D. C. Dulcan, neurolog: Cinci minute de supărare paralizeaza sistemul imunitar





– Īn “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un cāmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri īn univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul īn care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce am īnţeles că, de fapt, noi ne creăm pro¬pria reali¬tate, felul īn care pri¬veam lumea s-a schimbat. Descope¬ririle fizi¬cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap¬seze undele de energie şi le trans¬formă īn parti¬cule, adică īn materie. A gāndi īnseamnă a transforma nevăzu¬tul īn văzut. Gāndul e creator, e cea mai pu¬ter¬nică forţă din uni¬vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu¬terea ca, din milioanele de reali¬tăţi posi¬bile, care există īn stare latentă, să aducem pe pămānt, cu gān¬durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gāndurile noastre.
– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se īntāmplă e oglinda a ceea ce gāndim şi simţim?
– Exact. Cānd făceam cerce¬tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gāndurile şi sentimentele celui īn cauză. S-a făcut şi un experi¬ment īn Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, īntr-un laborator. Persoana īn cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima¬gini minunate, care stārneau bucurie. Īn acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă¬surătorile arătau cum spi¬ra¬la de ADN se relaxează. Cānd imaginile au fost schim¬bate cu un film de groa¬ză, ADN-ul a īnceput, brusc, să se restrāngă, contrac¬tān¬du-se. Aflānd asta, m-a chinuit o īntrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis¬mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decāt o singură mare concluzie.
Legea binelui
– Care e aceea?
– Īnseamnă că universul īntreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs¬pun¬de la prima īntrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să¬nătoşi, nu e nevoie decāt să ne construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos īncepe de la a gāndi şi a făptui binele?
– Cānd comit un act contrar acestei legi, īmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mānie sau suferinţă imobilizează pen¬tru 5 – 6 ore celulele gardian ale sistemului imuni¬tar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apă¬rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac¬terii circulă libere prin organism, se pot localiza un¬deva şi declanşa boala.
– Se şi spune īn popor c㠓a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mānia, īndoiala, neīncrederea īn ceilalţi, invidia, gelozia provoacă īn corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis¬mu¬lui, nu doar că īmpiedică vindecarea, dar poate favo¬riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Īntr-o cuşcă s-a pus un miel şi īntr-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit īn scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu¬ce, mai devreme sau mai tārziu, boala.
– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro¬teja?
– Eu am īnvăţat să le stăpānesc. Īncerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva īmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gāndindu-mă că poate īntr-o zi va īnţelege şi el ceea ce īnţe¬leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo¬rabil sănă¬tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im¬portant să rămānem con¬ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce¬lulei noastre.
Relaxare şi respiraţie
– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca īn exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm mă¬car pauze de zece minute, la fiecare oră, īn care să ne golim mintea şi să respirăm adānc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe¬reas¬tră. Sau, īn loc să bem trei cafele cu ochii īn computer, să bem un ceai fără să ne gāndim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, īnveţi să te relaxezi īn orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih¬neau mergānd pe cămile. Şi eu scriu şi citesc de dimineaţa pānă seara. Dar cānd simt că īncepe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic cāte¬va tehnici de relaxare.
– Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi¬raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau cāteva minute cu ochii īnchişi, īncerc să īmi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie¬ru¬lui şi apoi, cu fiecare expiraţie profundă, īmi imagi¬nez că o elimin. Fiecare īşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de cāteva ori şi durerea dispare.
– Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer īn ultima fază şi i-a īnvăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima¬gineze că distrug cance¬rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă¬nāncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au vindecat. La testele psi¬hologice, s-a dovedit că cei care s-au vin¬decat erau cei optimişti, cei care credeau īn Dumne¬zeu şi cei care erau calmi. Īndoiala este un ob¬stacol īn calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
“Rugăciunea – o realitate fizică”
– Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu īnsumi asta, de ne¬nu¬mărate ori, şi am rămas īnfiorat văzānd că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningo¬en¬cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămānă īn comă, timp īn care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că īn tot timpul cāt era īn comă a văzut īn jurul lui siluete umane care păreau să stea īn genunchi şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, īn mod cert, īntreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
– Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a să¬nă¬tăţii: ce, cum şi cāt māncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect o regulă care se ştie īncă de la Hipo¬crat: să mănānci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa¬turi, nu te īngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi¬mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănānc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care īl beau dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănānc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din cānd īn cānd, cāte o zi de post, īn care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, īnainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci cānd pre¬pa¬răm ceva de māncare, s-o facem cu drag. Gāndurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.
– Din tot ce aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la īndemānă.
– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămānem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm īn minte cāteva lucruri: să māncăm sănătos, fără să ne īmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Gāndurile rele ne iau din viaţă, bucu¬riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne¬voie de ea ca de pāinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putem avea decāt īn imaginative.