Despre Brazi !

[Adrian Pop]

Brad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol se referă la un gen de arbori. Pentru alte sensuri, vedeți Brad (dezambiguizare).

Abies
Brad coreean (Abies koreana)
Clasificare științifică (Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000)
Regn:	Plantae
Încrengătură:	Spermatophyta
Subîncrengătură:	Pinophyta (Gymnospermae)
Clasă:	Pinopsida (Coniferipsida)
Ordin:	Pinales
Familie:	Pinaceae (Abietaceae)
Subfamilie:	Abietoideae
Gen:	Abies Mill.
Specii
Vezi în text
Modifică text

Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii de conifere din familia Pinaceae, răspândite preponderent în zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu înrădăcinare pivotantă. Coroana este piramidală deasă, umbroasă, scoarța mult timp netedă cu pungi de rășină. Lujerii sunt netezi, iar mugurii dispuși terminal întotdeauna câte trei. Prezintă frunze aciculare lățite, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, persistente, se schimbă la 6-15 ani. Conurile sunt erecte, cilindrice, cu bractei obișnuit vizibile și răsfrânte; solzul carpelar cade la maturitate odată cu semințele, iar pe lujer rămâne axul erect. Semințe relativ mari, triunghiulare, cu pungi de rășină pe tegument și prinse strâns de aripioară.
Specii: Abies alba, A. nordmanniana, A. cephalonica, A. pinsapo, A. concolor, A. grandis.

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.

Bradul face parte din familia de conifere. Cele mai cunoscute conifere sunt:

• Bradul
• Molidul
• Pinul

Bradul se deosebeste de celelalte specii de conifere mai ales prin asezarea frunzelor care, popular, se mai numesc și ace (aciculare). Acestea au o lungime medie de 2 cm și sunt dispuse de-a lungul crengilor în același plan, față de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur împrejurul crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decât ale altor conifere ale căror frunze înțeapă mai tare. Diferența majoră față de foioase este că bradul (ca majoritatea coniferelor, căci există și excepții – Larice) stă verde pe tot parcursul anului.
Bradul ca și celelalte conifere își schimbă frunzele(acele) treptat de-a lungul întregului an iar noi putem observa acest lucru doar văzând covorul de ace căzute la tulpina bradului.
Altitudinea la care cresc și se dezvoltă brazii este cuprinsă între 500m și m iar răspândirea acestora este pe tot globul, dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate.
Coniferele au rădăcina pivotantă, alta deosebire față de foioase care au rădăcina foarte ramificată.
Conurile sunt fructele bradului, în alveolele conurilor se dezvoltă semințele bradului. Când semințele sunt coapte, alveolele se desfac și semințele pot ieși din conuri. Căzând pe pământ, ele dau naștere la noi brazi. Deasemenea, semințele brazilor sunt o sursă de hrană pentru păsări , veverițe și alte rozătoare ale pădurii. Conurile pot fi barbatesti sau femeiesti. Polenizarea este facuta natural prin vant.
Brazii cresc foarte drepți și din această cauză lemnul de brad se folosește în special în construcții dar și la fabricarea mobilei.Acesta este unul dintre cele mei bune lemnuri fiind si foarte rezistent.

[Adrian Pop]

Molid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Picea abies
Molid
Stare de conservare
Risc scăzut (LC)
Clasificare științifică (Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000)
Regn:	Plantae
Diviziune:	Pinophyta
Clasă:	Pinopsida
Ordin:	Pinales
Familie:	Pinaceae
Gen:	Picea
Specie:	P. abies
Nume binomial
Picea abies (L.) H.Karst.
Modifică text

Picea abies

Molidul (Picea abies L., H. Karst.) este o specie de arbori coniferi care pot avea înălțimea până la 50 m (arbori din clasa I si II Kraft) și diametrul trunchiului până la 1-1.5 m, cu coroană piramidal-conică, permanent verde, cu frunze aciforme de culoare verde inchis.
Are un temperament de semilumină, de aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere / invadatoare (plop, mesteacăn).
Ritidom brun-roșcat crăpat longitudinal. Înrădăcinareaeste trasantă, de aceea suferă des doborâturi de vânt. Forma conic-piramidală a coroanei se datorează creșterii din ce în ce mai scurte a crengilor, dinspre bază spre vârf. Molizii mai bătrâni, care cresc în desișul codrilor, își pierd crengile de la bază (acest fenomen se numește elagaj natural și se datorează faptului că lumina nu mai pătrunde la baza arboretului), coroana urcând spre mijlocul tulpinii. De asemenea, în condițiile unei lumini naturale slabe, aceștia prezintă o creștere laterală slabă, în comparație cu arborii mai izolați.
Florile molidului sunt unisexuat-monoice, cele mascule producând foarte mult polen anemofil, care primăvara formează, în bătaia vântului, adevărați nori de praf gălbui în jurul arborelui. Florile femele apar ca niște mici ghemotoace, care după fecundare se transformă în conuri ai căror solzi adăpostesc sămânța; conurile sunt pendente , sămânța este înaripată.
Preferințe pedologice: preferă solurile acide. Vârsta exploatabilității se situează în jurul vârstei de 90-110 ani. Răspândirea: pădurile de molid acoperă 22% din suprafața forestieră a României.

• 
  
  Molid
  
  
• 
  
  Conuri de molid
  
  
• 
  
  Frunze cu muguri de molid
  
  
• 
  
  Ilustraţie
  
  
• 
  
  Molid în Transilvania (1)
  
  
  
• 
  
  Molid în Transilvania (2)
  
  
  
• 
  
  Frunze de molid
  
  

[Adrian Pop]

Pin (arbore)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Pentru alte utilizări ale numelui Pin, vedeți: Pin (dezambiguizare).

Pinus
Clasificare științifică (Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000)
Regn:	Plantae
Diviziune:	Pinophyta
Încrengătură:	Spermatophyta
Subîncrengătură:	Pinophyta
Clasă:	Pinopsida
Ordin:	Pinales
Familie:	Pinaceae
Subfamilie:	Pinoidea
Gen:	Pinus
Specii
Cuprinde peste 80 specii
Modifică text

Pinus L., ( Pin ), fam. Pinaceae, este un gen de plante orginar din emisfera nordică și cuprinde peste 80 specii de arbori, (mai rar arbuști), rășinoși, având scoarța roșie.

Cuprins

[ascunde]

• 1Caracteristici
• 2Înmulțire
• 3Utilizare
• 4Moduri de scriere a genului Pinus la diverși autori
• 5Specii
• 6Bibliografie
• 7Legături externe

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

• Rădăcinile sunt pivotante și au ramificații viguroase.
• Coroana este regulat-conică, sau la unele specii poate fi neregulat-lățită, iar la maturitate ramurile cresc orizontal, fiind dispuse regulat-verticilat.

• Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente și dispuse în mănunchiuri de câte 2-5, învelite la bază de o teacă comună, membranoasă.

Conuri de pin

• Florile sunt unisexuat-monoice; cele femele sunt elipsoidale sau conice, cu carpele solzoase, având la bază 2 ovule care se transformă în semințe; cele mascule sunt grupate sub formă de amenți cu numeroase stamine.

• Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de mărimi și forme variabile, având solzi lemnoși imbricați, fără bractee.

• Semințele sunt ovate, aripate, de culoare gri.

Înmulțire[modificare | modificare sursă]

Se înmulțește prin semințe, fiind foarte dificilă înmulțirea pe cale vegetativă.
Utilizare[modificare | modificare sursă]

Se folosesc în parcuri și grădini. Din lemnul unor specii de pin se obține prin distilare uscată un gudron medicinal folosit în dermatologie (Pix liquida).
Moduri de scriere a genului Pinus la diverși autori[modificare | modificare sursă]

• Pinus, întâlnit în Milea Preda, Dicționar dendrofloricol 1989

Specii[modificare | modificare sursă]

Din cele peste 80 specii, mai cunoscute sunt următoarele:

• Pinus banksiana Lamb., (Pin roșu)
• Pinus cembra L., (Zâmbru)
• Pinus excelsa Wall., (Pin de Himalaya)
• Pinus maritima, (Pin maritim)
• Pinus mugo Turra., (Jneapăn) (syn. Pinus montana Mill., (Pin de munte))
• Pinus nigra Arn., (Pin negru) (syn. Pinus laricio Poir.., (Pin austriac))
• Pinus pinea L., (Pin parasol, Coconari)
• Pinus ponderosa Dougl. (Pin galben)
• Pinus pumila Rgl., (Pin pitic)
• Pinus strobus L., (Pin neted)
• Pinus sylvestris L., (Pin de pădure)