Cei 16 Proroci de la Biserica de la Podul lui DUMNEZEU - Ponoare

[Adrian Pop]

este numit şi proorocul Rusaliilor

[Adrian Pop]

Mai mult decât atât, a proorocit despre Întruparea Mântuitorului, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, precum și despre a doua venire a Sa.

[admin]

Sfantul Proroc Zaharia



Sfantul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, a fost preot la Templul din Ierusalim in timpul imparatului Cezar August. In acea vreme, in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, ucigasul de prunci.Din Scriptura aflam ca in vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, in sfantul altar i s-a aratat ingerul Gavriil care i-a vestit ca Elisabeta, sotia lui, ii va naste fiu, ca raspuns la rugaciunile lor. Zaharia s-a indoit de cuvintele ingerului, pentru ca atat el, cat si sotia sa erau inaintati in varsta. Pentru indoiala sa, va ramane mut pana cand ii va scrie numele fiului pe o tablita, dupa nasterea acestuia.In Evanghelia de la Luca 1, 67-69, Sfantul Zaharia proroceste despre viata si activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.“ Datorita acesti prororciri, Zaharia este numarat in randul prorocilor.Potrivit traditiei, cand Irod a poruncit ca toti pruncii din Betleem sa fie ucisi, in speranta de a-L ucide si pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan intr-o pestera. Irod stia de nasterea minunata a lui Ioan si pentru ca ajunsese sa creada ca acesta ar putea fi Mesia, le porunceste soldatilor sa-l caute si sa-l omoare.Stiind de nasterea minunata a lui Ioan si crezand ca insusi Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldatilor sa il caute si sa il omoare. Pentru ca soldatii nu l-au gasit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia sa fie injunghiat in locul fiului sau.

Exista traditia ca Zaharia a fost ucis inaintea altarului. Potrivit unei inscriptii din secolul al IV lea, descoperita in 2003, moastele Sfantului Zaharia se gasesc in Ierusalim, la Yad-Avshalom, alaturi ce cele ale lui Simeon cel Batran.Mentionam ca la patruzeci de zile dupa uciderea lui Zaharia, a murit si Elisabeta. Copilul loan a ramas in pustie, hranit de inger si pazit de Dumnezeu, pana in ziua in care s-a aratat la Iordan. Sursa: CrestinOrtodox.ro

http://www.crestinortodox.ro/calenda...ia-121081.html

[admin]

Viaţa Sfântului Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul

13 Iunie 2012







prev
next




Sfântul prooroc Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul din Legea veche, având femeie din fiicele lui Aaron pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Mărturiseşte de dânşii Sfânta Evanghelie că se aflau întru toate faptele bune, petrecându-şi calea vieţii fără prihană. Au fost, zice, amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi dreptăţile fără de prihană, iar dovadă a vieţii celei cinstite este Sfântul Ioan cinstitul şi slăvitul prooroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Scris este că "din rodurile lor îi veţi cunoaşte", că şi rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: "Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt şi ramurile". Ramură cea sfântă, Ioan a crescut din rădăcină sfântă.
Acest sfânt Zaharia, tatăl Înainte-Mergătorului, a fost preot în Ierusalim pe vremea împărăţiei lui Irod, fiind din neamul lui Avia, care a avut rândul săptămânii a opta. Iar despre rânduri, se povesteşte că împăratul David, văzând că se înmulţise seminţia lui Aaron într-aşa de mare număr, încnt nu era cu putinţă ca toţi să slujească împreună în Biserică, a împărţit-o pe ea în douăzeci şi patru de rânduri sau de cete, ca unii după alţii să slujească toţi ţinându-şi săptămâna în biserică.
Şi au ales dintre dânşii în fiecare ceată să aibă preotul său mai mare. Deci fiecare ceată avea preoţi mai mult de cinci mii. Iar ca să nu fie între dânşii ceartă, care preot cu ceata să vă ţine întâia săptămână, care a doua, care a treia până la douăzeci şi patru, aruncau sorţi şi după sorţi primea rândul său. Şi s-a ţinut o rânduială ca aceasta până la venirea Mântuitorului care este legea cea nouă, pentru că preotul fiecărei seminţii îşi avea rândul său, după soarta strămoşului său. Deci a ieşit al optulea sorţul părintelui Avia, din a cărui seminţie a fost născut Sfântul Zaharia, şi acesta ţinea al optulea rând al slujbei în biserică, fiind mai mare peste preoţii seminţiei sale.
Când slujea el în rândul săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, după datoria preoţiei a trebuit să tămnieze intrând în biserica Domnului, fiind adunată la rugăciune mulţime de popor. Şi iată, i s-a arătat lui îngerul Domnului, stând în partea dreaptă a altarului tămnierii. Văzându-l Zaharia s-a temut, dar îngerul a alungat frica de la dânsul, zicându-i: "Nu te teme, Zaharie!" Şi l-a mângâiat, spunându-i că rugăciunea lui este bineprimită înaintea lui Dumnezeu şi a plecat pe Dumnezeu spre milă, şi a cercetat pe Elisabeta, femeia lui, dezlegându-i ei legăturile nerodirii, fiind stearpă şi dându-i să nască fiu pe Ioan, cel de un nume cu darul, care prin naşterea sa a făcut bucurie nu numai părinţilor, ci şi la multe popoare. Mulţi se vor bucura de naşterea lui.
Îngerul a vestit lui Zaharia că fiul său va fi mare înaintea Domnului, nu cu creşterea trupului, ci cu a duhului. Că atât de înfrânat şi de postitor a fost, încât chiar cuvântul lui Dumnezeu a mărturisit spre dânsul: "A venit Ioan Botezătorul nici pâine mâncând, şi nici vin bând. Şi se va umple de Duhul Sfânt din pântecele maicii sale şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Acela va fi mergător înaintea lui Hristos, cu Duhul şi cu puterea lui Ilie, aducând Domnului popor desăvârşit".
Acestea toate auzindu-le Zaharia, se mira şi nu credea cele ce se grăiau de vreme ce Elisabeta era neroditoare şi amândoi erau bătrâni de ani. Şi a zis către înger: "După ce voi cunoaşte această? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei". Şi răspunzând îngerul, i-a zis lui: "Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc ţie aceasta. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până la ziua în care se vor plini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor". Zăbovind Zaharia în altar, într-o vorbire ca aceasta cu îngerul, oamenii cei ce aşteptau în biserică se minunau. Ieşind, Zaharia le făcu semn că era mut şi poporul a cunoscut că preotul a văzut vedenie în biserică. Apoi, săvârşindu-şi slujba, Zaharia s-a întors la casa sa, pe care o avea în partea muntelui, la Hebron, cetatea Iudeei. Pentru că acea cetate era una dintr-acelea care căzuse în partea sorţului Iudei. (Luca 1).
După aceasta, împlinindu-se vestirea îngerească şi născându-se Ioan din cea neroditoare, când Zaharia i-a scris numele pe tăbliţă, îndată i s-a deschis gura lui şi i s-a dezlegat limba şi grăia, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi umplându-se de Duhul Sfânt, a proorocit, zicând: "Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut izbăvire poporului Său şi a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David slugii sale, precum a grăit prin gura sfinţilor celor din veac prooroci ai lui. Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, să găteşti calea lui".
Iar când s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit spuseră lui Irod de Împăratul cel de curînd născut. Atunci Irod, trimiţând ostaşi în Betleem, ca să ucidă acolo pe toţi pruncii, şi-a adus aminte şi de Ioan, fiul Zahariei, de care ştia bine. Căci auzise el de toate cele ce se întâmplase în vremea naşterii lui Ioan, pentru că a cuprins frică pe toţi cei ce locuiau împrejur şi în toată partea cea de la munte a Iudeei se spuneau acele lucruri de mirare şi i s-au spus chiar şi lui Irod. Şi toţi cei ce auzeau îşi ziceau în inimile lor: "Oare ce va să fie pruncul acesta?" Aducându-şi aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine: "Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?" Gândind să-l ucidă pe el, a trimis într-adins ucigaşi la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimişii pe Sfântul Ioan, pentru că începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul şi ţipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era aşa departe, şi pricina ţipetului aceluia s-a ştiut. Şi, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an şi jumătate, a fugit în munte.
Iar Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale, care în acea vreme îi căzuse. Deci, ascunzându-se Elisabeta în munte, se rugă cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea şi pruncul. Când a văzut de sus pe ostaşi cu dinadinsul căutând-o şi apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo: "Munte al lui Dumnezeu, primeşte pe maica cu pruncul!" Şi îndată s-a desfăcut muntele şi a primit-o pe ea înăuntrul său şi a ascuns-o de ucigaşii cei ce o căutau.
Ostaşii, neaflând pe cea căutată, s-au întors deşerţi la cel ce i-a trimis pe ei. Atunci Irod a trimis la Zaharia în biserică, zicând: "Dă-mi mie pe fiul tău Ioan". Iar Sfântul Zaharia a răspuns: "Eu acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar pe fiul meu nu-l ştiu unde este". Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară şi a poruncit, de nu-şi va da Zaharia fiul, apoi să-l ucidă chiar pe el. Şi s-au dus nişte ucigaşi sălbatici că fiarele, sîrguindu-se să-şi săvârşească porunca şi ziceau cu mânie către preotul lui Dumnezeu: "Unde ai ascuns pe fiul tău? Dă-ni-l nouă, că porunceşte împăratul. Iar de nu ne vei da fiul, apoi tu însuţi vei muri". A răspuns Sfântul Zaharia: "Voi veţi ucide trupul, iar Domnul va primi sufletul meu". Şi îndată ucigaşii repezindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis pe el între templu şi altar. Iar sângele lui care s-a vărsat pe marmură s-a închegat şi s-a făcut ca piatra spre mărturie lui Irod şi spre veşnica lui osândire. Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse împreună cu Ioan, unde, după dumnezeiasca poruncă, li se făcuse peşteră şi curgea izvor de apă. Şi a crescut un finic deasupra peşterii, plin de roade. Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela jos, dîndu- şi spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.
După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel.



https://doxologia.ro/viata-sfant/vit...an-botezatorul

[admin]

Sfântul Prooroc Zaharia, „rădăcina“ din care s-a născut Botezătorul lui Hristos

Constantin Gordon, 05 Septembrie 2009

Preot al lui Dumnezeu la Templul din Ierusalim, învăţător al Legii Vechi, trăind în viaţă curată şi păzind poruncile dumnezeieşti, Sfântul Prooroc Zaharia a fost ales, în sfatul cel veşnic al Treimii, să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul lui Hristos. Pentru această vrednicie, Biserica a rânduit pomenirea lui, în fiecare an, la 5 septembrie.
Sfântul Prooroc Zaharia a fost preot în Ierusalim, pe vremea împărăţiei lui Irod. El făcea parte din neamul lui Abia, a opta ceată preoţească a poporului evreu. Este bine de ştiut că împăratul David, văzând că seminţia lui Aaron - singura familie pe care Moise o rânduise să slujească la Templu - crescuse aşa de mult, încât preoţii nu puteau ţine slujbele împreună, a hotărât să o împartă în douăzeci şi patru de cete. Astfel împărţite, cetele preoţeşti erau rânduite să slujească la Templu câte o săptămână fiecare, prin tragere la sorţi; cetei lui Abia i-a revenit a opta săptămână. Această tradiţie s-a păstrat până la dărâmarea Tempului din Ierusalim. Aşadar, născut din familia lui Abia, Zaharia făcea parte din ceata a opta, fiind Mare Preot al acesteia.Relatarea biblical
În cărţile Noului Testament nu se găsesc multe date despre viaţa şi activitatea Sfântului Prooroc Zaharia în mod special. Singurele amănunte mai importante despre acesta ne sunt prezentate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, în primul capitol al Evangheliei sale. Tema principală a începutului Evangheliei este naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cadru în care, în mod firesc, sunt înglobate şi informaţii despre părinţii acestuia, Zaharia şi Elisabeta. Faptul că autorul sfânt îşi începe Evanghelia vorbind despre Zaharia şi Elisabeta, ca părinţi ai Sfântului Ioan Înaintemergătorul, ne dovedeşte că Tradiţia Bisericii le acorda acestora o cinste aparte, ca unora ce au fost aleşi de Dumnezeu să facă parte din iconomia sa mântuitoare. Vom rezuma în cele ce urmează relatarea biblică despre Sfântul Prooroc Zaharia. Evanghelia îi prezintă pe Zaharia şi Elisabeta ca făcând parte din seminţia sacerdotală a lui Israel, fiind amândoi „drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului“ (Luca 1, 6). Bucuria acestei vieţi curate le era însă ştirbită de neputinţa naşterii de copii. În concepţia iudaică, părinţii care nu aveau copii erau consideraţi blestemaţi de Dumnezeu, fapt ce atrăgea şi ocara celor din jur. În această stare, Zaharia şi Elisabeta - ne spune Evanghelistul - au ajuns înaintaţi în vârstă. Cum am arătat mai sus, Zaharia era preot la Templul din Ierusalim, rânduit să slujească în a opta săptămână, potrivit cetei preoţeşti din care făcea parte. În timpul acestei săptămâni, preotul rânduit trebuia să tămâieze altarul şi să facă rugăciuni alături de poporul adunat acolo. Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că, în timpul slujirii lui Zaharia la Templu, i s-a arătat acestuia Sfântul Arhanghel Gavriil, vestindu-l că Elisabeta va naşte un prunc, care se va numi Ioan. Această arătare a îngerului şi vestirea naşterii unui fiu, care va fi mare înaintea Domnului“ (Luca 1, 15), l-au făcut pe Zaharia să se îndoiască de adevărul celor grăite, ca oarecând Avraam la stejarul Mamvri. Ca pedeapsă pentru neîncrederea în cuvântului lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil îl anunţă că va fi mut până la naşterea pruncului. Episodul arătării îngerului din Templu se încheie prin imaginea poporului iudeu care, văzându-l pe Zaharia neputând să vorbească, adevereşte faptul că Marele Preot a avut o vedenie. Relatarea biblică ni-l arată apoi pe Zaharia a opta zi după naşterea pruncului, la momentul tăierii-împrejur şi al punerii numelui. Aici are loc controversa între rudele lor şi Elisabeta: potrivit tradiţiei, pruncul urma să ia numele tatălui; Elisabeta, însă, îi anunţă că numele copilului va fi Ioan. Deoarece nici măcar între rudenii acest nume nu mai fusese purtat, Zaharia, fiindu-i cerută părerea de către cei din jur, pecetluieşte această problemă, scriind pe o tăbliţă: „Ioan este numele lui“ (Luca 1, 63). Putând din nou să vorbească, Zaharia a binecuvântat pe Dumnezeu, făcându-i pe toţi să se minuneze de cele petrecute. În continuare, Sfântul Evanghelist ne prezintă „Cântarea Zahariei“, în care, slăvind pe Dumnezeu, Sfântul Zaharia se adresează apoi pruncului Ioan, proorocind despre viaţa şi activitatea lui. Vom reda mai jos aceste cuvinte, ele constituind şi fundamentul pentru care Sfântul Zaharia este trecut în ceata proorocilor: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.“ (Luca 1, 76-69).Ucis împreună cu cei 14.000 de prunciÎn Evanghelia după Matei se găsesc următoarele cuvinte ale Mântuitorului adresate fariseilor: „Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar“ (Matei 23, 35). Scriitorul bisericesc Origen (secolul al III-lea) susţine că, în acest pasaj biblic, Zaharia este aceeaşi persoană cu tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, în contradicţie cu alţi interpreţi, care spuneau că ar fi vorba de un alt Zaharia. Opinia lui Origen este, însă, susţinută şi completată de câteva scrieri apocrife (necanonice), lucrări ce ne oferă singurele informaţii despre moartea Sfântului Prooroc Zaharia. Astfel, se spune că Sfântul Zaharia a fost omorât la porunca împăratului Irod. Acesta şi-a trimis soldaţii ca să omoare toţi pruncii, în vârstă de doi ani şi mai jos, în speranţa de a-l ucide şi pe Mesia, de a cărui naştere a fost vestit de către magi. Ştiind de naşterea minunată a lui Ioan şi crezând că însuşi Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldaţilor să îl caute şi să îl omoare. Între timp, însă, Elisabeta l-a luat pe Ioan şi a fugit, ascunzându-se în munţi, de cealaltă parte a Iordanului. Negăsind pruncul, soldaţii au fost trimişi la proorocul Zaharia, pentru a le spune unde este ascunzătoarea. Cum nu au primit nici un răspuns, Sfântul Prooroc Zaharia a fost pe loc omorât cu sabia, în ziua în care fusese rânduit să slujească la Templul din Ierusalim. Sângele lui s-a scurs „între altar şi templu“, aşa cum aminteşte şi Sfântul Evanghelist Matei. Moaştele lui se găsesc în Ierusalim, la Yad-Avshalom, alături ce cele ale lui Simeon cel Bătrân, după cum arată o inscripţie datând din secolul al IV-lea, descoperită în anul 2003.
Zaharia şi Elisabeta, model de părinţi
Curăţia vieţii, slujirea lui Dumnezeu şi urmarea voii Lui le conturează Sfântului Prooroc Zaharia şi Sfintei Elisabeta un portret de părinţi model. Stăruinţa lor în rugăciunea de a naşte prunci şi răspunsul binecuvântat al lui Dumnezeu îi face exemplu de urmat al tuturor familiilor. Jertfelnicia lor şi moartea mucenicească pentru copil, în numele lui Hristos, reprezintă modelul oricărui părinte bineplăcut înaintea lui Dumnezeu, iar rodul lor binecuvântat, Sfântul Ioan Botezătorul, este mărturia cea mai puternică a sfinţeniei acestei familii. Se adevereşte, astfel, cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sfinte sunt“ (Romani 11, 16).
http://ziarullumina.ro/sfantul-proor...tos-39960.html

[Adrian Pop]

Sfantul Proroc Agheu - " Luati aminte la menirea voastra , aduceti lemne ca sa claditi iarasi casa."

[Adrian Pop]

Sfântul Proroc Agheu; Sfânta Teofana împărăteasa




Arhid. Ştefan Sfarghie, 16 Decembrie 2016

Sfântul Proroc Agheu era fiul lui Ido, din seminţia lui Levi, şi s-a născut în Babilon, pe vremea robiei. În timpul lui Darius I (522-486 î.Hr.), împăratul perşilor, venind zile mai bune, evreii au început să rezidească templul, dar lucrul mergea greu şi se temeau că acest al doilea templu nu va avea nici bogăţia, nici frumuseţea, nici slava templului lui Solomon. Împreună cu prorocul Zaharia, prorocul Agheu a fost trimis de Dum*ne*zeu să risipească aceste temeri, spunând iudeilor că, deşi acest al doilea templu va fi mai sărac, nu va fi lipsit de slavă, prorocind astfel cu 470 de ani înainte că în el avea să intre însuşi Mesia, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Prorocul Agheu a mai prorocit şi despre chemarea neamurilor la mântuire şi despre a doua ve*nire a Domnului. Astăzi pomenim şi pe Sfânta Teofana (†893*) din Constantinopol, fiica lui Constantin şi a Anei. Ea a fost educată în evlavia creşti*neas*că şi i-a fost încredinţată de soţie împăratului Leon al 6-lea, fiul lui Vasile Macedoneanul. Evlavia şi viaţa duhovnicească au însoţit-o şi la curtea împără*tească, iar mai târziu Teofana s-a retras la o mănăstire din Vlaherne, lângă Constantinopol, unde şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

[Adrian Pop]

Prorocul Agheu a mai prorocit şi despre chemarea neamurilor la mântuire şi despre a doua ve*nire a Domnului

[Adrian Pop]

Sfantul Proroc Agheu

Mareste imaginea.

Sfantul Proroc Agheu

Agheu a fost unul din ultimii proroci ai Vechiului Testament . Numele "Agheu“ inseamna "sarbatoare“, "cel ce sarbatoreste“ sau "cel ce este sarbatorit“. Acesta s-a nascut in Babilon, in timpul robiei babiloniene a poporului lui Israel, cu 470 de ani inainte de Hristos. Tanar fiind, a mers la Ierusalim indemnand pe Zorobabel si pe losua preotul sa reconstruiasca Templul Domnului, prorocind ca noul Templu va avea o cinste mai mare decat a avut Templul ridicat de Solomon: "Si slava acestui templu de pe urma va fi mai mare decat a celui dintai", zice Domnul Savaot (Agheu 2, 9), aceasta pentru ca Mantuitorul Hristos avea sa intre in acest nou Templu. Sfantul Proroc Agheu inca din timpul vietii sale a putut vedea ridicarea parti din Templul ridicat de Zorobabel.

[Adrian Pop]

Încă fiind tânăr a venit din Babilon la Ierusalim şi a proorocit cu sfântul prooroc Zaharia, treizeci şi şase de ani, mai înainte de întruparea Domnului Hristos cu patru sute şaptezeci de ani; şi a proorocit sfântul prooroc Agheu despre întoarcerea poporului din robie şi a văzut în parte zidirea bisericii cea înnoită de Zorobabel, după întoarcerea din robia Babilonului.

Acesta este din seminţia lui Levi, născut în Babilon pe vremea robiei evreilor. Încă fiind tânăr a venit din Babilon la Ierusalim şi a proorocit cu sfântul prooroc Zaharia, treizeci şi şase de ani, mai înainte de întruparea Domnului Hristos cu patru sute şaptezeci de ani; şi a proorocit sfântul prooroc Agheu despre întoarcerea poporului din robie şi a văzut în parte zidirea bisericii cea înnoită de Zorobabel, după întoarcerea din robia Babilonului. Apoi a răposat cu pace şi s-a îngropat cu cinste, aproape de mormintele preoţilor, de vreme ce şi el era din neamul preoţesc. El era pleşuv şi bătrân, cu barba rotundă, cinstit şi vestit întru faptă bună; apoi era iubit şi cinstit de toţi, ca un prooroc mare şi preaslăvit. Iar numele lui se tâlcuieşte praznic, sau cel ce prăznuieşte.