IZOGLOSA
PROLOG I
… înfrăţind CUVINTE’ntr’una
limba vie şi srăbuna
împresoară viers şi cântec
ca o rază în descântec
în adâncuri se pogoară
tril de pasăre uşoară
întelesu’ntreg îi poartă
Om spre om din poartă’n poartă
Nu e duh din patru vânturi
are LEAGĂN în pământuri
şi’mi adună, pare-mi-se
graiul bun în cele scrise
pentru gânduri vaduri sapă
CLINCHET în izvor de apă
PIETRELE POVESTITOARE
în genunchi, lângă IZVOARE…
PESTE VREME, muma bună
cântăreţii şi-i adună
şi pe soare şi pe lună
de mi-i pune ca sa-nfrunte
zvonul brazilor din munte
şipotul izvorului – fluierul păstorului
limpezimea mărilor din înaltul zărilor
VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:
cântul nostru întrupându’L.
Tudor Diaconu, 1960
Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
PROLOG II
Petale sângerând ponoare
- uimite romburi desenând -
chemare’n margine de gând
către poienile din soare
privelişti nouri adumbrind
întinderi ochilor străine
pământ şi cer uitat în mine
deopotrivă nemurind
cum trec în sus din josuri plai
cutremuratelor sfinţituri
văd fulgii paserilor mituri
singurătăţile din grai
în stei o culme a tivit
peste vitala’mbrăţişare
ce-adulmecă vibrânda-mi zare
sorbind azurul infinit.
Suim când apele coboară
în jerbe de viori ţipând
nemărginirea unui gând
cu măreţie ne’mpresoară
în trupul ajurat mai scald
decor solemn şi mă’nsenin
în orga - pavăză de spleen –
singurătăţii de smarald
cum fraţii dioscuri tot vin
povara chipului sihastru
mă făţuie în alabastru
drept veghe’n propriul destin.
Făcură cort pe-aici drumeţii
o vatră fumegândă iar
şi nu pot şti din ce hotar
îmbracă solzii dimineţii
străfulger din imperiul ceţii
şopteşte graiului amnar
urcând vă dărui CALE’n DAR
nou alfabet ivind; poeţii
trecând pe urmă de mioare
colnicul neumbrit străbat
pe când sărută’n lung şi’n lat
sfânt – ochiul soarelui răsare.
Cărarea le-a pierit în pisc
dincotro ghiara nevăzută
artera gândului strămută
cu năzuinţi de obelisc
mai mulţi pictarăm vesel chip
pe ridul florilor aprinse
cupele bucuriei stinse
antice burguri pe… nisip
păscând cărări bătute harul
- sub înţelegeţi… copitate -
din răsărit spre înnoptate
rotund i-au slobozit hotarul.
Abia mai cutezăm un cort
în lălăit de firoscoşi
adie gândul „moşi pe groşi” -
găsind potcoava de cal… mort
în pânza vremii osebesc
din sidefiul os, copita
rămasă-n rânduri, ţintuit-a
vioi condur împărătesc
soborul tâmp, recugetând
o reîmbracă’n măreţie…
când râde mândra-mi poezie
tăcerile cutremurând
pe gânduri, saltu-mi pălăria
din poala voastră, munţii mei
o lume vă cobor din ei
strivind în cutezări stihia
Păduri de oase vegetale
pe jepii goi în asfinţit
prebătălii medievale
ciudate armii de zenit
o culme adumbrind mioare
- cum pietricele sub cleştar
par salbă de mărgele’n soare
dând necuprinderii hotar -
pe când, netulburat de moarte
isvorul peste veacuri viu
resorb suind această carte
în asfinţitu-mi sângeriu…
Pământ şi cer, fiinţa mea
îmbrăţişează universul
din stela fulgului de nea
pe umeri largi mutându-mi versul
Sfinţesc cuvântul de’nceput
al adevărului sihastru
sburând cu visele - din lut
în: roşu, galben şi albastru
spre curcubeu şoptind, tăcut
sărutul ţintuindu-şi GLIA
fiind lance, pavăză şi scut
eternităţii’N ROMÂNIA.
Tudor Diaconu, August 1968 - Iezer
Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Mamei MARIA se dedică.
… Din puzderie de vorbe mă’ntorsei aşa’ntr’o doară
spre cuvinte aripate, rânduite să nu moară
- judecăţi gata făcute - ce-adunară în proverbe
toate florile gândirii, nemaipomenite jerbe
de lumină şi culoare, apă vie din popor
nici visam să’ntind condeiul înspre nemurirea lor.
Intuiam nemărginirea din gândire, prins de sârg
bănuindu-le ursita în umilul cărţii târg
adunasem cutezanţă spre eternul demiurg:
ciorna am citit-o’n grabă cărturarului Amurg…
asculta, de-odată face ochii mari: „Citeşte rar!
lasă-mi slobodă gândirea minunată”, aşa dar,
recitându-i năzăreala, începui ca să-mi dau seama
că minunea lor prin vreme am deprins-o de la mama
până s’apuc drumul şcolii, nici văzâd abecedarul…
micul şi iscoditorul copilaş urcase’n carul
Mare, caii FOAIE-VERDE, au cuvintele peceţi
într-un pălimar: clipita veşnicirii din poeţi
odrăsleşte dintr’o searbă hora mare’ntre coperţi…
Dacă mai greşesc vreo iotă, cititorule, mă ierţi.
IO din asta nu-mi fac merit şi nici nu sunt neliniştit
mai ales că stihuirea’n şase zile a ieşit
şi cinci nopţi; vreo cinci decenii tot călcam prin oale sparte
răsbătând printre opusculi cu pretenţie de arte
despre care - crocomâţe - bimbirici - scriu serios
ca pe-un MARCHIZET gândirea le-o brodez de-aici în jos…
Observam în timp urzeala cu-adevăruri absolute
lăsând altora să’ndruge câlţii’n vrute şi nevrute
dintr’un zgreabăn; prind fuiorul din înţelepciunea mare
năvălind în vorba veche cea mai sfântă exprimare
readun în vorbe simple harul faptei pământeşti
lăsând altora ghiocul şoaptei papagaliceşti
pipetându-şi neputinţa, neavând nimic de spus
numai zgomot de otgoane, ori piţigăiate’n sus
ditirambe, diatribe inutile cu poveşti
flendurind PERIFERIA LIMBII NOASTRE ROMÂNEŞTI!
Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Scribălăi - mereu la modă - rumegând fonetic, muşcă
hărmălaie de cuvinte, înăuntru fiind goi puşcă
esbulifantascomagici, singuratici ca un hrib
care vor să ne dospească limba’n foi de ţipirig
o turmiţă de sălbatici, spumă’n valul fără rost
care cred că POEZIA e bolborositul prost
bieţi copişti porcari la ciurda de cuvinte ne’nţelese
prăpădind pădurea’n claia lor de opere „alese”
dumicându-şi buchiseala ignoranţelor dau zor
tropii lor ajung pe deşte numărate la picior
târnă vorbelor de clacă, odele de haşi pe caş
sunt în horoscopul nostru turmele de poetaşi
unu’nvaţă de la altul, râmăind în rânduri seci
au citit trei cărţi în viaţă şi-au compus numai... treizeci!
bietele efemeride, fără haz şi rost pe lume
naşii epocii de aur: clasicii fără... postume!
Vorba vie din proverbe’i pe’nţelesul tuturor
în MEDALII ce gravează firea’ntregului popor
au întrânsele dulceaţă şi lumină şi căldură
iar în ultimă instanţă sunt FILOSOFIE pură.
Măreţia stârpei noastre dintr’odată o s’apară
UNICATUL e ACS-MUNDI, însăşi steaua mea polară
retrăim cu bucurie NEMURIREA viului
alungând din nepăsare faldurii pustiului
în contrarii, isomorfic, necreatul şi concretul
se cifrează într-un număr IVIND lumii ALFABETUL...
Dispar graniţe şi triburi – toţi păstrându-şi partea lor
unicat EXPERIENŢEI: fiica MUMII ARTELOR
că doar una fu gândirea lumii, pururi creatoare
nu era ETNIE’n lume, pân’a se forma popoare
era totul o SFORŢARE înspre CERURI mai ales
când spre cele NE’NŢELESE se ivi un ÎNŢELES;
corbii se grupau în cete înspre negure şi ceţi
în triada cunoscută: GEŢI - GETULI - şi MASAGEŢI!
Boul APIS stea în frunte purta visului codalb
răsărindu-ne’nţelesul basmului cu HARAP-ALB
când tezaurul gândirii răspândi ca un nabab
prin heraldice sigilii NEGRU-VODĂ-BASARAB...
În SCRIPTURĂ vârsta lumii o’nsemnă precum văd eu
pacea Domnului cu lumea: TRICOLORUL - CURCUBEU.
Mai dintâi cântăm prin clerici înspre curţile crăieşti
cu noi DUMNEZEU NOSTRU, la serbări împărăteşti
şapte mii de ani în bezne, rând pe rând schimbând stăpânul...
Calul literei – Pegasul, spre neant azvârle spânul
că’n sfârşitul de mileniu roata strâmbă’n gând se frânge
dăruim tribut gheenei furi de viduri şi de sândge
împlinim porunca’ntreagă ce-a fost dată spre Iudei
de Iisus; eternitatea cu balauri şi cu zmei
ori cu PRÂSLEA IONICĂ cel uitat în cărţi de har
şi’i întâiul nepereche, astăzi vi-le-aduc în dar...
CARTEA cea ADEVĂRATĂ e’n nenumărate file
cu’nceputuri în SALMOCSIS, altfel spus PRIMUL VASILE
început în rândul sacru „BASILEOS” ici şi-aiurea
e sămânâna din copacul care-mi odrăsli pădurea
de’mpăraţi şi regi, mari preoţi ce-au clădit primul amvon
în ADAM-CLISI, afla-vom legendarul IKAR.ON
câte’n lună, câte’n stele trăind blândul ametist
dăruind lumea căderii la picioarele lui CRIST
ILIASUL nostru falnic vultur vremilor stăpân
răstigni pe stâlpii vremii soarta graiului român
ură galbenă e biciul că nu este, nici a fost
... a NEGA DUMNEZEIREA nu mai are nici un rost
pe potecile ascunse piere fulgerul ateu
într’o TEAPĂ care’n lume n’are nici un Dumnezeu
revenirea printre oameni e prin foame şi jug greu...
... Rătăcind prin RAI perechea omenească GEMENII
în ispită şi păcate rânduindu-şi semenii
plopi de frunze’n licărire smulse palelor de vânt
întruparea lor divină săvârşind-o în cuvânt
taina legilor nescrise într-un semn vor dainui
6,9, rânduiala: „pământ eşti, pământ vei fi”!
Soare-i de’nceput IOM-ul, spre lumina cărui, trepte
osândite’s în splendoare ochiul omenesc să’ndrepte
unică zidire sfântă în ICOANA LUI HRISTOS
ţărmuri binara cale: „CE E SUS ŞI CE E JOS”.
Crucea braţelor întinse peste 9 mări şi ţări
osebind stânga de dreapta - iat-o - vie peste zări
ICSU’n razele piezişe adunat în vremuri noi
în adaos ne arată: ÎNAINTE ŞI’NAPOI
de pe când eternitatea’i pe’nţeles iar cerul cântă
graiul omenesc în limba noastră UNICĂ ŞI SFÂNTĂ
e a doua odrăzlire, care ne arată nouă
UNA: LIMBA TA CEREASCĂ – graiuri 72...
mai de când desprinse CERUL de zidirile din lut
de pe-atunci şi omenirea are sigur un trecut
dacă’i înţelegem sensul anagogic avem spor:
FIUL OMULUI vorbeşte pe’nţelesul TUTUROR.
Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... SCRISUL s’a ivit anume, FACEREA prin semn s-a copt
însemnată e’n hrisoave la 5.508;
prin Pisanii şi Predanii în inscripţii, ca pe bani
însumând şi era CRISTĂ, 7.500 ani
... s’or mira nespus bucherii-farisei, - în gând sărmani -,
ce pun OMULUI în cârcă milioanele de ani
chibiţite’n scoarţa Terrei: nepricepere de-un fel
n’au luat în seamă scoarţa revolută’N CEREBEL
nu ne fie de mirare că’n ateul lor abac
măsurau zgura’n picioare, coţi, NU AURUL DIN CAP
în muzeul lor adună: tibii ce văd, colţ sau dinte
fără a lua în calcul mai întâi STROPUL DE MINTE
care’n formele ciudate’i ANUL FACERII LA NOI
- şapte mii cinci sute: anii se’mplinesc în ’92
luna UNDREA lui Vasile, ziua 15, cum firescul
când se revărsă spre lume astrul nostru EMINESCU.
Gâlcevind povăţuirea fără sabie în teacă
uluiţi băsnuitorii pân’la urmă or să tacă
ne-au batjocorit trecutul în inscripţii încifrat
SFINX şi OM, BABE, Troienii’n sfinte vârfuri de Carpat
blestemata lor otravă piere’n calea Domnului:
vor pieri cum piere ceaţa în vecia OMULUI.
Frumuseţea lumii este Ordinul şi Ordinea
UNU este Nefiinţa sublimat în: DA ori BA.
TREI e UNU, M e 13, potrivit eternei legi
în ternar de-acuma NODUL GORDIAN poţi să-l deslegi.
Pentru PLATON DOI n’apare în străvechea’nţelepciune
- DOIUL (Yod) e temelia lucrurilor foarte bune! -
Cum au presupus valenţa DOI-ului au statuat:
a’i păstra esenţa’nseamnă a’l pricepe la pătrat!
Pretutindeni guvernează peste OM ca şi’n Olimp
Sfântul TETRAGRAM, valoric, ordinea înseamnă TIMP.
DOI YOD şi o bară’i ALEF - la’ndemâna tuturor
- o spărtură cât de mică îţi scufundă un vapor.
Când vezi că lipseşte DOAGA n’o ascunde nimănui
Pegas a pierdut POTCOAVA având lipsă doar un... cu.i!
Că, bag-samă, lumea noastră râde’n ciob de oală spartă
geaba’n cărţi de’nţelepciune CERCETEZI a lumii hartă
măsluită’i; Muma lumii ne şopteşte necurmat:
OMUL când nu-şi are locul ESTE CA ŞI SUGRUMAT!
Apă bei din oală ştirbă? Ai prieten vre’un olar?
vezi? ... cuţitul bun nu şade niciodată la fierar.
Demagogii’n savantâcuri derutează pe cei MARI
astfel - una peste alta - pentru-un CUI pierduşi un CAR
nu e simplu, blasfemia te aruncă în mirare:
ieşi la pepeni PIERZÂND ÎNŞEŞI STELELE DIN CARUL MARE.
Hic: Acs MUNDI! Raptul, falsul te-au dus FAPTELOR disjunct
în gândire TOTDEAUNA să ai totul pus la PUNCT!
... într-o zi obişnuită mulţi prin ochi ţi se perindă
totuşi, PUNCTUALITATEA’i invizibila oglindă
ce’n esenţă’nsăilează VECHI gândiri împărăteşti:
una e s’alergi aiurea, alta’i: LA TIMP SĂ SOSEŞTI!
bunul simţ îţi porunceşte’n sâge: mai degrabă, DREPT e
să aştepţi MICIND pe altul, decât el să te aştepte.
CAPUL FIRII NASTRE’i UNU, deşi’s multe căpătâie
şiru-i lung, dar cel din urmă UŞA trebuie să’ncuie:
multe vin firesc PE URMĂ, numai TIMPUL nu’NTÂRZIE!
Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Când prileju’i FAVORABIL, FIULUI în cap legi funda
bună treabă să treci râul până ce nu vine unda
aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald
te îneci cu pruncu’n braţe: BATE FIERUL CÂT E CALD!
E norocul ORB? Odată trece BABA cu colacii
n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii
Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic
dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;
legea FIRII PORUNCEŞTE să’nfloreşti ogoarele
PRIMĂVARA; prinde coasa când apare soarele
lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă
scoală DISDEDIMINEAŢĂ, mergi la moară dacă plouă
uită VORBELE DE CLACĂ ce te poartă’n zloată ţuţ
cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ
tragele BINELE spre casă după MUNCĂ şi e BINE:
când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine
care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara
argint viu să fii la treabă ca FURNICA, toată vara
inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc OGORUL
coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.
N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul
fă-ţi ULCIORUL PLIN când plouă, încălzeşte-te cât focul
arde, drept suindu-şi fumul spre-ÎNALTUL seninului
în CRISTELNIŢĂ odată vezi... norocul FINULUI!
...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut
nu se mişcă roata morii’n APA CARE A TRECUT!
Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată
spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată
geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii
când NU TE CUNOŞTI PE TINE, altora vrei să dai lecţii?!
Te-ai trezit să admiri CERUL după ce l’a cuprins ceaţa?
Munca ta să n’aibă preget, ACŢIUNE este viaţa
în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte
că BIRUITORII’S TINERI şi ACTIVI până la moarte!
Nu’i osândă! BUCURIE şi PLĂCERE este munca
drumul vieţii e urcuşul DUMNEZEU ne-a dat porunca
în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă
OMU’i OM nu prin ce spune, ci PRIN CE-A LĂSAT în urmă
SEMENILOR MOŞTENIRE, sporind ZESTREA TUTUROR
oricum ar pieri, prin SEMENI va trăi în VIITOR:
Asta’i TAINA LUI SALMOCSIS – tâlcul NEMURIRII lor!
LENEŞUL juma’ de viaţă o petrece doar în somn
din bondari la stup vreodată n’a ales ALBINA DOMN
câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure
e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure
undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte
cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte
altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...
dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă
în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime
fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime
dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce
fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...
Vorba DREAPTĂ la tot OMUL s’o asculţi pe îndelete
de-ar fi NUMAI o FÂNTÂNĂ, lumea ar crăpa de sete
nicidecum pricepi ESENŢA PERSONALITĂŢII mute
piatra - chiar la fierărie, fără apă - NU ASCUTE
străduinţă e NOROCUL şi’n lucrare bun stăpân e:
ai plecat desculţ în CODRU? Culegi tot ciuperci bătrâne
că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -
doar NĂTÂNGUL vrea să lege NODUL c’o singură mână
vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop
n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop
mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton
lipsa pulberii ransformă PUŞCA NOUĂ în... baston
NU ARA ÎN BĂTĂTURA care nici n’a văzut plugul
prinde boul de ureche când ai funia şi jugul
lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică
nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică
nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic
n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic
iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte
cine vrea să prindă VULPE îi trimite’n cale gâşte.
Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,
e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai
vrei s’o’mprăştii, NEPUTINŢA va rămâne tot stăpână
când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.
Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
NOUTATE pare totul, pentru CINE NU CUNOAŞTE:
BERZE dacă chemi la cină trebuie să cumperi BROAŞTE
cruda şi cu nesărata sunt surori, acelaşi zorul
mai ’nainte de concluzii cugeta cu binişorul
altfel omul nu contează vechi metehne de’ţi rămase
de la comunişti - UMBLARĂ CU CONCLUZIILE TRASE -
din dosare... vrei FIERTURĂ şi n’ai pus capac la OALĂ?
niciodată nu poţi prinde şarpele CU MÂNA GOALĂ!
fără ghiare nici pisica nu se va urca în pom
oricât de şcolit NEGHIOBUL tot nu va ajunge OM!
Câine surd la vânătoare şi de rasă? Hop de fufă!
n’o să-ţi înegreşti sprinceana numai cu gogoşi de tufă!
Cu mănuşă toci mătasa? atunci meriţi şi ocara
coşul gol nu’i cuib de soare; le-ai luat apa le-a stat MOARA
Vrea să ţeasă fără spată tot năvlegul, când fireşte
chiar c’o Dunăre de apă n’o să poţi prăji un peşte
cânţi pe-o coardă de vioară mereu lacom la pogace
n’ai decât! Însă tigaia o suceşte cum îi place
ăl de-o ţine strâns de coadă - e cu totul altceva
având pâine şi cuţitul tai FELIA când ăi vrea!
Sculptezi lemnul? tai surcele? aşchii când retezi pieziş
face fluierul ca lumea cel umblat prin păpuriş
de când ştiu, NECHIBZUINŢA nu a scos nimic de doftă;
cine ţine oala’n braţe face supa după poftă
COADA apără vulpoiul, dinţii îl hrănesc pe Lup
orbul are ochii’n deget, Bourii în coarne rup
mântuirea’i stă’n picioare Iepurelui, tăind culmea
... Tot ce întreprinzi în viaţă să DESĂVÂRŞEŞTI ca lumea
sfinţind lege – de când lumea adevăr NEDESMINŢIT:
fiecare om în viaţă are LOCUL RÂNDUIT
cine caută găseşte, cine’şi bate capul află
cine’ntreabă nu greşeşte... FOSTUL are ochi în ceafă
fiind MIOPUL DEVENIRII, într-o lume de peltea
CINE nu VREA când se poate, NU MAI POATE când... ar VREA!
... dă pe călător izmene - şi s’a încheiat iscoada
când se zbârnâe de pureci, vulpea îşi trimite coada
toate une par, la urmă le liseşte doar UN PIC
păgubit că LEGEA FIRII n’o respecţi: NU ŞTII NIMIC!
Agerimea e degeaba, mintea nu te-o mai salva
viaţa este ACŢIUNE, NICIDECUM a... respira
ca DEPLIN să fie totul, în şuviţe despicând
tot ce’i NOU şi BUN pe lume se învaţă doar făcând
mocofanii dorm ca oaia, zac în somnul lor chitic
vorbe, vorbe şi iar vorbe, dă-le pace. Din nimic
cotcodacul lor de LEBEZI duce drumul spre cerşit...
tot ei fiind NEMULŢUMIŢII, sar în cale spre oricine
văicărindu-se că’n viaţă tot mai mult li se cuvine
cârcotaşii uită UNA: - încălzindu-şi ciorbele -
ACŢIUNILE PLEDEAZĂ mai presus ca... VORBELE!
Cum lucrează? lasă totul început la jumătate
tot mereu vor baclavale ca să clefăie’n CETATE
TREANCA-FLEANCA, mere acre – cum să nu-ţi vină să mori?!
ei formează, regrupează, şleahta de... „sfătuitori”
în „CE-AR FACE DAC’AR FACE” toţi clănţăii buni de gură
mai toţi puşi pe pricopseală calcă LEGEA DIN NATURĂ:
nu frunzişul pe cât FRUCTUL dă valoarea POMULUI
ADEVĂRU’N ACŢIUNE ESTE CHIPUL OMULUI
o ELITĂ mult deşartă îşi arată fudulia:
numa’n apele stătute se ADUNĂ MURDĂRIA!
Dacă’l înţelegi pe UNU, poţi reface cap de ţară:
grinda nu este perete, nici o floare primăvară
doar c’o piatră nu faci PODUL, geaba’i orişicât te-ai zbate
mai pe scurt: FIINŢA ARE DOUĂ LATURI – faţă spate.
Focul mic se stinge iute; D e GET, una la mână
prin CU.vânt se’NCHIDE TAINA LITERII’N LIMBA ROMÂNĂ.
cum e fapta şi răsplata pentru cine o’nţelege
cine se’MPLINEŞTE’n muncă şi’N CINSTIRE va fi rege;
lovind piatra iveşti focul, în lumina sa fierbinte
urmăreşti făclia pururi în scânteia dinainte
o sămânţă fu zidirea, arcul devenirii SEMN
poruncind ca printre oameni totdeauna să fii demn
ca o frunză ce doineşte’n multimilenarul POM
OMUL BUN sfinţeşte locul, locul nicidecum pe om
pentru tot ce-i DEVENIRE în urmaşi prezent vei fi
stropul de ETERNITATE luminos în orice zi
în lucrare cutezanţa îţi străluminează vatra
dacă se rostogoleşte, muşchi de fel nu prinde piatra
atunci LENEA şi’NDOIALA peste cuget nu te-apasă
CHEIA întrebuinţată totdeauna e lucioasă!
Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Porunceşte când ştii FACE, nu visa din cer găluşte
se cam ştie că ÎN OALA CARE FIERBE NU CAD MUŞTE
cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine
să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine
piatră, lemn, gândire’naltă când CIOPLEŞTI, sau POEZIE
nu uita că nu există: DRUM UŞOR spre GEOMETRIE
seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor
UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR
în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează
îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează
gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:
CUMPĂTUL e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă
lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria
culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia
caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul
cât e marea sub FURTUNĂ marinarului vezi rangul;
Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte
dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.
Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi
oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi
orice faptă cât de mică i se pare o povară
magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară
găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde
numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde
NIMENI poate să-l îndrepte de la LEAGĂN pân’ la CRIPTĂ
Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.
Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier
rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer
nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!
visând paseri rumenite în toţi parii gardului
pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot
pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...
are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc
numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,
ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -
împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.
Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat
petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...
cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?
ÎNŢELEGI de ce întregul este parte din nimic?
(calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)
N’astepta în cap să intre buchea prin coperta dură
miezul n’o să-l poţi pricepe răsfoind - e: mură’n gură,
sensul bun, profund e DARUL lăsat celor DEVOTAŢI
păstrăvii nu se pot prinde purtând pantaloni uscaţi...
vei răzbi o zi ori două, să mai afli n’are rost
că NEGHINA’n grâu apare la SEMĂNĂTORUL prost.
Omul de nimic din fire numai FLEACURI îţi arată
cui îi place somnu’n POALE trece munte NICIODATĂ.
Multe-ar fi de spus, doar UNA în concluzie mai zic:
Spiritul cristalizează UMBRA’n veşnicul NIMIC.
La cei mulţi altfel e lumea şi-o rămâne aşa cât VEACU.
El cu mâinile mănâncă şi munceşte cu stomacul!
Pentru orice lighioană imposibil să ai milă?
spune STRUŢULUI să zboare şi-ţi răspunde - „Sunt cămilă!”
vrei să-i pui povara’n cârcă? Nu se lasă încărcată:
- „Pasăre sunt!” îţi va zice. Întrebările se gată...
E la fel ca şi pescarul, despre care una-i bună:
fiindcă-a fost o zi pe mare plasa şi-a uscat o lună
e ulcior fără mânuşă, n’ai cum prinde patru laturi
daţi trândavilor CHIAR MUNCA DESPRE CARE NE-AU DAT SFATURI
haide să’nţărcăm limbutul, ca să-l ocolească PRUNCII
nepoftit ar veni primul la ÎNMORMÂNTAREA MUNCII...
gol la suflet, sec la minte, urâcios şi grosolan
ne-a lăsat drept moştenire cugetarea de... GOLAN
„mama’mpunge, fata trage acul” asta-au învăţat
şi cu ei ÎNTREAGA ŢARĂ tragem barca pe uscat!
Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Pulsul vremii bate pasul adevărului – Cetate
calea’i una în esenţă: munca’nseamnă LIBERTATE
e desprindere de vierme, OMULUI fiind ştiute
rod în toate, lege vieţii ca şi prima lui virtute
o comoară omenirii, mumă, tată, scump tezaur
iar CUVINTELE’i îmbracă stropul spicului de aur.
De aci silinţa noastră de-a spori ce’i sfânt în oameni
cum ai semănat rodeşte în ogor sau prunc, ce sameni
vei avea în toamna vieţii – după o NESCRISĂ LEGE
corolarul devenirii e: CE-AI SEMĂNAT, CULEGE!
Toamnele mereu adună truda verii în pătul
semn e magazia plină că ai semănat destul
de-a fost bună socoteala ai şi pâini şi mămăligi
când paragină’i OGORUL, petreci iarna în... covrigi.
A fost anul prost? N’o spune: grâu’i BUN ALĂTUREA
- secerii să nu’ncerci zimţii peste holda altuia -
geaba hoţul s’ar ascunde cu minciuna’n vălătuc
fiindcă roada nemuncită suie capul pe... butuc
nu te’ngăduie vecinul, crângul, pasărea, natura
dacă traiul e hoţie şi munceşti numai cu... gura
grâul, fructele, porumbul nu răzbesc prin buruieni
lumea toată nu-i făcută de JOIENE şi Pireni.
Era altfel? Ar fi vremea să vezi adevărul verde
că până la urmă HOŢUL şi sămânţa lui o pierde
nu mai poate fi stăpânul PLIMBĂREŢUL, vezi, belşugul
se arată numai celor care l’au umblat cu plugul
fără apă roata morii stând degeaba rugineşte
dacă OMUL stă la umbră şi pământul se prosteşte
regândim o pildă sacră din învăţătura cristă
cu TALANTUL, sunt slugi rele, pământ leneş NU EXISTĂ.
Răsplătirea o dă Toamna. Hărnicia să te cheme
primăverile şi vara să te scoli cât mai devreme
pildă vie ia albina ca şi truda la furnici
adevărul este UNU strâns în stive mari şi mici.
Venind iarna vei cunoaşte cam ce fel de om şi gazdă
cine ară noaptea pierde pâine’n fiecare brazdă.
Munca nu te oboseşte NEFIIND ROBUL, ci stăpânul
de cum cântă ciocârlia în pământ să-şi afle sânul
fierul plugului, albastrul zărilor în tine cântă
şi auzi nemărginirea cerului, în brazda sfântă
că-i un strop în simfonia de statornică lucrare.
Tu, un om de rând - odată - ai suit în carul mare
Calea Laptelui te-adună’n legendara epopee
restul ţi-ai aflat în viaţă: MUNCA e a vieţii CHEIE.
... A greşi e’n firea noastră păcătoasă, pământească
consemnează chiar SCRIPTURA „Nu e om să nu greşească”
înţelege deci IERTAREA de păcate, nu’i clar, oare?
se împiedică şi calul tot având patru picioare
potcovit, pe luciul gheţii dintr’odată observi că
oricât l’ai struni’n zăbale e un „L” şi-alunecă...
un colind şopteşte’n treacăt serile de Moş Ajun
căruţaşului prea ager i s’a rupt căruţa’n drum
nu avea în el merinde, cât POVEŢE şi POVEŞTI
toate strânse’n PARETMIA PĂTIMIRII OMENEŞTI
totate-acestea’n graiul nostru nu se cheamă dobândeli
de la alţii, şi nici sfatul de A’NVĂŢA DOAR DIN GREŞELI
ştim mulţi oratori pe lume, începând cu DEMOSTENE
în parabole, desigur, oricât s’ar umfla în pene,
prin cuvinte firoscoase, tot rămâne fără vâslă
limba i se’mpleticeşte către liniştea din pâslă
alta este povestirea întâmplărilor: Centaur
în dubleta TRUP şi SUFLET, ori celebrul MINO.TAUR
IMON... e grozav şi arcul, şi oricât de nouă ţinta
toată mintea nu-ţi sucească înspre ARBITRAR şi ceaţă
fiindă sigur NU GREŞEŞTE CINE NU MAI E ÎN VIAŢĂ
deci concludem foarte simplu că aevea înţelepţi
sunt pe lume FERICIŢII DUŞI ÎN LUMEA CELOR DREPŢI
pilda lor ne-ar putea duce la acelaşi înţeles
cum ÎNOTĂTORII STRAŞNICI se îneacă tot mai des
într-o scurtă perifrază adevărului acest
comprimat: NICICÂND FRICOŞII n-au PIERIT SPRE EVEREST!
sau, o altă paretmie, cu subtextul mai voalat:
LENEŞII şi DOBITOCII au căzut cel mult din PAT.
