Virginia Satir
(1916-1988)
Virginia Satir (1916-1988) este cunoscuta pentru contributiile sale inovatoare la terapia familiei, care pun accent pe constelatiile sistemice familiale. Pornind de la experienta clinica, a propus un model al procesului de schimbare, utilizat în prezent si în domeniul organizational. A initiat primul program de formare în terapia familiei, iar ideile sale au stat la baza aparitiei programarii neuro-lingvistice (NLP). A scris numeroase articole si carti, printre care Self Esteem, The Satir model: family therapy and beyond, Conjoint family therapy.
Mai multe despre Virginia Satir aici:
aicihttp://satirglobal.org/about-virginia-satir/
Virginia Satir - Arta de a făuri oameni,
Din colectia PSIHOLOGIA FAMILIEI de la Editura TREI
La cinci ani, am hotărât ca, atunci când voi fi mare, să mă fac „detectiv de părinţi", adică să fiu angajată de copii ca să le spionez părinţii. Nu ştiam exact ce anume urma să spionez, dar îmi dădeam seama că în familii se întâmplă multe lucruri nebănuite. Era vorba despre mistere pe care eu nu le puteam pătrunde.
Acum, după mulţi ani şi după ce am lucrat cu mii de familii, încă mai cred că există multe mistere. Am învăţat din munca pe care am desfăşurat-o, iar învăţătura aceasta mi-a deschis căi şi direcţii noi de cercetare. Acum îmi este clar că familia este un microcosmos al lumii. Pentru a înţelege lumea, putem studia familia: puterea, intimitatea, autonomia, încrederea şi abilităţile de comunicare sunt elemente vitale care stau la baza modului în care trăim în societate. A schimba lumea înseamnă a schimba familia.
Alte texte de Virginia Satir pe site:
Când întâlnesc o persoană aici
Fragmente din volumul
ARTA DE A FĂURI OAMENI
traducere din engleză de Nicoleta Dascălu
Din Colecţia PSIHOLOGIA FAMILIEI de la EDITURA TREI
Detalii carte pe site-ul editurii aici:http://www.edituratrei.ro/
Un preţ mult mai bun, la acest moment, găsiti aici la ELEFANT, plus că se pregătesc şi "ELEFANŢII" de Black Friday, aici : http://www.elefant.ro
INTRODUCERE
La cinci ani, am hotărât ca, atunci când voi fi mare, să mă fac „detectiv de părinţi", adică să fiu angajată de copii ca să le spionez părinţii. Nu ştiam exact ce anume urma să spionez, dar îmi dădeam seama că în familii se întâmplă multe lucruri nebănuite. Era vorba despre mistere pe care eu nu le puteam pătrunde.
Acum, după mulţi ani şi după ce am lucrat cu mii de familii, încă mai cred că există multe mistere. Am învăţat din munca pe care am desfăşurat-o, iar învăţătura aceasta mi-a deschis căi şi direcţii noi de cercetare. Acum îmi este clar că familia este un microcosmos al lumii. Pentru a înţelege lumea, putem studia familia: puterea, intimitatea, autonomia, încrederea şi abilităţile de comunicare sunt elemente vitale care stau la baza modului în care trăim în societate. A schimba lumea înseamnă a schimba familia.
Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă — zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Această neştiinţă poate aşeza familia pe o pantă periculoasă. Aşa cum un marinar trebuie să ştie că cea mai mare parte a aisbergului este sub apă — şi viaţa lui depinde de această informaţie — tot aşa, soarta unei familii depinde de înţelegerea sentimentelor şi a nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi. (Ce se întâmplă sub masă?)
De asemenea, de-a lungul anilor am găsit calea către soluţionarea multor mistere. Aş dori să vă împărtăşesc aceste experienţe în cartea de faţă. în capitolele ce urmează vom cerceta partea ascunsă a aisbergului.
în această eră a extinderii cunoştinţelor despre lumea noastră mică, formată din particule elementare, şi lumea noastră mare a astronomiei extragalactice, învăţăm lucruri noi şi despre relaţiile dintre oameni. Cred că peste o mie de ani, istoricii vor vorbi despre epoca noastră ca despre începutul unei noi ere în dezvoltarea omenirii, despre momentul în care oamenii au început să trăiască în armonie deplină cu propria umanitate.
Odată cu trecerea anilor, mi-am creat o imagine despre oamenii care trăiesc „ca oamenii". Este vorba despre oameni care îşi înţeleg, preţuiesc şi dezvoltă corpurile, pe care le văd ca fiind frumoase şi folositoare. Aceşti oameni sunt realişti şi oneşti cu privire la ei înşişi şi la ceilalţi, sunt iubitori şi îngăduitori cu propria persoană şi cu cei din jur. Oamenii care îşi trăiesc umanitatea sunt gata să îşi asume riscuri, să fie creativi, să îşi exprime competenţele, să se schimbe atunci când condiţiile solicită schimbări. Ei găsesc modalităţi de a introduce în viaţa lor ceea ce este nou şi diferit, păstrând în acelaşi timp acele părţi vechi care sunt încă utile şi aruncând ceea ce nu mai este de folos.
Dacă adunăm toate cele menţionate anterior, obţinem portretul unor oameni sănătoşi din punct de vedere fizic, cu o minte vioaie, oameni care simt, iubesc, se joacă, sunt autentici şi creativi, eficienţi şi responsabili. Sunt oameni care stau pe propriile lor picioare, iubesc profund, luptă corect şi eficace, îşi pot accepta la fel de bine latura tandră Şi partea dură şi pot face diferenţa dintre ele.
