Papornița Moșului
Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: Cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume » Lourdes, puterea credinţei

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916

    Cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume » Lourdes, puterea credinţei

    Cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume » Lourdes, puterea credinţei

    Scris de Simona Gouraud la data de: decembrie 4, 2012 <img src="http://calatorim.ro/wp-content/uploads/2012/12/lourdes.jpg" alt="Cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume » Lourdes, puterea credinţei" class="Thumbnail thumbnail large " width="610" />
    Una dintre cele mai pline zile ale vacanţei noastre din vara acestui an a fost cea în care am vizitat Lourdes, cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume. Lourdes e o mică localitate din departamentul Hautes-Pyrénées, regiunea Midi- Pyrénées din sudul Franţei, cunoscută în lumea întreagă pentru apariţiile Fecioarei Maria şi pentru vindecările miraculoase. Deşi se află la mai bine de 250 km de Carcassonne, unde eram noi campaţi, ne-am spus că cele 2 ore şi jumătate de drum merită parcurse. Și a meritat.
    Aşezat într-o mică vale între munţi, udat de repedele râu Gave de Pau, Lourdes este, înainte de toate, un loc încântător. Dar nici nu ai timp să remarci frumuseţea naturală a împrejurimilor, fiindcă primele impresii sunt copleşitoare: un furnicar de oameni mişcându-se fără contenire, zeci, sute de sutane şi de uniforme ale unor infirmiere aparţinând celor mai diverse ordine religioase, împingând zeci, sute de cărucioare cu rotile, zeci de tărgi pe roţi, ghidate de alte zeci de infirmieri şi infirmiere în uniforme, purtând mătănii ori alte însemne ale bisericilor lor…Iar sentimentul pe care-l încercam noi, păşind discret între aceştia, era că ne umpleam de pacea şi de încrederea lor în însănătoşire
    Până să găsim însă grota unde se spune că, în februarie 1858, Fecioara Maria i-ar fi apărut de 18 ori inocentei Bernadette Soubirous, am remarcat la fiecare pas cât de înfloritor este comerţul dezvoltat în jurul legendei. Multe magazine vânzând acelaşi tip de marfă (suveniruri religioase), unul lângă altul, cu denumiri sugestive („Les Soubirous”, de exemplu).
    Să enumăr doar câteva obiecte care păreau să fie la mare preţ printre turiştii şi pelerinii din toată lumea: sticluţe şi bidoane pentru apa din grotă, despre care se spune că are proprietăţi vindecătoare, cruciuliţe, rozarii, cărţi despre apariţiile Fecioarei Maria, cărţi şi DVD-uri despre viaţa lui Bernadette Soubirous, lumânări, plăcuţe din lemn cu inscripţii având semnificaţii religioase, purtând înscrisul „Lourdes”, bricege, brelocuri, cristale, tricouri, pelerine, lanterne, pălării şi şepci, căni, pahare, şervete de bucătărie, cărţi poştale, statui ale Fecioarei Maria, inclusiv în mărime naturală…
    Apoi o puzderie de hoteluri (în jur de 270, ceea ce aduce Lourdes pe a doua poziţie în Franţa, după Paris, ca şi densitate a hotelurilor pe km pătrat) şi de restaurante (tot cu denumiri tematice, cum ar fi La Brasserie „Les Brancardiers”) absolut necesare pentru a-i deservi pe cei aproximativ 5 milioane de turişti şi de pelerini care vizitează Lourdes în fiecare sezon (în timp ce populaţia locală este de abia 15.000 de locuitori!).








    Am reuşit încet să ne orientăm spre locurile de veneraţie…Prima ne-a ieşit în cale biserica edificată deasupra grotei: semănând mai degrabă a castel, ridicată în stâncă, este maiestuoasă şi impunătoare. De pe terasa enormă, se deschide o viziune largă asupra pieţei de la picioarele bisericii, locul în care se adună credincioşii pentru a asculta predicile şi a se ruga.
    Ca în toate locurile destinate a primi mulţimi uriaşe de oameni, o mare parte dintre ei cu dizabilităţi de tot felul, piaţa, biserica, grota sunt prevăzute cu rampe speciale de acces, iar în localitate sunt amenajate piste pentru cărucioarele cu rotile! În interior, biserica e simplă şi elegantă, iar pereţii sunt înţesaţi cu plăcuţe de marmură depuse de credincioşii recunoscători pentru vindecarea lor sau a celor apropiaţi.






    În scurt timp am ajuns în apropierea grotei. Primul lucru care ne-a venit în minte a fost legat de civilizaţia vizitatorilor. Sute de oameni aşteptau în ordine, la rând, să ajungă la grotă, să pună mâna pe pereţii acesteia şi să se roage la statuia Fecioarei…Nimeni nu se împingea, nimeni nu părea nerăbdător, nimeni nu trecea în faţa altcuiva. Era linişte, fiecare respecta liniştea celor din jur.
    Mai mult, pentru a facilita accesul pelerinilor la apa din grota, mâini pricepute au săpat în stâncă şi au instalat un sistem de canalizare: este adevărat că pare cam … comercial să iei apă vindecătoare de la un robinet, dar în felul acesta se evită aglomeraţia. Apoi, peste tot erau „rezervoare” uriaşe pentru lumânări şi pentru candele, pentru pahare de plastic şi pentru tot felul de alte recipiente. Credincioşii erau îndemnaţi să lase o „ofrandă”, valoarea acesteia fiind indicată. Banii colectaţi de biserică în acest fel se duc spre finanţarea programelor pentru bolnavi.























    După ce am trecut de grotă, am descoperit alte locuri în care simţeai fizic credinţa oamenilor şi încrederea lor absolută că rugăciunile îi vor ajuta să-şi recapete sănătatea. Erau spaţii amenajate separat pentru femei şi pentru bărbaţi, unde unii stăteau aşezaţi pe bănci, alţii în cărucioarele lor cu rotile, iar o persoană conducerea rugăciunea şi cântările colective.
    Ceva mai încolo am găsit poarta de acces către bazinele cu apă de Lourdes, unde se pot îmbăia toţi cei care au nevoie, mulţi dintre ei lipsiţi de orice speranţă, imobilizaţi pe tărgi, sau cu diagnostice grele. Interesant este că în toţi anii de când oamenii îşi îndreaptă paşii şi credinţa spre Lourdes, în speranţa unor vindecări miraculoase, atât biserica, cât şi medicii au fost şi sunt cât se poate de rezervaţi în verdicte. Din peste 5.000 de cazuri de vindecări datorate apelor de la Lourdes, înregistrate începând cu anul 1859, biserica a validat şi declarat ca „miraculoase” un număr de 67.
    Există chiar şi un Comitet Medical Internaţional, care are misiunea de a valida vindecările, în urma analizei amănunţite a actelor medicale ale pacienţilor, a constatării stării lor de sănătate înainte şi după cura cu ape. Detalii aici
    Un pic mai târziu ne-am întors în piaţa din faţa bisericii. Între timp, un grup mare de tineri se adunase şi organiza un flashmob. Veneau din toate colţurile Franţei şi se bucurau din toată inima când liderii lor anunţau numele localităţii respective şi numărul de tineri catolici prezenţi la eveniment. Inutil să spun că totul se desfăşura în cel mai frumos spirit civic, iar trecătorii îi aplaudau cu entuziasm. Cei obosiţi se aşezau direct pe caldarâm, respectând cu sfinţenie locurile rezervate pe bănci celor bolnavi, ca aceştia să aibă întâietate şi o privelişte bună asupra pieţei.Am mai stat şi noi un pic în preajma lor, apoi am umplut câteva sticluţe cu apă pentru prietenii de acasă, am cumpărat o carte despre viaţa lui Bernadette Soubirous şi am mâncat într-o mică braserie de pe malul râului.
    A fost una dintre cele mai emoţionante zile din vacanţa noastră de vară, o zi în care am fost mişcaţi de credinţa bolnavilor pe care i-am văzut, de devotamentul celor care îi însoţeau, de organizarea impecabilă, de facilităţile gândite de municipalitate pentru toţi cei care vin cu atâta speranţă să se roage pentru însănătoşire. Bobo, băieţelul nostru, a fost foarte emoţionat şi şi-a arătat compasiunea faţă de cei pe care i-am văzut.
    Lourdes a fost un loc pe care mă bucur că am avut ocazia să-l vedem în familie. Cât despre povestea lui Bernadette Soubirous, am citit-o într-o singură seară şi vă îndemn cu căldură s-o aflaţi şi voi. Indiferent ce vor spune unii, viaţa ei şi Lourdes au devenit un simbol puternic al minunilor care se pot întâmpla atunci când oamenii au o credinţă adâncă.