... pârtie fac mediocri? drum bătut mereu au sursă
din copac pică maimuţa, cade vânătoru’n cursă
neputinţa nepăsării îşi dedică viaţa nulă
că le DEGERĂ URECHEA strângând bani pentru căciulă
toate de mai sus s’adună în învăţături prea scurte:
după ce îţi arde casa abia sapi fântână’n curte
paretmia mai cunoaşte: apoi MAREA – întâi VALUL
geaba pui la grajd lăcata... după ce ţi-au furat CALUL.
Spuză’s astăzi DIZIDENŢII, prin unghere faţă suptă
ne arată... sunt MACHIAJE: n’au participat la LUPTĂ
şleahtă de vampiri mai veche - cutezanţă de pitici
plâng cu BUZUNARE PLINE JEFUIESC şi mari şi mici
n’au riscat vreodată PIELEA... cât AU DAT O SEMNĂTURĂ
iar de-acum groapa comună le-o da LINIŞTE LA GURĂ
îi asculţi - scurmând GUNOIUL - fără nici un crezământ?
aminteşte-le: EROII NU AU GLAS - sunt în mormânt.
Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Se foiesc să gate CAŞII, tot spre RANGURI umflă rânza
- inutil certăm motanii după ce-au terminat brânza -
aştia mai dijmăresc viaţa - iei pe-un FRANC din ei un braţ
iarăşi pasărea măiastră a ţipat căzând în laţ
verosimil că vreunul şi din aripi a clipit
CORBII doritori de sânge sunt sătui şi... au FUGIT
n’aştepta vreo penitenţă - oricât ni s’ar vrea model
LUPUL des îşi schimbă PĂRUL dar năravul e la fel
TURMA tot pe-un FIR DE IARBĂ mărăcinilor dă lâna
DUPĂ CE-AU MURIT COPIII, în zadar astupi fântâna
e zadarnică SILINŢA - chiar de-o faci necontenit
nu poţi sprijini c’o bârnă tot castelul coşcovit
oricât au spoit isprava LEGITIMĂ - aer hâtru:
vrei DREPTATE pentru peşte unde GUVERNEAZĂ LUTRUL??!
drept aceea vor românii şi sfârşitul sforăriei
sunt destui ce la brâu poartă numai cheia puşcăriei
geaba pân’ la urmă-ţi pare rău că s’a’ntâmplat aşa
CINE CURĂŢĂ LA CEAPĂ... sigur va şi lăcrima...
SOARELE nu ne răsare că’i chemat din vârf de par
de cocoş... cucurigatul din căinţă e’n zadar
o fi bună POCĂINŢA, când cunoşti sudoarea pâinii
nu sta OILOR ’nainte, cât în urmă - cum stau câinii
priveghează la tot pasul dacă vrei să ai folos
nu poţi BIRUI HAITICUL FĂRĂ CÂINE CREDINCIOS
ce-au dorit? De-acum tot omul singur poate ca să vază:
ca să lase toată STÂNA fără CÂINII EI DE PAZĂ...
Viaţa’i ŞAH. La o mişcare bagatelizând omida
ai pierdut. EA NU TE IARTĂ şi s’a terminat partida
geaba bagi târziu de seamă: de la duşmani vrei clemenţa?
a GREŞI e omeneşte – DIABOLIC persistenţa
nu e pură întâmplare cât prilej de-amărăciune
să izbeşti piatra cu capul tot mereu în rugăciune
oricum fuse întâmplare TICLUITĂ cată’i rost
mintea de pe urmă spune UNA: ai fost ORB sau PROST
cum să mai ăstepţi scăparea folosind mintea de struţ?
chiar când urma scapă turma ai căzut din lac în puţ
de pe-acuma CONSECINŢA’i să alegi LUCRUL CURAT
una e să te’ndrepţi SINGUR, alta să FII ÎNDREPTAT
CA UN CUI; învăţătură: nu’i ruşine ca să pici
în noroi, ruşine este CÂND NU VREI SĂ TE RIDICI
poţi să rătăceşti prin lume multă vreme , de-ai GĂSIT
calea dreaptă, pân’ la urmă: AI UMBLAT, n’ai rătăcit
oricât va mima tristeţe duşmanul, spun tuturor
numai VINOVATUL este pururea bănuitor
puchinosul dă şi SFATURI, se consideră model
BOUL, crede totdeauna CĂ TOŢI RUMEGĂ CA EL
toată ciurda lor CURBISTĂ ne scandează graiul tern
- nu e greu scria VERGILIU să cobori până’n AVERN
vor fi ei vreodată sinceri? niciodată! Dă-le pace:
trădătorul de când lumea: una ştie, una face
contabilizezi aiurea treaba lumii? - tale-quale -
TEAMĂ trebuie să-ţi fie DOAR DE PATIMILE TALE
prea ne trecem cu vederea mici greşeli, nenumărate
buzunarul pentru alţii e în faţă, cel din spate
NI’L PĂSTRĂM CURAT, drept care, drumul e ÎNTORTOCHEAT
dacă te-a izbit măciuca, geaba plângi îndoliat
NU MAI CĂUTA DREPTATEA CELOR ARUNCAŢI ÎN TIBRU
podul vieţii este UNU, geaba cauţi echilibru
NU MURI DE GRIJA ALTOR, dă-le pace, se cuvine
Să fii OM DE OMENIE, răspunzi NUMAI PENTRU TINE.
... A întrevedea Sfârşitul încă de la’ncepere
într’o vorbă CA O MIE se cheamă PRICEPERE
Bine’ntrezărind sfârşitul într’o filă de poveste
nu lua omul cum APARE ci, în fondul său CUM ESTE
n’asculta nici pâri, nici hulă, ETICHETA se străvede
din două găleţi doar APA care e mai mare VEDE
vrăbiile clipei cântă cucii gureşi o îngână
geaba: tot PRIVIGHETOAREA peste cântec e stăpână
OMU tace ca POPORUL, în răstimp deschide gura
că doar focul din cuvinte pentru toate e măsura
nu te’ncânte vorbăreţii - tot mereu privire sumbră
fiindcă TURNURILE ’NALTE se măsoară după umbră
chestiunile prea simple pe NEPUTINCIOŞI îi miră
cerul nu’i lipsit de-albastru fiindcă ORBII nu’l admiră
LAUDĂ interesată n’asculta nici pune’n ramă:
AURUL nu poate scoate nici cum ZGOMOT DE ARAMĂ
tactica OMISIUNII şi BATJOCURII îmi pare
bună în pustiu - ici PERLA NU ARE NICI O VALOARE -
pân’ la urmă şi’ntre oameni NUMELE o să’i răsune:
dacă PEŞTELE e mare CHIAR ŞI OASELE SUNT BUNE!
Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
CORBII iarăşi dau târcoale, sticlesc ochii fiarelor
şoimii îşi prevăd în taină ascuţirea ghiarelor
peste tot minciuna cată peste viaţă să se’ntoarne
Taurul MUGEŞTE iată, nu se măsură pe coarne
mai de-aceea pân’ la urmă se sting toţi duşmanii, crapă
cine are LUNTRE bună nu se sperie de apă
dă-le pace, ce contează VEŞNICUL văitat de corb?
MERITUL fără prudenţă este BIDIVIUL ORB.
OMUL prea modest dar harnic, mai de preţ îmi pare mie
drept MĂGAR purtând samarul, decât LEUL ce sfâşie
în pricepere e drumul bun şi scurt, nu bate colbul
nu cărare peste creste, drum bătut preferă orbul
Tu să-l înţelegi pe UNU, cum era de presupus
- chiar prin coşurile stâmbe fumul suie drept în sus;
ia-o după’mprejurare dacă nu vrei să creşti iarba
când e capul în pericol mai degrabă retezi barba
ce folos că ai dreptate şi DE NIMENI AUZITĂ?
mândră-i sabia lucioasă, dar mai cruntă’i ascuţită
să’nţelegi cu prisosinţă a martirilor GREA SALBĂ
... deseori călăul schimbă lână LAIE’n lână ALBĂ.
pildă fuse LĂPUŞNEANU cu făţarnicii AGAPEI
stau la fund MĂRGĂRITARE, mortăciuni de-asupra apei.
Dacă rânduiala’i VECHE, foştii vor avea folosul
din măduvă, iar PROSTIMEA trebuie să spargă osul
nu vedeţi deosebirea dintre TICĂLOŞI şi OM?
ăia ce-au zăcut la umbră, iată’i căţăraţi în POM
cât de bună e prăjina dintr’odată, pe senin
să’i vedem cum mai coboară tot mereu cu sânul PLIN?!
părăsind HOMINIZAREA urâciunii omeneşti
trageţi clopotele toate’n irealele poveşti
de frăţie, libertate şi dreptate... nu’i clar oare?
PISICA nu prinde şoareci CU PAPUCII ÎN PICIOARE!
şi-ar mai fi o vorbă mare cu sclipiri de peruzea:
ieslea către BOU n’aleargă, FUGE BOUL după ea.
ţi-e fântâna nesecată, limpede cum alta nu’i?
dar sudorile din sapă SĂDESC APA PUŢULUI
sec dacă ajunge râul în zadar te-ai descălţat
şi’n coteţ de câini parfumul tot mereu ai căutat
a fost pierdere de vreme ori speranţă inutilă
să faci găuri noi în sveitzer, în nisip sădind zambilă,
ca ul LEU să’nchei LUCRAREA bine întocmită, iată,
ACUM duce înainte, MAI APOI, spre niciodată
pe-ăl de spune LAS’ PE MÂINE să-l alungi necontenit
că’i mereu fără de roade, înţelege, în sfârşit
ci urmează doar povaţă din SCRIPTURĂ drept poruncă:
Pomul bun rodeşte bine, OMUL NUMAI DUPĂ MUNCĂ
UNTDELEMN de-asupra apei se ridică necurmat:
să PREFERI PÂINEA MUNCITĂ COZONACULUI FURAT!
Rostul OMULUI e unu într-o singură poruncă:
PRIN SUDOAREA FRUNŢII TALE să ai cinste după muncă
Ea alungă nepăsarea, plictiselile şi boala
muma mumelor ştiinţei este sigur numai ŞCOALA
peste vremi în vers şi cântec împlinirii duce trena
PREFERI pânza Penelopei decât dansul cu HELENA,
pas cu pas porneşte singur spre-adevărul nezărit
Broasca’n PARADOX întrece iepurele adormit;
iată MIEZUL CUGETĂRII adevărului din MIT!
că lumina’nţelepciunii s’a ivit sticlind pe vetre:
nu’i făcut muntele numai ca să ne... bătem cu pietre
numai ca să’nveţi lătratul ai nevoie şi de câine?
pune umărul la treabă ca să dărui ţării pâine
să-ţi găseşti în lume SENSUL în folosul TUTUROR
OMUL este ZEU prin muncă, aripa e pentru zbor
capul n’o s’ajungă coadă, oricât de zmintit e planul
dacă nu poţi TIVI AUR, bate zdravăn cu ciocanul
... la tot pasul vezi clănţăii, cum din PLOPUL cel voinic
tot cioplindu’l în NEŞTIRE scot din arbore... otic!
ca’n poveştile lui CREANGĂ e celebrul SFÂRÂIAC:
strică lemnul, strică bronzul ori HÂRTIA? TOT UN DRAC!
sus în ranguri, la tot pasul, dai de DOMNII PAPĂ-LAPTE
lungi în vorbe poleite, mici la suflet, ZERO’N FAPTE
cum CANGRENA lor e una, peste şleahta de nătângi
furtul şi OBRĂZNICIA’s corolarul mâinii stângi
leii din carton şi urşii cu picioarele de lut
de-i priveşti cu stăruinţă uneori te lasă mut
ca omizile rod creanga ta de aur, postomol
n’ai văzut mereu prin lanuri pai înalt cu spicul gol?
Titluri unul peste altul poartă gozul de nimic
o concluzie se cere: să începem de la SPIC.
Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
Complezenţi în mârşăvie tăvălită prin venin
asta ni-i SUPRASTRUCTURA HORN ÎNALT la foc puţin
nici mormintele n’acopăr crimele fără de pată
ieri şi azi GĂINA OARBĂ drumul altora arată
iubitori între jigodii, orătănii mari şi mici
crescătorii de palavre şi dresorii de pisici
geaba le-am simţit prostia la pomeni şi la disecţii
în AURA SACRA FAMES, porcii dau MINERVEI lecţii
poate-ar trebui ştiută aspra vremilor povaţă
cine bâjbâie prin arte tot mereu pe alţii’nvaţă
geaba’i trâmbiţi adevărul, ce pricepe gură-cască?!
de cum lumea, pe mut SURDUL îl învaţă să vorbească
culţi de nu le’ncape’n piele cărţulia de nimic
au ograda artei CUSCRĂ şi cultivă arpagic
şleahta de lingăi slugarnici în biblioteci au barul
piţipoancelor, când moartea le-a citit şi lor ziarul
glojdărind filosofează, dorm în perne cu şezutul
locul lor e unde IAPA şi-a pierdut odată MUTU...
Să le spui de’nvăţătura însumată de LICORN?
nu e vânător tot omul numai c’a suflat în corn
oricât de fălos, FLECARUL e un biet cârpaci, atât;
bucătarul bun nu poartă cuţit lung mereu la gât
greieri ţârâind într’una nu simt cântului povara
nu e cântăreţ oricine fiindcă zdrăngăne chitara
costumaţia jocheul tăvăleşte’n primul HOP
ar fi călăreţ de-ar ştire: trap şi dansuri şi galop
n’ar fi vinovat spun unii, când îşi frânge gătul CALUL
cum nu-i cântăreţ tot insul care umblă cu CAVALUL
şirul lung şi tâmp ajunge numai oale şi ulcele
cum nu e FIERAR oricine care poartă şorţ din piele
să-i priveşti de la distanţă INTUIND al lor pericol:
se screm munţii, iar la urmă nasc un şoricel ridicol
cotcodacii ieri făcură dintr’o baltă PARADIS
mâna la cântat e bună, glasul aspru pentru scris
puchinoşi până la moarte, stâlpul e acelaş „bade”
după ce-a căzut umbrarul, toată viermuiala cade
viţeluşii ARTEI PURE, slujitorii unei vaci...
... până’n vârf IEDERA suie sprijinită pe copaci
Au pierit albine’n roiuri, şi pe flori ca şi pe nalbe
VACA BOTEZATĂ ALBĂ are sigur pete albe.
Nu lua catâri în cârcă, în privelişti trecătoare
măgăruşul PUS LA STEAŞINI trebuie să şi coboare
cobzăritul cu BUHAIUL vremea’i să se-astâmpere
cine vrea să poarte BARBĂ pieptene să-şi cumpere!
IDOLII – stafii sunt astăzi sub pământ supuşi de moarte.
