Papornița Moșului
Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Mihai Vodă Viteazul- Drăculea

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.044

    Mihai Vodă Viteazul- Drăculea

    Mihai Vodă Viteazul- Drăculea



    Despre Mihai Viteazul avem putine date cronologice.
    Știm din cronici, că Mihai Viteazul s-ar fi născut în anul 1558 la Drăgoești, localitate aflată pe partea stângă a OltuluiI, județul Vîlcea. Tot cronicile spun că Pătrașcu cel Bun ar fi fost tatăl lui Mihai Viteazu, din relația sa extraconjugală cu Teodora, sau Tudora, din neam grecesc cu rădăcini adinc înfipte in marea familie bizantină a Cantacuzinilor. Unii cronicari ai vremii nu au respectat adevărul istoric, din cauza diferitelor orientări politice și/sau religioase. Astfel, un cronicar anonim afirma că „Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătrașcu Vodă, iar cu adevărat nu se știe, că nici un istoric de-ai noștri sau striin nu adeverează cine iaste și cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul așa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci, care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep (negustor), om mare și bogat den Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme…”
    Alte documente, aflate în custodia Academiei Române (!?), precum și specificațiile din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești, localitate aflată pe malul stâng al Oltului- Județul Vîlcea. Tot din acele surse amintim că la Proieni, pe Valea Oltului, Mihai Viteazu, sau Mihai Vodă Drăculea, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca, într-o biserică ortodoxă.
    Mama sa, Teodora Cantacuzino a fost soră cu Iane Cantacuzino înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei.

    Ascensiunea sa a fost fulminantă, ținînd cont că marea sa familie- din partea mamei, cea a Cantacuzinilor, avea un mare rasuntet în acea epocă. I-au fost acordate dregătoriile de Bănișor de Strehaia, cea de Stolnic Domnesc la curtea lui Mihnea al II-lea Turcitul, apoi a devenit Ban al Craiovei( titlu purtat de dregătorul delegat de domn la guvernarea Olteniei-Guvernator al acelei regiuni) înainte de a ajunge Domnul Țării Românești.



    Mihai Vodă Drăculea va adera la Liga Sfîntă Creștină, ligă constituită din inițiativa papei Clement al III-lea, ca răspuns la expansiunea imperiului păgîn, otoman-turcic și pentru contracararea actiunulor acestui imperiu in Europa. Din Liga Sfîntă Creștină, mai făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana. Țări ca Anglia și Polonia au manifestat însă rezerve fată de această ligă, tocmai pentru că acestea dețineau acorduri diplomatice, precum și schimburi de teritorii satelit, cu Înalta Poartă Otomană- Neam Turanic venit din colbul Podișului Mongoliei,dar despre acest lucru vom scrie alt un articol separat.

    Mai tîrziu va adera la această ligă și Transilvania, care va atrage după sine și celelalte teritori și state române -Moldova și Muntenia. Domnitorul Moldovei Aron Vodă, va semna un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, dînd astfel prilej lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa antiotomană. Mihai Viteazu, va decide impreuna cu sfatui țării și trimiterea unei delegații la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic, relaţiile munteano-transilvănene.
    Însă delegația de boieri, condusă de mitropolitul Eftimie nu a respectat porunca Domnului în ceea ce privea deschiderea relatiilor diplomatice, fără a închina sau știrbi în vreun fel suveranitatea Țării Române. Delegația va semna însă un acord-tratat cu Bathory prin care Mihai Vodă Drăculea devenea locţiitorul acestuia, pe propriul său tron.

    (..),,Domnul Tarii Romanesti, conform tratatului, era socotit loctiitor a principelui. Conducerea tarii era incredintata unui numar de 12 boieri munteni, care urmau sa faca parte din Dieta Transilvaniei. Pus in fata acestei situatii si datorita apropiatei confruntari cu otomanii, Mihai Viteazul a fost nevoit sa accepte conditiile impuse de Sigismund marii boierimi, dornica si ea sa limiteze si ea puterea domneasca si sa si-o largeasca pe a ei. S-au prevazut cu acest prilej, si restabilirea vechilor hotare ale tarii si ajutor militar impotriva otomanilor, precum si subordonarea bisericilor ortodoxe din Transilvania Mitropoliei din Tara Română,, .

    Astfel, după ce toate tratatele au fost semnate s-a decis de către Liga Sfîntă Creștină,trimitea pe Mihai Viteazu, cu o armată de 16 000 de ostași, la care s-au mai adăugat și cei în jur de 8000 de transilvăneni, conduși de Albert Kiraly, impotriva armatei otomane păgine.
    La 13/23 august 1595 lîngă Călugăreni, Mihai Viteazul obţine prima sa victorie- o victorie strălucită, evocată în mod strălucit în poemul „Paşa Hassan” de George Coşbuc;

    Pe vodă-l zăreşte călare trecând
    Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
    În lături s-azvârle mulţimea păgână.
    Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
    Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
    Oştirea română.

