RIG. VEDA 3.61
Tu, care-ți sporești valoarea, mereu, AURORA,
primește cînturile noastre, tu, înțelegătoareo,
străveche și pururi tînără,
arată după lege, o împlinire!
Înflorește zeiță nemuritoare,
ca în carul strălucitor, plină de daruri să te oprești aici
și alături de caii tăi îmblînziți,
de caii puternici, fiică a culorii de aur.
Ești chip tuturor ființelor, început
da, ești semnalul nemuririi, auroră.
Tu, care mergi întotdeauna în același scop,
varsă spre noi roua ta, o, femeie tînără!
Ca și o fecioară pășești,
Auroră generoasă în pășunea ta,
dînd naștere luminii, o, generoaso,
cîștigi grațiile cerului și pămîntului.
Te chem zeiță, auroră a luminii,
ca să-ți prezentăm imaginea cîntărilor noastre.
Ea dăruie mierea, fixează cerul,
produce splendoarea, alba auroră.
Rugile noastre au trezit această fiică a cerului,
dreaptă, avută auroră, a separat două lumi.
Cînd apari tu, Auroră, AGNI, tu mergi cu ea
ca să ai parte de comorile rîvnite.
Spre scaunele poruncii el centreaza aurorele,
TAURUL, după ele străbate lumile.
Mari sînt urgiile lui LITRA și VARUNA,
Aurora întinde pretutindeni raza ei atotștiutoare.
Marea Auroră călătorește după ordin,
cu atelajul roșu, luminoasa zeiță,
aduce lumina solară,
inspirații au trezit-o prin rugăciunile lor.
Plăcută la vedere, trezește oamenii,
aprinde focurile, apare prima,
din drumul înalt cuprinde totul într-o văpaie,
păstrează lumea în sufletul nostru.
Iat-o în carul său, cu vacile roșii,
neprihănită mereu, aducătoare de prinos,
slăvită de noi, ne ajută pe drumuri,
bogata fericită, zeiță strălucind depărtărilor.
De doua ori puternică, albă și devotată,
la răsărit corpul său, urmîndu-și drumul poruncii,
ea ceva ne renaște,
se ivește peste patru zări.
Ca una ce ar ști frumusețea corpului,
se arată ochilor în baie.
Zdrobind dușmanul, umbrele,
Aurora, vino la noi, în lumină, fiică a cerului!
Ca o femeie tînără, venind către oameni,
va desface sînul ei celor dragi.
Această fiică a cerului luminează mereu prin mii de comori.
Răspunde cu citat
Marcaje