuă în viitor.
Apoi subliniază că:
„Centrul principal de atenție al persoanei iluminate este întotdeauna Acum, dar ei sunt încă conștienți periferic de timp. Cu alte cuvinte, ei continuă să folosească ora ceasului, dar nu au timp psihologic.” ~Tolle [10]
Judecând după viața extrem de bogată, productivă și ocupată a lui Rumi, se poate concluziona cu ușurință că el trebuie să fi fost un exemplu remarcabil al maeștrilor iluminați la care se referă Tolle. Viața extrem de spirituală, dar disciplinată a lui Rumi, a inclus perioade lungi de studii în Konya și apoi în străinătate în Siria timp de șapte ani, conducând o școală majoră de studii religioase în Konya, care implica predare și cercetare, fiind șeicul sau șef al școlii spirituale sufite cu mulți discipoli, meditații și rugăciuni zilnice, relație spirituală intensă cu Shams din Tabriz și mai târziu cu ceilalți doi însoțitori spirituali ai săi în momente diferite ale evoluției sale spirituale, precum și îngrijirea de gospodărie și de lucrările de zi cu zi cu care toți trebuie să ne ocupăm cu; și, pe lângă toate acestea, devenind unul dintre cei mai mari poeți ai tuturor timpurilor, creând în mod prolific capodopere de o calitate sublimă și volume extraordinare, inclusiv Divan-e Shams (Divan-e Kabir) care cuprinde aproximativ 50.000 de cuplete și Mathnawi (sau Masnavi) în șase. volume cuprinzând peste 25.000 de cuplete rimate și o mare lucrare de proză intitulată Discursurile lui Rumi (Fihi ma Fihi). [11]
Cu viața sa, Rumi ne-a oferit un exemplu remarcabil de a fi prezent, de a trăi în prezent, dar rămânând organizat și conștient de cum să folosim timpul ceasului în mod eficient, fără a cădea în capcanele timpului psihologic .
Adevăratul eu!
Nu sunt ceea ce vezi, nu mă vei recunoaște dacă vezi eu adevăratul;
Îneacă-te în gândurile tale; adormi prost; somnoros în cel mai bun caz.
Dacă mă întrebați cum mă descurc cu această lume de suișuri și coborâșuri;
Vă voi trimite la povestea lui Iosif; un sclav ieftin în ochii unui comerciant de sclavi „orb”.
Numai prin ochii Iubirii se poate vedea pe Iosif al sufletului;
Ești lipsit de ochii Iubirii; ești înșelat, doar un om al comparațiilor și al judecăților.
Îți creezi idoli în mintea ta și le închini;
Înrobit de idolii tăi de gândire, ești.
Gândurile rătăcitoare sunt doar o parte din tine, dar nu și tu;
nu vezi asta, atât de păcat, un gând duce la altul, merge...
În felul acesta, nu vei fi Luna, doar un nor de praf,
În felul acesta, nu vei fi aur, doar aramă.
Prins în această sferă rotativă a lumii materiale,
ești ca calul morii de cai;
Dar dacă îți găsești adevăratul sine, dacă îți scoți gâtul din această lume materială care se învârte;
Te vei elibera de turmă;
Vei fi un înger, o ființă umană adevărată. [12]
Prezența dă jos fortăreața egoismului și a suferinței interioare
Te-ai întrebat vreodată de ce s-ar simți uneori neliniștit, iritat, neliniștit, provocat, gol, furios, resentimente, trist, amorțit, conflictual și așa mai departe fără a avea de fapt probleme externe semnificative, clare și clare în viața ta? Într-un fel, nu te mulțumești cu „ceea ce este ” fără să știi de ce. Cineva vrea să fie în altă parte, altcineva, să facă altceva, să simtă altceva, să gândească altceva, … fără să știe ce este în neregulă cu „aici și acum”.
Această stare interioară conflictuală este o condiție umană „tipică”; un tip de suferință interioară care provine din identificarea noastră cu mintea-ego. Mintea ego-ului este fortăreața noastră a sinelui construită pe parcursul timpului psihologic pentru a ne apăra amăgirea de izolare și separare – o fortăreață cu ziduri groase pe care o apărăm energic.
Există o credință profund înrădăcinată și comună – dar falsă – că fiecare dintre noi este o unitate izolată, separată de ceilalți și de restul existenței. Cu toate acestea, cosmologia lui Rumi este „Unitatea Ființei”, unde totul este Unul și Unul este totul – fără fortărețe ale egoismului și, prin urmare, fără suferință interioară:
Demolați-vă cetatea
În tărâmul Adevărului, nu există diviziuni, numere, persoane sau împărțiri.
