Ștefan cel Mare și Sfînt
Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a născut în anul 1433 la Borzești, pe malul Trotușului- azi jud. Bacău, fiu al lui Bogdan al II-lea și al Doamnei Oltea.
A domnit 47 de ani între 1457 și 1504 sub sceptrul casei regale din Dinastia Mușatinilor-cea mai importantă și unica dinastie domnitoare la rîndul ei incorporată în Dinastia Bogdăneștilor- cea mai veche dinastie de domni ai Moldovei, întemeiată fiind de Bogdan I, voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.
Unii istorici și cronicari, consideră că Vlad Țepeș, din dinastia Basarabilor, ar fi fost rudă cu Ștefan cel Mare. Tot ce este posibil, odată ce Ștefan cel mare s-a căsătorit cu Voichița(1478 – 1504), fata lui Radu al III-lea cel Frumos, nepoată a lui Vlad Dracul care este și tatăl lui Vlad Țepeș.
Așadar toți Mușatinii, urmași ai lui Bogdan al III-lea cel Orb, fiu al lui Ștefan și ai Voichiței. fac parte si din dinastia Basarabilor, și unica în Țara Românească.
Ștefan cel Mare a mai fost căsătorit, cu Evdochia Olelkovici(1463 – 67), apoi cu Maria de Mangop (1472 – 1477), cu care a avut o fiică, Maria.
De la Voichița, Ștefan cel Mare la avut deci pe Bogdan numit cel Chior- moștenitorul tronului și pe Maria Chiajna, care sa căsătorit cu Fedor Korybut-Wisniowiecki, fiul ducelui de Lituania.
Marele Domn se pare că ar fi avut o serie de neînțelegeri cu Voichița Doamna după nașterea lui Bogdan III, iar in urma acestui fapt relatia lor ,,s-a racit,, destul de mult.
Odată cind Ștefan cel Mare rătăcea pe Fulger, calul sau năzdrăvan, i-a ieșit in cale intr-o livadă de meri, Maria Răreșoaia, de care s-a îndrăgostit fără leac. Răreșoaia ia dăruit in 1487 pe Petru care a luat numele de Rareș și care a domnit și acesta de două ori in Moldova prima dată între 20 ian.1527 și 18 sept.1536, iar a doua oară între 19 febr. 1541 și 3sept.1546.
Ștefan cel Mare și Sfint a fost una din cele mai proeminente figuri ale timpului său și în istoria poporului nostru, scriind una din cele mai strălucitoare pagini din întemeierea statelor medievale.
Copil fiind, s-a dovedit de o inteligență sclipitoare și de o voinicie pe măsură. Nu exista copil care să nu fie trîntit în luptă dreaptă.
O legendă spune că ,, (…) micutul Stefan, rătăcind prin vie, după struguri dulci, dă peste o lupoaica. In loc să-l sfîsie, fiara il lasa sa suga lapte, ca-n legenda celebra a intemeietorilor cetatii Roma, gemenii Romulus si Remus, hraniti de alta lupoaică.
Altădată, pruncul Oltei Doamna, zvăpăiat din fire, alunecă si cazu in apa Trotusului, iar doica inspăimîntată il scoase din puhoi.
– De ce te-ai speriat, doică? o intreba naiv copilul. N-ai vazut cum a venit ingerul pazitor, cu aripi, si m-a luat in brate?
– Ingerul pazitor? se cruci femeia. Eu nu l-am vazut!
– Ba eu da!
Într-o altă zi, pe cînd avea 10 ani, vînjosul copilandru Stefan, tinea in maini doi lupi, ca pe cătei. Iar la 15 ani domnisorul se trîntea cu un pui de urs, fara temere. Ingerul il pazea(…),, .
Copilăria lui Ștefan cel Mare și-a fi urmat cursul liniștit și fermecător, ca al celorlalte vlăstare de domni, ai generației sale, dacă nu s-ar fi întimplat o tragedie. La vîrsta de 12 ani a rămas fără tatăl său Bogdan al II-lea, care a fost ucis de fratele vitreg al acestuia, Petru Aron în lupta de la Reușeni în octombrie 1451, predendent la scaunul Moldovei. După ce a ajuns domn al Moldovei, a cautat să-l ucidă și pe Ștefan cel Mare, dorind ștergerea totală a stirpei lui Bogdan al II-lea, Pentru acest lucru, a trimis lefegii poloni(mercenari), să-l caute pe tînărul Ștefan, dar acesta a fugit, unde spune povestea,, (…)
In cele din urmă oștenii cei răi aflară că Stefan pornise spre Țara de Jos, la moșia Borzeștilor. Vlăstarul domnesc de 12 ani se vîrî intr-o căruță de saci, acoperiti cu fîn pentru cai.Urmaritorii scormoneau prin căruțe, cu niste sulite ascutite. Din carute nu se auzi nici un tipat de copil. Mai intrebară ce intrebară, căutîndu-l pe Stefan prin alte părți.
