Realizări ale lui Henri Coandă.
Apa Hunza-experimentul Coanda(Cristal energy).
Dr. Henri Coanda, (1886-1972), laureat al premiului Nobel, inventator renumit, considerat parintele dinamicii fluidelor ("Efectul Coanda") m-a invitat la scurt timp dupa implinirea varstei sale de 80 de ani (era inca intr-o forma fizica deosebita) la el in birou si mi-a spus: "Am un proiect la care am lucrat tot timpul vietii mele, si nu cred ca il voi putea duce la bun sfarsit. Doresc sa-ti incredintez tie acest proiect in vederea continuarii cercetarilor."
El si-a dedicat intreaga viata descoperirii "tineretei fara batranete" si a vizitat cinci regiuni diferite de pe aceasta planeta, renumite pentru longevitatea locuitorilor lor. Ei traiesc peste 100 de ani, se bucura de o sanatate excelenta, fara cancer, fara carii dentare, si pot avea copii chiar si la varste foarte inaintate. Aceste regiuni de pe glob erau Tara Hunzilor din nordul Pakistanului, Vilcambamba in Ecuador, o vale muntoasa in Georgia, una in Mongolia si alta in Peru. Locuitorii acestor tinuturi au o alimentatie diferita, insa cu totii au acelasi fel de apa. Dr. Coanda a masurat caracteristicile anomale ale acestor ape, si a observat ca toate au in comun puncte diferite de inghet si de fierbere, o vascozitate diferita si o tensiune superficiala diferita.
Dr. Coanda a inventat in 1920 prima "masina de fulgi de zapada", (o predecesoare a tunurilor de zapada de astazi). Fulgii de zapada au un sistem circulator ca si fiintele vii, format din artere mici ca niste brate, prin care circula apa. Apa ingheata spre exterior si continua sa circule in interior. El a descoperit ca la temperaturi sub 0°C, atunci cand fulgii se formeaza, viata lor dureaza atata timp cat apa circula prin artere, iar pe masura ce aceasta circulatie se incetineste, fulgii ingheata si mor. El considera de aceea fulgii de zapada ca pe niste fiinte vii.
El a cercetat viata fulgilor de zapada in diferite zone de pe planeta si a facut descoperiri de importanta vitala in cursul calatoriilor sale, cu consecinte de ordin practic. Dupa 5 ani de cercetari el putea sa prezica durata medie de viata a oamenilor, din orice loc de pe glob, pur si simplu prin stabilirea calitatii apei!
El mi-a incredintat rezultatele cercetarilor sale, precum si caracteristicile anomale ale apelor deosebite, din cele 5 locuri si recunoscu ca nu are nici cea mai vaga idee, despre cauza care ar putea sa le determine, dar isi inchipuie ca intr-o buna zi eu voi descoperi o masina, care sa produca apa din tara Hunza.
Asa am inceput o cautare de peste 30 de ani, ca sa dau raspuns la aceasta problema a Dr. Coanda. Am primit de la el si un esantion de apa Hunza, veche de 40 de ani. Ca sa ajungi in tara Hunzilor pe la inceputul sec. ************, erau necesare ca. trei luni de zile, precum si confruntarea cu pericole foarte serioase. El mi-a explicat ca apa provine dintr-un ghetar albastru, vechi de mii de ani. Apele lui zgomotoase, care uda aceasta vale, sunt de fapt cauza sanatatii excelente a bastinasilor, precum si a longevitatii lor. Ei beau aceasta apa, cu un aspect foarte laptos din cauza mineralelor pe care le contine, in timp ce pentru vizitatori, care considera aceasta apa prea tulbure ca sa o bea, au o fantana cu apa limpede sapata in mijlocul vaii. Ei nu ar bea niciodata din aceasta apa, constienti fiind ca apa ghetarului este cu mult mai sanatoasa.
Microcluster
Am inceput cercetarile mele si am incercat cu tot felul de experimente (campuri energetice), si chiar am reusit sa obtin, o apa cu aceleasi caracteristici anomale, insa in momentul in care lichidul se misca, ele dispareau si apa revenea la starea ei anterioara. In timp ce apa originala din tara Hunza, cu toate ca era veche de 40 de ani, nu isi schimba de loc proprietatile, chiar daca o scuturai, fierbeai, sau inghetai, sau faceai alte lucruri cu ea. De ce isi pastra apa Hunza proprietatile nealterate?
In cele din urma am descoperit in aceasta apa un mineral foarte mic, asemanator unor bile, 5 Nanometri in diametru si de 2000 de ori mai mic decat o globula rosie! Aceste particule minerale poseda un potential electric foarte ridicat, numit potential Zeta, si sunt imprastiate in toata aceasta apa Hunza, atragand moleculele de apa.
Moleculele de apa sunt polare, si daca le observam mai atent, vom gasi o parte oxigen si doua parti hidrogen, care isi impart impreuna electronii. Partea cu hidrogen are o incarcatura pozitiva si cea cu oxigen una negativa, iar spatial formeaza un Tetrahedron. In principiu elipsa este intr-o parte pozitiva si in cealalta negativa, o molecula polara.
Aceste mici particule minerale din apa Hunza au o incarcatura negativa, motiv pentru care hidogenul este atras, rezultand in final structuri cristaline, practic structuri cristaline fluide. Intre timp, prin studiile care s-au facut legat de rezonanta fluido-magnetica, stim ca apa in corpul omenesc, apa din jurul celulelor si din jurul proteinelor din celule, etc., prezinta o structura cristalina elevata. Daca bem apa obisnuita de la retea, care nu prezinta nici o structura (apa "amorfa"), organismul nostru trebuie sa transforme aceasta apa, intr-o apa "vie", biologica, cu structura cristalina. Apa Hunza are deja aceasta structura, asta inseamna ca atunci cand oamenii o beau, au deja o apa biologica, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie pentru a trai. Apa obisnuita are o tensiune superficiala de 73dyn/cm. Un dyn este unitatea de masura a fortei necesare sa invinga tensiunea superficiala a apei. Apa formeaza la suprafata o "pojghita", si forta necesara pentru a o sparge se masoara in dyn/cm.
Cu cat tensiunea superficiala (TS) este mai joasa, cu atat apa este mai "uda".
Motivul pentru care nu se poate face piure de cartofi, din pudra de cartofi deshidratati si apa obisnuita, la temperatura camerei, este ca piureul are nevoie de o apa cu o tensiune superficiala (TS) de aprox. 45 dyn/cm. Apa obisnuita nu reuseste sa imbibe praful de cartofi cum trebuie si de aceea se formeaza cocoloase, in timp ce apa fiarta, cu 55 dyn/cm, este mai "uda"si poate fi folosita cu succes pentru a face un piure bun de cartofi.
Celulele din corpul nostru au membrane lipoproteice, formate din grasimi (acizi grasi naturali) si proteine. Toate celulele necesita o apa cu TS de aprox. 45 dyn/cm. Apa hidrateaza celulele, dar este in acelasi timp si un mijloc de transport, in doua sensuri: pe de o parte duce substantele hranitoare in celula si pe de alta parte scoate din celula substantele reziduale. Fara aceasta tensiunea superficiala scazuta apa nu poate sa treaca prin peretele grasos al celulei!
Dr. Alex Carrel a primit premiul Nobel pentru ca a reusit sa mentina in viata o inima de gaina, timp de 37 de ani. El spunea ca secretul vietii consta in hranirea corecta a celulei si eliminarea toxinelor, iar daca acest lucru inceteaza dintr-un motiv sau altul, celula va muri intoxicata cu propriile ei reziduuri.
Pentru ca toxinele sa poata parasi celulele, iar hrana sa poata patrunde in celule, este foarte important ca celulele sa fie intr-un contact foarte strins cu apa, si noi stim ca apa si uleiul (vezi grasimile din membrana celulara) nu se amesteca.
Peretele grasos al celulei se opune penetrarii unei ape obisnuite cu 73 dyn/cm, pentru ca nu se pot crea legaturi intime intre aceasta apa si suprafata membranei celulare. Din acest motiv patrunderea substantelor hranitoare in celula si eliminarea toxinelor din celula nu ar putea avea loc in aceste conditii.
Am masurat tensiunea superficiala a lichidelor biologice la 200 de persoane, 100 de femei si 100 barbati. Asa am stabilit ca tensiunea superficiala a lichidelor biologice este de 45 dyn/cm.
Dupa 30 de ani de cercetari, si dupa ce m-am casatorit cu Gael, am facut impreuna un post de 40 de zile cu suc de portocale, dupa care am continuat inca 6 luni cu un post numai cu lichide. In tot acest timp mintea noastra a devenit incredibil de clara, si exact in acest timp am reusit sa sintetizez cu succes acel mineral care se gaseste in apa Hunza.
Si produsul realizat a fost numit Crystal Energy, si am inceput imediat sa-l bem si lumea a inceput sa spuna: "Voi aratati minunat, mult mai tineri ca acum 15 ani, cand v-am vazut ultima data.", etc. Dupa ce am daruit in fiecare luna cateva mii de sticlute cu acest produs la prietenii nostrii, am inceput, din cauza cererii mari, sa le comercializam noi insine. O picatura de Crystal Energy la o uncie (1 ounce=ca. 30 g) sau o lingurita plina la un galon (1 USA Gallone= ca. 3,8 litri) de apa purificata (cel mai bine filtrata cu filtru de carbune activ sau purificata prin osmoza inversa), aduce tensiunea superficiala a apei la 45 dyn/cm. Odata bauta, aceasta apa este capabila sa stabileasca legaturi intime si cu substratul grasos al membranei celulare.
Se pot bea tone de apa cu tensiunea superficiala de 73 dyn/cm, de ex. apa curenta de la retea, dar daca lipsesc micronutrientii care sa o converteasca la 45 dyn/cm, se poate ajunge la deshidratare la nivel celular! Apa bauta poate trece prin corp fara sa hidrateze cu adevarat, si noi credem ca daca am baut destul, suntem cu siguranta sanatosi!
Celulele deshidratate trec intr-o stare catabolica (dezasimilatie si descrestere), asta inseamna ca organismul incepe sa consume propriile celule si tesuturi, practic sa se autodistruga, asa se explica aparitia bolilor autoimune, cum sunt lupusul, scleroza in placi, sclerodermia, etc..
Din aceasta cauza apa este cel mai important lucru pe care il putem oferi organismului nostru, insa numai o apa de baut cu adevarat buna va genera sanatate si o viata lunga. Acesta este secretul apei Hunza. In principiu putem sa coboram tensiunea superficiala a apei pana la 28 dyn/cm, folosind o cantitate mai mare de Crystal Energy. Insa aceasta ar depasi orice scala de masurat, pentru ca diferenta dintre 28 si 45 dyn/cm este enorma. Alcool etilic pur are 27 dyn/cm. Daca apa ar avea o asemenea valoare, aceasta nu ar insemna altceva decat ca ea ar fi extrem de uda.
Intre timp am ajuns cu Crystal Energy mai departe. Dispunem acum de asa numita tehnologie a microclusterilor (Microcluster Technology). Luam minerale, le uscam si le facem pudra. Pudra de microclusteri prezinta caracteristici neobisnuite. In Fizica vorbim acum de Nanotehnologie. Daca acesta ar fi un coloid obisnuit (el deseneaza un cerc mare pe tabla) atunci un microcluster ar avea marimea unui punct, deci el este de departe cel mai mic dintre toti coloizii. In plus, daca pe suprafata unui coloid obisnuit se gasesc electroni, pe suprafata unui microcluster mineral de 5 Nm Ø, electronii nu se mai pot prinde, ci se misca neintrerupt in jurul acestei suprafete, formand un nor, asemanator cu cel al unui atom. Acest comportament ii confera proprietati catalitice foarte speciale, diferite de materia normala. Atunci cand am amestecat pudra de microclusteri cu nutrienti, am crescut absorbtia acestora din urma in mod semnificativ.
In general hrana absorbita intr-un sistem digestiv care functioneaza bine, reprezinta aprox. o treime din cantitatea totala de hrana ingerata. Aceasta inseamna ca daca inghitim 1g vit. C, numai 300 mg vor fi absorbite de organism, restul de 700 mg vor eliminate prin tractul digestiv. Amestecand pudra de microcluster cu vit. C, randamentul absobtiei ajunge la 100%. La fel se intimpla si cu substantele grase ca vit. E, Steroizi, Progesteron, etc..
Dupa ce am amestecat toti nutrientii posibili cu aceasta pudra de microclusteri, absorbtia a ajuns in toate cazurile la 100%. Aceasta se poate masura foarte simplu si trebuie sa spunem ca ne-a mirat si pe noi din cale afara.
Am luat experimental o tableta de insulina, am administrat-o oral impreuna cu pudra de microclusteri si am constatat, ca ea nu a luat calea obisnuita prin ficat si sange, ci a ocolit ficatul, si a luat-o pe calea limfatica. In acest fel ea a fost absorbita total de organism.
