Sfantul Ioan Moshu

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 40

VIATA LUI AVVA COSMA EUNUCUL

Avva Vasile , preotul manastirii Bizantilor, ne istorisea spunand:Pe cand eram in sfanta cetate a Antiohiei la avva Grigorie partiarhul, a venit la Ierusalim avva Cosma eunucul care traia in lavra Faran, monah cu adevarat ortodox si foarte zelos. Acesta avea si o cunostinta temeinica a dumnezeiestilor Scripturi. Dupa putine zile de sedere batranul a murit. Patriarhul pentru cinstea trupului celui raposat, a poruncit sa-l ingroape in cimitir unde era ingropat si un episcop. Dupa doua zile, povesteste avva Vasile, m-am dus sa ma inchin la mormantul batranului. Deasupra mormantului lui statea un sarman paralitic, care cerea de pomana celor ce se duceau la biserica. Cand saracul m-a vazut ca fac trei metanii si ma rog preotului mi-a zis:- Mare cu adevarat a fost avvo, batranul pe care l-ati ingropat aici acum doua zile.- De unde stii? l-am intrebat- Eram paralitic de doisprezece ani si prin el m-a vindecat Domnul. Cand sunt suparat vine si ma mangaie si-mi da liniste. Inca multe alte lucruri minunate poti sa auzi despre avva Cosma. Dupa ce l-au ingropat, intr-o noapte , il aud ca striga si spune episcopului: “Nu ma atinge, eretice si vrajmase al adevarului si al sfintei Biserici sobornice a lui Dumnezeu!”Cand am auzit acestea de la paraliticul vindecat, m-am dus si am spus totul patriarhului. Si l-am rugat pe acest preasfant barbat ca sa luam trupul lui avva Cosma de acolo si sa-l punem in alt mormant. Atunci patriarhul ne spune:- Credeti-ma fiilor, ca avva Cosma nu-i vatamat cu nimic din pricina ereticului. Toate acestea s-au intamplat ca sa ne faca cunoscut virtutea batranului si cat este de mare zelul lui dupa plecarea din lumea aceasta . De asemenea ca sa ne fie aratata credinta episcopului, daca nu l-am socoti ortodox.

* * *
Iata ce ne mai spunea inca avva Vasile despre batranul acesta, avva Cosma, zicand:
- M-am dus la el pe cand statea in lavra Faran. Si mi-a spus batranul: Odata mi-a trecut prin minte urmatorul gand: Ce inseamna cuvintele pe care le-a spus Domnul ucenicilor Lui: “Cel care are haina sa si-o vanda si sa cumpere sabie.” Iar ei i-au spus: “Iata aici doua sabii” (Luca, XXII, 36:38). Cu toate ca am cugetat mult asupra cuvintelor, totusi nu le-am putut afla sensul, asa ca am plecat din chilia mea, trebuind sa plec la lavra Turnurilor, la avva Teofil, si sa-l intreb pe el. Cand am ajuns in pustiu, aproape de lavra Calamon, vad un balaur foarte mare coborandu-se din munte spre Calamon. Si era atat de mare incat gaurea pamantul pe unde trecea. Si m-am vazut pe neasteptate, trecut nevatamat prin urma lasata de el. Am cunoscut, povesteste batranul, ca diavolul a vrut sa impiedice ravna mea, dar m-au ajutat rugaciunile lui avva Teofil, i-am vorbit despre acest text scripturistic. Si mi-a spus ca sensul celor doua sabii este fapta si contemplatia. Daca vei avea aceste doua virtuti esti desavarsit.
* * *
Am venit la avva Cosma in lavra Faran, caci am trait in ea zece ani. Pe cand imi vorbea despre mantuirea sufletului, a citat si un cuvant al sfantului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei. Si mi-a spus batranul:
- Cand vei gasi un cavant de-al sfantului Atanasie si n-ai avea hartile ca sa-l copii, scrie-ti-l pe haina!
Atat de mare dragoste avea batranul pentru sfintii nostri parinti si dascali.
* * *
Se mai spunea inca despre el si acestea: In noaptea spre sfanta Duminica statea pana dimineata cantand si citind in chilia sa in in biserica, fara sa mai stea cineva. Cand rasarea soarele si-si implinea canonul, citea din sfanta Evanghelie pana la inceperea slujbei.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 38

MOARTEA NECREDINCIOSULUI IMPARAT ANASTASIE

Un iubitor de Hristos ne povestea despre imparatul Anastasie zicand:Dupa ce imparatul Anastasie l-a dat jos de pe tronul patriarchal pe Efremie si Macedonie, patriarhii Constantinopolului, si i-a exilat in Evhaita din Pont din pricina Sfantului Sinod de la Calcedon, vede in vis in fata sa un barbat frumos la chip, imbracat in alb, care tinea in maini o carte din care citea. A dat cinci file ale cartii si a citit numele imparatului, spunandu-i:- Iata, din pricina necredintei tale, rup patrusprezece file. Si le-a rupt cu degetele sale.Dupa doua zile a fulgerat tare si a tunat. Imparatul speriindu-se si-a dat duhul in mari chinuri.S-a intamplat asta pentru ca n-a crezut in Sfanta Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru si pentru ca i-a persecutat pastorii.

[Adrian Pop]

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 39

VIATA UNUI MONAH DIN MANASTIREA LUI AVVA SEVERIAN: IN CE CHIP S-A INTORS DIN FATA UNEI FETE DE TARA, CA SA NU PACATUIASCA CU EA

Cand am ajuns in Antiohia cea mare, am auzit pe un preot al bisericii povestind ca spunea patriarhul Anastasie asa:Un monah, din manastirea lui avva Severian a fost trimis pentru o treaba in partile Elevteropolei si a poposit la un satean credincios. Acesta avea o singura fata; mama ei murise mai demult. Monahul statea de mai multe zile in casa sateanului. Diavolul care intotdeauna ispiteste pe oameni, a bagat in inima fratelui ganduri necurate, si-l chinuia cu fata, asa ca monahul cauta acuma prilejul sa traiasca cu ea. Diavolul, care-I bagase ispita in suflet, a facut sa aiba si prilej. Pe cand tatal fetei era plecat la Ascalon pentru niste treburi, calugarul a ramas singur cu fata. Stiind ca nu-i nimeni in casa decat el si fata, s-a dus la ea cu gandul sa o siluiasca Ea vazandu-l tulburat si totusi pornit spre fapta i-a spus:- Nu te tulbura si nici sa nu faci vreo fapta rusinoasa cu mine. Tatal meu nu vine acasa nici azi, nici maine. Asculta-ma mai intai ce-ti spun. Martor mi-e Dumnezeu ca am sa fac tot ce doresti.Dupa ce l-a poftit cu aceste cuvinte, a adaugat:- De cati ani esti frate , in manastire?- De saptesprezece ani, i-a raspuns el.- Ai cunoscut vreo femeie vreodata?- Nu.- Si vrei atunci ca intr-un ceas sa-ti pierzi toata osteneala vietii tale? Cate lacrimi n-ai varsat, ca sa infatisezi lui Hristos trupul tau lipsit de orice pata! Si vrei acum sa pierzi toata osteneala ta pentru o placere de o clipa? In ce ma priveste pe mine, te ascult. Daca te culci cu mine, trebuie sa ma iei si de nevasta. Ai cu ce sa ma tii?- Nu, i-a raspuns calugarul.- Adevarat ca nu mint, i-a raspuns fata. Daca ma necinstesti, ai sa ajungi pricina a multor rele.- Care?- Primul, ca-ti pierzi sufletul tau; al doilea ca ti se va cere de la tine sufletul meu. Ti-o spun ca sa stii si te incredintez prin juramant, pe Cel care a spus: “Nu minti!” (Lev.19:11), ca daca ma necinstesti ma spanzur, asa ca vei fi ucigas, iar la judecata vei fi osandit ca ucigas. Pleaca deci la manastirea ta, inainte de-a ajunge pricina atator rele si ai sa-mi fi recunoscator.Calugarul si-a venit in fire, s-a desteptat din betia s-a si a plecat la manastirea lui. Aici si-a cerut iertare staretului, rugandu-l ca pe viitor sa nu-l mai trimita din manastire. A mai trait trei luni si a plecat catre Domnul.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 41

VIATA LUI AVVA PAVEL DIN ANAZARVE

Tot in lavra Faran am vazut pe avva Pavel, barbat sfant, afierosit de Dumnezeu, foarte bland si cu totul inchinat nevointelor calugaresti, varsand multe lacrimi in fiecare zi. Nu stiu de am mai intalnit unul ca el in viata mea. A trait acesta in sihastrie cam cinzeci de ani, multumindu-se numai cu prescura ce o capata de la biserica, fara sa mai primeasca nimic altceva. Era de loc din Anazarve

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 42

VIATA LUI AVXANANTIS, ROBUL LUI DUMNEZEU

Am vazut in acelasi loc si pe avva Avxanantis in chilia lui. Era un barbat milostiv, infranat si sihastru. Ducea o viata atat de aspra ca la patru zile manca o singura prescura douazeci de minute pe zi. Se intampla insa ca o manca si o data pe saptamana. Pe la sfarsitul vietii lui, acest parinte vrednic de respect, s-a imbolnavit de pantece. L-am dus deci, in bolnita din Ierusalim a patriarhului. Intr-o zi pe cadn eram langa patul lui, avva Conon staretul lavrei celui intru sfinti parintele nostrum Sava, i-a trimis o batista cu o prescura si sase monezi trimitandu-I vorba:- Iarta-ma , ca n-am venit, dar nu ma lasa boala mea sa vin si sa te imbratisez. Batranul a pastrat prescura, dar i-a trimis inapoi monezile, trimitandu-i vorba:- Daca vrea Dumnezeu sa ma tina in viata aceasta, mai am parinte, zece monezi. Daca le voi cheltui iti voi trmite vorba, ca sa mi le trmiti pe acestea sase. Iti spun asta parinte, ca s a afli ca peste doua zile plec din lumea aceasta.Si asa s-a intamplat. Si l-am dus pe el in lavra Faran unde l-am ingropat. Fericitul acesta a fost intru sincelul celor sfinti Eustochiei si Grigorie. Parasindu-i pe acesti doi, s-a desavarsit in pustie. De loc era din angira Galatiei.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 43

