Imnuri către Agni partea a 2-a

[maria memo]

RIG VEDA 1.58


Nicicînd nemuritorul născut prin forță, n-a simțit țeapa.
De-ndată ce a devenit sacrificator, trimis al lui VIVASVANT,
pe cele mai drepte cărări, a creat spațiul.
Cheamă puterea divină în sprijinul sacrificiului.
Zeul fără bătrînețe, e mort după băuturi.
Încercînd să se răpească el însuși, pregătindu-și hrana,
spatele-i lucește ca și al măsurii cînd scoate untul,
tunînd, a roșit ca și curcubeul!
Rudra și Vasu, îl aleseseră capelan,
sacrificator al lor.
Dobîndind bogății, zeul nemuritor trece
ca un car pentru clanuri, pentru oameni.
El hotărăște drept împărțirea celor dorite.
Dus de vînt, el se întinde după bunul plac, în băuturi,
cu șoaptele sale și furca, pîrlind zdravăn.
Cînd te trezești în arbori, cu un taur dornic, focos,
trena e neagră, AGNI pe urechea strălucitoare de peste timp.
Cărbuni de foc, aprinși de vînt, suflă
de-a lungul pădurii, ca un răsuflet ieșit de la turmă,
cînd se trece ca floarea în spațiul nepieritor.
Ceea ce trăiește, ceea ce se ridică, uimește păserile.
BRHIGU, te-au dat oamenilor, comoară de preț,
popoarele te numesc voios, o, AGNI,
tu ești sacrificantul, sălaș de bunuri,
care încîntă ca și MITRA, generația divină.
Cu deosebire, sacrificatorul, dintre toți zeii,
Agni, prin care cele 7 cuțite rupte, alese de oficianți
pentru ceremonia jertfei, îl onorează în opera de bucurie,
îl implor să-mi facă un dar.
Dă-ne azi un refugiu fără nicio hibă,
cîntăreților, o, fiu al lui MITRA, cel fără de pată!
O, AGNI, copil al forței, apără de zeițe,
pe cel ce te slăvește în cetăți de oțel.
Fii scut celui ce te cîntă, stralucitule,
fii refugiul luptătorilor, o, generosule.
O, AGNI, ferește de supărare pe cel ce te cîntă,
s-apuce dimineața cu bine, cel care are milă de averi.

[maria memo]

Hibă- defect, cusur.