Iată, se apropie noaptea
zeița și-a aruncat privirea peste locuri nenumărate
și a îmbrăcat totul în trupul ei;
Nemuritoarea zeiță umple și înălțimile și abisurile,
alungă lumina-n umbrele sale
Apărînd, zeița a trezit pe sora sa, Aurora,
obligînd umbrele să dispară.
Fii a noastră astăzi,
ca să-ți urmărim drumul,
ca să putem redobîndi locașul,
cum pasărea se-ndreaptă spre arbore.
Clanurile au pierit cuiburile.
Tot ce are picior, ori aripă,
chiar șoimul vorace...
Deosebește lupoaica de lup,
pe hoț, de originea undelor,
să aibă fiii bună trecere.
Iată, se apropie de mine umbrele
și decorul negru în care apare,
readu-mi-le AURORA, ca o creație!
Fiică a cerului, mi-am îndreptat spre tine locașul
ca o cireada de vite
primește o noapte, ca pe un cîntec de glorie
ATHARVA VEDA 19.47
O, noapte, spațiul terestru a fost umplut de tine,
din porunca cerului, după porunca Tatălui.
Te întinzi sus, pînă-n slăvile cerești, iată,
cu VIȘNU, umbrele știutoare.
Ea, de unde nu se vede celălalt rîu, nici ce separă acesta
Doamne, e în sînul tău tot ceea ce apare.
fă-ne s-atingem fără grijă, celălalt rîu.
O, noapte vastă, umbroasă, să atingem marginea ta, o, buno!
Brațele tale, privitoare la oameni, o, NOAPTE,
sînt 99, 98, 97 și 96, o, bogato,
sînt 55, o, plăcuto,
sînt 44 și 33, o, hrană de bun început!
Sînt 22, o, noapte, nu mai puțin de 11, cu ele pentru paznici,
Apără-ne, Fiu al cerului!
Ca niciun demon, bîrfitor să nu aibă putere asupră-ne,
nici un hoț de vorbă să aibă putere asupră-ne,
nici un tîlhar să n-aibă putere asupra vacilor noastre
și azi , nici un lup, asupra mieilor noștri.
O, frumoaso, nici un hoț peste caii noștri,
nici un strigoi pe oamenii noștri,
ca pe cele mai depărtate căi, să fugă hoțul,
pentru că, departe curba-ntărită cu dinții
de departe să cadă răufăcătorului
o, noapte, fă șarpele orb, fără cap,
să-și piardă suflarea-n răsuflet!
Zdrobește fălcile lupului,
zvîrle departe pe hoțul tarcanului.
În tine sălășluim, o, noapte
Vrem să avem somn bun, veghează-ne!
Dă veghe vacilor noastre, cailor, oamenilor!
Marcaje