Mircea Chelaru
33 de minute ·
ESTE CREZUL NOSTRU ROSTIT LA CONGRESUL CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI DACO ROMÂNE, EDIȚIA 2017.
”DESPRE CONCEPTUL IDENTITĂȚII
ȘI CONTINUITĂȚII ETNICE ȘI RELIGIOASE ROMÂNEȘTI
Este nevoie să vorbim simplu.
Scurt, elevat, nepretențios și înțelept.
Simplitatea expresiei înțeleasă ca formă curată a esențializării adevărurilor, cu greu smulse complicităților și ereziilor.
Pentru aceasta este nevoie de credință și jertfă de sine. Multora va trebui să le cerem să se lepede de fantasme și să vină la Slujba de Înviere a adevărului crucificat de răutatea impostorilor. Contorsionistă și frivolă istoria ne-a retezat adâncurile. Apoi ne-a așchiat trunchiul mileniilor pentru ca în cele din urmă să ne sluțească chipul ultimei epoci. Așa am ajuns aruncați din vorbe și ticluiri de scrisuri în intunericul și ascunsul unui întreg mileniu!
Am intrat într-un nou timp precesional.
Suntem în timpul curgerii știute, cu sens și cunoaștere.
Pentru cei de aici a început reconectarea la timpul revelat pentru care tot nebinele făcut se arată în goliciunea ultimului adevăr.
Cunoașterea ne mântuie de minciună.
Credința ne vindecă de spaime.
Amândouă au nevoie de jertfă.
A ști cine ești și de ce ești astfel înseamnă și Cunoaștere și Credință. Identitatea în toate formele sale de exprimare îți legitimează existența și conjugarea verbului ”A FI”. Atunci, Acum, și în tot Ce va Fi.
Diferența sau neasemănarea nu înseamnă respingere ci motivarea căutării Înțelegerii. Căci Înțelegerea este calea spre Alegerea cea Bună. Alegerea cea Bună înseamnă renunțarea zmulsă de la ispita devastatoare de dumnezeire.
Veți găsi, așa cum am făcut și eu, definiții diferite în diferite dicționare. Nu le fac trecerea titlurilor și a școlilor, pentru că sunt multe. Și apoi nici nu contează. În fond Identitatea este un principiu fundamenetal al gândirii care impune logica sensurilor. Dar ce este gândirea? Este continua creație a Minții. Dar Mintea? Mintea ce este? Mintea este marea Taină. În ea stă ascunsă unicitatea fiecăruia dintre noi și a ființei colective în care ne mântuim. Identitatea noastră vine din Supunerea fața de Mintea Supremă. ” Căci el,Tatăl, nu își zăvorăște Focul său Transcendent – Focul Prim, Puterea Sa – în Materie prin mijlocirea lucrărilor, ci prin energia Minții. Căci Mintea Minții este Arhitectul acestei învăpăiate Lumi”(Kroll,G. De Oraculis Chaldaicis, Breslau 1894, pg. 13). Și pentru a întări cele adevărate, pentru că ne este știut Trismegitul: ”Suflet al Sufletului Meu și Minte Sfântă a Minții Mele”. Iată cum, prin învățătura sacră sacerdotală a skito-captobatailor am petcetluit un marker genotipal inconfundabil.
Iată-ne așadar în apropierea Sensului.
Unicitatea identitară. Repetabilă sau nu, ea trebuie regenerată.
Am dezvoltat anterior acestui Congres conceptele gnostice ale Infogenezei. Este o aplicare a Tainelor în câmpul noetic al prezentului. Nu voi mai reveni.
Și ne întoarcem iarăși la Simplitate.
În atingerea ei stă puterea Înțelegerii. ”Sunt un fir de iarbă. Ce aș putea fi mai simplu”(Grigore Vieru) este definiția Indivizibilului în conștiința Identității. Simplitatea indivizibilă este Revelația Absolută. Este momentul prin care Mintea Particulară se conectează la Mintea Supremă și dintr-o dată Omul devine Holograma lui Dumnezeu. Dar care Om? Doar cel reconectat la Înalta Spiritualitate care îi dă șansa Mânturii. Românii de Azi știu asta de 40 de milenii.
Doar că unii încă nu-și dau seama cât de mult știu...
Da, suntem unici!
Nici o altă secvență a Creației sau zămislire a Omului nu-și asociază înțelegerea Nemuriri după cum au facut-o strămoșii.
Da, suntem unici!
La noi Legile naturale (Nata Lex) cât și cele primite(Scripta Lex) aparțin Civilizației Memoriei. Ele s-au rostit prin Cuvânt Nevorbit până s-au făcut aievea lucrurilor pipăite, văzute și auzite. Ele s-au repetat de tot atâtea ori cât ne spune Calendarul Cerului descifrat de fratele Mircea Țicleanu până când nici o ursită nu le-a mai putut desface. Cântecul și Decântecul nostru este tocmai îmbrățișarea vibrației Sferelor celor Cinci elemente ale Creației.
Identitatea noastră nu este asemenea unui sediment al trecerii timpului perceput. Ea este un instantaneu cosmic al eternului prin Nemurirea Dumnezeului din noi și Mântuirea Omului Îndumnezeit!
Calea și Menirea nu sunt sortite.
Ele sunt alegeri ale Armoniei.
Contrar acestui soi de alegere este Rătăcirea și Deșărtăciunea! Ne-o spune Baciul Moldovean...
Religia noastră este Calea Vieții iar
Menirea Noastră este Împlinirea Vieții.
Pentru noi Dumnezeu a fost dintotdeauna Tăcerea Hrănitoare cu care am îngrijit Creația Sa. Noi, cei de astăzi trebuie să redevenim îmbolditorii mersului pe această Cale...
