Soma

[Alina Bratu]

"MEDICIA SACRĂ" Autor Dl Tudor Diaconu

pag. 24

"...Soma este amestecat cu lapte covăsit
Curge până la saturaţie, ca şi fluviile care curg...Preţuiţi oameni sucul presat după modelul dat de părinţi."
(Rig Veda 5-51)
....
Cele 5 regine ale plantelor
al căror şef este SOMA, noi il invocăm cu
SOCUL, INUL, ORZUL, SOIA ŞI MUŞEŢELUL,
care să ne apere de angoasă."

....
"ca să bei Soma, să-ţi lungeşti viaţa."

pag. 30-31
"Ceea ce se numea elixirul zeilor (hrana) din Olimp, vedicii o numeau Soma.
...
De fapt, elixirul zeilor se prepara nu din grâu - ca erbivorele - ci din 5 plante cu totul separate care se dizolvau in lapte acru, iaurt sau sana. Acidul acetic creează unitatea leacului. Reface întregul organism."

[Adrian Pop]

Eu am pus din fiecare element cat tineam intre 3 degete, dupa ochi !

[latan.elena]

PLANTELE SACRE ÎN RITUALURILE VEDIC SI BRAHMANIC SI REFLEXIILE LOR ÎN OBICEIURILE POPULARE ROMÂNESTI




CAP. I Utilizarea plantelor sacre în ritualurile religioase. Cazul particular al plantei Soma. Mitologia vedico-brahmanica despre planta Soma;

Inca din perioadele arhaice, ritualurile religioase care aveau un caracter samanic utilizau diverse plante care aveau anumite caracteristici, plante care, administrate fiintei umane, îi provocau stari halucinogene prin actiunile lor neuroleptice.
Oportunitatea tratarii subiectului privind planta Soma, mentionata de catre mitologia vedico-brahmanica, a fost determinata de faptul ca ea conferea indirect corelarea unei serii de date între formele religioase ale epocii, elementele lingvistice si etnografice specifice arealului carpato-dunarean de unde provin si care exista pâna în prezent.
Utilizarea acestor plante, prin efectele lor, permiteau oficiantului ritualului, conform credintei sale, abordarea si a altor planuri existentiale în afara celui fizic.
De-a lungul timpului istoric, plantele de acest gen au fost utilizate si de cultele organizate care au urmat samanismului propriu-zis, desi este dificil a se face o delimitare stricta între acestea, ele, mai degraba, suprapunându-se.
Dupa opiniile unor cercetatori, aceste proceduri preexista si astazi în multe culturi de tip arhaic, chiar si în culturile contemporane. In diverse culturi arhaice ele au fost numite „Hrana zeilor” sau „hrana spirituala” (12).

Planta Soma este cunoscuta în arealul carpato-dunarean sub denumirea de „Palaria Sarpelui”(Amanita Muscaria) cu sinonimele în alte culturi de Asumer, Pong, Bank si Amrita.(12). Cuvântul Amrita (9-pg28) este apropiat de cuvântul Amrut, cuvânt care, în mitologia greaca, înseamna „Bautura Zeilor”.

Aceasta planta creste numai în zonele submontane (800-1000m altitudine).
Tot în arealul carpato-dunarean exista si planta numita Tilisca (Virtilica) mai numita si „Iarba Vrajitoarelor” (Oenotheraceae alpina lutesiana), semnalata înca din perioada dacica, planta prezenta în zona Gradistei, Orastiei, Sarmisegetuzei, planta care produce aceleasi efecte halucinogene. Pentru efectele ei, romanii au numit-o Circae, dupa numele vrajitoarei din epopea „Odiseea” lui Homer.(2) (Dr.O.Bojor). Cuvântul „tilisca”[Virtilica-(6)] are corespondent în limba sanskrita:-radacina de cuvânt „til 6”înseamna „susan oriental” (Sesamum indicum) (4-pg.293). Cuvântul sanskrit „tila” se refera la „o însemnare facuta într-un loc ce seamana cu un graunte de susan (în forma de picatura) (4-pg.293) (10-pg.104). Cuvântul sanskrit „tilaka”se refera la semnul distinctiv, sectar, care se face pe frunte la brahmani, ca un semn de noblete, de distinctie. (4-pg.93). In obiceiurile populare românesti, dupa crestinare, semnul s-a transformat într-o cruce iar în ritualul religios crestin ortodox, prin miruire, se face tot o cruce. Se mentioneaza ca, conform doctrinei brahmanice, în zona fruntii se afla centrul energetic (chakra) Agñya, care are ca simbol tot crucea, simbol al raspântiei, al alegerii de catre fiinta umana a caii pe care aceasta sa o urmeze în viata: a rationalului, a emotionalului sau a evolutiei spirituale.
Soma a fost dusa în India arhaica în jurul anului 2000-1800 î. H. Planta este mentionata în imnurile vedice (12). Planta era culeasa si preparata dupa un ritual precis.
In arealul carpato-dunarean, cultul vedic a utilizat plante cu efecte halucinogene. Utilizarea lor s-a facut datorita efectelor inerente provocate, prin arderea lor, ca de exemplu în Cultul Focului (cultul lui Agni). In mod similar aceste culte au fost legate implicit si de planta Soma.
Acestei plante i s-a atribuit statutul de planta sacra, chiar si acela de zeu, zeul Soma.
Herodot relateaza ca scitii, dupa o înmormântare, dupa ritualul purificarii prin spalare pe cap cu apa, faceau în corturi improvizate inhalatii cu fumul degajat de seminte de cânepa, aruncate pe bolovani încinsi. Actul avea un caracter ritual, fumul degajat producând o stare de euforie (7-art.IV-pg.73,74,75).
Diverse tratate vorbesc ca, în anumite ocazii, un om juca rolul sacrificatului ca victima, precum si cazul când însusi sacrificantul devenea victima propriu-zisa .(purusamedha) (dupa Weber în Z.D.M.G. 18,262) (5pg.19). Dupa M.Eliade, problema substituirii reciproce ca obiect al sacrificiului între om si cal, este considerata înca una deschisa.(5-pg.209). Prin faptul ca formele sacrificiale umane sunt anterioare formelor sacrificiale ce utilizau fiinte vii si faptul ca dacii utilizau sacrificile umane, acestea denota vechimea acestora în ansamblul cultelor arhaice europene.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „soma” provine din limba sanskrita, el însemnând: - Regentul Lunei, Luna, Yama, Kuvera, Cel de-al optulea Vasu, Cerul, atmosfera, dupa dictionarele francez si englez. (10) (3-pg730); -Suc de planta, Luna,Rege al Lunii, fiu al lui Atri, cel de-al optelea Vasu, unul dintre zece Maharisi (3), identificata cu Siva si Visnu ca autori ai Cartii Legii (Dharma), dupa dictionarul englez (3-pg.360).

CAP.II. Toponimii, hidronimii, antroponimii provenite din cuvântul sanskrit Soma;

In zona vestica a României exista o serie de denumiri care se refera la cuvântul sanskrit „Soma”. Astfel, hidronimul „Somes” face trimiteri la radacinile de cuvânt sanskrite : -„Soma”-denumirea ca planta, „sa”-continuitate, curgere, însiruire. Denumirea s-ar traduce prin „cursul apei curgatoare Soma.“ (10).
Toponimul „Someseni” face trimiteri la radacinile de cuvânt sanskrite: „Soma”, denumirea ca planta, -„sa“, continuitate, stabilitate (sau ca «sa»-oprire, repaus), -„na”, sufix de întarire al radacinilor de cuvânt anterioare. Denumirea s-ar traduce prin „locul peren al Somei” (1).
Toponimul „Samasag” face trimitere la radacinele de cuvânt sanskrite: „Soma, denumirea ca planta, „sag”sufix de întarire, în sensul de continuitate, locatie, stabilitate(10), utilizat IN SPECIAL IN VEDE. Denumirea s-ar traduce prin „locatie cu o mare continuitate în timp, numita Soma”.
Toate acestea confirma existenta în arealul carpatic (Mtii. Apuseni), înca din perioada vedica, a plantei
Soma, cunoscuta sub acest nume vedic. Atribuirea atâtor de multe denumiri care au în compunerea lor acest cuvânt sanskrit, vedic (hidronime, denumiri de asezari umane, denumiri de persoane), toate acestea atesta importanta deosebita cultica vedica acordata acestei plante în perioada istorica de dinainte de reforma religioasa de la 3200 î. H. începuta în India arhaica, perioada dupa care utilizarea acestei plante în ritualuri a fost restrictionata, scoasa din cultul public, dar ramasa ca consemnata în scripturile brahmanice si în Vede într-o forma abstracta a unei zeitati obscure, Soma.

