Omul miracol! Cristian Filip, salvat de credinţă şi bucătăria raw vegan!

[Adrian Pop]

Omul miracol! Cristian Filip, salvat de credinţă şi bucătăria raw vegan!



De profesie inginer, Cristian Filip este fondatorul Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca, proprietarul unui restaurant raw vegan, dar şi student în anul II la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
In timp ce vorbeste, Cristian te priveste mereu in ochi dorind, parca, sa se prinda cu funii nevazute de profunzimile sufletului tau, pentru a se face inteles. Si reuseste. In prezenta lui, intri intr-o alta dimensiune, in care, rand pe rand, se deschid usi spre un imposibil ce devine posibil.
Timp de douazeci de ani, Cristian Filip a lucrat pe mare, ca marinar, apoi a intervenit schimbarea in viata lui.
La un moment dat, alaturi de o mana de oameni, a pus bazele Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca.

,,Am avut o intalnire providentiala, as indrazni sa spun, cu domnul Dan Lucinescu. Este un fost detinut politic, care a stat 15 ani in temnitele comuniste, iar in momentul in care l-am intalnit nu aveam nicio treaba nici cu biserica, nici cu credinta.
Eram un om normal. Incercam sa fiu cat se putea de moral, intr-o societate care se dovedea din ce in ce mai bolnava, dar cu ganduri mercantile, pentru ca asta era societatea in care traiam.
Cand l-am cunoscut pe domnul Lucinescu am fost foarte socat, pentru ca am descoperit o alta lume, am descoperit un alt tip de om fata de ceea ce asteptam eu sa vad, la intalnirea respectiva.
Am citit doua dintre cartile lui si am fost impresionat. Am intrebat <> Iar el a spus <>.
Una dintre ele numita << Jertfa>> era un omagiu adus romanilor care au fost aruncati in temnitele comuniste si au fost cam un million de romani, care au trait drama asta, alaturi de cele cateva milioane care le erau rude.
Cealalta carte era <> un omagiu adus ostasilor romani, care si-au jertfit viata pe frontul de est, in Rusia. Daca ne luam dupa statisticile de specialitate gasim acolo 623.000 de morti pe frontul de est.
Numarul lor a fost mai mare, pentru ca au fost nenumarate deportari in Siberia, iar de multe persoane nu se cunoaste ce s-a intamplat cu ele. Deci a devenit o drama istoria noastra, iar domnul Lucinescu a redat lucrurile acestea intr-un mod foarte emotionat.

[Adrian Pop]

Cristian Filip, salvat de credinta si bucataria raw vegan!

04 martie 2013

Povesti adevarate

In timp ce vorbeste, Cristian te priveste mereu in ochi dorind, parca, sa se prinda cu funii nevazute de profunzimile sufletului tau, pentru a se face inteles. Si reuseste. In prezenta lui, intri intr-o alta dimensiune, in care, rand pe rand, se deschid usi spre un imposibil ce devine posibil.Timp de douazeci de ani, Cristian Filip a lucrat pe mare, ca marinar, apoi a intervenit schimbarea in viata lui.

ADVERTISING

[COLOR=#AAAAAA !important][COLOR=#79BBE9 !important]inRead

invented by Teads

La un moment dat, alaturi de o mana de oameni, a pus bazele Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca.