În studiile mele pitagoreice am găsit o lege comună cu poruncile schivnice: ”nu-ți răstigni sufletul pe trup”(L. 616) ceea ce reprezintă suprema înțelegere a diofizitismului ființei umane ce avea să capete mai târziu numele Cristos, Dumnezeu-Fiul. A nu-ți răstigni sufletul pe trup înseamnă a fi liber în orice clipă pentru Marea Trecere, eliberat de orice constrângere a materiei învivate! Înseamnă a înțelege continuitatea prin Ciclicitatea Eternă. Înseamnă a ști și a te supune celei de a cincea Lege Divină a Creației.
Rostul meu este unul la fel de simplu ca și gândul fiecăruia dintre voi, cei prezenți. Acela de a ne recupera Sensul în care stă ascuns de milenii, IDENTUL nostru.
Identitatea colectivă nu este o variabilă.
Nu este un obiect sau subiect de negociere.
Este neajustabilă și fără diminutiv.
Este codul numeric personal al Națiunii.
Rațiunea identitară stă chezașă marilor aspirații care fac din națiune și individ, creatori de civilizatie superioară. Românii sunt descendenți din băstinașa seminție a dacogeților ”ad montem inherent”. Măreția lor este încrustată în memoria de piatră a statuilor ce împânzesc atât Occidentul cât și Orientul Marelui Imperiu. Gloria dacogeților nu a fost una pământenă. Ea s-a transferat prin cele 7 virtuți în Credința cea Dreaptă către Dumnezeu-Unul din care ne-a rămas incantația ultimă:
”El este Primul, indestructibil, veșnic, nenăscut. Neîmpărțit, complet neasemănător cu altceva, cel ce are toată frumusețe, incoruptibil, din tot ce e bun cel mai bun, din tot ce e înțelept cel mai înțelept. El este tatăl bunei-rânduieli și al dreptății, cel ce poartă toată învățătura în sine și este natural, perfect și înțelept, unicul Destăinuitor al înțelepciunii sacre a naturii”
Continuitate acestei credințe extrasă din mitosul și etosul românilor, decriptată prin oralitatea nealterată a obiceiului pământean se revendică de la conștiința apartenenței la această filosofie religioasă. Faptul că este o stare de existență inconfundabilă la români explică pe deplin trăirea mistică a tainelor. Mistica trăită nu este neapărat misticism și habotnicie obscură. Vor unii să trimită aceste virtuți înspre o asemenea siluire dar nu pot explica Miracolul Supraviețuirii acestui Popor. Acest miracol vine din credința nestrămutată în El-Unul și, după cum afirma public Alexandru Dughin, a făcut să izbească imperiile și să apere Cetatea Credinței cu Inima în Carpați. Tardivă recunoaștere, binevenită trezire!
Neglijența identitară este cauza degradării numelui nostru.
Vorbeam la început despre Minte. Omul ”Cu Minte” se sărbătorește în
fiecare clipă. Mereu este viu, cu Lumina Credinței, pentru că este un terminal dechis și racordat la Mintea Supremă. Ce te faci atunci când Omul se scrie cu ”o” mic și are mintea complet ocupatată. Când mentalul său este plin de sterilitatea civilizației materiale și își conjugă țipat doar verbul ” a avea!. Cu orice preț, și cât mai mult. Atunci începe decăderea ireversibilă.
Nu mai există comparație fericită între cei buni, ci numai diferențele ruinătoare între cei răi.
Iar când și Mentalul colectiv este copleșit în cele din urmă de preaplinul de sine și uitarea de celălat spunem: devenim Nimicul din care a pierit rațiunea Mântuirii prin Sobor!
Există însă, sursă de ridicare.
Existența Veghetorilor Rugători și a Caracterelor Fierbinți apărătoare de Cetate Sufletească ne țin în Taina Milei Celui Veșnic. Intoarcerea la Datină, cultivarea armoniei și trăirea după legile străbune înseamnă recuperarea de sine. Acel ”IO” inconfudabil ce te reclădește din rărunchii genetici până la ultimul ungher al conștiinței de neam!
Acest parcurs al conceptului de IDENTITATE este adesea blamat și batjocorit de Zeii sluți ai zilelor prezente. Zilele negre ale Umanității. Ei ne propun alternativa altei Kreații. Kreația omului-unic, cel singur și fără de EL-UNUL! Adică,...Omul Nimic!
Pentru aceasta au nevoie de singularizare prin uciderea identitarului colectiv și falsificarea memoriei profunde. Adică, istoria adevărului. Pentru ca mai apoi să-l substituie pe Dumnezeu cu Arbitrariul Sinelui!
Suntem sau nu într-o asemenea situație?
Este societatea românilor pregătită pentru a se sustrage acestei ere primitive a ultimei civilizații tehnologice?
Răspunsurile vor veni cât de curând. Timpul nu face concesii nimănui. Este singurul căruia nu i se poate spune ” la loc comanda”.
Calea?
De la prezumție la voință. De la intenție, la faptă!
Este calea prin care Mentalul nostru poate produce o altă realitate. Contemplația și așteptarea trebuiesc înlocuite cu riposta inteligentă dar necruțătoare. Improvizațiile să fie făcute dispărute, locul lor fiind luat de concepte sănătoase, pline de rigoare, coerență, pe deplin aplicabile.
Toleranța la rău, să fie zero! Iar atingerea identității, să fie crimă!
Radicalul Identității noastre este însăși ființa noastră.
Cine este dispus să se joace cu propria-i Viață?
Dar cu existența Națiunii?
Răspundeți-mi Oameni Buni, răspundeți-mi...”
BUZĂU, 6 iulie 2017 Mircea Chelaru
Răspunde cu citat
Marcaje