CAP. III. Reforma brahmanica si modificarea conceptiilor vedice legate de planta Soma;

Reforma brahmanica de dupa 3200 î. H., prin reconsiderarea conceptiilor religioase vedice, a modificat si conceptul de sacrificiu. Astfel, sacrificiul ritual consta în sacrificarea unei fiinte vii (animale).
Sacrificiul era de tip samanic, sacrificiu ce nu impunea sacrificatorului existenta unor calitati psiho-morale. Sacrificiul de acest gen avea un caracter de manipulare „din exterior” de catre sacrificator al actului sacrificial, indiferent de conditia sa umana, întrucât acestuia nu i se impunea conditii de moralitate. Accesul la zei se presupunea a se face posibil prin administrarea de catre sacrificator a plantei Soma, preparata în prealabil într-un cadru ritual, planta care, prin caracteristicele ei psihotropice, prin efectele ei halucinogene, favoriza acest contact fara ca operatorul sa se considere a fi „implicat”.
Conform scripturiilor brahmanice de mai târziu, ca urmare a descoperirii de catre brahmanism a existentei si a altor planuri existentiale, superioare, prin vechile proceduri, accesul scrificatorului era limitat doar la planurile existentiale inferioare.
Planurile existentiale inferioare este domeniul Elementalilor (9-pg164), entitati care guverneaza numai stariile de agregare ale lumii fizice nominalizate simbolic prin elementele „Pamânt”, „Apa”, „Aer”, “Foc”, „Ether” (spatialitate). Aceste planuri nu contin, însa, si spiritualitatea.[ „La Aryeni numai brahmanii erau admisi a cunoaste secretul Soma, cea care declanseaza inefabilul, care aduce extazul”(11), concept la care s-a renuntat dupa reforma].
Brahmanismul reformat de dupa anul 3200 î. H., prin noua sa conceptie, considera ca o conectare la planurile existentiale superioare, la zei, nu se poate realiza decât prin sacrificiul „intern”al fiintei umane. Prin aceasta se întelegea redobândirea de catre fiinta umana a calitatiilor primare, primordiale, cu care fiinta umana a fost înzestrata de catre Divinitate, calitati pe care fiinta umana le-a pierdut prin contactul inerent, prin atasamentele sale de lumea fizica. In cadrul atasamentelor intrau si procedeele de tip samanic, considerate imorale.
Sacrificiile de fiinte vii au fost înlocuite cu ofrande de produse naturale (lapte, miere, fructe), concept care s-a pastrat pâna astazi în hinduism.
Prin reforma brahmanica de la 3200 î. H., brahmanismul s-a distantat de practicarea în ritualuri a utilizarii plantei Soma. Acest lucru permite sa se argumenteze faptul ca utilizarea plantei Soma era specifica perioadei prebrahmanice, ea regasindu-se numai în practicile rituale vedice.
Soma este mentionata sub diverse forme de scripturile brahmanice târzii (ex. în Brahmane) sub diferite forme de utilizari cu caracter mai mult informativ, forme care dau impresia unor proceduri devenite deja istorie, ca referiri la unele care ar apartine perioadei anterioare, celei vedice. Unele mentiuni din scripturile brahmanice târzii fac totusi aluzii voalate la calitatiile acestei plante în ritualurile individualizate chiar si în conditiile respingerii ei oficiale prin noua doctrina brahmanica privind utilizarile ei în ritualurile cu caracteristici de comuniune.

CAP. IV. Obiceiurile populare românesti si plantele neuroleptice;

Utilizarea de plante neuroleptice de genul Somei este semnalata în obiceiurile populare la români în întregul areal carpato-dunarean cu multe corespondente cu ritualurile vedice. (13). Se dau doar câteva exemple:
In perioada de iarna, în timpul sezatorilor si organizarii de claci, se semnaleaza obiceiul facerii de”juflei”(3-pg.266), o forma de ofranda, ca o coliva. E facuta din seminte de cânepa pisate si fierte cu sare si zahar. Se considera mâncare de post, deci cu caracter religios ancestral (3) (Zona Buzaului-com.Gohor).
In mod similar, exista obiceiul ca în noaptea de Macinici (9 martie) (în realitate cu referiri la data echinoxului de primavara din 21 martie, decalaj datorita schimbarilor calendaristice), sa se faca focuri în care sa se arunce seminte de cânepa si sare, reminiscenta a cultului vedic a lui Agñi (al Focului Sacru), la trecerea la „renasterea noului an”. Arderea semintelor de cânepa produce un fum care provoaca asistentei o stare de euforie cu halucinatii. (Cuvântul „Macinici” are origina sanskrita, emanat din radacina de cuvânt *mel-a zdrobi, a macina, respectiv *mlak .apoi *mak (14-pg.513) (15pg.716). Probabil forma primara a obiceiului se referea la aruncarea rituala de seminte zdrobite în foc sau la însasi prepararea fainei pentru aluat din care sa se faca ofrandele în forma de “opt”, imaginea Modelului Arhetipal al perfectiunii).Obiceiul aruncarii în tot cursul anului de seminte de cânepa pe plita încinsa a caminului taranului român, obicei generalizat pe tot teritoriul tarii, este o reminiscenta a vechiului cult vedic. Reflexia acestui obicei, în timpul istoric, este cultul familial al focului al românilor.
Un motiv al substituirii plantei Soma cu altele echivalente ca producatoare de efecte halucinogene îl putea constitui faptul ca zona de crestere si cultivare posibila a ei este la altitudini relativ înalte.Conservând principiul ritualului, al producerii si obtinerii stariilor extatice, în celelalte parti ale arealului s-a cautat, gasit si substituit planta Soma cu alte produse similare (macul, cânepa) .

CAP.V. Utilizarea plantelor neuroleptice în ritualurile religioase în general, de-a lungul timpului istoric;

Plantele cu caracteristici neuroleptice au fost utilizate în multe ritualuri religioase. Motivul utilizarii lor îl constituie starile de tip halucinogen generate în corpul uman de catre acestea, stari care erau considerate ca pot permite accesarea de catre om si a altor planuri existentiale în afara planului fizic si superioare acestuia. Pentru acest motiv, în anumite perioade istorice, ele au fost declarate, mai mult sau mai putin oficial de catre diversele forme religioase, plante sacre (samanism, vedicobrahmanismul primar si reformat).

CAP.VI. Concluzii;