O substanță, un întreg expansiv a fost starea noastră inițială.
Pe de altă parte, toți suntem una, fără capete, fără picioare.
Toți eram o perlă; toată unitatea luminii soarelui,
Eram ca apa, puri, limpezi, simpli, necomplicați.
Când acea Lumină aurie originală s-a manifestat în formă,
Multiplicitatea a apărut, ca umbrele create de crenelarea unui zid de cetate.
Demolați-vă fortăreața și acel crenel,
Lasă umbrele separatității să părăsească acest grup! [13]
Această fortăreață este una interioară – o construcție psihologică care nu este altceva decât structura personalității cuiva ținută împreună cu amintiri ale trecutului imprimate în suflet. Aceste impresii sunt ca niște sculpturi gravate pe sufletul cuiva – înrădăcinate din ce în ce mai adânc în timp – condiționând mintea și paralizând capacitatea noastră înnăscută de a trăi în momentul prezent.
A-ți dărâma fortăreața interioară înseamnă practicarea conștientizării, făcând din aceasta o practică de viață de a merge fără teamă în interior pentru a se întreba despre acțiunile, stările de spirit, sentimentele, gândurile, credințele și ideile cuiva fără judecată, interferență sau încercarea de a le schimba. Nu este vorba de avansare sau de a deveni o persoană mai bună. Se aventurează în necunoscut pur și simplu în căutarea adevărului, fără a avea nicio așteptare cu privire la rezultat. Este vorba despre detașarea de orice cunoaștere lumească (chiar și de natură spirituală) și de a putea rămâne cu starea de
„necunoaștere” suficient de mult pentru a aborda adevărul.
Nedumerire mistică, starea de necunoaștere,
de asta este nevoie pentru a mătura gândurile.
Necunoașterea devorează gândurile și amintirile inutile.
Cunoașterea lumească este doar aparența;
cu cât mai avansate în cunoașterea lumească, cu atât mai înapoiate în cunoașterea adevărată. [14]
Acesta este ceea ce înseamnă „Cunoaște-te pe tine însuți” ; să cunoască toate colțurile întunecate ale fortăreței psihologice ale cuiva în căutarea adevărului. Acest proces de cercetare este auto-ghidat prin prezenta. Nu trebuie să faci nimic ca atare; procesul de cercetare deschisă și nelimitată de autocunoaștere va demola în sine treptat fortăreața psihologică a cuiva.
Flautul Prezenței
Amintirea trecutului este ceea ce ne face să fim conștienți de noi înșine,
Trecutul și viitorul Îl ascunde pe Dumnezeu din suflet.
Arde-le pe amândouă cu focul.
Cât timp vrei să fii legat în noduri?
Trecutul și viitorul te țin ocupat ca un flaut de trestie proastă, nu tocmai scobit.
Deși stuful nu este pregătit și gol, este lipsit de secretele interioare;
Fără cântece divine... un astfel de flaut de trestie nu va fi cântat de buzele divine. [15]
Prospețimea acumului și de ce percepem continuitatea timpului
Rumi ne învață că, în ciuda aparenței de continuitate, întreaga existență este recreată în fiecare moment. Deoarece totul este proaspăt în fiecare moment, dacă ne dezidentificăm din mintea noastră legată de timp, am fi capabili să ieșim din drumul nostru, să trăim în prezent și să fim agentul pentru orice se întâmplă să manifeste momentul prezent.
Sursa noului!
Cu siguranță există o lume mai profundă.
Care este semnul grăitor pe care îl întrebi?
Reînnoirea clipelor, trecerea vechiului.
O nouă zi, o nouă noapte; grădini noi, viață nouă,
fiecare respirație aduce perspective noi;
noutatea este bogăție, bucurie.
De unde vine noul?
Unde ajunge vechiul?
Vedeți dincolo de zidurile percepției...
experimentați nemărginirea,
universul nu are început, nu are sfârșit!
Ca un râu, universul pare mărginit,
totuși totul curge de... noul sosind proaspăt... clipă de clipă,
mă întreb... de unde? [ 16 ]
Se pune întrebarea că, dacă totul este creat în fiecare moment, atunci cum de simțim realitatea ca fiind continuă. Rumi afirmă că iluzia noastră de continuitate are de-a face cu viteza de pâlpâire a realității în existență și inexistență, precum și cu asemănările relative ale fiecărui moment.