Intre timp am mers mai departe cu cercetarile si am studiat lucrarile lui Albert Szent Gyorgyi, un biochimist maghiar, deasemenea laureat al premiului Nobel, printre altele a descoperit si Vit. C. O lucrare a lui mi-a atras in mod deosebit atentia, acolo se facea afirmatia ca hidrogenul ar fi combustibilul vietii, si explica biochimic de ce este asa. Noi am auzit de ciclul sau circuitul carbonului in natura. De fapt este insa un ciclu al hidrogenului. Plantele iau lumina solara si apa, si desfac apa cu ajutorul luminii in hidrogen si oxigen. Hidrogenul se stie ca ia parte la producerea de glucide, lipide si proteine, in timp ce oxigenul este eliberat formand aerul, pe care-l respiram. Dehidrogenazele sunt enzime care scot hidrogenul din hrana vegetariana ajunsa in corpul nostru. Glucidele sint formate din 1/3 carbon, 1/3 oxigen si 1/3 hidrogen. Dehidrogenazele elibereaza hidrogenul (combustibilul) din glucide, care apoi este ars cu oxigen, rezultand astfel energia necesara organismului, iar carbonul si oxigenul formeaza bioxid de carbon care este eliminat la exterior, de unde este reabsorbit de plante. Ceea ce este numit circuitul carbonului in natura, se poate spune pe buna dreptate ca este de fapt un circuit al hidrogenului, plantele dandu-ne hidrogenul care este ars ca un combustibil de organismul nostru. Hidrogenul este adevaratul liferant de energie. Aprox. 60% din caloriile pe care le ingeram sunt transformate in ATP, un produs chimic de depozitare a energiei. Producerea ATP-ului este un proces de hidrogenare. Este nevoie de ca. ¼ kg hidrogen pentru producerea ATP-ului zilnic necesar corpului nostru. Restul de 40% din calorii sunt folosite pentru incalzirea corpului la 37° C.
Albert Szent Gyorgyi a descoperit deasemenea ca organismul depoziteaza hidrogen. El le-a numit "rezervoare de hidrogen" si cu ajutorul reactiilor chimice care au loc acolo, descoperite de alti cercetatori in 1922, a reusit sa masoare cantitatea de hidrogen depozitata in diferite organe si tesuturi ale corpului. Cea mai mare cantitate de hidrogen se gaseste in ficat, cel mai important organ pentru apararea organismului, el fiind si laboratorul chimic care neutralizeaza toxinele din corp, apoi urmeaza intestinele, plamanii, si la urma splina (in ordine dupa cantitatea de hidrogen depozitata). Pentru mine a fost fascinant sa descoper ca organismul are nevoie de atata hidrogen, iar cand am privit mai atent testele chimice folosite de Albert Szent Gyorgyi pentru masurarea hidrogenului, am vazut ca hidrogenul masurat era de fapt ionul negativ de hidrogen ( H-). Hidrogenul obisnuit, este cel mai mic atom si are un singur electron. H- este in acest caz un atom de hidrogen ionizat, cu doi electroni. El are un electron suplimentar foarte slab legat si pe care il cedeaza cu mare usurinta. Szent Gyorgyi era de parere ca electronii nu se misca in organism, daca nu sunt asociati cu hidrogenul.
Am studiat mai profund acest lucru si am masurat hidrogenul din corpul meu cu metodele mele (am descoperit ca exista o technica speciala (photo detachment) pentru masurarea hidrogenului in organism), si asa, suficient de sigur am masurat cantitati imense de H- in toate lichidele organismului uman, la fel ca si in suc organic proaspat, de portocale, de morcovi sau grapefruit, etc. Acum stim de ce vanzatorul de sucuri de fructe are un succes asa de mare, noi bem sucurile sale organice si primim in acest fel cantitati enorme de H-.
In Franta a existat un doctor cu numele Vincent, care era hidrologul sef al Frantei. Slujba sa era sa calatoreasca prin tara si sa controleze calitatea apei. In acest fel a observat ca oamenii din citeva orase erau foarte bolnavi, nu aveau energie, erau foarte sensibili la tot felul de raceli, etc., in timp ce in alte orase oamenii erau plini de viata si sanatosi.
El s-a gindit ca aceste situatii s-ar putea sa aiba legatura cu calitatea apei. A inceput sa analizeze toate aceste ape, iar apoi isi continua cercetarile in cadrul biroului francez pentru statistici medicale, si descoperi ca exista intr-adevar o legatura directa intre calitatea apei si starea de sanatate a populatiei din diferite orase.
Dr. Vincent a masurat 3 parametri ai apei:
1.Valoarea pH-lui indica gradul de aciditate sau alcalinitate al unei solutii. Reprezinta prescurtarea cuvintelor latinesti "potentia hydrogenii"= puterea hidrogenului. Se masoara concentratia ionilor pozitivi de hidrogen, pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezentand nivelul cel mai acid, iar 14 cel mai alcalin. 7 reprezinta punctul neutru, pe care il are apa curata. Un pH de 7, inseamna ca solutia respectiva contine 600 miliarde de H+ /cm³ de solutie, iar un pH=6 inseamna 6 bilioane H+.
2.Valoarea rH-lui (relative hydrogen). Cei mai multi oameni nu au auzit niciodata de rH. Valoarea rH-lui da informatii despre cantitatea de ioni negativi de hidrogen ( H- ) din apa. Pe scala de la 0 la 42, valoarea 28 reprezinta zona unde se mai gasesc in apa cantitati foarte mici de H-. Deasupra acestei valori nu mai exista H- in apa, iar sub aceasta valoare H- creste cu puterea lui 10. De ex., in comparatie cu valoarea 28, unde numarul de H- este extrem de redus (N), numarul electronilor la rH 22 = N x 1 000 000.
Cela mai sanatos oras din Franta are o apa cu rH 22, iar majoritatea celorlalte orase au o apa cu valori situate in zona superioara a scalei, cu mult peste 22. Aceasta inseamna ca apa contine putini electroni, de ex. ar trebui baut un milion de pahare de apa cu rH 28 pentru a primi aceiasi cantitate de electroni existenta intr-un pahar cu apa avand rH 22.
3.A treilea parametru masurat a fost conductibilitatea electrica sau rezistenta apei, care da informatii despre
continutul mineral al apei.
Cu timpul el a stabilit ca cei mai sanatosi oameni beau o apa cu un pH putin sub 7, deci foarte usor acida, care contine insa cantitati mari de electroni si foarte putine minerale. Aceasta ar fi cea mai sanatoasa apa.
Am examinat apa Hunza veche de 40 de ani, si am descoperit ca era plina de electroni, avea cantitati uriase de electroni, echivalentul unui rH de 21, asta insemnand ca era de 10 ori mai buna decat apa celui mai sanatos oras din Franta. Ar fi trebuit sa beau 10 milioane de pahare din apa acestui oras, pentru a obtine aceiasi cantitate de electroni dintr-un pahar de apa Hunza. Si mai uimitor este insa, ca un pahar cu suc de portocale proaspat presat are un rH de 7, ceea ce reprezinta intr-adevar o incarcatura extraordinara de electroni.