Familia este contextul în care se dezvoltă o persoană cu astfel de trăsături. Iar adulţii responsabili pentru crearea unei astfel de persoane sunt făuritorii de oameni.
în decursul anilor în care am lucrat ca terapeut de familie am descoperit că există patru aspecte ale vieţii de familie care apar în mod constant:
Sentimentele şi ideile pe care le avem despre propria persoană — pe care le numesc stimă de sine
Căile pe care oamenii le folosesc pentru a-şi transmite sensuri unul altuia, pe care le numesc comunicare.
Regulile despre cum ar trebui să simtă şi să acţioneze oamenii, reguli care mai apoi se transformă în ceea ce eu numesc sistemul familial.
Modul în care oamenii interacţionează cu alţi oameni şi cu instituţiile din exteriorul familiei, pe care îl numesc legătura cu societatea.
Indiferent de problema care aducea familia în cabinetul meu — o soţie infidelă, un soţ deprimat, o fiică delincventă sau un fiu schizofrenic —, descopeream curând că tratamentul era acelaşi. Dacă doream să uşurăm durerea familiei, trebuia găsită o soluţie pentru a schimba aceşti patru factori-cheie. în toate familiile cu probleme am observat că:
Stima de sine era scăzută.
Comunicarea era indirectă, neclară şi nu tocmai sinceră. Regulile erau rigide, inumane, imposibil de negociat sau de schimbat.
Legătura familiei cu societatea era impregnată de frică, împăciuitoare, acuzatoare.
Am avut şi bucuria de a întâlni familii cu probleme relativ mici, în special la atelierele pe care le organizam pentru dezvoltarea potenţialului educaţional al fami*liilor, în aceste familii vii, capabile de a creşte copii, vedeam în mod constant un tipar diferit:
Stima de sine este crescută.
Comunicarea este directă, clară, la obiect, sinceră. Regulile sunt flexibile, omeneşti, adecvate şi uşor de modificat.
Legătura cu societatea este deschisă şi plină de speranţă şi se bazează pe alegere.
Toate schimbările au la bază noi lecţii pe care le învăţăm, noi cunoştinţe pe care le acumulăm şi le integrăm, o nouă conştiinţă. Oricine poate face asta.
Indiferent de locul unde a studiat medicina, orice chirurg poate opera orice fiinţă umană oriunde pe această planetă, pentru că organele interne şi cele patru membre sunt poziţionate la fel. Tot aşa eu, în activitatea desfăşu*rată cu diferite familii, fie ele disfunctionale sau nu, de pe majoritatea continentelor, am învăţat că familiile din întreaga lume se confruntă cu aceleaşi probleme.
În toate familiile,
Fiecare membru al familiei are un sentiment al valorii propriei persoane, pozitiv sau negativ;
întrebarea este Ce părere are despre propria persoană?
Fiecare persoană comunică; întrebarea este Cum comunică şi ce rezultate obţine?
Fiecare persoană respectă nişte reguli; întrebarea este Ce reguli anume respectă şi cât de adaptate sunt aceste reguli pentru el/ea?
Fiecare persoană este conectată la societate; întrebarea este Cum anume este conectată şi care sunt rezultatele?
Aceste adevăruri sunt valabile în toate tipurile de familii: familia naturală, în care bărbatul şi femeia care au conceput copilul continuă să aibă grijă de el până când acesta a devenit adult; familia monoparentală, în care unul dintre părinţi nu mai este prezent (a murit, a divorţat, a părăsit domiciliul) şi atunci copilul este crescut de părintele rămas alături de el; familia mixtă, în care copiii sunt crescuţi de părinţi vitregi, adoptivi, homosexuali sau de părinţi care i-au luat în plasament; sau familia instituţionala, în care un grup de adulţi se ocupă de creşterea unui grup de copii, aşa cum se întâmplă în instituţii de îngrijire a copiilor, în anumite comunităţi, în familii extinse, în ziua de azi, copiii sunt crescuţi după modele extrem de variate.
Fiecare dintre tipurile de familii sus-menţionate îşi are propriile puncte slabe şi puncte tari, la care ne vom întoarce mai târziu. Ideea de bază este că în toate fami*liile acţionează aceleaşi forţe: stima de sine, comunicarea, regulile şi legăturile cu societatea.
Această carte vă va ajuta să descoperiţi cum anume acţionează aceste elemente în familiile voastre şi vă va indica anumite direcţii în care vă puteţi îndrepta pentru a schimba lucrurile. Luaţi cuvintele mele ca pe cuvintele cuiva care a acumulat experienţă din împărtăşirea bucuriei şi a tristeţii, a durerii şi a mâniei, dar şi a iubirii multor familii, inclusiv cea personală.
Această carte nu urmăreşte să arunce vina pe părinţi. Oamenii fac întotdeauna ceea ce ştiu ei să facă mai bine. Dezvoltarea unei familii este cel mai dificil şi mai com*plicat lucru din lumea asta. Simplul fapt că citiţi aceste rânduri îmi spune că şi voi sunteţi interesaţi de propria persoană şi de buna stare a familiilor voastre. Sper să descoperim modalitatea de a trăi mai bine în cadrul familiei — astfel încât, atunci când ne întâlnim, să ne vedem unii altora ochii strălucind de bucurie.
Relaţiile sunt legăturile vii care unesc membrii unei familii. Explorând multiplele părţi ale acestor relaţii, putem înţelege sistemul în care trăim, îi putem da o nouă viaţă şi îi putem insufla bucuria lucrului în echipă.
Marcaje