,,Am avut o intalnire providentiala, as indrazni sa spun, cu domnul Dan Lucinescu. Este un fost detinut politic, care a stat 15 ani in temnitele comuniste, iar in momentul in care l-am intalnit nu aveam nicio treaba nici cu biserica, nici cu credinta.Eram un om normal. Incercam sa fiu cat se putea de moral, intr-o societate care se dovedea din ce in ce mai bolnava, dar cu ganduri mercantile, pentru ca asta era societatea in care traiam.Cand l-am cunoscut pe domnul Lucinescu am fost foarte socat, pentru ca am descoperit o alta lume, am descoperit un alt tip de om fata de ceea ce asteptam eu sa vad, la intalnirea respectiva.Am citit doua dintre cartile lui si am fost impresionat. Am intrebat <<Cati romani au citit cartile acestea?>> Iar el a spus <<Vreo 500 –1000 pentru ca atatia bani am avut eu>>.Una dintre ele numita << Jertfa>> era un omagiu adus romanilor care au fost aruncati in temnitele comuniste si au fost cam un million de romani, care au trait drama asta, alaturi de cele cateva milioane care le erau rude.Cealalta carte era <<Lupta>> un omagiu adus ostasilor romani, care si-au jertfit viata pe frontul de est, in Rusia. Daca ne luam dupa statisticile de specialitate gasim acolo 623.000 de morti pe frontul de est.Numarul lor a fost mai mare, pentru ca au fost nenumarate deportari in Siberia, iar de multe persoane nu se cunoaste ce s-a intamplat cu ele. Deci a devenit o drama istoria noastra, iar domnul Lucinescu a redat lucrurile acestea intr-un mod foarte emotionat.Cand am citit cartea domnului Lucinescu am descoperit alte tipologii umane, decat cele care se incearca sa ni se scoata in permanenta in evidenta. Am descoperit romani curajosi, intelepti, romani cu spirit de sacrificiu. Avem destule lucruri frumoase de vazut la romani. Chiar parintele Staniloae spunea ca avem mult de dat Europei. Putem sa luam din tehnica Europei, eventual, dar putem sa dam Europei foarte multa spiritualitate.Am vrut sa vada toata lumea ca romanii au si multe calitati. Plecand de la acest lucru, am scos cele doua carti in mai multe exemplare in 2008. La lansare, care a avut loc pe 4 octombrie 2008, la Uniunea Scriitorilor, mi s-a parut ca simt ceva in sala. In sala nu mai erau oameni din mediul domnului Lucinescu erau oameni din mediul meu, adica cei care nu stiau de asa ceva si care au fost emotionati.Unii chiar au lacrimat, au plans vazand ce se intampla, auzind povestile acestor oameni. Atunci ceva s-a nascut in mine: dorinta de a continua, dar cum sa continuam? Raspunsul a venit intr-un interval scurt de timp: sa facem o fundatie! Pentru ca daca eu ca persoana fizica, Cristian Filip, nu pot sa fac mare lucru, o fundatie poate sa coaguleze niste forte care pot realiza mult mai mult, in acest sens.Am facut cateva filmari cu domnul Lucinescu – am angajat niste specialisti din zona video, televiziune, apoi am mers cu domnul Lucinescu la Parintele Iustin Parvu, cu care fusese coleg de celula in 1988, in inchisoarea de la Suceava. Acolo a fost o intalnire emotionanta. Parintele Iustin Parvu a binecuvantat si a intrebat cum ii spunem acestei fundatii. Dupa cateva secunde, domnul Lucinescu a spus <<Sa-i spunem Parintele Arsenie Boca>>De ce Arsenie Boca? Pentru ca parintele a fost cel care i-a influentat viata intr-un mod concret si puternic domnului Lucinescu.
El nu a fost poet, ci un om de stiinte exacte. Cand a fost arestat era student la doua facultati simultan. Studia Facultatea de matematica si Facultatea de Fizica, iar pe vremea aceea chiar se facea carte.
Am facut fundatia, am pornit activitatea… foarte greu la inceput, extrem de greu a fost, dar si eu aveam multe de invatat la vremea aceea. Ceea ce mi se pare incredibil este ca eu nu aveam nicio treaba cu biserica, iar fundatia am numit-o Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca, in sensul ca i-am pus titulatura de crestina.
La lansarea fundatiei pe 27 mai 2009 am avut un discurs in care am sustinut foarte puternic ca fara credinta nu reusim sa facem nimic, ca este extrem de importanta, ori eu nu ma duceam la biserica la vremea aceea,,

[/COLOR]


[/COLOR]

[Adrian Pop]

http://www.avantaje.ro/articol/crist...egan-2135217/2

[Adrian Pop]

,,Probabil ca in adancul sufletului era certa. Asta vine dintr-o cautare onesta, autentica a adevarului, fara de care nu putem sa traim. Probabil ca fiecare se intreaba <<Ce am de facut, care este rostul meu, ce am de facut cu mine, cu viata mea?>> iar mai devreme, sau mai traziu, primesti un raspuns.La Prislop am mers inainte de a face fundatia. Am avut si a fost un moment important, dar cred ca a fost ceva care m-a influentat mult. Mi-a picat in manaCartea <<Cararea Imparatiei>> – cartea exponentiala a Parintelui Arsenie Boca.

[Adrian Pop]