Eu si sotia mea Gael am dat produsului numele de Microhydrin sau Active-H (Microhydrin este denumire initiala a produsului, distribuit cu acest nume de firma Royal BodyCare (RBC), ulterior dr. P. Flanagan a perfectionat produsul si il distribuie prin propria firma "NewVision" in America si firma partenera "Generation of Health" (GOH) in Europa, sub numele de Megahydrin, si actualmente sub numele de Active-H. Forma de distributie este Multi Level Marketing (MLM), oricine putand sa devina prin sponsorizare partener-distribuitor. Nota trad.). Produsul initial avea un rH de 3. O capsula dizolvata intr-un pahar de apa, contine tot atatia electroni cat 10 000 (!) de pahare de suc de portocale organice, proaspat presat.
Un gram de hidrogen are aprox. 6x10²³ atomi, iar o capsula de Microhydrin are "impachetati" 18x10²¹ ioni de H-!
Cum am mai spus, apa Hunza pe care am examinat-o, era plina de H-, si abia acum am inteles ca H- era elementul lipsa, pe care acum 7 ani nu am fost in stare sa-l masor. Dr. Flanagan descrie in continuare tensiunea electrica care ia natere in apa in functie de cantitatea de electroni si cum acest lucru poate fi pus intr-o ecuatie, etc. Apoi se intoarce la tabla pentru a incheia expunerea referitoare la felul cum a obtinut in urma cercetarilor un hidrogen stabil, care putea fi consumat. Impreuna cu sotia am baut din apa nou creata, imbogatita cu H-, dar aceasta apa nu era asa de stabila ca apa originala Hunza. Am luat atunci din pudra uscata de microclusteri, la care am adaugat H-, si pudra a preluat in structura sa H-, atata timp cat era suficient de uscata, si a ajuns sa preia cantitati uriase de H-, acesta a fost momentul in care s-a nascut Microhydrinul (Active-H). Iar atunci cand acesta este amestecat cu apa sau lichide biologice, el elibereaza toti ionii H-, avand calitatea unui produs alimentar natural.
Dr. Flanagan prezinta in continuare lucrarile Dr. Vincent si concluziile sale privitoare la legatura dintre calitatea apei si rata mortalitatii prin cancer, infarct cardiac, etc., in diferitele orase din Franta. Rata mortalitatii era peste tot ridicata, singura exceptie fiind localitatea Volvic, unde s-a masurat un rH de 22! Volvic exporta apa de baut in toata lumea, dar apa pe care o beau localnicii in Franta este mai buna, pentru ca este proaspata. In timpul imbutelierii si transportului apa este oxidata, datorita luminii care trece prin sticla si distruge electronii. Oxidare inseamna pierdere de electroni. Oxigenul este un oxidant, pentru ca fura electronii, si oricine face acest lucru este un oxidant. Florul, apa oxigenata, fura electronii. In principiu toti radicalii liberi fura electroni din celulele noastre. Astazi se considera, ca denaturarea ADN-ului celular prin radicalii liberi sta la baza procesului de imbatranire. Fiecare celula din corpul nostru este atacata in fiecare secunda de ca. 100 000 de radicali liberi. Tot ce vor acesti radicali este sa ne fure electronii din celule, si daca nu avem suficienti antioxidanti, nu este bine…
Toti antioxidantii au un lucru in comun, ei cedeaza electroni mai usor decat o fac celulele. Dar si ei cedeaza electronii la nivele diferite, de ex. Vit. C este un antioxidant, dar cand cedeaza un electron ca sa protejeze celula, devine la randul ei un radical liber, care cauta sa fure un electron de la celule, pana cand un alt antioxidant ca pycnogenolul (OPC) vine si doneaza electronul sau vitaminei C, devenind la randul sau un radical liber, pana cand Vit. E vine si ii cedeaza un electron, devenind ea un radical liber, totusi nu asa de periculos cum a fost Vit. C, si asa mai departe. Aceasta se numeste "cascada electronilor" sau "efectul de cascada" care arata de ce avem nevoie de un spectru larg de antioxidanti in corpul nostru. Un singur antioxidant nu este suficient, avem nevoie de toti acesti antioxidanti, ca Vit C, Vit. E, Selen (co-factor), Pycnogenol, numai impreuna pot ajuta la protectia organismului.
Ionul negativ de hidrogen H-, este singurul donor de electroni, care nu devine radical liber prin cedare de electroni. Tot ce face este sa cedeze electronul, arde oxigenul si formeaza apa. El nu devine nicioadata un radical liber. Este singurul antioxidant care se comporta in acest fel si in acelasi timp cel mai puternic antioxidant, pentru ca ionul H- se poate deplasa in orice parte a corpului, exact acolo unde este nevoie de el. Acesti ioni trec usor prin toate mediile, chiar si prin cele mai oxidante, pentru ca impreuna cu pudra de microclusteri sunt foarte stabili. O capsula intr-un pahar cu apa face ca cel putin 8 ore apa sa fie plina de electroni. Daca amestecul se pune intr-o sticla de culoare inchisa, care impiedica patrunderea luminii, incarcatura electronica se poate pastra pe o perioada si mai lunga. In intuneric absolut am pastrat amestecul stabil timp de 6 luni, pentru ca nici un electron nu se pierde prin "fotodetasare". Intre timp stim ca apa formeaza structuri geometrice pentagonale, cu forma unor domuri geodezice. Ionii sunt stabili si datorita acestor forme geodezice in care ei sunt prinsi, daca apa nu este expusa la lumina.
Cu aceasta am realizat un produs final si complet analog apei Hunza, cu:
·Un nano mineral cu care H- este stabilizat
·O tensiune superficiala scazuta impreuna cu alte caracteristici anomale (potential zeta, structura cristalina, etc.)
In India, se vorbeste despre o forta misterioasa in apa si in aer, numita "prana" care da viata sau imbunatateste viata. Acum cativa ani un preot tibetan, cu numele Carmapa, s-a intilnit cu un prieten de-al meu in Elvetia, Walter Stark, care l-a intrebat daca ionii negativi de hidrogen sunt "prana". Karmapa a spus ca nu, ei sunt aproape prana, dar nu prana. Eu cred, ca hidrogenul din aer, in proportie de 100 de parti la un milion, este destul de mult zic eu, si daca acest hidrogen este ionizat negativ, cred ca el poate fi numit "prana". Cred ca este energia luminii si energia vietii, care se regaseste in hrana proaspata, organica, pe care o mancam, si care este incarcata cu H-. Sigur, noi primim cu hrana, vitamine, glucide, proteine si lipide, etc., dar si H- in forma pura. Cine nu poate sa consume o hrana organica vegetariana sau vegana, plina de cruditati proaspete, are acum la dispozitie Microhydrin sau Active-H, pentru a suplini sau creste aportul de H- necesar sanatatii si vietii.
