Sfantul Ioan Moshu

[Adrian Pop]

Sfantul Ioan Moshu


Sfantul Ioan Moshu

Mareste imaginea.

Sfantul Ioan Moshu a fost un calugar si scriitor bizantin care a trait in cadrul secolelor VI-VII. Nascut candva intre anii 550-570, in localitatea Aigai, din provincia bizantina Cilicia, sau in localitatea Damasc, din Siria, si trecut la cele vesnice intre anii 620-634, probabil in Roma, acest cuvios barbat a ramas cunoscut pana astazi mai ales prin cartea sa, numita "Limonariu" sau "Livada duhovniceasca".
Ioan Moshu mai este cunoscut si sub numele de "Ioan Evcrata", supranume ce desemneaza, cel mai probabil, apartenența lui la comunitatea monahala cu acest nume, atestata istoric in anul 536, la sinodul din Constantinopol, dar si in Egipt.

Desi nu apare trecut in calendarul nostru, deoarece nu a fost cinstit ca sfant decat prin tradiția locala, iar nu si nu printr-o recunoastere oficiala, Sfantul Ioan Moshu este praznuit in ziua de 11 martie, impreuna cu Sfantul Sofronie al Ierusalimului.
Sfantul Ioan Moshu
Cele mai multe date despre acest barbat duhovnicesc le gasim in cartea sa. Sfantul Ioan s-a nascut candva intre anii 550-570, in localitatea Aigai, din provincia bizantina Cilicia, sau in localitatea Damasc, din Siria.
Ioan Moshu a imbratisat viata monahala inca de tanar, intrand in Manastirea Sfantului Teodosie cel Mare, din apropiere de Betleem, unde l-a cunoscut si s-a imprietenit pe viata cu Sfantul Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului (634-638). Cel din urma, fiind mai tanar, ii va deveni ucenic Cuviosului Ioan.

In jurul anului 570, calatorind in Palestina, pentru a se inchina la Locurile Sfinte, tanarul Sofronie a intrat in Manastirea Sfantului Teodosie cel Mare. In aceasta manastire, el a petrecut vreme de 20 de ani, sub indrumarea duhovniceasca a monahul Ioan Moshu. Sfantul Sofornie este tuns in monahism in anul 584, in manastirea amintita.
Cuviosul Ioan Moshu - Evcrata - s-a nevoit si in alte comunitati monahale din Tara Sfanta, dupa cum urmeaza: zece ani a petrecut in comunitatea din Fara, aflata in Iudeea, la mai putin de zece kilometri nord-est de Ierusalim; apoi, in lavra de langa Thekoa, a Sfantului Sava cel Sfintit, aflata la 14 kilometri sud de Betleem; iar, in cele din urma, langa lavra din Suka, a Sfantului Hariton.
In jurul anului 578, in vremea imparatului Tiberiu Constantin, cuviosul a calatorit in Egipt, la lavrele Faran si Rait, iar mai apoi, dupa anul 583, in peninsula Sinai, unde a petrecut vreme de zece ani, impreuna cu prietenul sau, Sfantul Sofronie. In anul 594 s-a intors in Palestina si a participat la intronizarea patriarhului Amos al Ierusalimului.

Dupa aceasta, in anul 604, sfantul a calatorit la Antiohia si a petrecut un timp in imprejurimile acesteia. In anul 1608, el se intoarce in Egipt. Impreuna cu Sfantul Sofronie, Ioan Moshu a fost un sfatuitor de seama al Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei (610-619), care a murit in anul 620, fiind exilat in Cipru.
La scurt timp dupa anul 614, cand orasul Ierusalim a fost cucerit de catre persi, Cuviosul Ioan Moshu a plecat la Roma, direct sau trecand, mai intai, prin Alexandria si Cipru. In anul 620, dupa ce Sfantul Ioan cel Milostiv a trecut la cele vesnice, Ioan Moshu si Cuviosul Sofronie au intocmit viata fericitului patriarh al Alexandriei, din care s-au pastrat pana astazi doar cateva rezumate.
Sfantul Ioan Moshu a trecut la cele vesnice dupa anul 620, insa pana in anul 634, cand Sfantul Sofronie a adus trupul sau in Tara Sfanta, pentru a-l ingropa in Muntele Sinai. Pentru ca Muntele Sinai era invadat de saracini, Sfantul Sofronie a ingropat trupul prietenului sau in Manastirea Sfantului Teodosie, manastirea de metanie. Mormantul lui Ioan Moshu se pastreaza pana astazi, intr-o pestera subterana din curtea manastirii.