MOARTEA NEFERICITA A NECREDINCIOSULUI TALALEU ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

In Tesalonic era un arhiepiscop numit Talaleu. Acesta nu se temea nici de Dumnezeu, nici nu se infricosa de rasplata pregatita; impotriva, nenorocitul, calcand in picioare invatatura crestina si socotind ca o nimica vrednicia preoteasca, era lup rapitor in loc de pastor. Nu voia sa se inchine Sfintei si Deofiintei Treimi - miluieste-ma Doamne! - si se inchina idolilor. Dar cei care conduceau sfintele biserici in vremea aceea l-au depus din scaun printr-o hotarare canonica. Dupa ce a trecut putina vreme, cel plin de toata nelegiuirea, a vrut sa vina iarasi pe scaunul Episcopal. Dar penttru ca dupa cum spune Solomon , totul asculta de aur, a fost chemat sa se intoarca la episcopia sa, caci traia acum la Constantinopol unde potrivit cuvantului profetului Isaia, 5,23 locuiesc conducatorii, care pentru daruri dau dreptate celui nedrept si rapesc dreptul dreptului. Dumenezeu insa n-a parasit biserica Lui, ci l-au osandit din nou , potrivit canoanelor apostolice. Hotararea asta insa, nu i-a fost pe plac lui Talaleu. Intr-o zi s-a imbracat in haine foarte bune spre a se duce la imparat ca sa-I dea din nou scaunul Episcopal. Pe cand vroia sa iasa din casa, stomacul l-a silit sa se duca pana afara. Si pentru ca vreme de doua ceasuri a ramas acolo, au intrat inauntru unii din cei ce stateau afara spre a-i spune sa iasa odata. Cand au intrat l-au gasit cu capul in gaura closetului, cu picioarele in sus, reinnoind moartea vesnica si groaznica a nelegiuitului Arie, dusmanul lui Dumnezeu. Caci si pe Arie care a nadajduit ca poate sa-si impuna in chip tiranic in Biserica parerea sa cu ajutorul puterii imparatesti, ingerul minunat si de mare sfat al sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a raspandfit in closet maruntaiele care au zamislit erezia. Si acestuia, care nadajduia ca prin ajutorul nedrept al imparatului, sa faca mai mult rau decat inainte, i-a luat-o inainte ingerul pazitor al Bisericii Tesalonicului impreuna cu marele mucenic Dumitru si in locul in care era si punea la cale, in unire cu demonul necurat si atatator, rele planuri impotriva Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, acolo i-a lasat atarnate in aer picioarele, ce nu puteau calca cum trebuie, ale netrebnicului rob, purtand semnele viitoarei judecati ce o va suferi, caci este ingrozitor sa cazi in mainile Dumnezeului Celui viu. ( Evr. 10:11)

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 44

VIATA UNUI BATRAN MONAH SI DESPRE RUGACIUNEA PENTRU CEI MORTI

Cand ne-am dus in Tebaida Egipteanului ne-a povestit un calugar urmatoarele fapte:
Un batran imbunatatit traia in afara orasului Asinoe si statuse in chilia sa cam saptezeci de ani. Avea zece ucenici; unul din ei insa nu se ingrijea de loc de mantuirea sufletului lui. Batranul adeseori in il sfatuia si indemana zicandu-i:
- Ingrijeste-te, frate, de sufletul tau! Ai sa mori si ai sa te duci in iad!
Fratele insa, nu asculta niciodata de batran si nu primea sfaturile lui. S-a intamplat ca sa moara fratele dupa cateva vreme. Batranul s-a intristat mult pentru el , caci stia ca aplecat din lumea aceasta fara sa s e ingrijeasca deloc de mantuirea sufletului lui, si ca fusese foarte lenes. Si a inceput btranul sa se roage si sa spuna:
- Doamne Iisuse Hristoase adevaratul nostru Dumnezeu, descopera ce soarta are sulfetul acestui frate!
Si intr-adevar, vede in extaz rau de foc, iar in el multime mare de oameni; in mijlocul lor vede pe fratele cufundata in rau de foc pana la gat. Atunci ii spune batranul:
- Din pricina acestei osande te indemanm, fiule, sa te ingrijesti de mantuirea sufletului tau.
Fratele a raspuns si a zis batranului:
- Multumesc lui Dumnezeu , parinte, ca cvel putin capul mi-I odihnit, deoarece prin rugaciunile tale, stau cu picioarele pe crestetul unui episcop.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 45