I-a învins IISUSUL veşnic, pâinea vieţii să ne-o poarte
după negura ateie DUHUL NEAMULUI se-arată:
„De mortui nisi bene?” e o vorbă de-altădată
defilează strada mare CRIMINALI şi VENETICI
care-aveau sub ei armata de slugoi şi pricolici
toate bune şi frumoase - dar ATENŢIE, de fapt
schimbul doi e tot o şleahtă – CÂRMUITĂ TOT DE RAPT!
toţi ce ieri muşcau din LINGURI, precupeţii, TOT PUROIUL
schimbând STELELE PE CRUCE joacă-n voie ţonţoroiul
HIENE şi CĂPUŞI de-o teapă – toţi cu numele schimbate
sunt SOLIŞTI în corul public - DORULUI DE LIBERTATE
bramburind prin ape tulburi haita asta de pripas
s-a făcut stăpână’n ţară FURÂND tot ce-a mai rămas
barbişonii sunt la modă - nu le fie de deochi
cei care-şi iubiră ţara cât IUBIM NOI SAREA’N ochi
ne dau sfaturi, ne scriu LEGE şi la gură făcând spume
cu poveşti imaginate, CIOPÂRŢESC şi noua lume
minţi de gâşte şi de iepuri din puzderie de CURCI
ne-au găsit model TOMBUKTU, ca să nu vorbim de turci
tot implementând în limbă vorbe seci grele’n auz
gogoneală fratricidă cu nisipul andaluz
petrec România’n jafuri şi ocară’mpărăteşte
urâciunea li se vede, pân’or şterge-o englezeşte
că’n tradiţie se spune şi UN ADEVĂR STĂPÂN e:
haita jafului dispare – GENIUL NEAMULUI RĂMÂNE!
Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Către piscu’nţelepciunii viaţa bună să te poarte
Înspre ÎNŢELEPŢI, căci GENIUL ne vorbeşte peste moarte
EMINESCU - ODOBLEJA - CANTEMIR din infinit
şi BRÂNCUŞI ca şi ENESCU niciodată n-au murit
geaba şi-au ciulit urechea cei cu roluri de pândar
apa îşi revine’n matcă: TOT CE E PERFECT E RAR!
numai geniul suie’n icnet creştetul Olimpului
căci perfecţiunea are meşter: MUMA TIMPULUI
geaba gâgâiala tâmpă a crezut c’o să-i îngroape
PEŞTELE nu vieţuieşte numa’n limpezile ape
nefiind BERBEC în frunte turma merge după ţap
Vulturul şi LEUL iată’i: zările abia’i încap
neputând ţânţarii vremii DUHUL NEAMULUI să’mpuşte:
o ALBINĂ-MATCĂ’i sigur mai presus de-un sac de muşte!
Revin basmele ’nţelesuri cu ILEANA COSÂNZEANA
ce zăreşte ochiul minţii nici a bănuit sprinceana
incomod apare GENIUL în sublima sa mândrie:
că aşa’i croită lumea, CUM A FOST MEREU SĂ FIE!
... Geaba’i spiritul de turmă MIERTE FIERTE şi MINUNI
geniul e UNICITATEA, restul numai oameni buni
geniul e DESĂVÂRŞIREA OMENIRII’NTREGI PRIN MUNCĂ
pe când restul: genă seacă NU PRODUCE CÂT MĂNÂNCĂ
până se „orientează” ce să facă, nu-i mirare
au şi terminat cămara arvunind munţii de sare
nesăratele lor prafuri umbră’s palelor de vânt
tropăială – tura-vura CA DE MORT FĂRĂ MORMÂNT
care’i stânga, care’i dreapta? viitor dau în chirie...
geniul întruchipează INUMANA ENERGIE
care nu se mulţumeşte cu ce face, ar vrea încă
să dărâme munţii vineţi, pieptul propriu fiind stâncă
în neliniştea lui TOTUL e un strop din veşnicie
ştie tot ce-a fost în urmă ca să vadă ce-o să fie
îndemic se recunoaşte peste vreme, mai încoace:
când e pintenat cocoşul cântă sigur din găoace
nu cu tona peştişoru’i cântărit, când fără preţ
e dulceaţa cărnii sale, glasul VIERSULUI MĂREŢ
afli la privighetoare, nu la cioară sau la buhă
tu, priveşte-le sămânţa, nu’ncuiba gogoşi de tufă
ODRĂZLIRE’i visul tainic, e la fel întotdeauna
un mic nour poate-ascunde CLIPEI soarele şi luna
mic ardeiul? dar sămânţa de-o pricepi vei şti îndată
cât de mic PRUNCUŢUL este, vremea îl aşează tată
tâlc al marilor răspunsuri, pruncul e ca şi FEMEIA
poarta de oţel ascultă clinchetul ce’i spune cheia
întelege-vei desigur şi mai simplu româneşte:
aluatul cât un sâmbur toată coca o dospeşte
toate cheile ştiinţei nu pot sta’ntr’o cingătoare
nu ajunge’n toată valea chiar şi soarele de’i soare!
Deci privirea-ţi fie una înainte şi ’napoi
chiar HERCULE’i biruitul dacă duşmanii sunt doi
ia’i pe rând la judecată, n’aştepta s’apară’n bandă
nu vei prinde niciodată toate florile’n ghirlandă
mulţi viteji în vorbe, iată DUPĂ LUPTĂ iau cuvântul
ştiu să navigheze’n mare după ce NU BATE VÂNTUL
sfaturi multe nesărate dau de mama focului
campionii sunt CUR.banii din afara jocului...
După ce a stat furtuna tot năzgâmbu’i bun cârmaci
a şi pus mâna pe vâsle clefăind la cozonaci
îi priveşti şi cazi pe gânduri ţipând lumii ALELEI!!!
toţi care n’au fost în luptă, ca prin farmec, paralei
rătutesc urechea bleagă năpădită de străini
patrihoţi: prin sita ploii cară apă la găini
care mai de care’n lupta câştigată se dau breji
cum a dispărut duşmanul EI SUNT OASTEA DE VITEJI
teamă am că pân’ la urmă îi va părăsi norocul
cât AR FI APA DE’NCINSĂ PÂN’ LA URMĂ STINGE FOCUL
să-i îndepărtăm cu grijă, nu de-odată, alelui!
dar atenţie, CHIAR FIRUL DE PĂR ARE UMBRA LUI!
... le vorbeşte de OFUL ţării când se bat pe baclavale?!
nu’i lemn verde să nu ardă printre lacrimile tale
cooperativa ALAIUL ne-a lăsat în dar gunoi
schimbând rolul fariseic, s’ar vrea iarăşi OAMENI NOI...
ca şi râma’n băligare trec de-a surda mari şi mici
cocoşeii trandafirul năpădesc printre furnici
privegează’i îndeobşte şi pe soare şi pe ploi
LOTUSUL alb înfloreşte chiar în balta cu noroi
toţi expârţii, simbriaşii azi ne reexplică arte
de istov, ciocane frânte vor şi nicovale sparte
se împroaşcă unu-pe-altul balaoacheş şi bălan:
NICOVALA VREMII NOASTRE nu se teme de ciocan!
Drept urmare se cuvine să le spunem Bună pace
unde soarele s’arată umbrele încep să joace
şi dansează’n obiceiuri de aiurea sau de-aici
stele nu pălesc din teama că’s numite LICURICI
în cuvântul sfât petrece-ţi clipa ta de muritor
faima este zdreanţa clipei, MERITUL NEPIERITOR!
Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
A vorbi de’nţelepciune din afară? e, cum ştiu
a umbla în văzul lumii ca un mort fără sicriu
CU.GET-ul din pragul vieţii îl percepe-vom c’ar şti
duhul nemuririi noastre peste-atâtea tâlhării
sănătatea este’n trupuri ECHILIBRUL mult râvnit
când înţelepciune’n suflet Dumnezeu ne-a rânduit.
Drept urmare, dacă lumea vrea să cânte pe vechi strune
stai de-o parte şi’n tăcere ai să vezi înţelepciune
nu fă vorbelor risipă din beţie de cuvinte
zică altul tot ce’i place, fii mereu cu luare-aminte,
în răspunsuri liniştite spune păsul până sus
şi deprinde-te tăcerii când nimic nu-i nou de spus
nu meşteşugi gândirea spune totul scurt şi clar
dăruind sticlire’n cuget zâmbetului nenufar,
nu rânji nicicum ironic, cât ne-au învăţăt părinţii:
PROSTUL NU ŞTIE SĂ RÂDĂ – îşi arată numai dinţii
chicoteşte ca guzganul, din orice ridică surlă
e acelaşi în tristeţe - nu ştie să plângă: urlă.
... amuzat de toate cele, după cum se şi cuvine
stăpâneşte-ţi cât se poate RÂSUL PLÂNSULUI DIN TINE!
geaba sare musca’n geamuri căutându-şi echilibru
când tembelul şi naivul sunt de-un soi, acel calibru
ce’i făleşte’n VIJELIA diplomelor din dulap
toată’nţelepciunea lumii cred c’o ţin la ei în cap
nu le-o spune chiar în glumă, când le-aşează toate’n ramă:
osebiţi de toată lumea PROŞTI CU DIPLOMĂ SE CHEAMĂ.
neputinţa e din faşă nu poate să te deprime:
au inteligenţă ochii, dar nu pot să se exprime.
... Deocheat de neputinţa de-a fi floarea unui cui
dintr-o latură prinzi gândul, deci GÂNDEŞTE TOT CE SPUI
nu te repezi la sfaturi ca să dai la fitecare
nu te supere vecinul c’A GÂNDIT CU VOCE TARE...
n’o să reuşeşti vreodată peste-a neputinţei laturi
prin dovada străduinţei toată turma lor să saturi
ne zâmbesc din garduri OIŞTI ale unor învăţaţi
care-au fost mai totdeauna de mulţime lăudaţi
ce’mpleteau în hazul public tot dezmăţul cu minciuna
poţi şti multe... NU’I ŞTIUTUL CU ÎNTELEPCIUNEA UNA!
tobă dacă-ai fi de carte când nu te-ai născut cu har
diploma e PREŢUIREA FLORII’N FRUNTE DE MĂGAR,
că, precum Iedera urcă noi spirale până’n plop
toată truda’i inutilă pe’năuntru fiind... SOC
geaba vorba ticluită spre mulţime’ţi umflă pieptul
sare’n ochi înfumurarea, nu mai face pe deşteptul
geaba e bolboroseala din izvoare cursă’n râu
spicul faptei e răspunsul FIECĂRUI BOB DE GRÂU
că, oriunde’l duce pasul, şi oricum ar fi descris
orice vrea să spună lumii ÎNŢELEPTUL e CONCIS.
UNU e cărarea minţii pân’ la cel mai ’nalt Olimp
e dimensiunea patru, e cristalul vremii - TIMP
îmbinând gândirea calmă cu iubirea şi prudenţa
vei avea înţelepciune ascuţind inteligenţa
nu fii trist dacă-ţi arată lumea faţa’i trecătoare
jubilează în FIINŢA CARE PURUREA NU MOARE
văzând javrele’n ciubucuri cum aleargă după rang
într-o vorbă ţintuieşte-i în imaginarul ştreang
insectar e cimitirul şters cu singularul ţel
egoist, când ÎNŢELEPTUL NU TRĂIEŞTE PENTRU EL.
şi vei întelege poate că’n tăcutul ţintirim
GENIU-ADEVĂRAT ŞI VEŞNIC E POETUL ANONIM.
... uşurinţa exprimării’n a lucra şi a gândi
BACON dărui lui HAMLET prin: A FI or A NU FI
- oază sfântă în izvorul neştiut nici sus nici jos
fiindcă înfloreşte TRUPUL numai sufletul frumos
iată că, privind la toate poţi pricepe îndelung
capul este tot deasupra, gâtul cât ar fi de lung
şi ades, închipuirea topind marginile ceţii:
POEZIA SE RESPIRĂ FIIND ARBORELE VIEŢII
a poetului gândire este singura ce poate
să ne-arate devenirea duhului de peste toate
viaţa’l dăruie mulţimii cum parfumul ei dă floarea
tuturor apare tânăr, EL POETUL e candoarea
nebăgat de alţii’n seamă trece marginile zării
cununat cu viitorul e mărgean în fruntea ţării
în metafore sublime viitorul ni’l ascunde
strajă vremii de cum lumea, fără graniţe pătrunde
prin primejdie e tandru şi rămâne sie-şi teafăr
să relumineze taina neştiutului luceafăr
cutezanţa sa unică nu e-o clipă trecătoare
împlinit A FI e vesel chiar în clipa’n care moare
cunoscând nemărginirea rază sfântă e din soare
ca şi pasărea prin crânguri, zboară cântecul senin
7.7.7 este împlinitul său destin...
... Geaba-şi zuruie arginţii cei din jur, tot OMU vede
fericirea este una, graiul neamului străvede
pretutindeni destinează strălucirea într’un rând
pasul lui pornind aevea din prăpastia de gând
nu’l putem cuprinde’n minte, câte n’ar mai fi de spus?
dar icoana lui rămâne FIUL OMULUI IISUS.
Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Pune capul jos în pernă când e treaba terminată
somn odihnitor, aiurea zace tâmpul viaţa toată
odihnind prin altă muncă nu vei şti ce’i boala grea
doară lenea prelungită decât boala mai rea
vestejit aleargă insul tot într’una după tihnă
brambureala lui de muscă nu se va numi odihnă
cine mişcă tot mai pişcă, cine şade coada’i cade
să sfârşim cu nesărată că-i a tuturor moşia
ziua clănţăne NEVRUTE, seara’l prinde hărnicia
cocoţaţii umblând creanga, nepriceperea’i veghează
munca toate le gândeşte, lenea numai le visează
auzind de muncă BLEGUL peste tot găseşte preget
harnicul e’n vârf de munte, până el să mişte deget
viaţa şi-o tot rânduieşte doar în ticuri şi bonton
TRUDITORII mor la uşa de spitale, în salon
porcii se întrec cu viermii, colcăind se’mperechează
zăcând să-şi lungească viaţa puturosul şi-o scurtează
de la plug ori la unelte pân’ la truda de savant
gigantismul dăruirii din om face elefant
dragostea spre biruinţă la izbândă pune roate
pentru AGERI niciodată nu există NU SE POATE
pânza ochilor păianjeni nu se lasă peste gene
PLICTISEALA, NEPĂSAREA a intrat în om prin lene
în comun munca e bună, dar din ea cine s’adapă?
că măgarul cară vinul din butoaie dar... bea apă
prea grozav ar fi DREPTATEA către om a se întoarce!
poartă stofa cea mai bună nu acel care o TOARCE!!!
Răutatea şi Prostia’s COALIŢIE, te’mpunge
nu plugarul, muncitorul, cât străinul care’i mulge
şiretenia comerţu’i, cei mulţi ZERUL, ei smântâna
UNU’nvârte PROTOCOLUL? ALTUL... dărăceşte lâna
când hoţia e în floare NEPRICEPEREA’I model
unul face flori la scaun, altu’i cocoţat pe el
ba, s’alege truditorul tot cu vorbe de ocară
bună este pâinea albă, dar nu toţi pământul ară...
Mai de-aceea sărăcia îşi adună’n gând sărmanii
URSUL joacă pe jăratec, iar ursarul strânge banii...
Cum se poate? Nu se poate! Foarte simplu, cum vedeţi:
cară zahărul cămila şi mănâncă doar scaieţi,
că, DUMICĂ şi MĂNÂNCĂ nu-i acelaş, vezi colea:
a făcut ALBINA miere, însă n’o mănâncă ea...
... Fapta rea n’o poţi ascunde precum speră cel nemernic
- cu cât vrei s’astâmperi focul se aprinde mai puternic -
zace’n pântecele vremii răul, se dospeşte bine
şi e BUMERANG, la urmă te izbeşte chiar pe tine
BINELE nu-i totdeauna răsplătit ca în poveşti:
pe cine nu laşi să moară NU TE LASĂ SĂ TRĂIEŞTI!
făr’delegea nu e LEGE! Dar nu ştii de ce şi cum:
fiind cinstit să nu ai grijă - nu faci foc, nu iese fum
că’i o vorbă românească ce din început răsună
după faptă şi răsplată, SEMENI VÂNT – CULEGI FURTUNĂ.
Deci gândeşte orice faptă, bob cu bob de la’nceput
ieşi din plapuma pufoasă şi DORMI CUM ŢI-AI AŞTERNUT!
Drept urmare, VORBA, FAPTA firul nevăzut o ţine
- dacă fructele sunt coapte, PARA cade de la sine
astfel presimţirea, teama te adună în sughiţ:
cum ai arncat găluşca, pân’ la urmă TU O’NGHIŢI!
oricum săvârşeşti greşala din prostie ori din ură
nu uita că legea’i una: măsură pentru măsură
nu e nouă, nu e veche, că de mii de ani încoace
cine s’a vârât în horă, musai trebuie să joace
le-ai aflat la toate scuză şi te crezi curat, de cretă?
cum nu ştii de ouă sparte când înfuleci doar omletă?
vorbele nu mai ajută... c’o fi, c’o păţi, şi dacă
... ţi-a pus altul capra’n spate... în curând vei duce vacă...
geaba ai conduri de aur, ca şi ciucurii la bete
apele de’s tulburate, bei ce-o fi FĂRĂ DE SETE
nu-i mai bună libertatea în suman, căciulă, cioareci?
te faci ghem ca o pisică? în curând vei prinde şoareci
în picioare cazi odată, lumea nu’i din ciungi şi orbi
nu-i scăpare, firea ştie: înspre hoituri vin şi corbi
drept aceea se cuvine vezi cu cine te’nsoţeşti
nu poţi să atingi mocirla fără să te murdăreşti
nu lăsa onoarea’n cumpeni de necinste şi nu tinde
spre dezmăţ, doarme pe paie cine singur patu’şi vinde
E PRINCIPIU, nu e vorba de’ntâmplare sau noroc:
la’nceput înghite FUMUL cine vrea să-aţâţe foc
fugi de pleaşcă şi minciună, CÂT MUNCEŞTI SĂ-ŢI FIE HRANA
cine nu vânează ursul n’are cum să’i vândă blana
vei fi fost cinstit odată, e doar vorbă de paradă
NU AR EXISTA NICI URME DACĂ N’AR FI FOST ZĂPADĂ!
dac’ai măcinat palavre geaba mături curtea morii
încotro va bate vântul acolo aleargă norii
nu da cinstea pe ruşine, fii la locul tău, iar dacă
ai greşit numai odată ţii de coarne, ţii de vacă
creşte-ţi pruncii cu iubire, nu le fie de deochi
numai chiorul toată viaţa are milă pentru ochi!
că boieri au fost strămoşii, sau oieri? iar faci paradă:
pentru ORB ce mai contează că părinţii pot să vadă?
Bizuie-te doar pe tine şi’n ÎNDEMÂNARE’ncins
peste faldurii CREDINŢEI vei fi sigur de ne’nvins.
Da, CREDINŢA mută munţii dinspre zarişte de tină
când vezi soarele aproape în privelişti de lumină
că’i de presupus, urmaşul - MOŞTENIND CE-I BUN ÎN TATĂ
să’l sporească în PRECIZII, nu să’i caute săgeată
să priveşti acerba luptă de pe cer la zburătoare:
VULTURUL NU POATE MERGE PENTRU CĂ ŞTIE SĂ ZBOARE!
deci, deschide ochii minţii NEVĂZUTULUI ce este
despre care, altădată vom mai spune o poveste...
Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DEM
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 294
Reply with quote
Post
Este formidabil Vlad!
Mă gândeam să începem să organizăm un concurs pentru tinerii actori unde cel mai bun recitator din Maestrul Diaconu să beneficieze în afară de un premiu substanţial şi de apariţia pe un post TV sau internet, cu toată regia de rigoare.
Am văzut câţiva actori tineri, numai potriviţi, şi ca glas şi ca alură pentru a da viaţă acestor versuri excepţionale.
Măcar, ar putea fi un început. Chiar dacă ne adunăm cam greu.
Continuă!
Dem
Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Ca să poţi pricepe OMU, îndelung priveşte’i JURU:
suie’n vârf, altfel se cheamă A CĂRA APA CU CIURUL.
... pe vreun muşuroi cocoşul ni s’arată mândru tare
pe cioc iese pricopseala de-a turna apă în... MARE
terminând cucurigatul chiar în vârful parului
ca un om vei pune boii fix... în urma carului
socotindu-i hărmălaia MIT sau GÂNDURI, aşadar
de’l urmezi, mai toată viaţa CAUŢI LÂNA LA MĂGAR!
De 50 de ani năzgâmbii utopiilor ţin trena
spre izbânda lor finală: ADUC BUFNIŢE’N ATHENA!
... dă-le pace, e tot una, de la ei n’alegi nimic
lângă dânşii în NEŞTIRE treieri paie fără spic.
Ei nu ştiu nici răsăritul, nici apusul sfânt de soare
se mândresc cu ce-o să fie când nu vor mai fi popoare
sunt extremele la modă şi-şi dau mâna în dovleacul
ce-ţi comandă TOTDEAUNA SĂ SPARGI PIETRELE CU CAPUL!
Totul fuse halandala, mintea nu’i mai priveghează
au şi lumânare-aprinsă când E SOARELE’N AMIAZĂ
demagogic, IAR AVUTUL ŢĂRII ÎL SPORESC ÎN STUP:
o să-i mai asculţi vreodată? CAUŢI ARIPI PENTRU LUP?
ECONOMICA PROBLEMĂ o rezolvi fără de sfanţ?
ai fugit turbat pe ploaie să te bălăceşti în şanţ?
aibă grijă dar vecinii, puie-şi unde sece capul
vine vremea TURMA BĂRBII ca să mulgă şi ei ţapul...
nu mai laşi PIATRA PE PIATRĂ? ţara’i ca după deluviu
REPROSTIT de-a lor proiecte sapi FÂNTÂNI NOI LÂNGĂ FLUVIU???
faci din HAOS brambureală şi la toate pui capac?
Arzi întreaga lumânare numai... că’i găsi un AC?
e un biet HIPISM de basme, în hipnoza unui corb:
călăuza ţi-e schimbată: DAI CAL CHIOR PE CALUL ORB
2 pe mere, 3 pe pere, pompezi sângele în stârv
retezi pom din rădăcină ca s’ajungi cu mâna’n vârf?!
REVOLUŢIE’N GÂNDIRE pare simplă? albe salbe???
din închipuiri străine?... cauţi încă VRĂBII ALBE;
geaba’s mesele întinse şi în frunte eşti înfipt
când struneşti pisici de casă, CROCODILI cari în EGIPT,
noua ta orinentare’i veche şi distruge ţara
parcă te interesează numărul de furnici vara
pentru ce mai foloseşte cifra când ştiut e boiu?
eşti căţel bătându-şi coadă ce păzeşte usturoiul
tot la marginea ştiinţei vei fi coadă’n căpătâi
când pe OM îl doare capul îi faci leacuri de călcâi!
cu sfătuitori asemeni - ce se scutură de rouă
pricepuţi să DUCĂ GÂŞTE înspre baltă : DOAR CÂND PLOUĂ
toţi savanţi în cercetare fără sens, la o adică
o să capeţi corolarul: TREI PICIOARE LA PISICĂ
toată zarvă - dragi tovarăşi, şi prietini, se va trece
observându-ţi APA’N PIUĂ ŞI FIERUL BĂTUT LA RECE
ca şi alţii dintr’o dată ai întins spre cer ruleta
ai dat foc la toată casa numai să prăjeşti omleta
ştirbului dai nuci aiurea, TOT CE TU CREZI NOU, E VECHI
faci frizuri, plete buclate, celor fără de urechi,
pentru urecheaţi perdele, cum să-ţi mai găsesc vreo vină
mai nou CUMPERI IATAGANE să jupoi... pui de găină?
pentr-un cui pierduşi potcoava calului, ce să mai spui,
oricât s’ar drapa cu diplomi, bou’i bou în felul lui...
pentru a stârpi furtuna, dă foc lanului de grâu
a trecut cu bine marea şi s’a înecat în râu
chiar de are sânge’n vine, pe degeaba o să’i fiarbă:
rânduie calului carne, pentru LEU belşug de iarbă
nu ne miră cutezanţa de-a trăi cu capu’’n nori
când dai focului pădure NUMAI CA SĂ SCAPI DE CIORI
sunt de-un fel şi cercetaşii dumitale, şi ni-s dragi
de’i trimiţi să cate struguri prin pădurile de fagi
şeful lor e în căruţă iar povara o socoate
mult mai mică dacă POATE ŢINE ALT NĂVLEG ÎN SPATE
cauţi leacul, care’i boala? Foate simplu: HAI LA RÂU
şi ia prafurile’n apă... având apa pân’ la brâu
cum stămoşii mei prin veacuri, câte’n lună, câte’n stele
de-au ştiut, n’au făcut străchini NUMAI SĂ CĂLCAŢI ÎN ELE!
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Tinere, din toată scrisa bine’i de pricepi şi-atâta:
nu da flăcării coliba numai ca să-ţi pârleşti bâta
prea te’ncuibi în grija noastă noaptea, toată săptămâna
frămânţi pâine cu piciorul, cărămizile cu mâna,
revoluţia însemnă fără preget, drum întins
mulţi încercă gârla’n glumă şi se’neacă într’adins
tot ce’i scris mai sus în treacăt, e o palidă oglindă
calea vieţii nu’i mai scurtă numai c’ai DORMIT ÎN TINDĂ
perspectiva trâmbiţată ca ecluza se şi’nchide
ce volos ai vânzând via, numai să-ţi cumperi stafide?
litera BIBLIOTECII n’o s’o afli prin smântână
fără cap... zadarnic insul poartă pălărie’n mână
toate duc la vorba simplă despre cele pământeşti
într’o maximă ciudată: întâi faci, apoi gândeşti?
N’ai văzut drept consecinţă şi părerile de rău
ce înseamnă dintr’o dată să faci MAI din pumnul tău?!
... tot la fel şi gură-cască, mură’n gură şi sticleţii
se-aliară cică CIVIC bătând capul cu... pereţii
ba, sunt şi scoliţi sărmanii, cu mândrii de ombilic
... or fi prins cu cartea muşte, că’n cap n’au băgat nimic
uite şi-alţii, foarte mândri repetându-se banal
ce le suflă bietul dascăl - un ilustru papagal
alta a căzut în transă, bâiguielile-şi deliră
poematic, guguştucii între dânşii se admiră
turma lor bugetivoră cochetează vechi sector
boulenii, iarbă verde visând, merg spre... abator
simbioza-i odrăzlită de-o privelişte ciudată
de măgari a căror coadă n’o mai creşte niciodată
dromaderii din OMAGII, de atât amar de ani
sunt la modă, ia-i în pleasnă: câţi măgari, atâţi duşmani!
Dacă poţi uita trecutul NETRĂIT, cincizeci de ani
mută treptele gândirii printre anticii titani
sau, ia cartea şi mai veche dar nescrisă, spusă’n lut
şi vei înţelege bine ce-ar fi astăzi de făcut
de ce să ajungi în ciurdă, când le ştii toată micimea
vrei să scrii? nu titlul, rangul îţi arată PROFUNZIMEA!
râzi în tine, râzi de-a surda, nu intra în plug cu ei
EI CĂLARE PE FRÂNGHIE, TU CĂLARE PE IDEI
incultura, neputinţa rangul nu poate s’astupe:
ce te faci cu cititorul? Ţine pânză, nu te rupe!
nu te văicări că scribii s’au obrăznicit atât
ca la circ, având frânghia au şi papion la gât
ştiu s’o flosească bine, ce-ai cu dânşii? Dă-le pace!
tot ce’i interzis prin lege TOT MEREU MĂGARUL FACE
şi, cu cât mai sus e rangul dobândit către sperjur
e PROSTIA RECIPROCĂ CU SOBOR DE PORCI ÎN JUR
nesfârşit arată şirul către care-şi dau obolul
de măgar, măgar se feacă: cum e turcul şi pistolul
de asemeni amiciţii, spalăte-te curând pe mâini
nu’i nebun ăl de mănâncă la o masă 9 pâini
cine dă e chestiunea: iată’l încântat de zbor
are mină firoscoasă TOT MĂGARUL, gânditor
are ramele de aur, dacă ţine ochelari
doarme după 6 rânduri cât sunt zilele de mari
are ceas DEŞTEPTĂTORUL, îl cunoşti neapărat:
PROSTUL SE DEMASCĂ SINGUR, NU TREBUIE PREZENTAT!
... Iată turmele bipede spre păşune graseiază
pe lungimi de unde scurte între ei se minunează
de’i asculţi odată-ajunge la o minte de copil
perspectiva lor e una: felinar fără fitil...
i-am pictat destul, ajunge, capelmaistru e un
biet profan de minte, capul e la fel ca un ciaun
nici nu mi-am făcut iluzii c’o să-l îmblânzesc, băiete
e CEAC-PAC, recopiază o gazetă de... perete.
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post Re: IZOGLOSA
DORIO wrote:
PROLOG I
… înfrăţind CUVINTE’ntr’una
limba vie şi srăbuna
împresoară viers şi cântec
ca o rază în descântec
în adâncuri se pogoară
tril de pasăre uşoară
întelesu’ntreg îi poartă
Om spre om din poartă’n poartă
Nu e duh din patru vânturi
are LEAGĂN în pământuri
şi’mi adună, pare-mi-se
graiul bun în cele scrise
pentru gânduri vaduri sapă
CLINCHET în izvor de apă
PIETRELE POVESTITOARE
în genunchi, lângă IZVOARE…
PESTE VREME, muma bună
cântăreţii şi-i adună
şi pe soare şi pe lună
de mi-i pune ca sa-nfrunte
zvonul brazilor din munte
şipotul izvorului – fluierul păstorului
limpezimea mărilor din înaltul zărilor
VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:
cântul nostru întrupându’L.
Tudor Diaconu, 1960
Acum văzui ce-ai făcut tu zilele astea, cât am fost plecat la Herculane cu Sebi. Încă n-am citit....Dar Moşu îmi recita din poeziile lui din tinereţe.....
Toată opera lui trebuie pusă pe net. Toată-toată.
Mă bucur enorm.
adi
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post Re: IZOGLOSA
adipop wrote:
DORIO wrote:
PROLOG I
… înfrăţind CUVINTE’ntr’una
limba vie şi srăbuna
împresoară viers şi cântec
ca o rază în descântec
în adâncuri se pogoară
tril de pasăre uşoară
întelesu’ntreg îi poartă
Om spre om din poartă’n poartă
Nu e duh din patru vânturi
are LEAGĂN în pământuri
şi’mi adună, pare-mi-se
graiul bun în cele scrise
pentru gânduri vaduri sapă
CLINCHET în izvor de apă
PIETRELE POVESTITOARE
în genunchi, lângă IZVOARE…
PESTE VREME, muma bună
cântăreţii şi-i adună
şi pe soare şi pe lună
de mi-i pune ca sa-nfrunte
zvonul brazilor din munte
şipotul izvorului – fluierul păstorului
limpezimea mărilor din înaltul zărilor
VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:
cântul nostru întrupându’L.
Tudor Diaconu, 1960
Acum văzui ce-ai făcut tu zilele astea, cât am fost plecat la Herculane cu Sebi. Încă n-am citit....Dar Moşu îmi recita din poeziile lui din tinereţe.....