    Cu tropote roibii de spaimă pe mal
    Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
    Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
    Şi cade-n mocirlă, un val după val,
    Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
    Se-nchină prin baltă.

    Hassan de sub poala pădurii acum
    Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
    În spatele-oştirii muntene s-aruncă
    Urlând ianicerii, prin flinte şi fum,-
    Dar paşa rămâne alături de drum
    Departe pe luncă.

    Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,
    Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
    Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
    Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
    Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
    Şi-o vântură toată.

    Hassan, de mirare, e negru-pământ;
    Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
    El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
    El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
    Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
    Tăriile plevei.

    Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
    Aleargă năvală nebună.
    Împrăştie singur pe câţi îi adună,
    Cutreieră câmpul, tăind de pe cai –
    El vine spre paşă: e groază şi vai,
    Că vine furtună.


    • „Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
      Că nu te-am găsit nicăierea” –
      Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
      Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
      Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
      Mai dulce-i pierirea.

    Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
    Şi zalele-i zuruie crunte,
    Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
    Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
    Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
    Şi vodă-i un munte.


    • „Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi.”
      Dar paşa mai tare zoreşte;
      Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
      Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
      Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
      El zboară şoimeşte.

    Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
    Îşi rupe cu mâna vestmântul
    Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
    Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
    Aleargă de groaza pieririi bătut,
    Mănâncă pământul.

    Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
    Dar Alah din ceruri e mare!
    Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
    Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
    Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
    Să-i deie scăpare.

    Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
    Să zacă de spaimă o lună,
    Văzut-au şi beii că fuga e bună
    Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
    Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
    O groază nebună

    Însă otomanii au creat o contraofensivă și îl forțează pe Muhai Vodă Viteazul să se retragă în munţi, unde va aștepta ajutor și sprijin din partea lui Sigismund Bathory. Între timp, Ştefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.
    Mihai Viteazul își continuă periplul său- cu sprijin transilvănean și moldovean, de eliberare a țării de sub jugul otoman. Astfel va rămine consemnat in istorie si posteritate, eliberarea orașelor; Tîrgoviște 5-8 octombrie, București va fi eliberat pe
    12 octombrie și Giurgiu pe 15-20 octombrie.





    (…) Mihai Viteazul a condus o campanie militară, incepind cu anul 1594, în sudul Dunării, cucerind și eliberînd rănd pe rînd cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Tîrgul de Floci, Silistra şi Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin
    . Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră pînă la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Această acţiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpînirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încît Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpînirea sa pînă la moarte,, .


    Toată lupta sa, împotriva imperiului păgînilor otomani, in plină campanie expansionistă, ce speriase toată Europa medievală, a fost consemnată în toate cronicile vremii. Întreaga creștinătate balcanică, la privit ca pe un eliberator numindu-l Steaua răsăriteana și Malus Dacus- Dacul cel Rău, de către regii vestici ai Europei.

    Cind acest Domn Mihai Viteazu, apărea pe calul său alb Majestic, ținind într-o mînă sceptrul creștin și in cealaltă mîna, buzduganul cu 7 peceți, părea însăși un geto-dac coborît din Înalturi, trimis însuși de Zamolxe- Părintele Străbun.
    Din aceste dovezi si din altele se vede ca in societatea română, in secolul al XVI-lea exista o activa constiinta de neam. Aceasta s-a exprimat si prin scrisul in limba natională.
    Unirea Tarilor Romane s-a intemeiat si pe legaturile economice dintre Tarile Romane in evul mediu, care au creat premisele unificarii politice.

    Mihai Viteazu a fost un om extraordinar al vremii sale, un om care prin faptele sale a schimbat total fața Europei din sec. al XV-lea.

    Pentru a consolida și mai mult, reușita sa și victoriile sale împotriva imperiului păgîn otoman, s-a gindit să creeze tampon decisiv intre islam si creștinătate, unind cele trei stare românești, intr-unul singur.
    Acest plan al său, a fost dorit să fie pus in aplicare, datorită unor schimbări majore, ce s-a reușit in Liga Sfîntă Creștină, prin eliberearea părtii de sud-est si centru est a Europei de sub dominația otomană.

    Însă Moldova, prin Domnul său Ieremia Movilă, devotat și vîndut polonezilor, pe citeva care de bogății, a decis ieșirea țării, din Liga Sfîntă Creștină.
    Transilvania, este și ea atrasă spre Polonia, in urma unor acorduri secrete semnate de răspopitul catolic Andrei Bathory, vărul lui Sigismund Bathory, acesta renunțînd la tron datorită șantajului supus din cauze subiective. Gurile rele ar fi spus că Andrei Bathory și-ar fi trimis soția sa, drept concubină la Sigismund pentru a afla secrete de stat. In urma acestui scandal, cind sotia sa a fost prinsa cu Sigismund în pat, acesta a fost impins sa renunte la tron in favoarea lui Bathory- călăul lui Mihai Viteazu, dar asta vom vedea puțin mai încolo.

