Primăvara, Nicolae Grigorescu
VAI DE CELA CE IUBEȘTE
Vai de cela ce iubește
Și nu se învrednicește
Să câștige ce-au dorit,
Să fie-a lui ce-au iubit.
Poezie populară culeasă de Mihai Eminescu
Primăvara, Nicolae Grigorescu
VAI DE CELA CE IUBEȘTE
Vai de cela ce iubește
Și nu se învrednicește
Să câștige ce-au dorit,
Să fie-a lui ce-au iubit.
Poezie populară culeasă de Mihai Eminescu
Sărutul, Brâncuși
Cine-n lume s-a afla
Pe noi a ne despreuna ?
Poezie populară culeasă de Mihai Eminescu
clipul video postat de Satele din România.
Simbolica - Dragobetele / Simbolica – Dragobete
Scurtă prezentare istorică a ,,Dragobetelui”, o sărbătoare tradiţională românească.
Short historical presentation of the ,,Dragobete”, a traditional Romanian holiday
Sursă © Arhiva TVR - Preluare de pe site-ul Europeana (licenţă standard)
Dragobete
de Lazar Adina
Dragobetele vesteşte
Primăvara ce soseşte,
Încărcată de iubire
Şi cu multă fericire.
Din străbuni el nu lipseşte
An de an el poposeşte
Pe meleaguri româneşti
Ca şi feţii din poveşti.
Dragobete, mult iubit
Aş fi tare mulţumit
Dacă ai să îmi găseşti
O crăiasă ca-n poveşti.
Ea mult ca să mă iubească
Eu să o aştept acasă …
Împliniţi în sărbătoare
Şi într-o iubire mare.
Eu aş vrea ca să-mi găseşti
Un prinţ ca şi în poveşti
Şi chipeş şi iubăreţ
Pe plaiurile româneşti.
Dragobete
de Leonida Diculescu
Toată Ţara Mioriţei
Tinerii, băieţi şi fete
Au un zeu ce guvernează
Dragostea, e Dragobete.
Fiul legendarei Dochii
Crăiasa Carpaţilor
Încoronat de Zamolxe
Zeu - îndrăgostiţilor
Din străfundurile vremii
Din legende pastorale
Vine Cap de primăvară
Şi încinge hora mare.
Cânta fluierul, cavalul,
Cobza, naiul şi cimpoiul
Joaca fetele, feciorii,
Se cutremură zăvoiul.
Dragobetele se sărbătoreşte la români pe data de 24 februarie. De Dragobete iubim româneşte, nebuneşte. Legenda spune că Dragobete, personaj mitic născocit de fantezia populară, era fiul babei Dochia. Poveste de Dragobete în versuri. Autor: Leonid Iacob (2009).
Într-un colţ de rai se pare,
spun poveştile din buni,
Dragostea zbura ferice
şi făcea prin cer minuni.
Ba se cobora adesea
şi aice, pe pământ.
şi-aducea în cele inimi
numa-nfiorări şi cânt.
Şi toţi îi simţeau puterea
ei de floare fermecată
şi-o păstrau aprinsă veşnic
ca lumin-adevărată.
Era totul doar simţire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
Tot atunci, ne mai spun bunii,
un fecior prin munţi trăia,
chipeş şi cu boiul straşnic,
fiu al babei Dochia.
Mesager trimis, se pare,
de chiar bunul Dumnezeu
să dea dragostei cătare
şi trăia sus, pe Ceahlău.
Sau oricum prin munţii falnici
stăpâniţi de vechii daci,
preţuit deopotrivă
de bogaţi şi de săraci.
Şi fecioru-acela chipeş
dădea iama peste fire,
răspândind peste meleaguri
cântec tainic de iubire.
Printre păsări, printre oameni,
el iubirea o împarte
la sfârşitul lunii faur
până la-nceput de marte.
Când cu fir împletit
din alb şi din roşu-dor
cei iubiţi se legau veşnic
prin sărut de mărţişor.
Dar feciorul (iar spun bunii)
Nebunatic, cum apare,
zice-se c-a vrut să-ncurce
calea Sfintei Maici Fecioare,
Care, plină de mânie
pe feciorul cel pârdalnic,
i-a dat chip de buruiană
de iubit, numit Năvalnic…
Dar trecură vremi de-atunce
şi povestea nu-i uitată,
Dragostea-i şi-acum puterea
ce ne-aduce la olaltă.
Iar pe fecioraşu-acela
ce dădea iama prin fete
îl sărbătorim cu toţii
când e zi de Dragobete.
Iar povestea lui am scris-o
sus, în munţii mei cărunţi.
unde dorul şi iubirea
e şi-n inimi, e şi-n frunţi.
Şi vă-mpart la fiecare
câte un surâs şăgalnic
şi vă dau s-aveţi sub perini
Dragobetele …năvalnic.
Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje