Val Răzeşu

[latan.elena]

Pe numele de floare


Suntem două lumini îmbrățişate
În seva care urcă clandestin
La porțile livezilor prădate,
În sfeşnicul aceluiaşi destin.

Şi... te-am chemat pe numele de floare,
Îngenunchind, în mugure te-am scris
Şi îmi surâzi în taină din ninsoare,
Că vine primăvara, nu e vis.

E încă frig în lumea dimprejur,
Ascunde-mă în somnul din poveşti,
Nemărginirea toată să ți-o fur,
Doar în sărut să poți să te trezeşti.

Dar... uite... zorii fața îşi arată,
Ce vis ciudat - pe ochiul meu deschis
Clipeşte pleoapa ta înmiresmată
Şi lumea vede floarea de cais...

[latan.elena]

Eşti Poezia mea



Sunt versul care viscolul prescrie,
Nu pot să tac, în iarnă să rămån,
Eşti Poezia mea şi, pe vecie,
Îmi legeni primăverile la sân.

Eşti Poezia mea ce nu se spune
Decât cu mir pe masă de altar,
Cuvintele,- n genunchi, la rugăciune,
Coboară Timpul de pe minutar.

Iar clipele surâd îmbrățişate
Pe gura ce întreabă din sărut
Neîntâmplat, din care lumi visate
Lumina din priviri te-a cunoscut.

Din amintiri, ca din biserici sfinte,
Se-nalță necuprinsul altui eu
Şi cum nu-ncapi întreagă în cuvinte,
Se face ciocârlie versul meu.

De dragul tău am tot urcat spre soare
Privirea ce sub pleoape te-a păstrat,
Nemărginirea s-a spuzit de floare
Şi- am scris cu fluturi gândul meu curat.

[latan.elena]

Val Răzeșu


Nemărginirea nu se scrie...



Te-ai furişat cândva în mine
Cu un surâs. M-ai jefuit:
Mi-ai luat frigul. Iarna vine,
Zadarnic ninge viscolit.

În primăvara mea secretă,
Unde luceferi ai 'nălțat,
Migrez, mai alb ca o egretă
Ce de păcate s-a spălat.

Chiar eu sunt candela aprinsă
De tine pe-un altar de vis
Şi se preface tâmpla ninsă
În rug de floare de cais.

Am fost somat de cel hai-hui,
Ce te-a îmbrățişat deja,
Ca să privesc mireasa lui
Cum s-a născut pe gura ta.

Nu eşti o umbră călătoare,
Lumina care te-a văzut
E o sfințită lumînare
Fără sfârşit sau început.

Aprinde-mă la o icoană
- Şi Dumnezeu mi-e martor mut-
Îngenuncheat în suflet rană
Sublimă, ca să te sărut.

Mă dărui... ca o poezie,
Metafora să-mi fii mereu.
Nemărginirea nu se scrie,
E taina sufletului meu...






pictor: Mihai Criste

[latan.elena]

Prietenilor mei

.................................................. ....
Mi - a fost adesea greu prin lume să vă port,
Icoane vii şi sfinte prin țările tăcerii,
Vedeau şi umbra voastră ascunsă - n paşaport,
Voiau s - o aresteze adesea grănicerii.
Deşi le - am spus că umbra aceea minunată
Nu ține de vreo lege si nu e clandestină,
E - atâta de frumoasă şi - atâta de curată,
Că o ascunde ochiul în raza de lumină.

[latan.elena]

Dar vine primăvara



Te-am căutat în iarna ce-a trecut,
Din care viscol, fulg de nea, pe gură
M-ai sărutat şi n-am recunoscut
Zăpada ta de cuminecătură?...

Ai rătăcit în mine ca un vis,
Şoptesc cărări cu flori de iasomie
Ce te primesc mereu pe cord deschis
În vara ca un puf de păpădie.

Că fluturii pe care i-ai uitat
În palmele întinse-a-mbrățişare,
Pe lacrima din care te-am strigat
Îşi strång aripile, ca pe o floare.