    - See more at: http://calatorim.ro/o-calatorie-emot....pdl3I03l.dpuf

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Eu sunt Neprihănita Zămislire" (Apariţiile Sf. Fecioare Maria de la Lourdes - 11 februarie 2008)

    La început (cântec): În suflet cu iubire
    Povestitorul: Franţa 1858. Un eveniment, care va rămâne pentru totdeauna în istoria bisericii şi a omenirii, avea să trezească în multe suflete împietrite, credinţa în Dumnezeu şi încrederea în Preasfânta Fecioară Maria. La 11 februarie 1858, într-o grotă de la Lourdes, Sf. Fecioară Maria apare unei copile umile şi modeste de 14 ani, bolnavă de astm, numită Bernadeta Soubirous, care provenea dintr-o familie săracă. Acţiunea se petrece la Lourdes, un orăşel din Munţii Pirinei, la frontiera cu Spania. Regiunea este traversată de râul Gave ce curge vesel şi liniştit de-a lungul unui peisaj minunat. În prim plan se află familia lui Francisc Soubirous, o familie deosebit de săracă, însă cu o credinţă puternică. Dar să vedem cum s-au petrecut evenimentele:
    ACTUL I
    Francisc: ( plimbându-se încoace şi-ncolo)
    - Luiza, de când suntem împreună, cred că ceea ce ne-a unit a fost doar credinţa în Dumnezeu. Atunci când ţi-am spus că o să te iau de soţie, mă gândeam că o să ducem o viaţă frumoasă, lipsită de prea multe griji, însă acum văd că m-am înşelat. Mă doare inima văzându-vă într-o aşa mare sărăcie, dar crede-mă nu pot să fac nimic. Sunt fericit că mi te-a scos Dumnezeu în cale. Fără tine nu ştiu ce m-aş fi făcut.
    Luiza: (trebăluind)
    - Nu-i nimic Francisc! Dacă sunt de la Dumnezeu, le vom trage pe toate, şi apoi Bernadeta, Antoaneta şi ceilalţi sunt deja mărişori. La unele treburi ne pot ajuta şi ele.
    Francisc: (îngândurat)
    - O, dacă aş avea de lucru...! Aş fi bucuros dacă din când în când m-ar tocmi cineva la muncă, dar unde să lucrezi. Cât mi-a mers cu moara pe care am avut-o, măcar aveam şi noi ce să mâncăm în fiecare zi, acum sunt nevoit să stau în pat pentru a nu mi se face foame, iar din hrana pe care o avem să o dai copiilor.
    Luiza: Niciodată nu am fost într-o situaţie atât de grea ca aceasta de acum. Dar în sfârşit, facă Dumnezeu ce-o vrea cu noi! Astăzi o să fac o supă din legumele pe care le-am primit ieri şi apoi o să vedem.
    - Bernadeta adu lemnele de afară şi fă focul ca să pregătesc supa pentru prânz.
    (Bernadeta iese dar intră imediat)
    Bernadeta: Dar mamă nu mai sunt lemne!
    Antoaneta: Dar cele pe care le-am strâns ieri unde sunt?
    Francisc: Le-am vândut pe 6 monezi. Aşa am reuşit să cumpăr pâine pentru aseară. Trebuie să mergeţi şi să aduceţi altele, chiar dacă afară vremea este deosebit de rea.
    (Bernadeta şi Antoaneta se pregătesc. Intră Ioana.)
    Ioana: Unde mergeţi?
    Bernadeta: După lemne. Cele pe care le-am adus ieri s-au terminat şi acum trebuie să aducem altele.
    Ioana: Vin şi eu cu voi!
    Luiza: Bernadeta, cu astmul tău, pe o vreme ca asta o să te îmbolnăveşti şi mai tare. Mai bine rămâi acasă.
    Bernadeta: Mamă eu am să strâng vreascuri. O să mă îmbrac bine şi o să am grijă să nu-mi fie frig.
    Luiza: Bine, mergeţi! Aveţi grijă pe unde treceţi apa. Căutaţi nişte pietre, şi treceţi pe ele, să nu vă udaţi.
    Bernadeta: Da mamă, o să avem grijă de toate.
    Povestitorul: Cei trei copiii: Antoaneta, Bernadeta şi verişoara lor Ioana, după ce s-au îmbrăcat bine, au pornit împreună spre locul unde aveau să strângă vreascuri necesare pentru foc pentru a le vinde.