După o bucată de cale, numai ce vede un cărăus că din căruța sa picură necontenit sînge. Cînd caută intre saci, ce să-mi vada? Un baiat impuns in sold, de unde sîngele curgea încă.
-Cum de n-a zis nici cîrc, atunci cînd l-au impuns cu sulița? Se minună unul dintre drumeți.
Căruțașii i-au dat ingrijire si l-au tănuit pînă la Galați. Abia aici le-au spus puiul de domn ca este Stefan al lui Bogdan Vodă, iar cînd sa inscăunat la Suceava, l-a cautat pe cărărusul care-l ocrotise si l-a omeint cu multe daruri și averi(…) ,, .
<font color="#444444"><span style="font-family: Open Sans">
Domnia marelui domn Ștefan cel Mare începe cu înlăturarea de la domnie a lui Petru Aron, mîrșavul domn, care a închinat țara turcilor, fiind primul care a început să plătească dajdă(tribut ) și pe care la învins in două lupte in aprilie 1457. Petru Aron însă s-a refugiat în Polonia, apoi în Transilvania, uneltind și acolo, deschizînd ostilități între Matei Corvin și Ștefan cel Mare.
A fost însă prins de marele domn,la 14 Decembrie 1470 tăindu-i capul așa cum a făcut și acela cu tatăl lui Ștefan cel Mare într-o noapte, in satul Reușeni printr-o uneltire mîrșavă.
Un mare ajutor la avut Ștefan Vodă și de la , Domnul dinŢara Românească Vlad Țepeș şi a multor boieri din Ţara de Jos.
Bunul domn Ștefan cel Mare și-a cîștigat renumele datorită capacității sale organizatorice, a diplomației sale în politica acelor ani tulburi,făcînd din Moldova timpului său una din cele mai importante state medievale, din regiunea intra și extracarpatică, la acea vreme.
Aici sunt mai multe considerente si fapte care trebuie să le luăm în seamă.
Ștefan Mușat al III-lea(Ștefan cel Mare) a fost ales ca simbol al creștinătății, I-ul care ,,s-a ridicat,, împotriva imperiului otoman=musulman, dintre toți principii și regii Europei la acea vreme și… FĂRĂ NICI UN AJUTOR DIN PARTEA VREUNUI PRINCIPE, SAU REGE EUROPEAN.
Au dorit sa îl sacrifice pe Ștefan Vodă Mușat, tocmai pentru că știau că Moldova este doar o regiune- principat destul de mic, care nu s-ar fi încumetat să țină piept imperiului otoman, la acea vreme.
Principii creștini au dorit să sacrifice Moldova, tocmai pentru a vedea, forța armatei turce, putînd astfel să-și facă planul unei strategii viitoare, în lupta împotriva păgînilor otomani.
Ștefan cel Mare, le-a dat planul peste cap la toți. La Vaslui-Podul Înalt, cu o armată de cel mult 38 000 de oșteni, Ștefan cel Mare a învins armata otomană care avea un efectiv de 128 000, de spanhii și ieniceri(pedeștrii și călăreți).
Sufix-ul de ,,Sfînt,, adăugat lui ștefan cel Mare, a fost îndelung dezbătut, de mai marii bisericii ortodoxe, care la rîndul ei un mare ajutor ia fost acordat și de biserica romano-catolică, glorificînd astfel faptele Marelui Domn, împotriva deci a expansiunii turce în Balcani și in vestul Europei.
Ștefan cel Mare, a dăruit multe moșii, popilor si călugărilor moldoveni , tocmai pentru că de la ei si de la ,,boiari,, s-a împrumutat pentru a-și întări cetătile si pentru a cumpăra armament de la armurierii bizantini , deloc ieftini.
Sau făcut concesiuni de ambele părți atit de la Domnie cît și de la mai marii biserericii. Multe datorii i-au fost iertate marelui Domn, tocmai pentru că el era Oștenul Lui Cristos. Că a avut păcate mari- era iute la mînie și multe capete cădeau, mai ales la ospețe, asta se știe. Ștefan Vodă Mușat, rămine însă primul principe valaho-moldovean, care a tinut piept armatei si expansiunii turce.
Primele măsuri luate de măritul domn, au fost întărirea capacității de apărare a țării, privind necesitatea de a face ca Moldova să fie o țară liberă și independentă ș intinzîndu-se de la Carpații Răsăriteni și pînă la Nistru.