    Coaliția antiotomană, fiind astfel periclitată, Mihai Viteazu, s-a decis să infăptuiască și să continuie, visul Străbunului Burebista I-ul Unificator al tuturor neamurilor geto-dacice.

    Unirea celor trei state românești Valachia, Transilvania și Moldavia, intr-un stat de sine stătător și independent.

    Pentru a pune in aplicare acest fapt de o importanță colosală și covărsitoare, in principal pentru cele trei țări române, cît și pentru o Europă sfîșiată și falimentată de atîtea războaie, împotriva neamului păgîn otoman și al imperiului acestuia, Mihai Vodă cel Viteaz, pleacă în iulie 1599, la împăratul Rudolf al II-lea la Viena, să îi expună dorinta sa. Acesta își dă încuvințarea formală, fiind totuși un vizionar, pentru că a văzut cum imperiul turc începe sa se farimiteze, nu numai datorita luptei Ligii Sfinte Creștine, ci și datorită luptelor interne fraticide, pentru ocuparea tronului islamic, prevăzind deci o viitoare sfărimare a acestui imperiu păgîn.


    In octombrie1599, Mihai Viteazu intră in Transilvania prin pasul Buzău și obține o victorie covîrșitoare la Șelimbăr, jud. Sibiu – 18/28 asupra răspopitului Andrey Bathoy guvernator peste Transilvania, acesta fugind pe furiș și lăsindu-și armata sa in mîinile lui Mihai Viteazu-armată alcătuită în marea majoritate din români.

    Preluind astfel Transilvania, mai răminea Moldova ca plan al unirii celor trei state române ;
    Uniom trium nationum- unirea celor trei națiuni surori.

    Pe data de 1 noiembrie 1599, își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia primind cheile fortăreţei de la episcopul Napragy.

    În mai 1600, la Bacău Mihai Viteazul îl învinge și îl alungă de pe tronul Moldovei, pe Ieremia Movilă mîrșavul domn slugă a ,,boiarilor,, vîdut polonezilor si uneltitor la Inalta Poarta Otomană, vașnic schiloditor al celor mulți- talapa tării, a tăranilor pe care i-a legat de glie prin legi care îi lipseau pe aceștia de cele mai elementare forme de subzistență, luîndu-le pînă și pămintul care acestia îl detineau din moși – stramosi pămintul străbun pe care aceștia îl munceau de la crăpatul zilei și pină in noapte, oferindu-l ,,boiarilor,, hapsîni.

    Titulatura folosită in urma Unirii celor trei națiuni surori Valachia,Transilvania și Moldova, infăptuită de voievodul Mihai viteazul ultimul descendent al dinastiei Drăculeștilor, aflat sub aripa dragonului geto-dacic.a fost; IO Mihai Vodă Drăculea, Domn al Munteniei (Valahiei), a Transilvaniei (Ardeal) şi a toată Ţara Moldovei (Principatului Moldova, Voievodatului Moldova) și se întîlea pe toate înscrisurile legale ale domnitorului.





    Astfel, după exact 1642 de ani, Mihai Viteazul a dus visul lui Burebista peste veacuri.
    Deși teritoriile române, unite de Mihai Viteazu, nu erau propriu zis cele de pe timpul lui Burebista, ci doar o parte din teritoriul intra și extracarpatic stăpînit altădată de un alt rege străbun- Decebal, Mihai Viteazu, a avut de partea sa Străbunii Neamului Ancestral Geto- Dacic.
    De aici încolo, poarta spre un viitor adevărat, al regăsirii neamului străbun, a fost deschisă.















    Mihai Viteazul și-a stabilit capitala statului unificat la Apullum-Alba Iulia.
    Din acel moment, pentru romanii din generatiile care i-au urmat ‘vechea capitala a Ardealului’ va insemna capitala marii infaptuiri politice a Domnului cu nume, infatisare si fapte de arhanghel.
    A construit o nouă biserică mitropolitană- Sf. Treime, nume deloc intimplator, inspirat din unirea celor trei natiuni surori.
    Mitropolia, a fost dotată cu tiparniță, iar în incinta acestei mitropolii a luat ființă și prima școală română.


    Scurta si nefericita lui domnie, in care el nu a cunoscut bucuriile, nici măcar pe cele ale vietii de familie, ci doar privatiunile si frămîntările misiunilor sale politice si militare, a fost intreruptă, in mod brutal, prin miseleasca sa ucidere de pe Campia Turzii, la 19 august 1601

    Trădat fiind de cei din alianta pentru care a luptat– Liga Sfîntă Creștină, prin mîna Generalului Basta, datorită intereselor meschine și mereu schimbătoare ale aliaților săi, trist si fără nici un ban, falimentat fiind de desele războiaie, platite din banii visteriei sale, Mihai Viteazu, a luat drumul Vienei la împăratul Rudolf al II-lea al Austriei, care… ,, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susţină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai porneşte campania de recucerire a teritoriilor româneşti. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiţii, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri, perspectivă cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul său, în 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis din ordinul generalului Gheorghe Basta. Capul său este furat de unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Muntenia şi înmormîntat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lîngă Tîrgovişte. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: „Aici zace cinstitul şi răposatul capul creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei.



    (..),,Langă capul său, despărtit de trup si asezat pe stîrvul unui cal, ucigasii si cei care i-au platit au agatat un epitaf in care era numit ‘dac fioros si adevarat Nerone‘. Lasand la o parte impietatea, acestui fapt, deosebit de crud, putem constata ca autorii lui, in furia lor oarbă, fără să-si dea seama, recunosteau originea daco-romană si continuitatea poporului român, pe vechea lui vatra etnică. Se stie că, pana la urmă, capul domnului a fost dus in Tara Română si depus la mînăstirea Dealu, ctitoria familiei sale.


    .



    În cea ce priveste corpul, se stie ca a fost ingropat pe Campia Turzii si ca, mai apoi, a fost dezgropat, transportat si reinmormantat, probabil, la Mitropolia din Balgrad. Operatiunea trebuie sa se fi facut in mare taina pentru a nu se cunoaste locul mormantului si a se evita astfel o eventuala panganire. Din lipsa de probe arheologice si documentare chestiunea ramane ipotetica, dar ar fi o minune dumnezeiasca, ca trupul trudit al viteazului Domn sa se odihneasca chiar in cetatea maretiei sale infaptuirii!
    Opera politica de la 1599-1600 s-a spulberat in conditiile vitrege ale disparitiei autorului ei. Ea a ramas insa ca un far calauzitor al generatiilor care au urmat, in lupta pentru refacerea ei(…) ,,


    Astfel s-a mai încheiat încă un capitol din marea epopee a marilor noștrii domnitori, oameni care prin sacrificiul lor suprem, au reușit ca acest Sfînt Pămînt Străbun, să dăinuie peste veacuri.

    Pentru această înfăptuire, ție Mihai Vodă Viteazul- Drăculea, Domn al Munteniei (Valahiei), a Transilvaniei (Ardeal) şi a toată Ţara Moldovei (Principatului Moldova, VoievodatuluiMoldova), ți se cuvine cinstea supremă, de a fi continuatorul visului, Marelui Străbun Burebista, acela de a aduna laolaltă toți cei de un Neam Străbun, împreuna cu teritoriile moștenite dintru începuturi.
    Vei fi cinstit și onorat peste veacuri, Mircea Vodă Viteazul- Drăculea, adăugat fiind deja în Cartea Vieții Neamului Străbun, pentru faptele tale demne de Erou al Neamului Străbun.



    Mulțumiri, http://istoria.md/ după care m-am inspirat in acest articol, precum și preluarea unor fotografii indispensabile acestui articol.

    Mulțumesc totodată site-ului http://www.referatele.com/, care de asemenea ma inspirat, pentru a
    crea legături despre articol.

    Mulțumesc https://www.youtube.com/channel/UC32...vJNrBGMyR1ASkw, de la care am preluat filmulețul cu unirea.

    Multumesc https://www.youtube.com/channel/UCKt...ovRTHXjEWzl5Bw, de la care am preluat filmulețul cu ,, Discurs Mihai Viteazul,, !


    Mulțumesc deasemenea poporului sfînt străbun, din care am cinstea să fac parte și pentru că am inspirația de a scrie cite ceva despre mari noștrii Ctitori de Țară- Conducători, care și-au jertfit viața lor, pentru propășirea acestui neam român, bun și frumos, atît de greu încercat peste veacuri.

    Rămîn aici cuvintele lui, care vă rog să le cinstiți cum se cuvine; ,,deșteptați-vă români, c-am durnit destul,,!





    Se va observa în cuprinsul acestui articol înlocuirea voită a cuvintelor; româneasca (tara), românesc (popor), cu cuvintele; română și român, fără sufix ,, esc ,, care știm din ce cauză Academia Română a facut această transformare.


    SURSA:
    https://deceneuinteleptul.wordpress.com/2015/08/16/mihai-voda-viteazul-draculea/



    Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.05.2016 la 13:12.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    47.044

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •