Val Răzeşu
8 Ianuarie 2016
In ceasurile de singurătate amară, fiecare auzim cum alunecă viața pe långă noi, ca un tren Expres pe lângă o minusculă haltă părăsită. Şi adeseori aruncăm întrega povară a vinovăției pe umerii destinului.
Nu cred că există undeva în Univers un Cineva-Ceva care poseda dosarele noastre personale şi prin intermediul unor forțe oculte ori a unui superordinator ultrasofisticat ne comandă paşii existenței ,, la stânga, marş, ls dreapta marş!", după bunul său plac.Nu cred nici că destinul poate fi programat precum orele la coafor.
Cred, însă, că în infinitatea de drumuri care brăzdeaźă timpul şi spațiul - şi din care numai pe un număr infim se piate ajunge la Punctul Magic - fiecare din noi intră in funcție de valorile pe care, conştient ori nu, le-a asumat şi le reprezintă. Cărările extrem de puține şi de înguste, cu sens unic, ce duc spre Cetatea Eternă sunt atât de bine camuflate în imensul labirint al nenumăratelor bulevarde de lux ce duc spre pustiu încât fac imposibil accesul impostorilor. Şi mai există o barieră în calea neaveniților: ei nu sunt capabili să-şi ardă viața cu flacăŕă înaltă şi pură spre a lumina în calea sufletului prin aproape imposibilul de descifrat labirint al propriilor lor făpturi şi rătăcesc printre anotimpurile înțelegerii ca nîşte năluci de cocori care şi-au pierdut busola...
Toți învinşii vieții se plâng că nu au avut Noroc. Ei nu pot să înțeleagă că Norocul poartă asuns sub tichia de mărgăritar pumnalul, mereu la pândă, pregătit să îl împlânte pe neaşteptate în sufletul care ar îndrăzni să nesocotească frontiera dintre vis şi realitate.
In ceea ce mă priveşte, pretind că la Marea Şcoală a Vieții am fost unul dintre elevii sârguincioşi, chiar dacă uneori m-a prins copiind sau cu temele nefăcute. Vin din planeta trecutului, ( prezentul nu intră în calcul- cu fiecare clipă devine trecut), escortat de o numeroasă suită de întrebări ce încearcă să-mi călăuzească paşii către Golgota. Adeseori Tăcerea dă câte un răspuns atât de înspăimântător încât înghețul intră în mine până în prăsele. Iar în răspunsurile cere se răzvrătesc să iasă de sub lupa îndoieli, până şi Adevărul poate deveni nălucă... iar Frumusețea, o rană deschisă...
Val Răzeşu
Răspunde cu citat
Marcaje