Viteza noastră normală de percepție presupune realitatea ca fiind continuă. Un copac nu pare să fie distrus și reconstruit în fața ochilor noștri în fiecare moment. Acest lucru se datorează faptului că pâlpâirea are loc foarte repede și orice gol în percepție este umplut cu amintirile noastre despre realitate, determinându-ne să o percepem ca continuitate în timp. Rumi descrie frumos acest proces:
Iluzia continuității
O lume nouă se naște proaspătă, cu fiecare respirație.
Ne este dor de noutate, prinși în continuitatea vieții.
Noi, noi, momente de viață apar proaspete.
Ajunși mereu ca un râu, din greșeală, vedem la fel pentru totdeauna!
Viteza creației ne păcălește, este o imaginație.
Ca învârtirea unei torțe, arta focului a creat.
Iluzie de continuitate, dintr-un punct de lumină. [17]
Astăzi, însă, există exemple mai bune ale acestui fenomen. Imaginile în mișcare de pe ecranul televizorului sau al computerului conțin doar puncte colorate (pixeli) care se aprind și se opresc într-o anumită secvență și frecvență. Dar nu vedem punctele, vedem o continuitate sub forma unui spectacol, dramă, comedie, un meci sportiv, știri sau chiar citind această postare în browser!
În încheiere
Dacă te experimentezi pur și simplu acum – fără ideile tale, fără convingerile tale, fără să-ți amintești ce ți s-a întâmplat în trecut, fără să te referi la ceea ce ești și ce nu ești, fără să te gândești unde mergi, de unde vii, ce te-a afectat, cine sunt părinții tăi, dacă ești căsătorit sau nu, dacă ești femeie sau bărbat, dacă ești tânăr sau bătrân, bolnav sau sănătos, fericit sau nefericit – dacă toate aceste gânduri, credințe, idei, amintirile și identificările au dispărut complet din mintea voastră, complet șterse de strălucire, iar voi sunteți doar aici și sunteți doar conștiința voastră însăși, apoi vă aflați în atemporalitatea prezenței. Atunci ești acea atemporalitate; atunci tu ești acea prezență. Pe măsură ce acest moment atemporal se desfășoară, recunoașteți că această prezență se extinde și se extinde până când totul este inclus în ea. Acesta este eternul acum. Timpul real ne duce la atemporalitate, iar atemporalitate ne introduce în prezent.” ~AH Almaas [18]Ca unul dintre marii maeștri ai înțelepciunii universale atemporale; Învățăturile lui Rumi despre timp și relația noastră cu timpul nu sunt diferite de cele ale marilor profesori ai altor căi mistice autentice, cum ar fi budismul zen, hinduismul Vedanta, taoismul, misticismul creștin și, posibil, unele practici ale misticismului evreiesc sau Cabala. Înțelepciunea lui Rumi este universală, dar modelată de sufism și comunicată în stilul său unic de povestire și metaforic.
Sufi este fiul momentului prezent, o, prietene,
Pe această cale, nu se vorbește despre ziua de mâine.
Nu ești sufi?
Trebuie să știi că pierderea acumului îți distruge ființa. [19]
Pentru a practica înțelepciunea lui Rumi, nu trebuie neapărat să devii sufi. S-ar putea să-ți faci cercetările și să alegi orice învățătură autentică care este aliniată cu cea a lui Rumi, dar cel mai important lucru este că predarea și practicile sale trebuie să rezoneze cu ființa ta. Veți putea discerne acest lucru dacă rămâneți deschis și însetat de adevăr fără nicio cale sau preferințe de rezultat. Practicile de bază, cum ar fi meditația, invocarea și contemplarea, ar fi extrem de utile pentru a liniști mintea și pentru a-ți întări capacitatea de a discerne ceea ce rezonează cu sufletul tău.
Pentru mai multe informații și câteva sfaturi practice despre a fi prezent, consultați și „ Șase pași pentru a trăi în clipa ”
Sper că acest articol îți va fi de folos în călătoria ta de creștere interioară. Aștept cu entuziasm comentariile, feedback-ul și discuțiile voastre pe această temă.
Hamid Homayouni,
Melbourne, ianuarie 2014.