Prin toamna care arămind păduri
Se pitula sub geana unei ploi
Ne strecuram, uşor, ca nişte furi,
Că strigă primăvara după noi.

Dar ninge, încă ninge, draga mea,
Mai să înghețe îngerii, de trişti,
În lacrima cu fluturii pe ea.
Dar vine primăvara. Şi exişti...

2 februarie 2016

[latan.elena]

Floare de cireş



Te-am ales cireş în floare,
În petale să mă scald
Desenând raze de soare
Cu surâsul cel mai cald.

Mă privesc muguri pereche
Şi roşesc când îndrăznesc
Să-mi şoptească la ureche
Că pe mine mă-nfloresc.

Ce ciudat.. la rădăcină
Şi din iarba dimprejur
Strigă lacrimi de lumină
Să privesc albastru pur

1
Cum te întrupezi făptură
Dintr-un dor nepământean
Să mă înfloreşti pe gură
Cum mă-nalți din ram în ram.

Din petalele cuminți
Îmi şopteşti.. ce nu-i de spus,
Eşti a mea şi te alinți
A pereche, tot mai sus.

Ce frumos eşti vinovată
Floare de cireş, ştii bine,
Scrii, în vers îmbrățişată,
Poeziile din mine..

[latan.elena]

Timp oprit



Se pare că un ceas secret
Opreşte-n taină minutarul
Când te sărut din vers, discret
Şi păcăleşte calendarul

Care ne strigă din ninsori
Ce-şi poartă lupii după pradă,
Ca să privim cu ochi de flori,
Zâmbind, la Omul de Zăpadă.

Şi să visăm poveşti de doi,
De mii de stele luminați,
Când strigă iarna după noi
Şi adormim îmbrățişați.

Şi răsfoiți prin calendar
De întrebări fără răspuns,
Ne-aşteaptă Timpul în zadar
Din clipa care ne-a ascuns.

Mai înfloreşte-mă, mai ia-mă
Cu ochii tăi de primăvară,
Din neființa ce mă cheamă
Dau gurii tale iară vamă.

Se pare că un ceas secret
Opreşte-n taină minutarul
Cånd te sărut din vers, discret
Şi păcăleşte calendarul..

[latan.elena]

[latan.elena]

Te-am găsit



Eu te-am găsit când ziua, obosită,
Îşi furişa tăcerea către cer.
Şi m-ai făcut maestru lutier,
Vioara mea, din noaptea nevenită.

A tot cioplit în carnea mea durută
Privirea ta, simțindu-şi Nevăzutul,
Cum înfloreşte-n partea stângă lutul
Sorbind din ochi lumina ne-ncepută.

Nu s-a-ntâmplat în lume, niciodată,
Vioara să-şi sărute lutierul,
Să facă mai albastru cerul
O melodie nouă, încă necântată.

Doar te şoptesc cu note de vecie,
În clipa asta aş putea să mor,
Ar fi un vis că te sărut uşor
Şi, Dumnezeu pe partitură scrie...

30 iunie 2016
Val Răzeşu

[latan.elena]

Cresc mare, şi cumpâr!

( Replică la poezia ,, Pofteşte de mă priveşte" de Mariana Cruceru


Am tot privit fotografia
Şi indelung am reflectat.
- Cum să nu cumpăr, mama mia!
Ş renovez al tău palat...

Somezi să vin, şi, cu fierbinte...
-Am foc şi pară în dotare,
Chiar dacă par aşa cuminte,
Obrăznicia mea e mare.
,, Să se-mplinească datul sorții",
De samahoancă să n-aud
... Doar dacă scoți, în fața porții,
Caneaua, să se vadă, nud.
Eu sunt de fel, aşa, sfios,
De îmi dai turtă, e dement...
Să fie totul mai gustos,
Te rog s-o pui pe ,, document".
Să îți fac curte?! Păi, nu crezi
Că doar aş vrea să bat un par
La gardul peste care, vezi,
Că trebuie să cresc , să-l sar...
Ia seama bine, sunt flăcău
În creştere, e drept, acuş...
Dacă mă ții la pieptul tău,
Sunt cel mai paşnic bebeluş...
29 iunie 2016