In privinta problemei utilizarii plantelor neuroleptice în arealul carpato-dunarean se pot trage urmatoarele concluzii:
1. În perioada arhaica, plantele neuroleptice, plante cu proprietati halucinoagene, au fost folosite în samanism. Aceasta s-a transmis sub forma individualizata pâna în prezent în spatiul rural
2. În perioada prevedica si vedica ce a cuprins arealul carpato-dunarean, plantele neuroleptice au fost utilizate în ritualurile religioase cu caracter public, acestora acordându-li-se un statut sacru, mergându-se pâna la zeificarea lor. Eficacitatea actului sacrificial care era însotit de consumul de planta Soma nu era conditionata de existenta calitatilor psiho-morale ale sacrificatorului, ci de cantitatile si calitatile elementelor ce constituiau obiectul sacrificiului.
Initial, sacrificatele ritualurilor au fost fiinte vii (animale, printre care tauri, cai, mistreti, ulterior porci si nu este exclus si fiinte umane).
La geto-daci, era utilizat sacrificiul uman, fapt atestat de catre istoriografie ca mergând pâna în perioadele istorice relativ târzii, fapt ce atesta originea lor ancestrala, arhaica, corespunzatoare perioadei prevedice si vedice, în acest areal.
3. Mitologia traco-geto-daca s-a transmis, prin elementele sale, în obiceiurile si traditiile poporului roman, în mituri, legende si basme cu ritualuri de gen sacrificial cu caracter mai mult sau mai putin mistic, în simbolismul cu elemente arhetipale continute de acestea. Din ea emana importanta actului sacrificial în conceptia religioasa a geto- dacilor.
În urma crestinarii, o serie de elemente mitologice au fost asimilate de noua religie, conservând ideea de fond a evenimentului mitologic, de ex. ideea de sacrificiu. Este reprezentativ cazul Cavalerului trac (Cavalerul danubian), reprezentat în împrejurari cinegetice (8-pg102), asimilat ulterior de crestinism cu Sf.Gheorghe (6), aparând, însa, omorând un balaur. Probabil ca obiectul initial al uciderii de catre cavalerului trac era altul decât cel reprezentat pe artefactele de mai târziu de catre romani, zeu pe care ei l-au numit Deus Sanctus Heron.
In mod similar, este substituirea mitului zeului Mithra (6-pg331), ca reprezentant al cultului solar al lui Agñi (popular Ignu), cu cel al Craciunului, cu conservarea vechiului fond, a ideii de sacrificiu pastrat în obiceiul popular al sacrificarii porcului (Ignatul porcului), ca si cel al ofrandei numita „pomana porcului”, precum si al consumului de alcool ce însoteste ritualul. Probabil este un produs de substitutie al vechii Soma. Consumul mare de vin la daci pe vremea lui Burebista poate duce la emiterea ipotezei ca, în timp, în ritualurile religioase, Soma, datorita efectelor sale, a fost înlocuita cu alte produse cu efecte similare, cum este cânepa, produs ramas pâna astazi în obiceiurile populare românesti.
In sensul celor de mai sus :
-prezenta în arealul carpato-dunarean de toponimii, hidronimii, antroponimii legate de denumirea plantei Soma,
-modul de evolutie, în timpul istoric, al conceptului religios la trecerea de la cel vedic la cel brahmanic, privind utilizarea în ritual a plantei Soma,
-viziunea mitologiei populare românesti privind actul sacrificial si legaturile acesteia cu prezenta plantelor mitice,
-utilizarea de plante cu caracteristici neuroleptice cu efecte halucinogene în obiceiurile populare românesti
Toate acestea duc la concluzia ca originea utilizarii plantei Soma în ritualurile religioase este în arealul carpato-dunarean, din perioada vedica, ulterior planta ajungând în India arhaica, în urma migratiei aryene condusa de Rama.(în limba sanskrita, Ramanaya însemnând „locul de nastere a lui Rama”).


SURSA:http://dacmandru.blogspot.ro/2011/07...-vedic-si.html

[latan.elena]

http://venatshow.blogspot.ro/2009/01...izarea-sa.html

[Adrian Pop]

PALARIA SARPELUI si utilizarea sa magica si ritualica

Sacrament de initiere si dezvoltare spirituala

ATENTIE! CONTINE AVERTIZARI!

Familia : Agaricaceae (Familia ciupercilor lamelate)
Denumire botanica : Amanita muscaria
Sinonime : Soma, asumer, amrita (denumiri ariene), pong, pank, pongo (denumiri siberiene), bolond gomba (denumire maghiara) si Narren Schwamm (denumire germana).
Localizare geografica : Originara din Europa, Asia si America de Nord (regiuni cu clima temperata din emisferele de est si de vest).
Habitat : Paduri de pin, mesteacan, fag si zada in timpul sezoanelor ploioase (foioase cu lemn tare, conifere, campii).


Descriere botanica : Aceasta specie deosebita poate fi gasita pretutindeni; are palaria intre 4 si 35 cm. Cand ciuperca e tanara, palaria ovoida e nedezvoltata, crescand insa aproape plata cu vremea. Este rosie spre portocaliu, cu protuberante albe, chiar si mica. Se gasesc amanite si de alte culori, de la portocaliu la maro-deschis spre galben si alb, dar aceste specii pot fi otravitoare. Lamelele, albe, sunt libere si spatiate. Ciuperca tanara are un fel de voal, ce devine un guler alb cu timpul. Sporii sunt elipsoidali, de un alb-laptos. Tulpina este inalta de la 4 pana la 30 cm si groasa de la 0,95 la 5,5 cm. Este alba spre galbui deschis, cu mici smocuri paroase pe marginea tulpinii prinse in pamant de un bulb auriu. Carnea ciupercii este tare si alba.

ISTORIC
Numele de „fly* agaric” deriva de la ciuperca amanita, din care se face o fiertura ce omoara mustele. Fiind probabil cel mai vechi si mai larg raspandit halucinogen, amanita se foloseste de secole intregi ca substanta ametitoare sau shamanistica de populatiile ostyak si vogul (populatii fino-ugrice din vestul Siberiei), de chukchi, koryak si kamchadal din nord-estul Siberiei si de cateva triburi de bastinasi americani de pe coasta Pacificului. S-a sugerat ca niste „razboinici” antici din Scandinavia, care ucideau periodic in orgii, au innebunit din cauza ca au mancat palaria-sarpelui.
Iata o relatare a unui cunoscut obicei al populatiei koryak :

Cand sarbatoresc ceva, toarna apa peste cateva din aceste ciuperci si le pun la fiert. Apoi beau fiertura, care ii imbata; cu aceste ocazii, cei mai saraci, care nu-si permit sa faca provizii de ciuperci, se posteaza in jurul colibelor celor bogati si asteapta momentul cand mesenii ies afara sa urineze; ei aduna urina intr-un vas de lemn si o beau cu lacomie, ea inca mai avand virtutile ciupercii consumate; si astfel se imbata si ei.
Public Health Service Pub. nr. 1645

Acum 3500 de ani, popoarele ariene au coborat din nord in Valea Indului, in India, aducand cu ele cultul plantei soma (singura planta cunoscuta ca zeificata). Ele adorau aceasta planta imbatatoare sfanta, band un extract din ea la ritualurile religioase. Mai mult de o mie de imnuri au fost compuse si incluse in textele sacre cunoscute sub numele de Rig Veda; dintre ele, 120 erau inchinate exclusiv plantei soma.


Arienii cunosteau obiceiul de a bea urina, asa cum arata citatele urmatoare:

Ca un cerb, vino aici si bea !
Bea Soma, cat de mult iti place.
Dand-o afara din tine zi de zi. O, marinimosule,
Ti-ai luat asupra forta cea mai mare.
VIII 4.10
Rig Veda

Soma, nor de furtuna plin cu viata,
Muls de lapte si unt,
Mijlocul cararii; Idee nemuritoare,
Ce se trezeste la viata departe de aici.
Impreuna, toti acei ce au datoria,
Toti acei binecuvantati aduc cinstire Somei.
Cu unduiri curgatoare oamenii umflati dau afara Soma.
IX 74.4
Rig Veda

In pantecul Indiei
Soma cea ametitoare se filtreaza
IX 30.3
Rig Veda

Poetii vedici vorbesc despre trei filtre folosite in prepararea somei :
1. filtrarea luminii soarelui prin ciuperca, aducand cu ea puterile magice din cer;
2. materialul de lana prin care se strecurau sucurile si
3. corpul omului.

John Allegro, cel care a scris cartea The Sacred Mushroom and the Cross (Ciuperca sacra si crucea), urmareste ciuperca in timp (cu ajutorul inscriptiilor sumeriene din Arcad si Erech) prin cateva culturi si descopera ca este un punct central in traditia crestina. Un argument solid in favoarea afirmatiei lui Allegro este o fresca datata aproximativ 1291, descoperita pe zidurile unei biserici parasite din Plaincourault (la Indre, Franta), care ii arata pe Adam si Eva de o parte si de alta a „pomului vietii”. Pomul este pictat ca o Amanita muscaria cu crengi mari si un sarpe incolacit pe ea. Fructul oprit din gura sarpelui este, fara indoiala, un mar. Allegro a mai gasit informatii ce arata ca Apocalipsa apostolului Ioan a fost scrisa in intregime sub influenta somei, a palariei-sarpelui.

Cerul de deasupra nu-i nici jumatate din mine.
Oare am baut Soma ?
In stralucirea mea am trecut de cer si pamant.
Oare am baut Soma ?
O sa iau pamantul si-o sa-l pun aici sau acolo.
Oare am baut Soma ?
X 119, 7–9
Rig Veda

COMPOZITIE CHIMICA
Principalii constituenti toxici sunt muscimolul, un halucinogen CNS, acidul ibotenic – un precursor al muscimolului – si muscazona.
hνAcidul ibotenic se decarboxileaza usor si pierde apa, ca sa se transforme in muscimol la 73 – 77 °C. Muscimolul, care nu exista in Amanita muscaria, este produs probabil in timpul procesului de uscare. Radiatia ultravioleta a acidului ibotenic are ca rezultat producerea muscazonei.
Alti alcaloizi prezenti sunt muscaradina si muscarina. Despre muscarina, un tropan psihoactiv, se credea odata ca produce efectul de alterant mintal al ciupercii. Acum se stie ca ea se gaseste in cantitati relativ mici. Este greu ca molecula aceasta sa treaca bariera de sange a creierului, al treilea filtru al poetilor vedici.
EFECTE PRIMARE
Ameteala, convulsii si posibil greata dupa jumatate de ora, urmate de amortirea picioarelor si un somn usor de doua ore, halucinatii atat vizuale cat si auditive. Experimentul dureaza intre patru si zece ore. Muscarina este un halucinogen extrem de toxic, fiind tropan. Muscimolul este un halucinogen CNS. Acidul ibotenic provoaca inrosirea pielii si letargie sau somnolenta.
MOD DE PREPARARE
Ciuperca proaspata trebuie taiata vertical in bucati de 1,25 cm, incalzite in cuptor la 73 – 77 °C, pana se usuca. Muscarina se va evapora aproape cu totul din ciuperca, iar acidul ibotenic se transforma in muscimol. E recomandabil sa existe un prieten langa cel ce experimenteaza, care sa-i vina in ajutor in caz de nevoie. Cantitatea consumata trebuie sa fie moderata, o patrime sau o jumatate dintr-o ciuperca de 20 cm in diametru, pana se cunoaste reactia organismului. Ciupercile neculese, care s-au uscat in pamant, au, se spune, efectele cele mai tari.
FOLOSIRE RITUALA
Soma este considerata hrana spirituala, care ajuta la dezvoltarea spiritului. Initierea (spiritul dobandeste o forma noua) are loc cand compozitia chimica afecteaza corpul fizic. Este un halucinogen fara comparatie. Soma este „carnea zeilor”, asadar se foloseste in ceremonialuri de initiere si dezvoltare spirituala.
La populatia koryak, femeile prepara ciupercile pentru barbati, umezindu-le, muindu-le in gura si rulandu-le cu mana sub forma de carnati. Barbatii fie le mesteca, fie le inghit cu totul. De obicei se consuma trei ciuperci, una mare si doua mai mici. Uneori se mananca zece-douasprezece, dar asta e deja o doza letala.
Ciupercile se adauga in supe, in sosuri, in laptele de ren sau in sucul de rachitele (un fel de coacaze).
Populatia kamchadal prepara un fel de vin, lasand sa fermenteze un amestec de amanita si suc de rachitele.
Arienii, cum descriu imnurile vedice, adunau ciupercile la lumina lunii pline. Apoi storceau sucul, il strecurau printr-un material de lana, il amestecau cu apa, lapte, miere sau infuzie de boabe de orz si il beau la ritualurile magice si religioase.
Se poate observa diferenta magica dintre muscimol si muscarina: desi amandoua sunt substante halucinogene, provoaca efecte opuse asupra organismului, efecte ce se contracareaza reciproc. Una este hrana spirituala, cealalta otrava pentru corpul fizic.

ATENTIE ! Desi muscarina este prezenta in cantitati mici in Amanita muscaria, ea se gaseste in alte specii, inclusiv Amanita panterina, o varietate alba spre galbuie. Recunoasterea corecta a varietatilor este foarte importanta.
Antidotul standard al otravirii cu muscarina este atropina. Daca victima a consumat una din varietatile periculoase de amanita (Amanita phalloidso, Amanita verosa sau Amanita verna), viata ii poate fi salvata cu urmatoarele conditii :
1. Asistenta medicala imediata.
2. Administrarea imediata a antitoxinei.
3. Administrarea intravenoasa continua de glucoza pentru a mentine nivelul de zahar in sange, care altfel scade rapid.
Populatia koryak spune ca, daca s-a inghitit o cantitate mare de ciuperci (producand presiune in stomac), leacul eficace ar fi doua-trei linguri de grasime, ulei, unt sau untura de animale. Unele triburi cred ca ajuta si o inghititura de votca .