Toată opera lui trebuie pusă pe net. Toată-toată.
Mă bucur enorm.
adi
Instant messages are being archived on this computer.
View Full Archive (Alt+Shift+V) Archiving Preferences (Ctrl+Shift+P)
Pop Adrian: acum vazui....
Pop Adrian: ma bucur
Pop Adrian: azi trimisai Sandei cartile Mosului.
Pop Adrian: si discutaram ca Limba vorbita de Adam si Eva s-o punem pe net. dar sa vedem ce va spune editura care a scos cartea pe piata
Hide Recent Messages (F3)
Vlad Popescu: salut, Adi!
Vlad Popescu: scuze, am fost plecat la pescuit, asa cum afisasem la status...
Pop Adrian: eu sunt acum cu Sebi
Vlad Popescu: scuze...
Pop Adrian: o sa citesc ce-ai scris de la Mosu in noaptea asta
Pop Adrian: ma bucur
Vlad Popescu: ok, vrioam sa-ti spun ca MESAJUL PENTRU UN TANAR DE 17 ANI E... IZOGLOSA
Pop Adrian: ca ti-a venit ideea asta
Vlad Popescu:
Pop Adrian: ok
Pop Adrian: inteleg
Vlad Popescu: manuscrisul imi este dedicat...
Pop Adrian: aha
Pop Adrian: frumos
Vlad Popescu: l-am primit la 20 de ani...
Pop Adrian: da....
Vlad Popescu: acum il ofer tuturor
Pop Adrian: normal
Vlad Popescu: sunt 18 ani aproape
Pop Adrian: te obliga....
Vlad Popescu: da...
Pop Adrian: da
Vlad Popescu: e un nou CICLU
Pop Adrian: da
Pop Adrian: si l-ai scris acum tu pe net ?
Vlad Popescu: da... il rescriu... e batut la masina... in 6 zile... din pacate, eu nu pot rescrie in 6 zile ceea ce Mosu a conceput...
Vlad Popescu: sunt slab..
Pop Adrian: ....
Pop Adrian: era pe frecventa
Vlad Popescu: da...
Pop Adrian: ...
Vlad Popescu: eu eram atunci.. lafel
Pop Adrian: ?
Vlad Popescu: intre timp... ma rog... poate ca asa trebuia...
Vlad Popescu: 18/19 ani
Vlad Popescu: am primit manuscrisul in 1991
Pop Adrian: inteleg
Vlad Popescu: voi publica, la sfarsit, dedicatia, asa cum e scrisa...
Vlad Popescu: dar abia am ajuns la sfert...
Pop Adrian: asa trebuie
Vlad Popescu: mai am inca...
Vlad Popescu: in afara de acesta...
Pop Adrian: mai ai manuscrise ?
Vlad Popescu: da
Vlad Popescu: tot cu dedicatie, desigur
Pop Adrian: f bine
Vlad Popescu: in conjuncturi deosebite, ma rog... nu voi spune acum...
Pop Adrian: am si eu cateva si ma ruga sa-i fac prefata.
Pop Adrian: ok
Vlad Popescu: aaa.. ale mele sunt date... pe vecie...
Vlad Popescu: ca sa zic asa...
Pop Adrian: ma bucur
Pop Adrian: plec la Sebi...
Vlad Popescu: ok, Adi!
Vlad Popescu: numai bine!
Vlad Popescu: continui ce am inceput!
Pop Adrian: ma bucur
Pop Adrian: trebuie
Pop Adrian: sa afle lumea ce au Romanii printre ei...
Vlad Popescu: eh... lumea stia... pacat ca a uitat...
Vlad Popescu: reamintire...
Pop Adrian: milioane...
Vlad Popescu: oricum, un tanar conectat la Tara are Calea Trasata in Izoglosa...
Vlad Popescu: eu asa am trait...
Pop Adrian: ....
Pop Adrian: mii, zeci de mii trebuie sa fie legati....
Vlad Popescu: numai zece mii. suficient. restul vine de la sine
Pop Adrian: .....
Pop Adrian: sa incepem cu unu....doi...samd...
Vlad Popescu: sirul lui Fibonaci...
Pop Adrian: ma gandeam zilele astea la tine...
Vlad Popescu: asa...
Pop Adrian: si asa, cum zici....
Pop Adrian: ma gtandeam la rolul tau.....
Vlad Popescu: rol?
Vlad Popescu: LOR!
Pop Adrian: .....
Vlad Popescu: celor ce vor veni! sau sunt deja aci...
Pop Adrian: sunt dar au ochii inca inchisi....
Pop Adrian: dorm in masa....
Vlad Popescu: cu capul pe masa, dupa exemplul de sus, din frunte...
Pop Adrian: care sus....?
Pop Adrian: ce frunte...?
Vlad Popescu: frunte s...atului
Pop Adrian: e
Vlad Popescu:
Pop Adrian: inteleg bineinteles....
Vlad Popescu: traim bine, deh...
Pop Adrian: dar cei buni nu sunt pe-acolo....
Vlad Popescu: si? e bine! e semn bun!
Pop Adrian: ei au bun simt....
Vlad Popescu: corect!
Pop Adrian: numai ca au si responsabilitati....
Pop Adrian: sa citesti si tu manuscrisul lui Florin....
Vlad Popescu: am citit ceva, in fuga... marturisesc ca sunt paralelmcu ... comertul, desi, sigur, trebuie conceput un comert romanesc, eliberat de tarele dobanzii (cametei)
Pop Adrian: inca nu avem o clasa de oameni de afaceri in Romania...
Vlad Popescu: clasa? nu cred in clase! omul de afaceri din Romania este TARANUL, cel ce percepe mersul Soarelui si Gliei!
Pop Adrian: ....
Vlad Popescu: Adi...
Vlad Popescu: A Facere...
Pop Adrian: n-avem bani ca nu stim sa-i facem...
Vlad Popescu: nu...
Pop Adrian: sa-i facem...
Pop Adrian: cinstit
Vlad Popescu: bani nu mai sunt, oricum...
Vlad Popescu: au mai ramas insule de suflet...
Vlad Popescu: mai valoroase dect aurul si diamantul
Pop Adrian: ma gandeam zilele astea prin ce ne diferentiem mnoi ca oameni...
Pop Adrian: prin Suflet...
Vlad Popescu: prin Suflet
Vlad Popescu: da
Pop Adrian: el nu te lasa sa fi tembel...
Vlad Popescu: Sufletul e tatana Usi catre Rai...
Vlad Popescu: Usii
Vlad Popescu: suntem Persoane doar in masura in care discutam cu Dumnezeu
Vlad Popescu: in rest... suntem indivizii unei populatii oarecare
Pop Adrian: ....
Pop Adrian: da, dar este problema personala.
Vlad Popescu: personala e si problema celulei ce se reproduce normal sau canceros in organism...
Vlad Popescu: nu exista personal, ca si Problematica... Totul e integrat in UNU
Pop Adrian: ...da
Vlad Popescu: am fost la pescuit... asa zic eu retragerii in fundul curtii, la un lacusor, unde vorbesc liber cu Dumnezeu...
Vlad Popescu: sau macar asa sper...
Pop Adrian: corect
Pop Adrian: discuta cu tot...
Vlad Popescu: Adi... MOSU nu vrea net... eu am manuscrise dedicate, daruite... mai bine zis. le voi pune, pentru Generatia Neasteptata!
Vlad Popescu: am chibzuit bine, inainte...
Vlad Popescu: nu sunt nebun, desi unii zic ca da...
Vlad Popescu:
Pop Adrian: e
Pop Adrian: si Mosu vrea...
Pop Adrian: nu scrie el, dar ca Opera lui sa fie cunoscuta, o doreste
Pop Adrian: am discutat clar cu el asta
Vlad Popescu: aci, in cazul ..."meu"... n-are ce face
Vlad Popescu:
Pop Adrian: ...?
Vlad Popescu: pai sunt dedicate...
Vlad Popescu: sunt .. ale mele, ca sa zic asa...
Pop Adrian: si manunscrisul lui Florin.
Pop Adrian: era singura lui carte....
Pop Adrian: dar nu noi contam....ca noi am gustat....
Pop Adrian: ci ceilalti...
Vlad Popescu: da...
Vlad Popescu: chiar ma simteam aiurea, sa stiu ca eu... TREBUIE CA CEI DE MAINE SA AIBA ACCES!
Pop Adrian: corect
Pop Adrian: mai ales ca fiecare dintre noi avem drumul nostru bine conturat...
Vlad Popescu: voi lucra, cat pot, printre familie si copii, voi pune tot ce am pe net
Pop Adrian: pas cu pas....
Pop Adrian: sa nu-i inabusim....
Vlad Popescu: aaa
Vlad Popescu: ai vazut ca pun mesaje scurte si destul de.. rare
Pop Adrian: si eu
Pop Adrian: asa se si poate...
Vlad Popescu: asta e dor varful vazut al ghetarului incins
Vlad Popescu: doar
Vlad Popescu: ceea ce urmeaza...
Pop Adrian: da...
Vlad Popescu: dar ... picur, picur..
Pop Adrian: asa este.
Vlad Popescu: nu stiu daca mai pot sta pe net...
Vlad Popescu: scuze...
Vlad Popescu: orange mobil
Vlad Popescu:
Vlad Popescu: crezi ca e cazul sa punem aceasta discutie pe forum?
Pop Adrian: da. totul.
Pop Adrian: o s-o pun eu...la Mosu
Pop Adrian: te las ca si eu trebuie sa-l culc pe Sebi.
Vlad Popescu: in regula... multumesc, Adi! pentru... MULTE!
Pop Adrian: faci o treaba deosebita
Vlad Popescu: eee
Pop Adrian: e...
Vlad Popescu: era treba mea de un ... Ciclu!
Pop Adrian: o sa discutam odata despre Multumesc....
Pop Adrian: da...este
Vlad Popescu: eu multumesc, Adi!
Pop Adrian: si eu....
Vlad Popescu: o noapte buna si minunata!
Pop Adrian: Multumescul si scuzele se primesc.....
Pop Adrian: asa vad eu....
Pop Adrian: si voua la fel.
Pop Adrian: Sebi este extraordinar. Imi umple Sufletul....
Pop Adrian: gata fug....
Vlad Popescu: Romanii vor umple Sufletul Lumii!
Pop Adrian: da.
Vlad Popescu: numai bine!
Pop Adrian: este Darul cel mai mare primit ca Neam.
Pop Adrian: numai bine
Vlad Popescu: Imparatirea...
Pop Adrian: ....
Vlad Popescu has signed out. (28.07.2009 22:55)
Last message received on 28.07.2009 at 22:55
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DORIO wrote:
Când prileju’i FAVORABIL, FIULUI în cap legi funda
bună treabă să treci râul până ce nu vine unda
aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald
te îneci cu pruncu’n braţe: BATE FIERUL CÂT E CALD!
E norocul ORB? Odată trece BABA cu colacii
n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii
Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic
dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;
legea FIRII PORUNCEŞTE să’nfloreşti ogoarele
PRIMĂVARA; prinde coasa când apare soarele
lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă
scoală DISDEDIMINEAŢĂ, mergi la moară dacă plouă
uită VORBELE DE CLACĂ ce te poartă’n zloată ţuţ
cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ
tragele BINELE spre casă după MUNCĂ şi e BINE:
când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine
care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara
argint viu să fii la treabă ca FURNICA, toată vara
inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc OGORUL
coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.
N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul
fă-ţi ULCIORUL PLIN când plouă, încălzeşte-te cât focul
arde, drept suindu-şi fumul spre-ÎNALTUL seninului
în CRISTELNIŢĂ odată vezi... norocul FINULUI!
...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut
nu se mişcă roata morii’n APA CARE A TRECUT!
Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată
spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată
geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii
când NU TE CUNOŞTI PE TINE, altora vrei să dai lecţii?!
Te-ai trezit să admiri CERUL după ce l’a cuprins ceaţa?
Munca ta să n’aibă preget, ACŢIUNE este viaţa
în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte
că BIRUITORII’S TINERI şi ACTIVI până la moarte!
Nu’i osândă! BUCURIE şi PLĂCERE este munca
drumul vieţii e urcuşul DUMNEZEU ne-a dat porunca
în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă
OMU’i OM nu prin ce spune, ci PRIN CE-A LĂSAT în urmă
SEMENILOR MOŞTENIRE, sporind ZESTREA TUTUROR
oricum ar pieri, prin SEMENI va trăi în VIITOR:
Asta’i TAINA LUI SALMOCSIS – tâlcul NEMURIRII lor!
LENEŞUL juma’ de viaţă o petrece doar în somn
din bondari la stup vreodată n’a ales ALBINA DOMN
câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure
e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure
undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte
cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte
altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...
dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă
în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime
fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime
dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce
fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...
Vorba DREAPTĂ la tot OMUL s’o asculţi pe îndelete
de-ar fi NUMAI o FÂNTÂNĂ, lumea ar crăpa de sete
nicidecum pricepi ESENŢA PERSONALITĂŢII mute
piatra - chiar la fierărie, fără apă - NU ASCUTE
străduinţă e NOROCUL şi’n lucrare bun stăpân e:
ai plecat desculţ în CODRU? Culegi tot ciuperci bătrâne
că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -
doar NĂTÂNGUL vrea să lege NODUL c’o singură mână
vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop
n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop
mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton
lipsa pulberii ransformă PUŞCA NOUĂ în... baston
NU ARA ÎN BĂTĂTURA care nici n’a văzut plugul
prinde boul de ureche când ai funia şi jugul
lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică
nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică
nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic
n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic
iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte
cine vrea să prindă VULPE îi trimite’n cale gâşte.
Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,
e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai
vrei s’o’mprăştii, NEPUTINŢA va rămâne tot stăpână
când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.
Mariene, asta ai dorit...?
ÎNŢELEPCIUNE POPULARĂ.....
Poftim, dorinţa ţi s-a împlinit.
adi
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DORIO wrote:
Porunceşte când ştii FACE, nu visa din cer găluşte
se cam ştie că ÎN OALA CARE FIERBE NU CAD MUŞTE
cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine
să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine
piatră, lemn, gândire’naltă când CIOPLEŞTI, sau POEZIE
nu uita că nu există: DRUM UŞOR spre GEOMETRIE
seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor
UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR
în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează
îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează
gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:
CUMPĂTUL e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă
lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria
culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia
caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul
cât e marea sub FURTUNĂ marinarului vezi rangul;
Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte
dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.
Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi
oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi
orice faptă cât de mică i se pare o povară
magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară
găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde
numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde
NIMENI poate să-l îndrepte de la LEAGĂN pân’ la CRIPTĂ
Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.
Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier
rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer
nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!
visând paseri rumenite în toţi parii gardului
pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot
pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...
are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc
numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,
ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -
împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.
Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat
petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...
cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?
ÎNŢELEGI de ce întregul este parte din nimic?
(calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)
N’astepta în cap să intre buchea prin coperta dură
miezul n’o să-l poţi pricepe răsfoind - e: mură’n gură,
sensul bun, profund e DARUL lăsat celor DEVOTAŢI
păstrăvii nu se pot prinde purtând pantaloni uscaţi...
vei răzbi o zi ori două, să mai afli n’are rost
că NEGHINA’n grâu apare la SEMĂNĂTORUL prost.
Omul de nimic din fire numai FLEACURI îţi arată
cui îi place somnu’n POALE trece munte NICIODATĂ.