DESPRE UN CALUGAR CARE S-A ZAVORAT PE MUNTELE MASLINILOR SI DESPRE INCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Ne povestea un batran ca spunea avva Teodor Iliotul ca era in muntele Maslinilor un calugar care sihastrea zavorat, mare luptator in nevointele calugaresti. Dar il chinuia pe el demonul curviei. Intr-o zi, pe cand il muncea diavolul mai tare, a inceput batranul sa se vaite si sa spuna demonului:
- Pana cand n-ai sa-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai imbatranit odata cu mine!
Demonul i se arata in fata ochilor spunandu-i:
- Jura-mi-te ca n-ai sa spui nimanui ceea ce iti voi spune si n-am sa te mai chinui!
- Ma jur! Si s-a jurat batranul, pe Cel ce locuieste in ceruri ca n-are sa spuna nimanui din cele ce i se vor spune.
Atunci dracul i-a spus:
- Sa nu te mai inchini acestei icoane si n-am sa te mai chinui.
Icoana avea chipul Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu Maria, purtand in brate pe Domnul nostrum Iisus Hristos.
- Lasa-ma, a spus calugarul dracului, sa ma gandesc.
A doua zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care traia pe atunci in lavra Faran, care ne-a si povestit aceasta intamplare. Calugarul i-a povestit lui totul. Batranul a spus monahului:
- Intr-adevar, avvo, ai fost inselat, ca ai jurat. Dar bine ai facut ca mi-ai spus. Ti-i mai de folos sa nu ramana in tinutul acesta femeie desfranata la care sa nut e duci, decat sa tagaduiesti ca nu te inchini Domnului Iisus cu Maica Sa.
Dupa ce l-a sprijinit si l-a intarit cu multe cuvinte, avva Teodor a plecat spre locul lui.
Dracul se arata din nou monahului si-i spune:
- Ce-nseamna asta calugare? Nu mi-ai jurat ca nu spui nimanui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la tine? Iti spun calugare ca in ziua judecatii ai sa fii judecat ca ti-ai calcat juramantul.
Monahul i-a spus:
- Ca m-am jurat si mi-am calcat juramantul o stiu. Stiu ca am calcat juramantul facut pe Stapanul si Facatorul meu, dar pe tine nu te ascult. Tu vei fii cel care ai sa fii osandit ca rau sfatuitor si ca pricinuitor al calcarii juramantului.

[Adrian Pop]

CAPITOLUL 46

MINUNATA VEDENIE A LUI AVVA CHIRIAC DIN LAVRA LUI CALAMON SI DESPRE CELE DOUA CARTI ALE NELEGUITULUI NESTORIE

Ne-am dus odata la avva Chiriac preotul lavrei lui Calamon de langa sfantul rau Iordan. Si ne povestea zicand:
Intr-o noapte, vad in vis o femeie vrednica de respect, imbracata in porfira, impreuna cu doi barbati sfinti si cinstiti, ca sta la usa chiliei mele. Am luat pe femeie drept Stapana noastra Nascatoare de Dumnezeu iar pe cei doi barbati care erau ce ea drept sfantul Ioan Teologul si sfantul Ioan Botezatorul. Am iesit afara din chilie si i-am rugat sa intre inauntru ca sa faca o rugaciune in chilia mea. Femeia insa n-a vrut. Si m-am rugat mult timp staruitor de dansa, spunadu-i: “Sa nu ma intorc rusinat si infruntat” si multe altele. Cand ea a vazut ca starui inca in cererea mea, mi-a raspuns cu asprime:
- Ai in chilia ta pe dusmanul meu. Cum vrei sa intru?
Dupa aceste cuvinte a plecat. Cand m-am desteptat, am inceput sa ma vait si sa ma gandesc daca n-am pacatuit cu ceva cu mintea impotriva ei, caci nu era nimeni altcineva in chilie decat numai eu. Desi m-am chinuit multa vreme, totusi nu m-am gasit vinovat cu nimic fata de ea. Vazandu-ma invaluit de tristete, am luat o carte sa citesc ca prin citit sa-mi indepartez tristetea. Cartea pe care am luat-o era a lui Isihie preotul Ierusalimului. Cand am deschis cartea, gasesc scrise la sfarsitul ei doua cuvantari ale nelegiuitului Nestorie. Indata am cunoscut ca acesta era dusmanul Stapanei noastre, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Atunci m-am sculat si am plecat si am data cartea celui care mi-o imprumutase si i-am spus:
- Ia-ti frate, cartea! N-am avut folos din ea cata paguba, si i-am povestit cele intamplate. El, plin de zel, a rupt indata din carte cele doua cuvantari ale lui Nestorie si le-a pus pe foc zicand:
- Sa nu ramana in chilia mea vrajmasul Stapanei noastre, Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria.