Un sfânt despre alt sfânt: Cuvânt al Părintelui Iustin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca







Sfântul Arsenie Boca

„Aduceți-vă aminte de mai-mari voștri, care au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a cărora săvârșire a vieții privind, să le urmați credința. Iisus Hristos ieri și astăzi același, și în veci. La învățături străine și de multe feluri să vă mutați, că bine este cu harul să se întărească inima, iar nu cu mâncărurile, dintru care nu s-au folosit cei ce au umblat întru dânsele. Avem Altar, dintru care a mânca n-au voinicie[1] cei ce slujesc cortului”. (Evrei 13, 7-10)

Cuvânt al Părintelui Iustin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca

Textul de mai jos este un cuvant al Parintelui Justin Parvu despre Parintele Arsenie Boca, asa cum apare in cartea “Despre indumnezeirea omului prin Har“, vol. I, pag. 240, Ed. Credinta Stramoseasca, 2005.

Dumnezeu lucrează prin oameni. Socotim că frumusețea artei scrise și pictate de părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia. Toate le încununează un suflet înaintea lui Dumnezeu, și pe noi și neamul nostru și toată creștinătatea de pretutindeni. Valorile acestea Ortodoxe au fost pretutindeni și vor rămâne în viața noastră ca existență în eternitate. Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmași ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa și să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoții și strănepoții noștri. Aceasta a fost și este misiunea părintelui Arsenie Boca, și el nu e mic înaintea lui Dumnezeu; de aceea îl laudă credincioșii în biserici, la mormântul lui și în casele lor iar temelia credinței este în acești închinători
binecredincioși.

Știut este de toți că vrăjmașul urlă la mormântul părintelui. Vrăjmași au fost dintotdeauna și vor exista cât timp va îngădui Dumnezeu să existe omenirea aceasta. Atât timp cât noi vom fi și vom rămâne în haina aceasta monahală vom avea și prieteni și neprieteni că așa a fost dintotdeauna, de la începutul veacurilor.

Mântuitorul Hristos a dus crucea pentru toți, și neamul nostru duce crucea unei dreptăți pentru că el mereu a fost hăituit dar s-a menținut datorită modestiei, simplității, smereniei, și a trăit cu mulțumirea de a rămâne în hotarele lui și de a nu trece peste alte neamuri din jurul nostru. S-a învățat mereu în această credință că tot ce nu-i al nostru nu este de la Dumnezeu. Și toți cei care au năvălit și năvălesc și astăzi în țara aceasta s-o cumpere, s-o defăimeze, s-o distrugă, se vor lovi de piatra Hristos. Acum se dovedesc foarte multe lucruri și e posibil… ca poate să fim și vânduți, o parte… Dar așa cum a fost în toate vremurile, au fost oameni și pentru, și împotriva lui Dumnezeu.

Cei care sunt împotriva lui Dumnezeu sunt și împotriva neamului și împotriva mântuirii lor.

Monahismul, în special, ca armată de geniu a Bisericii Ortodoxe, îi revine marea sarcină:

De a duce crucea nației din care face parte, în post, în rugăciune și smerenie;De a păstra cu sfințenie și transmite urmașilor învățăturile Sfinților Părinți;De a duce mai departe flacăra mântuitoare a credinței Ortodoxe a înaintașilor

noștri prin care a lucrat Dumnezeu. Și unul dintre aceștia este și Părintele Arsenie Boca.

Și precum la înviere preotul cheamă poporul: „veniți de luați lumină”, iar la Botezul Domnului în prima stihiră de cântare zice: „veniți de luați darul smereniei, al înțelegerii și al temerii de Dumnezeu” așa să ne binecuvinteze Dumnezeu și pe noi și să ne ajute mai departe. Amin!