    ACTUL II
    (Bernadeta, văzând o femeie care spală ceva).
    - Ce faceţi aici pe o vreme ca aceasta?
    Femeia: Spăl lucrurile acestea pentru domnul Clarentiu. Dar voi ce faceţi aici?
    Bernadeta: Căutăm lemne de foc.
    Femeia: Mergeţi pe lunca domnului La Fitte, el a tăiat copaci.
    Bernadeta: Nu! Să nu fim considerate hoaţe!
    Femeia: Atunci mergeţi pe lângă stânca Massabielle, acolo o să găsiţi, dar trebuie să treceţi apa. Aveţi grijă cum o treceţi. Pe o vreme ca aceasta se pot întâmpla multe.
    (Cele trei fete se mai plimbau puţin)
    Bernadeta
    : Iată câte lemne sunt de partea cealaltă a gârlei! Este o adevărată bogăţie. Dar cum să ajungem noi acolo? Apa e mare şi rece. Cine ştie ce-aş putea să păţesc dacă aş trece-o desculţă.
    Ioana: Vii nu vii, noi trecem. Treaba ta! Tu cauţi pe aici vreascuri, poate ai să găseşti.
    (Cele două fete pleacă. Rămâne Bernadeta căutând o modalitate de trecere a apei. În timp ce-şi dădea jos primul ciorap, s-a auzit un zgomot)
    Bernadeta: Doamne, ce-o fi? Probabil m-am înşelat.
    (Vrea să dea jos şi al doilea ciorap, dar acelaşi zgomot se aude din nou).
    Bernadeta: ( Infricoşată): Ceva trebuie să fie!
    (Apare o lumină şi în acea lumină o copilă care îi zâmbeşte. Deschide braţele, se înclină într-un gest de chemare, pare ca zice: Apropie-te! Bernadeta rămâne nemişcată şi speriată, apoi se freacă la ochi, îi închide, apoi îi deschide din nou. Apariţia rămâne acolo. Bernadeta bagă mâna în buzunar şi scoate rozariu iar când ridică mâna să facă semnul Sfintei Cruci, braţul i se blochează. Copila din faţă are un rozariu alb şi face semnul Sfintei Cruci. Instinctiv şi Bernadeta repetă gestul. Teama îi dispare, Bernadeta se aşează în genunchi şi se roagă în linişte. Apariţia dispare. Se întorc cele două fete şi o văd în genunchi).
    Antoaneta:
    (Către Ioana) Este nebună că se roagă acolo! Nu-i e deajuns că se roagă în biserică?
    Bernadeta (Senină): Voi nu aţi văzut nimic?
    Ioana: Nu! Dar tu ce ai văzut?
    Bernadeta: M-aţi minţit, aţi spus că apa e rece, dar în realitate e destul de caldă.
    (Cele două fete se uită una la alta mirate. Nu zic nimic.)
    Bernadeta: Chiar nu aţi văzut nimic?
    Ioana: Nu, dar tu?
    Bernadeta: Atunci nici eu?
    Antoaneta: Ea n-a văzut nimic, dar nici n-a voit să adune lemne. Mama o va certa. Totuşi Bernadeta, spune-mi ce ai văzut? Îţi promit că n-o să spun nimănui, nici chiar mamei!
    Bernadeta: Bine, îţi voi spune, dar promite-mi că nu vei spune nimănui.
    Antoaneta: Nu, nu spun, promit!
    Bernadeta: Am văzut o copilă îmbrăcată în alb, cu o panglică albastră la mijloc şi am recitat rozariul împreună. Era foarte frumoasă. Abia aştept s-o revăd.
    Antoaneta: Tu îmi spui acestea ca să mă sperii?
    Bernadeta: Nu! Crede-mă!
    Antoaneta: Astea-s prostii!
    Bernadeta: Crede-mă! Când am vrut să-mi fac semnul Crucii, ceva m-a împiedicat să ridic mâna, dar când acea arătare a făcut semnul Crucii, am imitat-o fără să vreau.
    Antoaneta: Nu-i adevărat, eşti o mincinoasă!
    (Copilele ies din scenă)
    Povestitorul: Copilele şi-au reluat drumul şi ajungând acasă au aruncat legăturile de lemne în faţa uşii. Era trecut de ora două. Aerul rece le-a făcut poftă de mâncare şi pe când Antoaneta îşi primea porţia de mămăliguţă, Bernadeta, din cauza sănătăţii precare, mânca încet bucata de pâine, privită cu lăcomie de ceilalţi fraţi.

    ACTUL III
    (Antoaneta tuşeşte)
    Luiza: Ce ai? Ce s-a întâmplat? Ai răcit şi tu?
    Antoaneta: Nu mamă! Mă gândeam la ceea ce mi-a spus Bernadeta când ne întorceam de la pădure.
    Luiza: Ce ţi-a spus? Poate i s-a agravat boala şi mie nu vrea să-mi spună?
    Antoaneta: Nici pe departe. Mamă, o să-ţi spun, chiar dacă i-am promis că voi ţine secretul. Bernadeta a văzut o fată albă cocoţată pe stânca Massabielle.
    Luiza: Ce tot spui? A avut vedenii? Terminaţi-o cu prostiile!
    (către Bernadeta)
    - Bernadeta ai văzut ceva la stâncă? Ce ai văzut?
    Bernadeta: Ceva alb, mamă!
    Luiza: Te-ai înşelat, nu era decât o piatră albă. Să nu mai spui la nimeni, o să te faci de râs!
    Bernadeta: Dar..., mamă, era o copilă îmbrăcată în alb, cu o cordică albastră la brâu, avea o faţă foarte frumoasă. Era vie! Crede-mă mamă!
    Francisc: Asta ne lipsea! Nu mai era nimic de spus despre familia noastră şi acum începi tu.
    Povestitorul: A fost deajuns ca Antoaneta să divulge secretul mamei sale şi stirea că Bernadeta a văzut pe cineva la stânca de la Massabielle a făcut înconjurul Lourdes-ului. Bernadeta a devenit mai tăcută şi mai hotărâtă. Copila care îi apăruse, o îndemna să meargă din nou la Massabielle, însă mama era categorică. În timp ce Bernadeta păstra o atitudine calmă şi liniştită, Antoaneta nu putea să nu şoptească fetelor la şcoală, toată povestea Bernadetei. Curând Bernadeta v-a vorbi şi cu parohul comunităţii. Acesta însă nu ştie ce să creadă. Ultimul său cuvânt a fost acesta: " Trebuie să mai aşteptăm!"
    Bernadeta, după lungi insistenţe, a primit încuviinţarea tatălui şi împreună cu alte fete a plecat din nou la grotă. Astfel, apariţia s-a repetat în ziua de 18 februarie.