O icoana a Sfantului Ioan Moshu se gaseste in Manastirea Sfantului Teodosie, in pestera in care este inmormantat. Aceasta icoana il reprezinta pe Cuvios in haine monahale, avand o carte in mana dreapta si o pana de scriitor in mana stanga.
"Limonariu" sau "Livada duhovniceasca"
Cuviosul Ioan Moshu este autorul cunoscutei colectii aghiografice si duhovnicesti numita "Limonariu" sau "Livada duhovniceasca". Aceasta scriere este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute si pastrate pana astazi.
Ioan Moshu dedica aceasta lucrare lui "Sofronie sofistul, iubitul sau frate in Hristos", dupa cum mentioneaza in prologul cartii, pe care il aminteste de mai multe ori, sub diferite forme: "sfintite si credinciosule fiu Sofronie", "carturarul Sofronie", "avva Sofronie sofistul, fratele meu", "parintele Sofronie" sau "prietenul meu Sofronie".
"Limonariul" este o colectie de intamplari, povestiri si scurte cuvinte de folos, culese din multele calatorii si pelerinaje pe care Ioan Moshu le-a facut, singur sau impreuna cu Sofronie, pe la diferite manastiri din Țara Sfanta, Egipt si Asia Mica, sau chiar povestiri din regiuni in care Ioan Moshu nu a ajuns niciodata, dar care i-au fost povestite ca atare de alții. Lucrarea dezvaluie multe aspecte ale vietii monahale din acea vreme.
Teodor Danalache
Unele informatii si icoana sfantului sunt luate de pe OrthodoxWiki.

Despre autor

Teodor DanalacheSenior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

[Adrian Pop]

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/limonariu/

Limonariu

• Inainte »

A FERICITULUI IOAN EVCRATA
CARTE CE SE NUMESTE
LIMONARIU
SAU
LIVADA DUHOVNICEASCA

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 1

• « Inapoi
• Inainte »

VIATA SFANTULUI BATRAN IOAN SI DESPRE PESTERA SAPSA
Era un batran care locuia in manastirea lui avva Evstorghie. Cel intru sfinti arhiepiscopul nostru Ilie al Ierusalimului a vrut sa-l vada pe acest batran, staret al manastirii. Batranul insa nu primea zicand:
- Vreau sa ma duc in muntele Sinai, ca sa ma rog!
Arhiepiscopul il silea sa primeasca staretia manastirii si sa plece cu aceasta vrednicie. Dar pentru ca batranul n-a voit, i-a ingaduit sa plece cu fagaduiala sa primeasca staretia la intoarcerea sa. Si astfel luandu-si ramas bun de la arhiepiscop , a plecat mergand la muntele Sinai, luand cu el si pe ucenicul sau. Dupa ce au trecut raul Iordan, ca la o mila departare, batranul ainceput sa tremure si sa aiba fierbinteli. Cum numai putea sa mearga, au intrat intr-o miva pestera intalnita in cale si ucenicul a asezat jos pe batran. Pe cand era cuprins mereu de fierbinteala si nu putea nici sa se miste - stateau acolo de trei zile in pestera - vede batranul in vis pe cineva care-i spune:
- Spune-mi batrane, unde vrei sa mergi?
- La muntele Sinai, a raspusn batranul celui aratat in vis.
- Nu ! Te rog sa nu te duci, i-a spus acela.
Dar pentru ca nu l-a induplecat pe batran, a plecat de la el. Frigurile, insa l-au cuprins mai rau. In noaptea urmatoare i s-a aratat aceeasi persoana, cu aceeasi infatisare si i-a zis:
- Ce vrei calugare, sa nu te mai scoli de aici? Asculta-ma pe mine si nu pleca!
- Dar cine esti tu ? l-a intrebat batranul.
- Eu sunt Ioan Botezatorul , i-a raspuns acel ce i s-a aratat . Pentru aceasta iti spun sa nu pleci cu nici un chip. Pestera aceasta mica este mai mare decat muntele Sinai, caci de multe ori a intrat in ea Domnul nostru Iisus Hristos ca sa ma viziteze. Da-mi cuvantul ca ai sa locuiesti aici si eu am sa-ti dau sanatate!
Batranul a primit cu placere si s-a legat prin cuvant ca are sa ramana acolo. Indata s-a facut sanatos si a ramas in pestera pana la sfarsitul vietii. Pestera aceea a prefacut-o in biserica si a adunat in jurul lui multi frati. Locul acela se numeste Sapsa. In partea stanga a acestui loc se afla paraul Horat in care a fost trimis Ilie Tesviteanul in timpul secetei. Paraul Horat se gaseste in fata Iordanului.

[Adrian Pop]

• « Inapoi
• Inainte »

DESPRE BATRANUL IN PESTERA CARUIA PASTEAU LEII

In acelasi loc numit Sapsa era un alt batran. Acesta ajunsese la o viata atat de virtuoasa, incat primea leii sa vina in pestera lui si le dadea sa manace din san. Astfel, omul era plin de dumnezeiescul har al lui Dumnezeu.

[Adrian Pop]

• « Inapoi
• Inainte »

VIATA PREOTULUI CONON DIN MANASTIREA PENTUCLA

Am ajuns in lavra celui intru sfinti parintele nostru Sava. Aici l-am intalnit pe avva Atanasie. Si ne povestea noua batranul zicand: pe cand ma aflam in chinovia Pentucla, era un preot acolo randuit cu savarsirea Sfantului Botez, numit Conon, de neam cilician. Pentru ca batranul era cu viata imbunatatita, l-au randuit sa savarseasca botezurile, asa ca el ungea cu Sfantul Mir si boteza pe cei care veneau la el. In timp ce ungea cu Sfantul Mir o femeie, s-a smintit. De asta a dorit sa plece din chinovie. Pe cand avea de gand sa plece, i s-a infatisat sfantul Ioan zicandu-i:
- Rabda si-ti voi usura lupta!
Intr-o zi a venit o fata din Persia ca sa se boteze. Fata era placuta la chip si foarte frumoasa, incat preotul n-a putut sa o unga cu Sfantul Mir. Si a asta acolo fata doua zile fara sa fie botezata. Cand arhiepiscopul Petru a auzit s-a minunat de cele petrecute cu batranul si avea de cand sa randuiasca o diaconita pentru savarsirea botezului. Dar n-a facut asta, ca sa nu strice randuiala. Preotul Conon, insa, si-a luat haina lui din piele de oaie si a plecat spunand:
- Nu mai raman in locul acesta!
Si cum mergea el spre padure, iata , il intalneste pe sfantul Ioan Botezatorul, care ii spune cu voce blanda:
- Intoarce-te la manastirea ta si-ti voi usura lupta!
Avva Conon ii zice cu manie:
- Crede-ma ca nu ma voi intoarce. Mi-ai fagaduit de atatea ori si n-ai facut nimic!
Atunci sfantul Ioan l-a apucat de mana, l-a asezat jos pe un tapsan si dandu-i la o parte hainele a facut asupra lui de trei ori semnul crucii mai jos de buric si i-a spus:
- Crede-ma, parinte Conon, am vrut sa-ti fie rasplatita lupta ta! Dar pentru ca nu vrei, iata ti-am usurat lupta, dar n-ai rasplata ostenelilor tale.
Si s-a intors parintele Conon in chinovia unde era randuit sa savarseasca botezurile. A doua zi a botezat-o pe persana, fara sa priveasca cumva ca este femeie cu firea. Si a mai botezat Conon si a uns cu Sfantul Mir inca alti 12 ani, dar trupul lui n-a mai tresarit si nici n-a mai privit daca cea botezata este femeie cu firea. Si astfel s-a pristavit.

[Adrian Pop]

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 4
VEDENIA LUI AVVA LEONTIE
Ne povestea noua avva Leontie din chinovia sfantului parintelui nostru Teodosie zicand: dupa ce tinerii lavrioti din noua Lavra au fost prigoniti de necredinciosi, eu m-am dus acolo si-am ramas in aceasta lavra. Intr-o duminica m-am dus la biserica sa ma impartesesc. Cand am intrat, am vazut un inger stand in partea dreapta a altarului. Cuprins de frica, am plecat la chilia mea. Aici am auzit o voce care mi-a spus:
- De cand a fost sfintit altarul acesta, mie mi s-a poruncit sa raman in el.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 5
POVESTEA LUI AVVA POLIHRONIE DESPRE TREI MONAHI
Ne povestea noua avva Polihronie spunand: in lavra Turnurilor Iordanului in manastire era un frate care nu se ingrijea deloc de mantuirea sufletului sau si niciodata nu isi facea canonul pentru sfanta duminica. Apoi, dupa ceva vreme, vad pe fratele acesta, atat de nepasator de mantuirea sa, ca se sarguieste cu toata ravna si cu mult zel.
Atunci i-am spus:
- Bine faci acum, frate, ca te ingrijesti de sufletul tau!
- Avo, imi raspunse el, in curand am sa mor.
Si intradevar, dupa trei zile a murit.
* * *
Tot avva Polihronie, preotul noii Lavre, imi povestea zicand: pe cand sedeam odinioara, in Lavra Turnurilor, s-a savarsit un frate.
Iconomul mi-a spus:
- Ai mila , frate si vino sa ducem lucrurile fratelui la iconomat.
Dar cum am inceput sa caram lucrurile, il vad pe iconom plangand si-i spun:
- Dar bine, avvo, pentru ce plangi asa?
- Plang, mi-a raspuns el, pentru ca azi port in brate lucrurile acestui frate, iar dupa doua zile alti le vor purta pe ale mele.
Si asa s-a intamplat, caci dupa doua zile a murit si iconomul , dupa cum a spus.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 6
ALTA POVESTE A ACELUIASI
Avva Polihronie preotul, ne mai povestea ca a auzit de la avva Constantin, staretul noii manastiri a Sfintei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ca a murit unul din frati in bolnita de la Ierihon. Si l-am luat, ne povestea avva, si l-am dus in manastirea Turnurilor, sa-l ingropam acolo. Din clipa in care am pornit de la bolnita si pana am ajuns la manastirea Turnurilor, neintrerupt o stea a mers deasupra celui raposat si s-a aratat pana ce l-am pus in mormant.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 7
VIATA SI MOARTEA UNUI CALUGAR OARECARE, CARE A REFUZAT SA FIE IGUMEN LA MANASTIREA TURNURILOR
Un calugar locuia in lavra Turnurilor. La moartea staretului, preotii si ceilalti frati ai lavrei au voit sa-l faca staret pentru ca era un om cu o viata imbunatatita. Dar batranul ii ruga spunandu-le:
- Lasati-ma, parintilor, sa-mi plang pacatele mele! Nu sunt un om atat de destoinic incat sa ma ingrijesc de sufletele altora! Lucrul acesta se potriveste pentru parintii imbunatatiti, cum au fost Antonie, Pahomie, Teodor cel Sfintit si altii.
Parintii insa nu-i dadeau pace deloc si in fiecare zi il rugau sa primeasca. Totusi nu l-au induplecat. Cand a vazut ca este silit de ei atat de mult, le-a spus tuturor:
- Ingaduiti-mi trei zile ca sa ma rog si daca Dumnezeu va voi, voi primi!
Era intr-o vineri. Iar duminica dimineata a murit.