Multe-ar fi de spus, doar UNA în concluzie mai zic:
Spiritul cristalizează UMBRA’n veşnicul NIMIC.
La cei mulţi altfel e lumea şi-o rămâne aşa cât VEACU.
El cu mâinile mănâncă şi munceşte cu stomacul!
Pentru orice lighioană imposibil să ai milă?
spune STRUŢULUI să zboare şi-ţi răspunde - „Sunt cămilă!”
vrei să-i pui povara’n cârcă? Nu se lasă încărcată:
- „Pasăre sunt!” îţi va zice. Întrebările se gată...
E la fel ca şi pescarul, despre care una-i bună:
fiindcă-a fost o zi pe mare plasa şi-a uscat o lună
e ulcior fără mânuşă, n’ai cum prinde patru laturi
daţi trândavilor CHIAR MUNCA DESPRE CARE NE-AU DAT SFATURI
haide să’nţărcăm limbutul, ca să-l ocolească PRUNCII
nepoftit ar veni primul la ÎNMORMÂNTAREA MUNCII...
gol la suflet, sec la minte, urâcios şi grosolan
ne-a lăsat drept moştenire cugetarea de... GOLAN
„mama’mpunge, fata trage acul” asta-au învăţat
şi cu ei ÎNTREAGA ŢARĂ tragem barca pe uscat!
Parcă Moşu nu-i real....Atât de mult are vasul plin de înţelepciune...OM, ce să mai.
Ce plăcere făcea zecilor de tineri când venea la Craiova, prin vorbele lui. Îi fascina deşteptu' ăsta....Şi la toţi le era DRAG. Dar şi lui de ei.
adi
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DORIO wrote:
CORBII iarăşi dau târcoale, sticlesc ochii fiarelor
şoimii îşi prevăd în taină ascuţirea ghiarelor
peste tot minciuna cată peste viaţă să se’ntoarne
Taurul MUGEŞTE iată, nu se măsură pe coarne
mai de-aceea pân’ la urmă se sting toţi duşmanii, crapă
cine are LUNTRE bună nu se sperie de apă
dă-le pace, ce contează VEŞNICUL văitat de corb?
MERITUL fără prudenţă este BIDIVIUL ORB.
OMUL prea modest dar harnic, mai de preţ îmi pare mie
drept MĂGAR purtând samarul, decât LEUL ce sfâşie
în pricepere e drumul bun şi scurt, nu bate colbul
nu cărare peste creste, drum bătut preferă orbul
Tu să-l înţelegi pe UNU, cum era de presupus
- chiar prin coşurile stâmbe fumul suie drept în sus;
ia-o după’mprejurare dacă nu vrei să creşti iarba
când e capul în pericol mai degrabă retezi barba
ce folos că ai dreptate şi DE NIMENI AUZITĂ?
mândră-i sabia lucioasă, dar mai cruntă’i ascuţită
să’nţelegi cu prisosinţă a martirilor GREA SALBĂ
... deseori călăul schimbă lână LAIE’n lână ALBĂ.
pildă fuse LĂPUŞNEANU cu făţarnicii AGAPEI
stau la fund MĂRGĂRITARE, mortăciuni de-asupra apei.
Dacă rânduiala’i VECHE, foştii vor avea folosul
din măduvă, iar PROSTIMEA trebuie să spargă osul
nu vedeţi deosebirea dintre TICĂLOŞI şi OM?
ăia ce-au zăcut la umbră, iată’i căţăraţi în POM
cât de bună e prăjina dintr’odată, pe senin
să’i vedem cum mai coboară tot mereu cu sânul PLIN?!
părăsind HOMINIZAREA urâciunii omeneşti
trageţi clopotele toate’n irealele poveşti
de frăţie, libertate şi dreptate... nu’i clar oare?
PISICA nu prinde şoareci CU PAPUCII ÎN PICIOARE!
şi-ar mai fi o vorbă mare cu sclipiri de peruzea:
ieslea către BOU n’aleargă, FUGE BOUL după ea.
ţi-e fântâna nesecată, limpede cum alta nu’i?
dar sudorile din sapă SĂDESC APA PUŢULUI
sec dacă ajunge râul în zadar te-ai descălţat
şi’n coteţ de câini parfumul tot mereu ai căutat
a fost pierdere de vreme ori speranţă inutilă
să faci găuri noi în sveitzer, în nisip sădind zambilă,
ca ul LEU să’nchei LUCRAREA bine întocmită, iată,
ACUM duce înainte, MAI APOI, spre niciodată
pe-ăl de spune LAS’ PE MÂINE să-l alungi necontenit
că’i mereu fără de roade, înţelege, în sfârşit
ci urmează doar povaţă din SCRIPTURĂ drept poruncă:
Pomul bun rodeşte bine, OMUL NUMAI DUPĂ MUNCĂ
UNTDELEMN de-asupra apei se ridică necurmat:
să PREFERI PÂINEA MUNCITĂ COZONACULUI FURAT!
Rostul OMULUI e unu într-o singură poruncă:
PRIN SUDOAREA FRUNŢII TALE să ai cinste după muncă
Ea alungă nepăsarea, plictiselile şi boala
muma mumelor ştiinţei este sigur numai ŞCOALA
peste vremi în vers şi cântec împlinirii duce trena
PREFERI pânza Penelopei decât dansul cu HELENA,
pas cu pas porneşte singur spre-adevărul nezărit
Broasca’n PARADOX întrece iepurele adormit;
iată MIEZUL CUGETĂRII adevărului din MIT!
că lumina’nţelepciunii s’a ivit sticlind pe vetre:
nu’i făcut muntele numai ca să ne... bătem cu pietre
numai ca să’nveţi lătratul ai nevoie şi de câine?
pune umărul la treabă ca să dărui ţării pâine
să-ţi găseşti în lume SENSUL în folosul TUTUROR
OMUL este ZEU prin muncă, aripa e pentru zbor
capul n’o s’ajungă coadă, oricât de zmintit e planul
dacă nu poţi TIVI AUR, bate zdravăn cu ciocanul
... la tot pasul vezi clănţăii, cum din PLOPUL cel voinic
tot cioplindu’l în NEŞTIRE scot din arbore... otic!
ca’n poveştile lui CREANGĂ e celebrul SFÂRÂIAC:
strică lemnul, strică bronzul ori HÂRTIA? TOT UN DRAC!
sus în ranguri, la tot pasul, dai de DOMNII PAPĂ-LAPTE
lungi în vorbe poleite, mici la suflet, ZERO’N FAPTE
cum CANGRENA lor e una, peste şleahta de nătângi
furtul şi OBRĂZNICIA’s corolarul mâinii stângi
leii din carton şi urşii cu picioarele de lut
de-i priveşti cu stăruinţă uneori te lasă mut
ca omizile rod creanga ta de aur, postomol
n’ai văzut mereu prin lanuri pai înalt cu spicul gol?
Titluri unul peste altul poartă gozul de nimic
o concluzie se cere: să începem de la SPIC.
Îmi doresc să pot citi de pe net, toată Opera scrisă a Prietenului meu.
adi
Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DORIO wrote:
... Către piscu’nţelepciunii viaţa bună să te poarte
Înspre ÎNŢELEPŢI, căci GENIUL ne vorbeşte peste moarte
EMINESCU - ODOBLEJA - CANTEMIR din infinit
şi BRÂNCUŞI ca şi ENESCU niciodată n-au murit
geaba şi-au ciulit urechea cei cu roluri de pândar
apa îşi revine’n matcă: TOT CE E PERFECT E RAR!
numai geniul suie’n icnet creştetul Olimpului
căci perfecţiunea are meşter: MUMA TIMPULUI
geaba gâgâiala tâmpă a crezut c’o să-i îngroape
PEŞTELE nu vieţuieşte numa’n limpezile ape
nefiind BERBEC în frunte turma merge după ţap
Vulturul şi LEUL iată’i: zările abia’i încap
neputând ţânţarii vremii DUHUL NEAMULUI să’mpuşte:
o ALBINĂ-MATCĂ’i sigur mai presus de-un sac de muşte!
Revin basmele ’nţelesuri cu ILEANA COSÂNZEANA
ce zăreşte ochiul minţii nici a bănuit sprinceana
incomod apare GENIUL în sublima sa mândrie:
că aşa’i croită lumea, CUM A FOST MEREU SĂ FIE!
... Geaba’i spiritul de turmă MIERTE FIERTE şi MINUNI
geniul e UNICITATEA, restul numai oameni buni
geniul e DESĂVÂRŞIREA OMENIRII’NTREGI PRIN MUNCĂ
pe când restul: genă seacă NU PRODUCE CÂT MĂNÂNCĂ
până se „orientează” ce să facă, nu-i mirare
au şi terminat cămara arvunind munţii de sare
nesăratele lor prafuri umbră’s palelor de vânt
tropăială – tura-vura CA DE MORT FĂRĂ MORMÂNT
care’i stânga, care’i dreapta? viitor dau în chirie...
geniul întruchipează INUMANA ENERGIE
care nu se mulţumeşte cu ce face, ar vrea încă
să dărâme munţii vineţi, pieptul propriu fiind stâncă
în neliniştea lui TOTUL e un strop din veşnicie
ştie tot ce-a fost în urmă ca să vadă ce-o să fie
îndemic se recunoaşte peste vreme, mai încoace:
când e pintenat cocoşul cântă sigur din găoace
nu cu tona peştişoru’i cântărit, când fără preţ
e dulceaţa cărnii sale, glasul VIERSULUI MĂREŢ
afli la privighetoare, nu la cioară sau la buhă
tu, priveşte-le sămânţa, nu’ncuiba gogoşi de tufă
ODRĂZLIRE’i visul tainic, e la fel întotdeauna
un mic nour poate-ascunde CLIPEI soarele şi luna
mic ardeiul? dar sămânţa de-o pricepi vei şti îndată
cât de mic PRUNCUŢUL este, vremea îl aşează tată
tâlc al marilor răspunsuri, pruncul e ca şi FEMEIA
poarta de oţel ascultă clinchetul ce’i spune cheia
întelege-vei desigur şi mai simplu româneşte:
aluatul cât un sâmbur toată coca o dospeşte
toate cheile ştiinţei nu pot sta’ntr’o cingătoare
nu ajunge’n toată valea chiar şi soarele de’i soare!
Deci privirea-ţi fie una înainte şi ’napoi
chiar HERCULE’i biruitul dacă duşmanii sunt doi
ia’i pe rând la judecată, n’aştepta s’apară’n bandă
nu vei prinde niciodată toate florile’n ghirlandă
mulţi viteji în vorbe, iată DUPĂ LUPTĂ iau cuvântul
ştiu să navigheze’n mare după ce NU BATE VÂNTUL
sfaturi multe nesărate dau de mama focului
campionii sunt CUR.banii din afara jocului...
După ce a stat furtuna tot năzgâmbu’i bun cârmaci
a şi pus mâna pe vâsle clefăind la cozonaci
îi priveşti şi cazi pe gânduri ţipând lumii ALELEI!!!
toţi care n’au fost în luptă, ca prin farmec, paralei
rătutesc urechea bleagă năpădită de străini
patrihoţi: prin sita ploii cară apă la găini
care mai de care’n lupta câştigată se dau breji
cum a dispărut duşmanul EI SUNT OASTEA DE VITEJI
teamă am că pân’ la urmă îi va părăsi norocul
cât AR FI APA DE’NCINSĂ PÂN’ LA URMĂ STINGE FOCUL
să-i îndepărtăm cu grijă, nu de-odată, alelui!
dar atenţie, CHIAR FIRUL DE PĂR ARE UMBRA LUI!
... le vorbeşte de OFUL ţării când se bat pe baclavale?!
nu’i lemn verde să nu ardă printre lacrimile tale
cooperativa ALAIUL ne-a lăsat în dar gunoi
schimbând rolul fariseic, s’ar vrea iarăşi OAMENI NOI...
ca şi râma’n băligare trec de-a surda mari şi mici
cocoşeii trandafirul năpădesc printre furnici
privegează’i îndeobşte şi pe soare şi pe ploi
LOTUSUL alb înfloreşte chiar în balta cu noroi
toţi expârţii, simbriaşii azi ne reexplică arte
de istov, ciocane frânte vor şi nicovale sparte
se împroaşcă unu-pe-altul balaoacheş şi bălan:
NICOVALA VREMII NOASTRE nu se teme de ciocan!
Drept urmare se cuvine să le spunem Bună pace
unde soarele s’arată umbrele încep să joace
şi dansează’n obiceiuri de aiurea sau de-aici
stele nu pălesc din teama că’s numite LICURICI
în cuvântul sfât petrece-ţi clipa ta de muritor
faima este zdreanţa clipei, MERITUL NEPIERITOR!
Ce să mai spui...? Şi cui....?
adi
Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DEM wrote:
Este formidabil Vlad!
Mă gândeam să începem să organizăm un concurs pentru tinerii actori unde cel mai bun recitator din Maestrul Diaconu să beneficieze în afară de un premiu substanţial şi de apariţia pe un post TV sau internet, cu toată regia de rigoare.
Am văzut câţiva actori tineri, numai potriviţi, şi ca glas şi ca alură pentru a da viaţă acestor versuri excepţionale.
Măcar, ar putea fi un început. Chiar dacă ne adunăm cam greu.
Continuă!
Dem
Pentru Moş, DARUL ăsta lăsat de DUMNEZEU aici, că-i Natural D'ACI, merită să facem cât putem de mult....
adi
Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Ce să spunem mai departe? TOT CE-A FOST O SĂ MAI FIE
ÎNŢELEPŢILOR, o clipă asvârlită’n veşnicie
cine n’are cap, NU’L DOARE. n’are gât? N’ARE CE FRÂNGE
amuzandu-te’n oglindă: UN OCHI RÂDE, UN OCHI PLÂNGE
stai departe, dă-le pace, între ei n’ai nici un rost
NU TE IARTĂ NICI ÎN GROAPĂ de spui prostului că’i prost
dacă vrei folos în vreme bucuriei TUTURORA
nu uita că PROSTUL MOARE NUMAI DE GRIJA ALTORA
calul de alergătură, hâţuit în patru laturi
şi’i fără LONGEVITATE ÎNŢELEPTUL... primind sfaturi
între ei e „dop” isteţul printre ape, nu’i clar, oare?
şase vorbe se fac una: UNDE NU E CAP, NU DOARE.
... Nici o armă nu’i mai tare ca IDEEA OMULUI
dacă este din născare încuibată’n mintea lui
ca pe-o floare privegheaz-o la copilul peste fire
depăşind cele 5 simţuri VA FI MAREA DEVENIRE!
pân’ la cer să-i crească aripi mai degrabă decât părul
căci ideea lui curată poartă’n sine adevărul
ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA’s datorie de onoare
sunt fraţi buni cu libertatea şi cu razele de soare
EDUCAŢIA SE CADE SĂ I-O FACI CUM SE CUVINE
de nimic să nu se teamă decât numai de ruşine
prin CUVÂNT presus de vite omul are primul loc
când CUVINTELE sunt rele’i mai prejos de dobitoc
amăgit de uşurinţe, mult nu ţine bucuria
când e omului sorocul, piatră’n jos e... FUDULIA
OMU astfel pătimeşte, dacă ştie când greşeşte
doar nătângul nu observă, tace’n baltă ca un peşte
de’l auzi pe cel de-alături după vorbă mai puţin
sau vedere, după FAPTE POŢI SĂ’L CÂNTĂREŞTI DEPLIN
poate schimba vreamea omul? a lui fire, după casă?
prin răbdare se transformă şi gândacul în mătasă
nu te iau în seamă? Bine! vrei de tine să se ştie?