Dupa toti acesti ani, cred ca descoperirea cea mai importanta din viata mea, mai bine zis a lui Gael si a mea, este acest H-. Este incredibil ce efect poate sa aiba, pentru ca oricine probeaza, simte energia. Cineva poate sa spuna ca si Vit. B12 energetizeaza. Dar cine ia Vit. B12, nu simte de obicei nimic. Motivul este ca rar exista o carenta de Vit. B12, in schimb toti oamenii prezinta un deficit de H-!
In Germania, Dr. Morell, inspirat de lucrarile Dr. Vincent in Franta, a conceput un aparat, pe care l-a numit "Bio-Terrain Analyzer" (BTA). Cu acest aparat se masoara pH-ul, rH-ul si conductibilitatea electrica a sangelui, urinei si salivei, si se obtine pe loc rezultate privitoare la aceste lichide biologice. El a inceput sa testeze pacienti in Germania, Franta si in toata Europa, in momentul de fata sunt peste un milion de oameni, si a descoperit ca toti acesti oameni sunt supraoxidati, toti au un deficit de H-. Cu cat sunt mai varsta cu atat este deficitul mai mare, cu cat sunt mai tineri, cantitate de H- este mai mare. Aceasta ar putea sa fie cheia, pentru o viata lunga si sanatoasa! Dr. Morell a administrat acestor oameni cruditati, legume si fructe, pentru ca la timpul acela nu avea posibilitatea sa le dea H-. Sanatatea lor s-a imbunatatit spectaculos si fireste cantitatea de H- a crescut. Cu toate ca, cantitatea de H- din cruditati este incomparabil mai mica decat cea din Microhydrin sau Active-H, recomand cu caldura consumul de alimente organice crude, in cantitati cat se poate de mari. Pregatirea traditionala a mancarii duce la distrugerea acestor ioni. Fierberea hranei, duce de fapt la moartea ei. Fierberea in vase de metal duce la pierderea rapida a acestor ioni, pentru ca electronii se scurg foarte usor prin obiecte de metal. In unele societati arhaice se crede, ca prin atingerea hranei cu obiecte de metal, s-ar distruge o energia a vietii, pe care hrana o contine. In unele civilizatii se foloseau cutite de bambus sau de piatra, caci se stia intuitiv, ca folosirea metalului ar duce la distrugerea ionilor din hrana.
Dr. Morell a facut o diagrama in care el punea orice boala cunoscuta, si arata cum absenta electronilor conduce la boala. Ca exemplu sa privim terenul unei ferme agricole. Daca ai un sol cu un pH scazut, fara un continut mineral si de electroni corespunzator, poti sa pui cereale, ele vor creste, dar vor fi putin rezistente la atacul insectelor sau altor distrugatori. Insectele nu ataca cerealele sanatoase, pentru ca pe un sol sanatos cresc plante puternice, cu un sistem de aparare capabil sa tine insectele la distanta. Insectele prefera plantele slabe care cresc pe un sol degradat.
Acelasi lucru se intampla si in corpul nostru. Terenul biologic pentru celulele noastre este reprezentat de lichidul care le inconjoara. Noi stim ca apa este un element de baza pentru desfasurarea vietii. Daca vom studia biochimia organismului nostru, vom observa ca virusurile, bacteriile, ciupercile, sporii, etc. nu pot supravietui intr-un teren sanatos pentru celulele noastre. Totusi, cu fiecare minut in care ne hranim gresit, bem o apa de proasta calitate sau devenim supraoxidati, noi degradam terenul nostru biologic si devenim mai vulnerabili in fata acestor microbi.
Se estimeaza ca zilnic noi venim in contact cu 3 milioane de virusuri sau bacterii, in timp ce in mod constant in corpul nostru se fomeaza si se distrug celule canceroase.
Sa presupunem ca terenul nostru biologic este denaturat si ca microbii pot sa ne invadeze. Primul lucru pe care-l fac este sa secrete toxine, care obliga organismul sa-si consume electronii si sa-si modifice terenul biologic si mai mult, bineinteles nu in favoarea propriilor celule, ci in favoarea microorganismelor invadatoare. In Europa doctorii trateaza pacientii in asemenea cazuri cu ozon, ei scot sangele din organism, il trateaza cu ozon si apoi il reintroduc din nou in organism. In cazul infectiilor virale ei cresc in acest fel potentialul redox (ORP=oxidation-reduction-potential) la 900+ milivolti, nivel la care virusurile nu pot sa mai traiasca. Ele nu pot trai intr-un mediu puternic oxigenat. Problema este ca, acest mediu puternic oxigenat aduce celulelor miliarde si miliarde de radicali liberi, care denatureaza celulele si accelereaza procesul de imbatranire. Astfel in incercarea de a scapa de virusurile rele, sunt omorate si celulele bune.
Se poate insa si altfel, scazand potentialul redox prin cresterea continutul de electroni al organismului (Active-H are un ORP=850-) si prin schimbarea terenului biologic se sisteaza producerea de radicali liberi, iar prin neutralizarea toxinelor de catre H-, virusurile nu mai pot trai.
De fapt nu trebuie combatut virusul. Oamenii de stiinta cauta sa trateze hepatita, SIDA, cancerul, etc., incercand sa atace virusul, respectiv agentul patogen cauzal, si bineinteles acest organism se va apara impotriva acestor atacuri. Oricand un organism viu este atacat direct, el va raspunde agresiunii, construind o linie de aparare, printr-o modificare sau mutatie. Daca insa vei schimba mediul lui de viata, el nu va putea face nimic impotriva, nu va mai putea trai mult, caci nu are nici un raspuns de aparare pentru asa ceva. Mediul de viata neprielnic pentru microorganisme ar trebui sa constituie prima linie de aparare a organismului, iar celulele n-ar trebui sa faca in acest caz nimic pentru propria lor aparare, pentru ca acolo unde terenul biologic celular este sanatos, nici un microorganism patogen nu poate sa traiasca.
Se vorbeste astazi mult despre terenul biologic. Eu am un BTA (Bio-terrain-analyzer) in USA, cu care am testat deja o multime de lucruri, pentru a analiza terenul biologic.
Profesorul Claude Bernard in Franta a fost contemporan cu Louis Pasteur. Louis Pasteur a lansat teoria germenilor patogeni, si a fost cel care i-a sfatuit pe chirurgi sa-si spele mainile inainte de operatie, ceea ce este un lucru bun. Pasteur spunea ca microbii sunt totul, iar terenul nu este nimic. El este unul din cei care sustineau ca microbii trebuiesc combatuti. Claude Bernard sustinea contrariul, ca microbul nu este nimic, ci terenul este totul. Cand Pasteur s-a aflat pe patul de moarte, el a recunoscut ca terenul este totul, dar nu l-a mai luat nimeni in serios, crezandu-se ca a inceput deja sa aiureze. Ultimile declaratii ale unui biet muribund au fost ignorate.
Dr. Flanagan discuta despre diagrame cu orasele Frantei, care arata ca mortalitatea prin cancer poate fi direct corelata cu calitatea apei. Mortalitatea prin boli cardio-circulatorii poate fi deasemenea corelata cu calitatea apei potabile. Desenele si diagramele Dr. Vincent sunt o dovada in acest sens, impreuna cu harta terenului biologic realizata prin masurarea pH-ului, rH-ului si conductibilitatii electrice a sangelui, urinii si salivei. O persoana sanatoasa are un rH de 21, ceea ce inseamna ca organismul este plin de electroni. Un stadiu precanceros este caracterizat de faptul ca celulele canceroase existente incep sa emita toxine care conduc la pierderea de electroni, care se elimina masiv prin urina. Urina contine cantitati enorme de electroni, in timp ce sangele este oxidat. In stadiul de cancer reversibil, cancer care este vindecabil, sangele este extrem de oxidat, dar mai exista o mica rezerva alcalina, insa urina elimina cantitati uriase de electroni. In acest fel cancerul pregateste terenul biologic pentru a putea el supravietui, emite toxine care secatuiesc organismul de electroni. In stadiul de cancer ireversibil, cancer incurabil, observam ca sangele este extrem oxidat, de milioane de ori mai oxidat decat sangele sanatos, iar urina prezinta cantitati uriase de electroni. Dr. Morell in Franta a aratat ca celulele canceroase nu mai contin hidrogen. Sunt singurele celule din organism care nu au hidrogen, si se pare ca hidrogenul ar fi supapa de control care ajuta la reglarea cresterii si proliferarii celulare. De aceea marind cantitatea de electroni din organism, cancerul poate fi facut reversibil.
Aceasta este harta cu terenul biologic al diferitelor ape. Aceasta este harta cu terenul biologic al diferitelor paste de dinti, care arata ca toate pastele de dinti se afla in zona canceroasa, cu alte cuvinte sunt puternic oxidate, intr-o zona puternic acida, generatoare de cancer. Vincent declara ca toate aceste paste de dinti sunt cu adevarat daunatoare pentru noi. Desigur putem curata dintii si cu Microhydrin sau Active-H. Se presara putina pulbere dintr-o capsula, pe periuta de dinti umeda, si se periaza dintii. Prima data cand m-am intalnit cu Clinton Howard, fondatorul firmei RBC, i-am dat un pahar cu apa in care am dizolvat Microhydrin, el nu stia ce e asta; i-am spus: "Ia o inghititura si plimba-o prin gura, iar dintii tai vor scartai." Aceasta a fost intr-adevar experienta sa.
Acesta este un tabel cu potentialul electric al elementelor. Elementele de la baza tabelului iau un electron de la elementele aflate la inceputul tabelului. Sa vedem cum se desfasoara lucrurile in natura: hidrogenul are un potential =0, iar cuprul, mercurul, paladiumul, aurul, magneziul, potasiul, rubidiumul, etc., sunt donori de electroni in organism, iar acolo jos la baza este florul, etc., floridele si clorul fura electroni, ele sunt unele dintre cele mai pofticioase dupa electroni, acesta este un motiv pentru care apa florurata este realmente rea pentru dvs.
Crystal Energy
Apa in organism
99% din toate procesele fizice care au loc in organism sunt dependente de apa. Hidrogenul ajuta la hidratarea celulara. Un citat din Lancet, un prestigios jurnal stiintific, aparut in 1993: "Este evident ca hidratarea celulara este un factor important in controlul turnover-ului proteic, sinteza de proteine, la nivel celular. Iar degradarea proteinelor este invers proportionala cu hidratarea celulara. O crestere a hidratarii celulare sau a turgescentei celulei, actioneaza ca un semnal anabolic, semnal de proliferare, pe cand o deshidratare celulara este un semnal catabolic si antiproliferativ." Cand celulele noastre sunt hidratate, ele se umfla. Organismul nostru trece intr-o stadiu anabolic, cu formarea de noi celule, ceea ce este sanatos. Cand celulele sunt deshidratate, rapid (in minute) organismul trece intr-o stare catabolica, in care se consuma din masa musculara si in care apar tot felul de boli insotitoare.
Organismul contine apa in proportie de 70%, creierul chiar 90%, asa ca o hidratare insuficienta poate duce la o senzatie de deprimare, lipsa de energie, etc. Organismul are nevoie intr-adevar de multa apa, si acest lucru nu este spus si subliniat suficient de mult. Apa obisnuita de la robinet are o tensiune superficiala (TS) ridicata, un unghi de imbibitie inalt, care inseamna ca nu poate sa hidrateze celulele. Apa trece prin corpul nostru fara sa poata fi utilizata cu adevarat de celule. Cu "Crystal Energy" se coboara tensiunea superficiala, scade unghiul de imbibitie, celulele sunt hidratate pe deplin, iar corpul utilizeaza apa din plin. Cand apa este mai uda, totul se face mai bine.
Unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face este sa ne procuram un filtru de apa, cu carbune, sau un aparat de purificare a apei prin osmoza inversa sau prin distilare. Beti daca este posibil apa care a fost demineralizata. Continutul mineral al apei schimba totul, de ex. s-au facut studii si s-a stabilit ca apa dura, este foarte buna pentru boli de inima, dar ceea ce ei nu au aratat, este diferenta intre doua feluri de minerale care fac apa dura. Este vorba despre carbonat de calciu si carbonat de magneziu. Carbonatul de magneziu este bun, pentru ca organismul are nevoie de el, aproape fiecare dintre noi are un deficit de magneziu. Eu si sotia mea Gael bem apa purificata prin osmoza inversa, combinata cu "Crystal Energy", si luam magneziu ca supliment, un gram pe zi. Daca apa este dura de la calciu, nu este bine pentru inima, pentru ca calciul in exces fara suficient magneziu, duce la migrarea calciului din oase catre tesuturile moi, care se calcifica si avem muschi duri si asa mai departe. Cand avem suficient magneziu in corp, se declanseaza un raspuns hormonal ce conduce la migrarea inversa a calciului, din tesuturile moi inspre oase. Avem un prieten care a cercetat acest aspect si reuseste sa reversibilizeze osteoporoza cu magneziu. El a reusit sa creasca densitatea osoasa cu 1,5% in 6 luni. In general medicii incearca sa incetineasca osteoporoza, in loc sa o faca reversibila.