Pentru acest lucru, insă Ștefan Vodă, avea nevoie de o armată puternică. A preluat o idee a tatălui său, care dorea să ridice la oaste oameni din țara sa, tărani și boieri, fără a mai aduce lefegii(mercenari), care nu erau legași de pămintul care aveau să-l apere pe viitor de toti cei care prezumtiv, ar fi călcat țara Moldovei. A reușit astfel să adune un efectiv de 40-60 000 de oșteni, călăreți sau pedeștri.
A urmat apoi întrărirea sistemului de fortificații, al cetăților existente ; Cetatea Soroca, Cetatea Tighina și Cetatea Albă, adiacente rîului Nistru, apoi Cetatea Sucevei, Cetatea Hotinului la Nord, înspre Carpați a întărit Cetatea Neamțului, urmind Cetatea Romanului pe lingă rîul Siret.
,, (…) Tot atît de hotărît a acţionat Ştefan şi în direcţia consolidării bazei materiale şi instrumentului instituţional al puterii domneşti. El duce o politică specială de restaurare a domeniului domnesc prin masive cumpărări de sate cu bani din vistieria domnească şi prin confiscarea domeniilor boierilor trădători. Astfel, domnul va cumpăra circa 80 de sate. Concesiile de pămînt din domeniul domnesc sunt foarte rare. Principalii beneficiari ai generozităţii domneşti în această privinţă au fost biserica, unul din stîlpii puterii, şi mica boierime, care avea să devină principalul reazem militar şi politic al domniei. Numeroase legende spune despre prietenia lui Ștefan cel Mare cu Daniil Sihastru unde redăm o poezie poetului patriot Dimitrie Bolintineanu;
Daniil Sihastru
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”
— „Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.”
— „Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins;
Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ţi cer povaţa dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis
— „Mă înşeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totd-odată pace şi furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robeşti!
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu ruşine domn şi atârnat!”
După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire
Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire.
Mai jos redăm un clip video https.
Am făcut această paranteză pentru a arăta importanța covărșitoare a credinței creștine, în modelarea caracterului lui Ștefan cel Mare.
Apoi, Marele Domn își consolidează puterea și influența sa în organele de guvernare. Cea mai semnificativă deplasare se constată în componenţa şi noul rol pe care îl juca sfatul domnesc, principalul organ de guvernămînt după domnie, cu care împărţea puterea de stat. Numărul membrilor sfatului domnesc se micşorează de la 25-30 la 15-16 persoane. Treptat, dregătorii curţii, numiţi de domn, au ocupat locuri în sfatul domnesc, alături de reprezentanţii stăpînilor de domenii, devenind forţa precumpănitoare. Astfel, are loc masivul transfer de putere de la marea boierime spre domnia centralizatoare.Un rol hotărîtor în sfatul domnesc a revenit pîrcălabilor– comandanţi de cetăti(…),, . Totodată, capetele încoronate i-au căutat alianţa, duşmanii l-au privit cu respect, iar umaniştii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor. Ștefan cel Mare și sfint, se spune că a purtat un total de 42 de bătălii, sau războaie, în care includem cele două lupte cu Petru Aron, apoi cu imperiul otoman, cit si cu Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Cele mai insemnate lupte cu imperiul otoman au fost descrise de cronicarii vremii , ca nunele din cele mai umilitoare pentru armata otomană care aveau un efectiv de cel putin 120 000 de oșteni- spanhii si ieniceri, pe cind Ștefan cel Mare abia dacă avea un efectiv de pina la 60 000 de oșteni. Cea mai celebră bătălie a lui Ștefan cel Mare împotriva hoardelor otomane, s-a dat in anul 1475 la Vaslui lîngă așezarea Podul Inalt, intrînd astfel în istorie ca prima bătălie cîștigată de un principe creștin, împotriva islamului -atotputernic la acea vreme, iar prin impactul avut, s-a consemnat a fi și cea mai umilitoare, fiind totodată și prima de acest gen, permițind astfel regilor și principiilor Europei să regîndească strategia înfringerii definitive și oprirea expansiunii islamul in țarile creștine la acea vreme. Faptu a rămas însă doar pe hărtie, pentru că din lașitate , sau alte considerente mîrșave, nici unul din acești regi sau principi fandosiți, nu i-a acordat ajutorul necesar lui Ștefan cel Mare atunci cînd marele Domn a avut nevoie. Doar papa Sixtus al IV-lea ia adus un omagiu, numindu-l atleta cristi(atletul lui Cristos) și un cronicar polonez a consemnat în scrierile sale “O, bărbat demn de admirat, pentru nimic mai prejos vestiţilor comandanţi eroici de care atîta ne minunăm! Cel dintîi dintre principii lumii, care a repurtat în zilele noastre o victorie atît de strălucită asupra turcilor… El este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi mai ales funcţiunea de comandant şi conducător în contra turcilor”
Marcaje