Margaritare duhovnicesti – Pr. Arsenie Boca






Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingrădite cu suferinţe, şi numai la atatea daruri ajungem, prin cată suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atata bine putem face, cată suferinţă putem ridica de pe el. Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cată amărăciune putem bea in locul celor ce vrem să-i mangăiem. Atata strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni in noi, sau atat de puternice vor fi mila şi adevărul in noi, cată văpaie de ură infruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.Protivnicul ispiteşte cu momeala plăcerii pe tot omul spre patima spre care prinde că are povarnire mai mare: pe cel aplecat spre trup, cu desfranarea; pe cel inclinat spre ganduri, cu inţelepciunea veacului acestuia care pe mulţi i-a rătăcit de Dumnezeu şi pe puţini i-a intors; pe cei dornici de Cuvantul lui Dumnezeu ii ispiteşte cu Biblia, incat in zilele noastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura in mană. Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e incolăcit un şarpe.Primirea umilinţei e cea mai mare putere a dreptului; pe cand războiul pentru mandrie e dovada celei mai mari neputinţe. Ca să ne mantuim şi să moştenim cu Dumnezeu viaţa veşnică, trebuie să o cunoaştem şi să o trăim cu Dumnezeu, incă din viaţa aceasta vremelnică. Trebuie, adică, să fim străbătuţi şi locuiţi de Dumnezeu, ca să se arate in noi viaţa dumnezeiască.Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai intai?Cand nu mai răspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptăţii Sale, cand, spre pedepsirea răutăţii, ingăduie războaiele. Atunci viaţa oricui se află in primejdie de moarte, şi a celor de acasă şi a celor de pe fronturi.Instinctele, pătimind dereglare prin otrava păcatului, devin:1.patima de nutriţie – lăcomia, beţia,
2.patima de proprietate – avariţia, hoţia,
3.patima de reproducţie – desfraul,
4.patima de dominaţie – trufia.Cei ce nu urmăresc in viaţa aceasta nimic mai mult decat să fie fericiţi in lume şi tihniţi in trup, aceştia n-au război cu diavolul: pe aceştia ii are tară de război. Căci cată vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă, n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă, care-i ţine bine incleştaţi in lumea aceasta sensibilă, prin care-i duce pe nebăgate de seamă la pierzare sigură. De aceea a zis un sfant părinte că cea mai primejdioasă temniţă e aceea in care te simţi bine: nu vei ieşi din ea niciodată.Omul, slăbindu-i puterile, işi dă seama că robeşte vrăjmaşului, căci de unde odată pruncii vaviloneşti erau micuţi şi-i lua in glumă, acum s-au făcut bărbaţi şi-i simte cum ii fură puterile, iar lui, din multa păcătuire, i s-a stins puterea voinţei de-a se impotrivi. Cand avea puterile intregi n-asculta povaţa, iar acum, cand nu le mai are, le-ar intoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de unde. Toată vigoarea tinereţii o dă cui nu trebuie, iar bătraneţea harbuită umblă să o dea lui Dumnezeu. Cateodată primeşte Dumnezeu şi cioburile insă numai dacă au mai rămas puteri şi pentru cea mai de pe urmă luptă, mai grea ca cea dintai, care e pe viaţă şi pe moarte.Vremea nevoinţei pentru unii e mai scurtă, pentru alţii mai lungă, pentru unii mai uşoara, pentru alţii mai grea, şi pentru foarte mulţi ţine toată viaţa. Dar pentru cei ce nu judecă pe nimeni, Mantuitorul zice că fară nevoinţa intră in impărăţie.Sursa: Manastirea Prislop
http://jurnalspiritual.eu/margaritar...-arsenie-boca/