Ce se poate spune despre Microhydrin ca antidepresiv? Auzim oameni care mentioneaza acest aspect tot timpul, oameni depresivi care iau Microhydrin se simt mult mai bine, si unul dintre motive este ca organismul lor lucreaza mult mai bine, exista si citeva studii despre antidepresive. "Time Magazin" a prezentat acum cateva saptamani un minunat articol despre depresiune si efectele serotoninei in creier, faptul ca serotonina are efecte diferite in diferite parti ale creierului. Parerea mea este ca microhydrinul ajuta in depresiuni pentru ca ajuta la eliminarea radicalilor liberi din creier care ar putea interfera cu mixtura de neurotransmitatori din creier. Acesti neurotransmitatori din creier sunt responsabili pentru starea noastra psihica. Cred ca neutralizarea radicalilor liberi rezultati in procesul activitatii cerebrale joaca un rol important. Adesea oamenii nu se pot elibera de acesti radicali liberi, care pot intoxica si degrada creierul lor.
Experienta personala a Dr. Flanagan cu Microhydrin
Priveam pe fereastra la o priveliste minunata, moment in care o alta fereastra glisanta s-a inchis si mi-a prins mana cu care ma sprijineam. Cand am tras mana, unul dintre degete care fusese prins intre ferestre era deja aproape negru si umflat, iar o basica mare cu sange era in formare. Am luat imediat 2 capsule de microhydrin, o ora mai tarziu am luat inca 2, si dupa cateva ore inca 2, iar in dimineata urmatoare totul disparuse, basica cu sange, culorile albastre si negre, totul era normal si se simtea chiar normal, ceea ce de fapt era foarte surprinzator, pentru ca am mai patit odata asa ceva, din pacate fara microhydrin!
Am un catel foarte mic, 7/8 pekinez si 1/8 canisch, cu blana alba, primul catel pe care l-am cumparat acum 15 ani. In ultimile zile am observat ca isi tara un picior din spate. Cand l-am ridicat, a inceput sa urle de durere, se putea vedea ca ceva nu este in ordine. Veterinarul ne spusese deja cu ani inainte, ca articulatia soldului a inceput sa degenereze si ca ar trebui sa-l scutim de chin. In loc de aceasta i-am dat o capsula de Microhydrin si a doua zi am vazut ca nu mai avea nici o durere. I-am mai dat o capsula in acea zi si inca una a doua zi, iar acum alearga fara dureri! Si este un caine deja foarte in varsta!
Sat Oct 31, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
ZAMFIR_CATALIN
Joined: 02 Sep 2009
Posts: 2028
Reply with quote
Post
Uimitoarele invenţii ale lui Henri Coandă
În 2010 s-au împlinit 100 de ani de la prezentarea avionului cu reacţie, la expoziţia de la Paris. Este o pagină controversată a istoriei aviaţiei: românii spun că Henri Coandă a zburat primul cu avionul cu reacţie, americanii şi nemţii spun că, de fapt, au fost unii de-ai lor. Coandă însuşi a fost un om iubit şi detestat în acelaşi timp.
Gustave Eiffel, celebrul arhitect francez, îl vedea pe român ca pe un prizonier al timpului. Prin 1910, Eiffel opina că tânărul Coandă (avea 24 de ani în acel an) ar fi trebuit să se nască în 1970. Pe de altă parte, instalaţia de desalinizare propusă de Coandă statului francez a fost considerată "prea revoluţionară", după cum arată o revistă a vremii, "Radar". Cam aşa stăteau lucrurile de fiecare dată când Coandă propunea ceva nou: unii îşi plecau capul, alţii aruncau piatra.
Atunci când s-a întors definitiv în România, în 1969, Coandă aducea cu el cele 250 de brevete ale sale. "Sunt documente de o importanţă fantastică", notează Victor Emanoil, care l-a cunoscut personal pe Coandă şi a făcut parte din delegaţia care a adus în ţară preţioasele brevete. "Iar, prin Coandă, România a avut acces la cercetarea din străinătate", adaugă fostul inginer electronist.
Brevetele şi lucrările elaborate în România de Henri Coandă, cedate definitiv de fiica acestuia statului român, la sfârşitul anilor ’90, sunt acum în posesia Muzeului Aviaţiei, care are obligaţia să le prezinte cercetătorilor români. "Au fost 80 de colete. 800 de kilograme de documente", spune Sorin Dinea.
Printre hârtii, zac schiţele unui sat al cercetării în Delta Dunării, sisteme de transport ale viitorului şi cine ştie ce alte proiecte ce ar putea fi convertite într-o reţetă de succes.
DESALINIZARE
1.600 de litri de apă potabilă în 12 ore, cu panouri solare
Revista franceză "Radar", anul 1954. Titlu: "Henri Coandă bulversează economia în deşert". Savantul născut în România demonstrase funcţionalitatea unei instalaţii de desalinizare, care folosea energia solară, captată cu ajutorul unor panouri. "Totul se făcea prin vaporizare. Aerul era încins la 500 de grade Celsius. Apa de mare, pulverizată, era adusă în contact cu acesta. Iar vaporii se ridicau, erau colectaţi şi deveneau apă potabilă. Iar jos rămânea sarea", explică Sorin Dinea.
Cu un astfel de sistem ecologic se puteau desaliniza 1.600 de litri de apă în 12 ore. Sistemul de panouri solare necesar pentru aceasta măsura doar opt metri pătraţi.
Instalaţia propusă de Henri Coandă nu a funcţionat niciodată la scară largă, fiind considerată "fantezistă", deşi Coandă a făcut demonstraţia în Franţa. Au fost oameni de ştiinţă care au cerut socoteală statului francez pentru că a refuzat să aplice acest sistem în Marocul anului 1954, cu doi ani înainte ca francezii să recunoască independenţa statului nord-african.
Coandă: "Suntem ceea ce bem"
"Lumea spune că suntem ceea ce mâncăm. Eu spun că suntem ceea ce bem", îi spunea Henri Coandă americanului Patrick Flanagan, în 1963. Sosit în România în urmă cu două luni, Flanagan, omul care a preluat de la savantul român proiectul "apei vieţii", a spus povestea fulgilor de nea, aşa cum i-a lăsat-o Coandă. Prima oprire: anul 1910.
Fire libertină, tânărului îi este permis să părăsească armata. Pleacă în Iran, de unde porneşte o călătorie bizară cu automobilul, de la Isfahan (centrul ţării) spre Tibet. Drumul său a trecut pe lângă Valea Hunza (actualul Pakistan), unde oamenii de ştiinţă consemnaseră deja existenţa unei populaţii cu o medie de vârstă de peste 100 de ani.
"Sursa lor de apă este un gheţar", explică inginerul Sorin Dinea, de la Asociaţia "Henri Coandă". "Coandă avea să studieze zeci de moduri de cristalizare a apei de pe Glob", completează el. Într-adevăr, savantul a studiat fulgii de nea şi sursele de apă în diferite părţi ale Terrei. Până în 1963, după spusele lui Flanagan, Coandă studiase atent cinci zone celebre pentru longevitatea locuitorilor.
Proiectul "apa vieţii", vânzări imense
În acel an, americanul avea doar 17 ani, dar lucra la Pentagon. Acolo s-au şi întâlnit. "Henri Coandă mi-a spus: «Am un proiect la care am lucrat toată viaţa mea. Nu cred că îl voi putea duce la bun sfârşit. Doresc să ţi-l încredinţez, în vederea continuării cercetărilor»", îşi aminteşte Flanagan, acum un reputat om de ştiinţă.
Coandă a murit în 1972, dar doctorul Flanagan a luat la puricat documentaţia primită şi a ajuns la concluzia că hidrogenul poate servi drept cea mai concentrată sursă de energie antioxidantă. Astfel, după câţiva ani, a reuşit să producă cel mai puternic antioxidant: microhidrina. Pe lângă că anihilează acţiunea radicalilor liberi asupra organismului, microhidrina are rol antiviral şi antibacterian.
Aşa au ajuns pe piaţa din America, apoi în întreaga lume, trei medicamente pe bază de microhidrină, cu preţuri cuprinse între 30 şi 100 de dolari. O reţetă de milioane de dolari, după cum arată cifrele vânzărilor.
Apa din gheţar, sursa vieţii de 100 de ani
Hunza este o vale muntoasă din nord-vestul Pakistanului, situată la o altitudine de circa 2.500 de metri. Valea, mărginită de munţi înalţi de mai bine de 6.000 de metri, are o suprafaţă de aproape 8.000 de kilometri pătraţi. Doar între 1889 şi 1892, valea a fost controlată de britanici. Conduşi de prinţi numiţi thum, oamenii locului îşi puteau apăra uşor locurile: trecătorile prin care se ajungea în zonă dinspre Tibet aveau lăţimi de cel mult un metru.
Ca să ajungi în principalul oraş, Karimbad, trebuie să treci printr-o trecătoare situată la peste 4.000 de metri. Cum în Hunza plouă rar, localnicii au apelat la un sistem ingenios, iar, prin apeducte, apa dintr-un gheţar situat la mare altitudine ajunge spre zona locuită. În anii ’60, medicul american Jay Milton Hoffman vizita valea şi nota că oamenii de aici sunt străini de bolile de inimă, cancer, diabet şi alte zeci de alte afecţiuni. Chiar şi cei bătrâni aveau o dantură perfectă, nota Hoffman.
Un alt studiu, făcut după anul 2000, a arătat că speranţa de viaţă a locuitorilor care nu au părăsit niciodată zona este de aproape 100 de ani. Hoffman şi alţi vizitatori au povestit despre oameni care au devenit taţi la 80-90 de ani şi mămici chiar şi la 60-70. Deşi izolată, Hunza are cea mai mare rată a alfabetizării din Pakistan - peste 90%.
PROIECTUL DELTA
Satul de cercetare din Delta Dunării
"Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista mai multe naţii care să fi adus, faţă de numărul de locuitori, atâţi cercetători câţi a adus naţia română în ultimii 120 de ani", spunea Henri Coandă spre sfârşitul vieţii sale. Pentru a nu pierde vreodată acest avantaj, Coandă visa pentru România un sat al cercetării. Se gândise şi unde: o plajă situată la sud de braţul Sfântu Gheorghe, pe litoralul Mării Negre.
Pe un teren de 20 de kilometri pătraţi, Coandă visa un incubator de creiere. "Ţintea să crească tineri creativi şi să îi lase să gândească liber. Coandă visa ca România să vândă cândva know-how", spune Sorin Dinea.
Inginerul adaugă că Henri Coandă intenţiona să organizeze şi schimburi internaţionale de experienţă în satul din Deltă. "El spune că, decât să cumpărăm de la alţii, mai bine îi invităm noi din timp să producă la noi", aminteşte Dinea. Satul cercetării există doar într-o machetă de la Muzeul "Dimitrie Leonida".
Prin ochii de secol XX ai lui Henri Coandă, mărfurile ajung de la Bucureşti la Constanţa în 45 de minute. O dovadă a inteligenţei sale este un imobil propus de Coandă în anii ’20.
Pe lângă pasiunea pentru aviaţie, în primii ani ai vieţii sale de cercetător, Henri Coandă a avut şi câteva propuneri care ţin de arhitectură şi urbanism. Pe lângă un proiect de locuinţe modulare, revoluţionar la vremea lui (prefabricate uşor de montat, care ofereau o excelentă izolaţie termică şi fonică), Coandă a propus şi imobilul cruciform antiseism. Cum se vede în macheta din imagine, expusă la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti, vorbim despre o construcţie cu patru braţe, care se desprind dintr-un ax central. Axul are 20 de etaje, iar braţele descresc în înălţime spre extremităţi, de la 20 la 10 etaje.
"Erau 700 de apartamente şi, într-un bloc din acesta, puteau locui 4.000 de persoane", spune Sorin Dinea. Consultat de EVZ, arhitectul Peter Derer, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România, spune că "imobilele în formă de cruce şi cele inelare sunt cele mai rezistente din punct de vedere seismic". Pentru anii ’20, este un proiect fantastic, apreciază şi Gheorghe Pătraşcu, arhitectul- şef al Capitalei, care remarcă buna îmbinare între spaţiul de locuit şi cel verde, din triunghiurile dintre braţe.
Atât Derer, cât şi Pătraşcu au spus că nu auziseră de acest proiect al lui Henri Coandă. Derer spune că, în Bucureşti, nu cunoaşte exemple de imobile cruciforme. "Sunt însă blocurile în formă de Y din Balta Albă. Este o formă care oferă o rezistenţă deosebită la seisme", notează arhitectul. Când îl propunea, imediat după Primul Război Mondial, Coandă se gândea la o modalitate eficientă pentru construirea de locuinţe.
Cu acelaşi scop, Coandă a gândit şi un nou material: beton-lemnul. Astfel de locuinţe au fost construite în Franţa, Belgia, Italia şi România. Două săli ale Palatului Culturii din Iaşi a fost decorate prin tehnica "beton a bois". Alături de arhitecţii vremii, Coandă a realizat complexul şcolilor de la Obor, Bucureşti.
Răspunde cu citat
Marcaje