UTILIZAREA MAGICA SI RITUALA A IERBURILOR

Richard Alan Miller



Publicat de venat show la 2:36 p.m. Trimiteți prin e-mailPostați pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe FacebookTrimiteți către Pinterest



Etichete: palaria sarpelui, ritual magic



Niciun comentariu:

[Adrian Pop]

Cele 5 regine ale plantelor
al căror şef este SOMA, noi il invocăm cu
SOCUL, INUL, ORZUL, SOIA ŞI MUŞEŢELUL,
care să ne apere de angoasă."

[Adrian Pop]

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa...pielii-1181512


Luni, 30 Iulie 2012, ora 11:05






















Inul, Linum, dupa denumirea stiintifica, este o planta anuala ierboasa, cultivata inca de la inceputurile umanitatii. La noi se cultiva atat pentru fuior, cat si pentru semintele sale oleaginoase. In scopuri medicinale se folosesc numai semintele ajunse la maturitate completa.

Semintele de in sunt bogate in mucilagii, saruri de potasiu si de magneziu. Mai contin acizi grasi tip omega 3, grasimi bune, care previn bolile cardiovasculare, diabetul si care ne ajuta sa slabim. Datorita mucilagiilor din compozitie, semintele de in se recomanda in tratarea catarului stomacal si intestinal si a constipatiei.

Semintele de in reduc nivelul colesterolului sanguin si sunt, de asemenea, o sursa sigura si importanta de fitoestrogeni, hormoni vegetali care previn cancerul de san si de colon.

Intern, semintele de in se folosesc numai intregi. In caz de constipatie, se pot lua una - doua linguri de seminte intregi cu putina apa, foarte usor incalzita, dimineata sau seara, pe stomacul gol. Chiar daca nu sunt antibiotice, procedeaza in asa fel incat sa le iei amestecul de apa si seminte zilnic la aceeasi ora, pentru a le da posibilitatea sa-si faca efectul asteptat.

Impotriva inflamatiilor intestinale se poate prepara o bautura emolienta dintr-o lingura de seminte intregi macerate, timp de o jumatate de ora, intr-o suta de mililitri de apa usor incalzita.

Ceaiul de in, bun in caz de pietre la rinichi

Ceaiul preparat din seminte de in amestecat cu zeama de lamaie se recomanda in caz de piatra la rinichi, litiaza renala, si inflamatii ale vezicii urinare.

Extern, semintele de in macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de in, in amestec cu apa, se fierbe pana se obtine o pasta care, mai apoi, se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe locul bolnav - furuncule, abcese, dureri articulare si alte afectiuni ale pielii.

Cataplasma se mentine permanent calda timp de cateva ore. Cataplasma de in calmeaza durerile de oase si ajuta la evacuarea puroiului.

Uleiul din seminte de in este folosit in scop medicinal, mai ales pentru tratarea diferitelor suferinte ale pielii, de la taieturi la arsuri si piele inflamata, dar si cu alte beneficii pentru sanatate.

Astfel, uleiul de in trateaza cu succes constipatia, scade colesterolul si amelioreaza suferintele hepatice. Daca ai racit, un masaj cu ulei de in amestecat in parti egale cu alcool pentru uz extern te ajuta sa te simti mult mai bine.

Sa avem sanatate!

[Adrian Pop]

http://prodieta.ro/soia-boabe-tofu-l...san-menopauza/

[Adrian Pop]

http://suntsanatos.ro/orzul-verde-pu...tice-2963.html

Orzul verde este frecvent recomandat de terapia naturală. El este utilizat în mod curent în tratamentul a mai mult de 40 de afecţiuni, de la cancer, afecţiuni digestive, pulmonare, circulatorii şi până la boli nervoase grave. - See more at: http://suntsanatos.ro/orzul-verde-pu....yaOCf9bT.dpuf

[Adrian Pop]

https://www.google.ro/#q=MUSETEl

Muşeţel - Acţiune

Muşeţelul este foarte apreciat pentru o serie întreagã de proprietãţi terapeutice, cum ar fi: acţiunea antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã, epitelizantã etc. Datele experimentale aratã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai mult decât atât, muşeţelul are o acţiune cicatrizantã.Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor bacteriene, în special a stafilococilor şi streptococilor. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãţilor muşeţelului trebuie adãugatã şi acţiunea imunostimulatoare.