Civilizația și Cultura Neamului R⊕mânesc

Prof. Fabio Scialpi: “Sunt intrigat de prezența, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanță sanscrită.”



Toponime românești și din toată lumea (cu rezonanță sanscrită): Ramna, Râmnicu Vâlcea, Râmnicu Sărat, Râmetea, Rămeţi, Râmeţ, Râmeşti, Ramdala, Ramdevra, Ramdurg, Ramiona, Ramaiah, Ramanathapuram, Ramułtowice, Rambouillet, Ramhusen, Ramjibanpur, Ramlewo, Ramsowo, Ramvik, Rumia, Ruma, Rumanová, Rumoka, Rumont, Rumejki, Rumelange, Rumes, Rumenka, Rumohr, Rumbach, Rumhult, Rümligen, Rumney, Rümpel, Rumy, Rimpar, Rimogne, Rimsdorf, Rimsberg, Rimforsa, Rimhorn, Rimini, Armășești, Arămești, Arad, Arieș, Arieșeni, Ardeal, Argeș, Arklow, Armaillé, Armamar, Armonk, Armau, Armilla, Armissan, Armancourt, Armancy, Armagh, Armadale, Ĺryd, Armavir, Deva, Devesel, Dévaványa, Devaki, Devaliya, Devalapura, Devala, Devapur, Devathur, Devawas, Devay, Devin, Devičie, Devičany, Devigarh, Devigadde, Devikot, Devikapuram, Șivița, Șureanu, Sivas, Suryapet, Suryamal, Suryanagar, Suryanelli, Surrey, Vedea, Videle, Vederoasa, Vedemö, Vedebylund, Vedebyskolan, Vedeggio, Vedčne, Vedeseta, Vedevĺg.

Cuvinte românești (generate din rădăcina ‘Ar’): Ar, Arc, Arcă, Arcuș, Arcadă, Aramă, Artă, Arhitectură, Armă, Armură, Arat, Arhaic, Arhivă, Argint, Argat, Arhanghel, Armonie, Arpă, Arpegiu, Artizan, Argument, Arhiereu, Arhimandrit.
Identități și nume românești, nume indiene și alte cuvinte care arată adevărata obârșie a românilor: Armindeni (sărbătoare), Armin, Arimin, Arumunus, Deus Ariminus (Moș Arimin – Strămoșul nostru ancestral), Arimanus (acest nume era folosit pentru a invoca războinicul Marte), Ariminia (ținut), Arima (ținut), Arim, Arimasp, Ariman, Arimphaei, Râm (zeul Ram/Rama), Rohman, Raman, Ramanit, Ramayaș, Rumun, Rumân, Român. Ramana, Ramachandra, Ramadasa, Ramadeva, Ramakanta, Ramakrishna, Ramamohana, Ramamurti, Ramananda, Ramaprasada, Rameshwar – nume indiene.
Romanus (lat.) = cetățean roman
Ram (engl.) = berbec
Ram (română) = ramură

Ram (azeră) = a îmblânzi
Ram (bosniacă) = cadru
Ram (catalană) = ramură
Ram (japoneză ‘ラム‘ ; ‘Ramu’) = miel
etc.
Episcopul Meliton al Asiei, citat de Eusebiu din Cezareea în lucrarea ‘Istoria bisericească’, scrie pe la anii 175 e.n.: “Filozofia creştină după ce a înflorit la barbari, s-a raspândit în imperiu.”
Religia, sau ceea ce a devenit religia ariminică (zalmoxiană) sau religia crucii, a fost practicată în spațiul carpatic de milenii. Ca dovadă nenumăratele simboluri solare și reprezentări ale crucii de pe ceramica strămoșilor noștri cucutenieni (și alții), aceleași simboluri ce apar pe pietre, pe ziduri și altare, pe casele bătrânești, pe porțile de lemn, pe straiele țărănești, încrustate în aurul și argintul geților de pretutindeni.
Friedrich Hayek, 1899 – filozof austriac: „Rumânii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin.” (Ambasadorul Vaticanului la Bucureşti, spunea în aula academiei acelaşi lucru, iar asta acum câţiva ani).
Mitul păstorului a plecat de la miticii și mioriticii carpatici. Din ce în ce mai mulți cercetători își îndreaptă atenția către civilizaţia danubiană care precede Sumerul, dar evită arimaspii (hiperboreii) carpatici pe care unii corifei europeni și de pretutindeni doresc să-i scoată din istorie. De ce? Pentru că acolo se află cheia cunoaşterii identităţii poporului român. Acolo ne sunt rădăcinile, acolo ne este sufletul, acolo ne este sângele, acolo ne sunt cei dintâi părinți. Leagănul carpatic reprezintă izvorul civilizației și culturii neamului românesc, respectiv european.
“O legendă românească spune că Maica Precistă a născut pe o piatră ,,Fiul din piatră, Misterul Misterelor.” Cu referire clară la religia lui Mitra păstrată în mentalul colectiv al neamului mioritic. Alta, venind cu o variantă a creaţiei divine spune cum este săvârşit misterul pietrei care-l ascunde pe Dumnezeu şi care este salvat de sfinţi prin lungi rugăciuni citite din cărţi. După trei zile şi trei nopţi ,,Stâlp de piatră în patru crapă, iată Dumnezeu că scapă”. Cam aşa stau amintirile străvechi în memoria timpului luat ca rezervor de informaţii. Religia geţilor avea pe Fiul Luminii sau al Omului ca element fundamental al sistemului de valori spiritual, iar acesta nu a fost tradus identic în latină pentru că nu aveau un sinonim şi atunci s-a folosit sintagma Jupiter ca zeu al luminii şi cel mai bun părinte care iese din stâncă.” – Constantin Olariu Arimin.
Părintele Justin Pârvu: “Dar rolul nostru foarte greu va fi valorificat de lumea aceasta a Occidentului, care nu trăiește și nu poate să ajungă la gradul românului de jertfire. Îi invităm pe frații noștri occidentali să participe la sărbătorile acestea frumoase ale țării noastre, așa cum frumos vestesc tradițiile populare Nașterea lui Hristos, poate mai frumos ca oricare popor, de la cel mai bătrân până la cel mai mic prunc al lui, care gângurește în brațele mamei, mărturisind parcă și el Nașterea Domnului. Această vie numită România, pe care Dumnezeu ne-a dat-o din moși strămoși, spre a o curăța de uscăturile patimilor și a o înălța spre înviere, poate să ne-o ia și să o dea altor lucrători, dacă noi ne vom lenevi și nu vom dovedi că putem fi lucrătorii cei buni, care să aducă roada cea bună.
Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri şi să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri. Ţara Românească este o ţară sfântă, cu un popor sfânt. Noi nu suntem consecinţa a nimănui, politic sau a altor stări de lucruri, dar noi suntem ţinta multor răzbunări vrăjmaşe de 2.000 de ani; aşa cum Mântuitorul a fost vândut de la un neam la altul, aşa şi poporul român de la un stăpân la altul. Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri!”
Cine suntem noi? De unde venim? Care ne e menirea? Iată niște întrebări la care ar trebui să reflectăm cu toții…
Războiul nevăzut este războiul asupra conștiinței umane, respectiv războiul fiilor luminii, împotriva fiilor întunericului. Biserica este însuși poporul român, ce dăinuie și astăzi mulțumită martirajului eroilor neamului, al căror sânge și memorie continuă astăzi prin noi.
Nichita Stănescu: “Păi n-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau că o s-o înghețe, că o să înghețe țara? Și a înghețat țara? N-a înghețat. N-a fost potop pe țara asta și s-a crezut că ea o să se înece? Nu s-a înecat! N-a fost cutremur mare pe țara asta și s-a crezut că ea o să se rupă sau o să se frângă? Nu s-a frânt! Păi nu mor caii când vor câinii!”
”De teamă să nu înviem,
Ne-au risipit cetăţile, ne-au ucis altarele,
Toate frumuseţile, ca-ntr-un blestem,
Ni le-au schilodit. Şi-am rămas doar cu soarele.
Din el ne-am croit poteci în pădure, în munte,
Am podidit cu lacrimi şi spice câmpia,
Langă vetre mărunte,
Am logodit timpul cu statornicia.
Dacă te uiţi bine, apoi
În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi…”
-- Ion Brad
…mai rea decât moartea, e uitarea…