- nebăgat în seamă trece ăl fără destoinicie
dar şi GENIUL NE’NŢELESUL MINŢII I-A DESCUMPĂNIT
că măruntul, potlogarul a rămas înmărmurit -
taci. În pomul plin de roade tot mereu se svârle piatra
zică ce-or pofti, în lipsă POT ÎN VOIE SĂ TE BATĂ
omul-dumnezeu IISUS de iudei fu răstignit
cine, mai presus de dânsul NICIODATĂ n’a greşit?
... de când vremea lăcomia, ura, setea de mărire
au făcut din mulţi OTREPE, fără merit şi cinstire
neamul prost mereu obraznic dă mereu prin lume streche
e la braţul fariseic tot mereu într’o ureche
tot spurcându-şi idealul, râde’n nas împărăteşte
- cum întotdeauna OCHIUL STAREA INIMII GRĂIEŞTE -
tot clipind şiret ne-arată mincinosul şi iscoada
să-l alungi cât mai departe, ca satana’şi vâră coada
fugi de gaşca lor – doar MOARTEA SĂ LE FIE DE-O MĂSURĂ
că’n DOSITELE POLITICI li se bat turcii la gură
la picioarele ştiinţei ne-au pus CERUL UNU’N NUMĂR
metaforic ATLAS cică, îl ţinu cândva pe umăr
repetă ce spuse TAINIC CEL DE-AL DOILEA ÎMPĂRAT
în pătratul fără colţuri: primul fu IOAN pătrat!
Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
... Fii de-o seamă vremii tale, află’i ritmul şi măsura
a mâncat cândva leurdă şi iestimp îi pute gura
în pricepere s’avântă, dacă’l ispiteşti e tufă
uită că s-a ars cu terciul, purcelusul nici nu suflă
muca’l muşcă şi’şi revine la trei luni din fiebinţeală
după soare’ncepe ploaia dacă... vine cu pripeală
tot rotit mereu de-asupra, se descurcă - TREABA LUI -
bun cu şefii, rău cu joşii - un măgar în felul lui
NEŞTIIND NIMIC CA LUMEA, învăţând din auzite
mediocrul vremii noastre DĂ DIN FALCĂ CÂND TE’NGHITE
a picat în sărăcie? clămpănind-şi’ncepe jalea
e nedreptăţit, confundă tot mereu calea cu valea
ba, dacă-l asculţi într’una tot spre alţii’n chip şi fel
degetele’i sunt întoarse c’ar fi şi mai proşti ca el!
... la orbi CHIORUL DIN CULTURĂ TOT ÎN MUŞTE DĂ CU TUNUL
popa prostu’n strai de vulpe, limbut, face pe nebunul
tot ce odrăzliră alţii, el făcu: a fost proţap
ar fi LEU căzut în baltă şi’i sar broaştele în cap
trei decenii paparuda nu şi’a schimbat straiele
pentru c’a dricuit fânul, acum roade paiele
„opere monumentale” pângărind vitrinăria
supărat e că hârtia nu’i mai rabdă murdăria
muşte-şi limba subalternii’n trupa bieţilor scapeţi
fără rang, îl vezi aevea o ciupercă’ntre bureţi
Păcălici, cântaşi zadarnic epoca de aur, vezi?
când prânzit-ai cu minciuna, nu e sigur să... cinezi.
... De-aia nu intra în haita câinilor, chiar să te’mpuşte
lângă dânşii mâna’ntinsă printre fluturi prinde muşte
trupa lor de gură-cască frunzele tăind prin crâng
pentru javre, este vremea să v’aud acum la drâng
geaba v’am sunat ignatul fabule n’aţi înţeles
cum se vede, că din toate mai nimic nu aţi cules
stâmtul vostru’i largul altor - într’o mică socoteală
DE TEMBELI NU DUCE LIPSĂ PUTINA CU ARGĂSEALĂ
supărările urmează apoi drumul necurmat:
l’aţi citit cumva pe CREANGĂ? ... cacă lupe, ce-ai mâncat!
Vremea’i peste fiecare, foarte bine’i a gândi
să’ncepi epoca ŞEFIEI? cum ar fi ULTIMA ZI!
stropii ploilor retează hărnicia stupului
tulburările ne-arată ISCUSINŢA LUPULUI
şapte spiţe’s CARUL VREMII, încă nu e tras de BOI
altfel s’ar mişca plăvanii „înainte şi ’napoi”...
prea mereu, prin vremi MINCIUNA poartă straiul de DREPTATE
de-a ieşit javra din iarnă, pielea ei ştie ce poate
fără de UCENICIE, dascăl nu te arăta:
ai crescut măgari în spate? EI TE VOR ÎNCĂLICA!
... Despre VOIE şi NEVOIE, vorbă lungă, câte’n lună
se tot spun: LA SETE MARE ORICE APĂ ESTE BUNĂ!
galopând porneşti în lume, obosit, o iei la trap
tropa-trop se joacă bâza: O IEI IARĂ DE LA CAP!
înţelegerea răbdării cere LINIŞTE şi HAR
nu ai sturzi? atunci de foame prăjeşti mierlele pe jar
vrei mereu din vas de aur să bei apă cu-a ta clică?
când zbură puiul cu aţa, e prea bună şi din sticlă.
vrei mereu cu păuniţa să baţi lumii căpătâi?
gata caşul! porţi văleatul tot cu bufniţa dintâi.
vezi? pescarul fără scule vrea crăpcian şi nu găseşte
minuată iese ciorba: LA NEVOIE RACU’I PEŞTE!
o concluzie se cere, niciodată de prisos:
când nu poţi scutura pomul mănânci bine ce’i pe jos.
la strâmtoare ca şi alţii te agăţi de şarpe’n apă
şi el se descurcă bine: LA NEVOIE BURTA’ŞI CRAPĂ.
n’ai CAL, ia cu tine băţul, dacă mare este graba
foarte bine răcoreşte când n’ai îngheţată... BRAGA!
La nevoie, toată lumea vrea sau nu, o să înveţe:
câinele de turc mănâncă pân’ la urmă... pădureţe.
visezi franci, dolari şi marcă? rublei i-a murit lozinca?
dacă n’ai şoşoni galoşul cel mai sigur e OPINCA!
lepra din protipendadă, autor de murături
printre OPERE ALESE’şi stinge focul cu... lături
vroiai sită de mătase? coada câinelui, vezi? ciot e
giuvaierul şi fierarul la NEVOIE COS... CIUBOTE.
Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
adipop
Joined: 31 May 2009
Posts: 991
Location: Craiova
Reply with quote
Post
DORIO wrote:
... Ce să spunem mai departe? TOT CE-A FOST O SĂ MAI FIE
ÎNŢELEPŢILOR, o clipă asvârlită’n veşnicie
cine n’are cap, NU’L DOARE. n’are gât? N’ARE CE FRÂNGE
amuzandu-te’n oglindă: UN OCHI RÂDE, UN OCHI PLÂNGE
stai departe, dă-le pace, între ei n’ai nici un rost
NU TE IARTĂ NICI ÎN GROAPĂ de spui prostului că’i prost
dacă vrei folos în vreme bucuriei TUTURORA
nu uita că PROSTUL MOARE NUMAI DE GRIJA ALTORA
calul de alergătură, hâţuit în patru laturi
şi’i fără LONGEVITATE ÎNŢELEPTUL... primind sfaturi
între ei e „dop” isteţul printre ape, nu’i clar, oare?
şase vorbe se fac una: UNDE NU E CAP, NU DOARE.
... Nici o armă nu’i mai tare ca IDEEA OMULUI
dacă este din născare încuibată’n mintea lui
ca pe-o floare privegheaz-o la copilul peste fire
depăşind cele 5 simţuri VA FI MAREA DEVENIRE!
pân’ la cer să-i crească aripi mai degrabă decât părul
căci ideea lui curată poartă’n sine adevărul
ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA’s datorie de onoare
sunt fraţi buni cu libertatea şi cu razele de soare
EDUCAŢIA SE CADE SĂ I-O FACI CUM SE CUVINE
de nimic să nu se teamă decât numai de ruşine
prin CUVÂNT presus de vite omul are primul loc
când CUVINTELE sunt rele’i mai prejos de dobitoc
amăgit de uşurinţe, mult nu ţine bucuria
când e omului sorocul, piatră’n jos e... FUDULIA
OMU astfel pătimeşte, dacă ştie când greşeşte
doar nătângul nu observă, tace’n baltă ca un peşte
de’l auzi pe cel de-alături după vorbă mai puţin
sau vedere, după FAPTE POŢI SĂ’L CÂNTĂREŞTI DEPLIN
poate schimba vreamea omul? a lui fire, după casă?
prin răbdare se transformă şi gândacul în mătasă
nu te iau în seamă? Bine! vrei de tine să se ştie?
- nebăgat în seamă trece ăl fără destoinicie
dar şi GENIUL NE’NŢELESUL MINŢII I-A DESCUMPĂNIT
că măruntul, potlogarul a rămas înmărmurit -
taci. În pomul plin de roade tot mereu se svârle piatra
zică ce-or pofti, în lipsă POT ÎN VOIE SĂ TE BATĂ
omul-dumnezeu IISUS de iudei fu răstignit
cine, mai presus de dânsul NICIODATĂ n’a greşit?
... de când vremea lăcomia, ura, setea de mărire
au făcut din mulţi OTREPE, fără merit şi cinstire
neamul prost mereu obraznic dă mereu prin lume streche
e la braţul fariseic tot mereu într’o ureche
tot spurcându-şi idealul, râde’n nas împărăteşte
- cum întotdeauna OCHIUL STAREA INIMII GRĂIEŞTE -
tot clipind şiret ne-arată mincinosul şi iscoada
să-l alungi cât mai departe, ca satana’şi vâră coada
fugi de gaşca lor – doar MOARTEA SĂ LE FIE DE-O MĂSURĂ
că’n DOSITELE POLITICI li se bat turcii la gură
la picioarele ştiinţei ne-au pus CERUL UNU’N NUMĂR
metaforic ATLAS cică, îl ţinu cândva pe umăr
repetă ce spuse TAINIC CEL DE-AL DOILEA ÎMPĂRAT
în pătratul fără colţuri: primul fu IOAN pătrat!
Cu ani în urmă, Moşu, la prima vizită pe care mi-a facut-o la Craiova, după ce mi-a spus ca s-a întors din moarte clinică de doua ori pentru nepoţica lui, m-a rugat să am grijă de ea.
Mare onoare-mi făcea.....
Azi Doamna Marta mi-a spus că a mică a luat la facultate la Bucureşti. Felicitări.
Opera lui....ca şi altele, cu siguranţă, îmi vor ajuta nepoţelul să devină Bărbat.
adi
Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
DORIO
Joined: 01 Jun 2009
Posts: 58
Location: Brasov
Reply with quote
Post
După-o vreme Făt-Frumosul a’nceput să se trezească
bănuitul Rai dispare: E COPITA MĂGĂREASCĂ
casa’şi mătură’n oglindă huţupita jucăuşă
focul vremii de-altădată are licăru’n cenuşă
... încordat în amintire mintea ţi se face bold
cum NEVOIA’n disperare’i PATRIOTICUL IMBOLD
NEPUTINŢA dormitează având OFURILE’n poală
având numai o cămaşă – TOT MAI DES PE-ACEEAŞI SPALĂ!
... Fuge lupul din pădure, hămesit ia drumul drept
către stână, mai vicleană DECÂT CEL MAI ÎNŢELEPT
e NEVOIA, decât toate e mai tare ca o piatră
CĂCI NEVOIA ESTE FIINŢA CEA MAI ÎNCĂPĂŢÂNATĂ
este sfetnic bun în toate la deştepţi şi la netoţi
BINE’I SĂ NU CAZI ÎN BALTĂ DACĂ NU ŞTII SĂ ÎNOŢI!
pari asemeni cu măgarul împărat în vremi străvechi
care’noată doar când apa îi ajunge la urechi
geaba zvârli mantaua veche, nu intri’n ARCA LUI NOE
Moş Martin când PIERDE SCEPTRU, joacă tumba DE NEVOIE...
MERITUL şi’l făureşte OMU prin ales CIVISM
uitând SPIRITUL DE TURMĂ – mult slăvitul COMUNISM
... vrem iar PRUNCI DESTOINICI, MÂNDRI PATRIEI SUIND CUPOLE
sfinţind vatra milenară legendarului MANOLE
poliţă în alb TALENTU’i dăruit de la natură
în scadenţă - peste vremuri - geniul e a lor măsură
OCROTEŞTE’I, NI-S LUMINA SOARELUI DIN CURCUBEU
ei plinesc prin dăruire tot ce altora li’i greu
ba, chiar mai presus de toate TU EDUCĂ’I CREŞTINEŞTE
cum în firea lui HERACLES - EUL SE DESĂVÂRŞEŞTE.
... când pisica nu’i acasă şoriceii steag ridică
deşi mică între paseri PITULICEA E VOINICĂ
nu’i lăsa în voia soartei, tu exemplu să le fii
vor fi neamului cinstire, devenind pururea vii
PRUNCII’NSEAMNĂ VIITORUL DE CÂND LUMEA ŞI PĂMÂNTUL
nu uita că ploaia mică, uraganele şi vântul
dintr-odată’ndepărtează, chiar de n’ajung cărturari
ocroteşte’i: mici pâraie INTUIESC APELE MARI!
Cum din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare
FIUL OMULUI DIN FAŞĂ PROIECTEAZĂ UMBRĂ MARE.
Nu’i lăsa în voia gloatei fără cap, tot precupeţul
e neom. MICUŢUL CÂINE UNEORI PRINDE MISTREŢUL.
în strădanie şi trudă creşte-ţi noii făurari
- cum şuvoiul scos din matcă şterge drumurile tari
nu’i lăsa în coada lumii, înspre viitor himeric
o făclie cât de mică luminează’n întuneric
lucrul bun se face’n tihnă, nu e’n văzul tuturor
în pădurea nimicită pot fi coadă de topor!
ÎNŢELEPTU’i prevederea, proştii cred în întâmplare
vezi că BUTURUGA MICĂ MAI RĂSTOARNĂ CARUL MARE
TREJI LE FIE OCHII MINŢII CUGET BUN ŞI GÂND CURAT:
că din aşchii şi gogleje PĂLĂLAIA S’A’NĂLŢAT
neputinţele sunt multe DAR PRICEPEREA E UNA
sar gunoaiele în voie dacă s’a iscat furtuna
nu urma pornirea urii, nu isca al ei tumult:
UNDE SABIA N’AJUNGE ACUL VALOREAZĂ MULT!
nu pornirile piezişe, cât metaforele frunţii
însoţească’i, vezi? furnica mică e dar mută munţii
Goliat căzu de-o piatră, David e slăvit mereu
doar UN PUI ARE LEOAICA, UNU însă PUI DE LEU;
bobul de piper e mintea, ţine’şi sabia în teacă
fii bun sfetnic în lucrare, creşte’l ca să te întreacă
în pricepere, iubire de părinţi şi de moşie
scut al patriei de mâine, pentru MAICA ROMÂNIE
să-i alungi INFATUAREA DIPLOMELOR, temeneala
truda pururea să-i fie soră bună cu’NDRĂZNEALA
dăruieşte’l în lucrare cu-adevărul NĂZUIT
FIUL TĂU CRESCUT ÎN LEGE VA FI’N VECI NEBIRUIT!
Fie blând în poezia jocurilor de copil
pururi cufundat în taina adevărului subtil
scara vieţii nu se urcă având mâna’n buzunar:
DEMNITATEA ŢĂRII FIE PRIMUL SĂU ABECEDAR!
Marcaje