Eu aveam o activitate destul de incarcata si atunci. Inainte de a ma culca incepeam sa citesc, dar nu reuseam sa citesc. Cel mai mult am citit douazeci de pagini, prima data, dar nu intelegeam nimic si totusi simteam o transformare launtrica, fara dubiu. Nu puteam sa explic, dar eu simteam o transformare.A fost o intalnire atat de tainica, incat nici eu nu o cunosc, nu am explicatii pentru ea. Ii sunt recunoscator si lui Dumnezeu si Parintelui Arsenie pentru ca a ingaduit sa se intample.Este clar ca lucrurile se intampla incet, atunci cand este vorba de crestere duhovniceasca … as vrea sa fiu si eu vrednic de sansa aceasta,,.Din nou, student. De data aceasta, la Facultatea de Teologie
,,Astazi traiesc o a doua experienta de facultate. Am fost trimis la scoala de catre duhovnicul meu.Ma folosesc foarte mult de aceasta experienta noua, pe care o traiesc acum. Din pacate, nu se mai face scoala cum se facea. Marii duhovnici, pe care i-am avut, atunci cand au facut teologia, au facut-o intr-un alt fel,,.Prin Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca se doreste promovarea valorilor romanesti si sustinerea tinerilor talentati. Cristian Filip, prin aceasta fundatie, incearca o renastere spirituala a poporului roman.,,Primele proiecte au fost realizarea de filme, productii video, editarea de carti, care scot in evidenta modele ale societatii romanesti.Promovam oameni care sunt mai putini cunoscuti. Este usor sa vorbesti de: Stefan cel Mare, Andrei Saguna, Simion Mehedinti, Brancoveanu, Nicolae Iorga, acestea sunt figuri marcante, dar sunt si oameni extraordinari, pe care romanii nu i-au cunoscut si imi vine in minte un singur exemplu: Vasile Stoica.Daca este sa verificam nu sunt 30 de romani care au auzit de el. A fost unul dintre cei mai mari diplomati din istoria Romaniei, din toate timpurile, cu un destin incredibil.A facut enorm pentru Romania, a mers pana la jertfa, si ne-a lasat o carte document <<Despre Istoria Ardealului>> – o carte care parca este scrisa de un matematician, pentru ca este foarte bine punctata, clara.Este o carte dureroasa, dar care ne reda istoria. Daca nu ne cunoastem istoria riscam sa disparem ca natiune, pentru ca nu mai existam. Ne luam identitatea din istorie, limba, ori pe acestea usor, usor le pierdem… sunt chestiuni care nu asa trebuie sa functioneze,,.Valea Plopului, un proiect de suflet, fara sfarsit,,La Valea Plopului am desfasurat mai multe proiecte. Acolo stie toata lumea ca este un parinte, Nicolae Tanase, care face o misiune uriasa. Cand am ajuns prima data, el avea in grija 200 de copii.Eu avand o minte structurata, de inginer, am pus lucrurile pe hartie, am mers regulat acolo .. cam in fiecare saptamana, pana m-am lamurit cam ce s-ar putea face.Am zis ca daca vorbim nu rezolvam nimic, ci trebuie sa facem ceva. Un amic m-a trezit la realitate <<Noi ii dam idei parintelui Tanase, dar cine si face ceva? Adica venim cu proiecte pe care tot lui Iui le punem in brate, el nu are suficienta treaba, preocupari?>>Atunci mi-am dat seama ca avea multa dreptate, iar rostul nostru, daca vrem sa facem ceva in plan social, este sa trecem la treaba! Asta am si facut, iar cu ajutorul a numerosi oameni am demarat diverse proiecte, pe care ne-am bucurat sa le ducem la bun sfarsit. De asemenea, ne-am bucurat si de legatura cu Parintele Tanase, care este un preot cu totul aparte, are foarte mult de dat.

[Adrian Pop]

Ceea ce mi se pare relevant legat de Valea Popului sunt vorbele unuia dintre oamenii care mie mi-au marcat existenta si pe care l-am dus acolo: Dr Iosif Niculescu, care a plecat dintre noi la 98 de ani.
Atunci cand am mers acolo l-am intrebat: <<Ce parere aveti de Valea Plopului?>> Domnul Filip: << Inca nu pot sa ma exprim, dar o sa va spun eu>> Seara imi da raspunsul. <<Stiti ce cred eu? Valea Plopului este cel mai bun raspuns la intrebarea daca va mai exista crestinism in Europa, sau nu>>.
Apoi, am inceput o campanie in scoli si licee, tot pentru ca am realizat ca sunt probleme si acolo. Sigur ca nu o sa schimbam noi lumea, asta este treaba lui Dumnezeu. Dar fiecare are o datorie fata de tara in care s-a nascut.

[Adrian Pop]

Altfel, intoarcem spatele si nu ne intereseaza. In fundatie, avem o colega, de mare valoare, care spunea ca << Eu ma gandesc ca daca mie mi-a dat Dumnezeu sa fiu sanatoasa, sa am o minte care sa-mi permita sa fac doua facultati, inseamna ca am o responsabilitate si fata de cei pe care pe Dumnezeu i-a lasat saraci, fara minte, etc. Eu sunt obligata sa ii ajut, pentru ca altfel facea Dumnezeu lucrurile invers. Cata vreme am, pot sa ofer din ceea ce mi s-a dat>>.Mergand pe principiul acesta am pornit o campanie de informare a tinerilor, care a inceput sa dea roade. Acum avem tineri care s-au implicat in aceasta campanie si merg ei sa discute pe teme de interes.Avem proiecte cu care lucram in comun cu alte organizatii, fundatii, cu alte asociatii pe diverse teme. Am facut si filme, conferinte cu oameni deosebiti, pe principiul ca tinerii au nevoie de modele.Din pacate, vedem in jurul nostru tot felul de lucruri satanice, de gesturi obscene, de fete de multe ori destul de putin imbricate. Un copil spunea ieri de o reclama la o pasta de dinti. Vine copilul de 4 ani si zice << Mami, dar tanti de ce se spala dezbracata pe dinti?>>.Saptamana trecuta la ,,Muzeul Taranului Roman,, a avut loc o proiectie pentru homosexuali. Sa ma ierte Dumnezeu, dar intr-o locatie de mare traditie, cum este ,,Muzeul Taranului Roman,, nu poti sa permiti asa ceva.Ce nu realizeaza oamenii este ca intotdeauna exista o limita si ca Dumnezeu este cel care nu mai rabda. Nu intamplator se intampla niste nenorociri unora si altora…Vorba istoricului Buzatu care a spus <<Cata vreme Romania a fost sub papuc strain am fost uniti, pentru ca aveam un tel: Sa fim liberi! Problemele au aparut cand ne-am ocupat singuri>>. Asa este astazi.La un moment dat, in cadrul fundatiei, activitatile au inceput sa fie foarte solicitante, iar Cristian s-a imbolnavit grav. ,,Eu sunt un tip care pun suflet in ceea ce fac. Aveam multe proiecte in care m-am implicat si mai aveam o activitate care trebuia sa-mi dea painea de toate zilele – o mica societate de brokeraj in asigurari. Prin activitatile multe pe care le aveam am cedat fizic.M-am chinuit mult timp, pentru ca refuzam medicamentele.Mi-a fost clar ca medicamentele sunt niste elemente chimice foarte nocive, care nu ne pot ajuta.Am dat o groaza de bani pe medicamente, iar cand am vazut efectele secundare, care nu imi placeau deloc, am refuzat sa le mai iau.
M-am chinuit in continuare. Nu prea mai eram valid mental, dar eram perfect lucid.
Atunci mi-a trimis Dumnezeu un foarte mare calugar, care a scris carti de medicina isihastra. Am inceput sa citesc si sa aplic cate ceva. La vremea respectiva, nu vedeam ziua urmatoare. Am inceput sa studiez si sa aplic ..
Am inceput sa-mi fac sucuri naturale, sa fiu atent la apa pe care o beau si a aparut speranta, lumina.
Cand m-am dus, dupa 3-4 luni, la control a fost pentru prima data cand medicul s-a uitat la mine si a zis: ,,Clinic sanatos,,. Nu mi-a venit sa cred!
In perioada dificila, ma intrebam de ce mi-a dat Dumnezeu aceasta incercare. Chiar si in perioada in care eram bolnav ma gandeam de ce au nevoie altii.
Am inceput sa studiez si sa acumulez cunostinte despre raw vegan. Atunci am zis <<Mai, eu am fost in suferinta, nu am avut pe cineva care sa ma indrume. Oamenii au nevoie de cineva, de un ghid, in acest domeniu>>Initial, am vrut sa scriu o carte, dar nu s-a intamplat asa. Exista niste principii si sisteme in raw vegan, pe care omul comod le poate aplica.In Timisoara am descoperit primul restaurant raw vegan. Am mers si am fost incantat. Am venit in Bucuresti si aici era doar un magazin. Atunci mi-am zis << Trebuie facut unul>>. Asa a aparut Restaurantul Barca.Este un demers dificil in societatea noastra care este o roaba a papilelor gustative. Este greu sa lamuresti romanul ca nu ii sunt utile sarmalele, sau fripturile, sau pajiturile… Dar am pornit la drum si speram sa fie de folos oamenilor.Am constatat ca oamenii atunci cand renunta la carne se apropie mai mult de o stare normala. Atunci cand Dumnezeu a facut lumea, oamenii nu mancau decat roadele pamantului: seminte, legume, fructe.Eu m-am apropiat de credinta dupa ce am fost obligat sa nu mai mananc proteina animala, nu a fost o alegere, ci o optiune medicala.Am pornit la drum atat cu fundatia, cat si cu restaurantul, din dorinta de a ajuta cu ceva. In fundatie, numarul de membri este mic, dar fundatia a avut sprijinul a sute de oameni, care s-au implicat in proiecte.Nu poate sa nege nimeni. Iisus Hristos a existat, a venit pe pamant ca fiu a lui Dumnezeu, iar El ne-a lasat o lege principala: <<Iubeste-ti aproapele!>>. Daca intorc spatele aproapelui este evident ca nu il iubesc,,Desert Raw vegan: tarta cu portocale (Video)Web editor: Magda Campeanu