(Ultima revizuire pe 1/3/14)
Note:
Notă privind drepturile de autor : Conținutul și traducerile poeziei de către Hamid Homayouni pot fi utilizate în mod liber pentru uz necomercial, cu condiția ca acestea să fie recunoscute și atribuite în mod clar. Utilizarea comercială este interzisă fără permisiunea scrisă.
1- „Începutul eternității” este traducerea mea pentru cuvântul „azal” ازل care poate fi considerat ca un marker neidentificabil pentru începutul existenței în eternitate. Echivalentul academic este „eternitatea a parte ante ”
2- „Sfârșitul eternității” este traducerea mea pentru cuvântul „abad” ابد care poate fi considerat ca un marker neidentificabil pentru sfârșitul existenței în eternitate. Echivalentul academic este „eternity a parte post ”
3- Rumi, Divan Shams – din Ghazal No.578 مرا عهدی ســــــــت با شادی که شادی آن من باشد
4- Dacă nu se specifică altfel, toate traducerile Rumi sunt de Hamid Homayouni.
5- Rumi, Mathnawi, cartea 1: 3503-3505 (vezi și notele 1 și 2 de mai sus)
تا ز روز و شب گذر کردم چنان // که از اسپر بگذرد نوک سنان
که از آنسو جمله ملت يکيست // صد هزاران سال و يک ساعت يکيست
هست ازل را و ابد را اتحاد // عقل را ره نيست آن سو ز افتقاد
6- Rumi. Poezie intitulată „Așa cum face cerul în apă” din cartea „A bridge to the soul” – Coleman Barks.
Până acum nu am reușit să găsesc poemul original persan/farsi corespunzător. De obicei, nu există o relație unu-la-unu între interpretarea de către Colman Bark a poemelor Rumi și opera originală. În multe cazuri, Coleman Barks și-a luat licență poetică, combinând diferite poezii Rumi într-o piesă nouă, dându-i propriul său titlu împreună cu propria interpretare și formulare. Cu toate acestea, se poate aprecia frumusețea și inima mesajului lui Rumi în majoritatea colecțiilor Colman Barks Rumi și de aceea nu am ezitat să includ această piesă aici, deși nu am găsit originalul.
7- Rumi, Fihi Ma Fihi (Discursurile lui Rumi), Discursul 25, p. 190. OMPHALOSKEPSIS Publications, Ames, IOWA. Bazat pe traducerea lui AJ Arberry modificată de Hamid Homayouni pentru a corespunde mai bine textului original și sensului interior al termenilor folosiți.
بعضي اول نگرند و بعضي آخر نگرند. اينها که آخر نگرند عزيزند و بزرگند، زيرا نظرشان بر عاقبت است و آخرت. و آنها که به اول نظر مي کنند ايشان خاص ترند مي گويند: چه حاجت است کنند ايشان خاص ترند مي گوينا: چون گندم کشته اند در اول، جو نخواهد رستن در آخر؛ و آن را که جو کشته اند گندم نخواهد رستن، پس نظرشان به اول است. و قومي ديگر خاصترند که نه به اول نظر مي کنند نه به آخر، و ايشان را اول به اول مي به آخر، غرقند در حق. و قومي ديگرند که ايشان غرقند در دنيا؛ به اول و آخر نمي نگرند از غايت غفلت؛ ايشان علف دوزخند.
8- Rumi, Divan Shams – din Ghazal No.2215
اهل ايمان همه در خوف دم خاتمتند // خوفم از رفتن توست اي شه ايمان تو مرو
9- Eckhart Tolle, „Puterea de acum”; 2004 – p56
10- Ibid – p57
11- Rumi nu a scris personal niciuna dintre lucrările sale majore. Cărturarii lui; care au fost printre discipolii săi cei mai apropiați și tovarășii spirituali; le-a transcris și i-a recitat înapoi lui Rumi pentru verificare. Discursurile lui Rumi (Fihi ma Fihi) este o colecție de transcripții ale predicilor sale pe o perioadă de timp, care a fost compilată și publicată după moartea sa. Cu toate acestea, toate acestea ar fi necesitat un anumit nivel de planificare, muncă asiduă și disciplină. Crearea unor astfel de capodopere nu ar fi fost posibilă într-un mod întâmplător, neglijent.
12- Rumi, Divan Shams – Ghazal Nr.3045
sursa:https://innerchange-com-au.translate.goog/dear-rumi-what-is-time-this-old-and-new/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Răspunde cu citat
Marcaje