    ACTUL IV
    Una dintre fete: Vezi ceva?
    Bernadeta: Iată lumina! Iat-o! Are rozariul pe braţul drept. Vă priveşte!
    (Aruncând cu apa sfinţită din sticluţă) Dacă eşti de la Dumnezeu să rămâi, iar dacă nu, să pleci!
    Povestitorul: Apariţia zâmbeşte din ce în ce mai tare, la acest gest al copilei, iar Bernadeta cade în extaz. După puţin timp, doamna frumoasă i-a zis:
    Sf. Fecioară: "Vreţi să fiţi bună şi să veniţi aici timp de 15 zile? Nu vă promit să vă fac fericită în această lume, dar în cealaltă!"
    Povestitorul: Dialogul între cele două a mai continuat, timp în care acea apariţie i-a cerut Bernadetei să se roage pentru cei păcătoşi şi să-i îndemne pe cei credincioşi să facă pocăinţă. Din păcate, cele două fete care o însoţeau nu au auzit şi nu au văzut nimic. De aceea se uitam mirate la Bernadeta fără să înţeleagă nimic.
    Una dintre fete: Ce ai? ?i-e rău? Răspunde!
    (Către un bărbat care trecea pe acolo):
    - Bernadeta Soubirous este la grotă... Ea vede ceva... Noi însă nu o putem mişca. Nu vrei să ne ajuţi căci eşti mai puternic?
    (Bărbatul se apropie şi după ce o priveşte cu admiraţie, tot ce se peterce, o trage pe copilă deoparte.)
    Povestitorul: Din nou, Bernadeta se loveşte de neîncrederea celor din jur. Mama îi interzice din nou să mai meargă la grotă. Fetiţa însă este cuprinsă de nelinişte. Încerca să nu se mai gândească la grotă dar nu reuşea. Ideea de a merge acolo o obsedează. Se vede însă că Dumnezeu este mai mare decât toţi oameni la un loc şi că apariţia de la grotă venea din partea lui Dumnezeu. Aceasta şi pentru faptul că cei care o înconjurau pe Bernadeta nu au reuşit să se opună chemărilor ei interioare de a merge la grotă. Astfel a avut loc apariţia a treia, a patra, a zecea, a cinsprezecea, a şaisprezecea, iar lumea se aduna în număr cât mai mare la grotă. Între timp, apariţia îi ceru Bernadetei să se construiască o capelă; îi ceru ca lumea să se roage tot mai mult; să ceară iertare lui Dumnezeu şi să accepte suferinţa pentru iertarea păcătoşilor.
    Au urmat multe anchete din partea celor care nu credeau in apariţii. Au urmat interziceri de a mai merge la grotă, dar la toate s-a cedat din nou.
    Puţin sceptic, parohul comunităţii a cerut Bernadetei ca apariţia să-şi spună numele sau măcar să facă o minune, şi anume: să facă să înflorească un trandafir sălbatic care era la grotă, deşi era luna Martie.
    Între timp, apariţia face alte minuni. Folosindu-se de Bernadeta, face să apară un izvor miraculos la grotă, o apă care avea să vindece multe boli sufleteşti şi trupeşti. La a şaisprezecea apariţie, însă, a avut loc un eveniment deosebit.

    ACTUL V
    (Către părinţii ei.)
    Bernadeta: Astăzi simt că trebuie să merg la grotă. Dacă vreţi să mă însoţiţi, grăbiţi-vă!
    Luiza: Dar vezi că eşti bolnavă, vrei să te îmbolnăveşti şi mai rău?
    Bernadeta: Acum nu mai am nimic. Trebuie să merg repede la grotă.
    Povestitorul: Era ziua de 25 Martie 1858, ziua Bunei Vestiri. Bernadeta a mers din nou la grotă. Aici erau deja câteva persoane care o aşteptau. Fiecare simţea că de ziua Preacuratei avea să se întâmple ceva. Când a sosit Bernadeta, apariţia era deja acolo.

    ACTUL VI
    (Bernadeta vine la grotă, îngenunchează. Are loc un dialog cu apariţia; dialog de la inimă la inimă. Cu emoţie Bernadeta întreabă):
    Bernadeta: Iubită Doamnă, sunteţi bună să îmi spuneţi cine sunteţi, vă rog?
    (Apariţia surâde)
    Apariţia: "Eu sunt Neprihănita Zămislire!"
    (Bernadeta repeta des: Neprihănita Zămislire...)

    ACTUL VII
    (Preotul se plimbă. Vine Bernadeta)
    Bernadeta: Lăudat să fie... Acea Doamnă mi-a spus: "Eu sunt Neprihănita Zămislire!"
    Preotul: Nu se poate să vorbeşti aşa. Tu ştii ce înseamnă asta?
    Bernadeta: Nu ştiu dar mi-a spus să vă spun.
    (Parohul devine neliniştit. Se plimba în continuare repetând: Neprihănita Zămislire?)
    Preotul: Acum du-te acasă, o să ne mai întâlnim într-o altă zi.
    Povestitorul: Bernadeta a plecat acasă. Lumea a luat aminte de numele apariţiei. Peste tot se afla că la grotă apare Sf. Fecioară Maria, cea care dorea să fie numită Neprihănita Zămislire - titlu pe care i-l dăduse Biserica numai cu patru ani înainte. Lumea a început să vină în număr din ce în ce mai mare la grotă. O mare mulţime de oameni au crezut cuvintele ei, însă o altă parte rămânea cu încăpăţânare în necredinţă. Dumnezeu, prin Fecioara care apare la grotă, avea să triumfe. După ultima apariţie, Bernadeta avea să spună cu seninătate. Ori de câte ori se întorcea acolo.
    Bernadeta: "Cu toate că grota era înconjurată de scânduri, eu nu am văzut nici scândurile barierei şi nici râul Gave. Mi se părea că eram la grotă lângă frumoasa Doamnă, aşa ca altădată. Eu nu o vedeam decât pe Fecioară. Era atât de frumoasă, mai frumoasă ca niciodată!"
    Povestitorul: În loc de adio, Doamna cea minunată, Fecioara Maria, a lăsat altceva: fapte minunate, vindecări miraculoase, transformări sufleteşti neaşteptate, toate verificate cu atenţie nu numai de Biserică, dar şi de o comisie medicală formată din 30 de persoane. Toate acestea dovedeau că în acel loc Dumnezeu îşi arată mila şi puterea într-un mod deosebit. Fiindcă Mama noastră ştie bine de ce avem nevoie nu încetează să ne spună şi acum: "pocăinţă, pocăinţă, pocăinţă!" Şi astăzi, după 150 de ani, mulţimi nenumărate se îndreaptă spre apa firavului izvor pentru a experimenta "miracolul Lourdes-ului": bucuria împăcarii cu viaţa, cu oamenii şi mai ales cu Dumnezeu. Pentru toate acestea îi spunem cu toţii: MULŢUMESC!
    (Se va intona de către tot poporul cântecul): Fecioara la Munte...

    http://www.parohiafaraoani.ro/cultur...?art=14lourdes

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Fecioara Maria a apărut de 18 ori la grota de la Massabielle

    24/03/2015








    Grota de la Massabielle este un loc de pelerinaj catolic situat lângă Lourdes în Franța (Hautes-Pyrénées). Aici, Bernadette Soubirous a observat 18 apariții ale Fecioarei Maria în 1858. La indicaţiile Fecioarei, s-a descoperit un izvor, acum celebru datorită apei sale miraculoase.
    Grota de la Massabielle nu este adâncă ci mai degrabă corespunde unei scobituri de aproximativ zece metri în peretele de stâncă. Acesta este în unele locuri neted și umed.
    O statuie a Fecioarei îmbrăcată în alb, de doi metri înălțime, străjuieşte în partea dreaptă a peșterii, într-o cavitate secundară a stâncii.


    Înainte de aparţiile Fecioarei Maria, locul se numea “Albia de porci”, deoarece în acest loc se găseau mulţi porci.
    În 1858, se spune că Bernadette Soubirous a văzut 18 apariţii ale unei tinere.
    Deasupra peşterii a fost construită o bazilică dublă, pe două nivele, numită Bazilica Neprihănitei Zămisliri din Lourdes.
    Este un loc de pelerinaj unde majoritatea vizitatorilor ating cu degetele peretele grotei din respect sau pentru a face o rugăciune. Procesiunile sunt organizate pentru pelerinii infirmi.



    http://www.vrajitoarero.com/fecioara...a-massabielle/

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •