Sfântul Munte Athos


Povestea unei icoane: Paramythia de la Vatopedi



Icoana Maicii Domnului „Cea care îmbărbătează” („Paramythia”). Ianuarie 807. Piratul algerian Varduhan, având ca bază de atac Milos, împreună cu cele 17 nave de piraţi, distruge insulele mării Egee, zona de litoral a Traciei şi a Asiei Mici. În aceeaşi lună, se hotărăşte să întoarcă armele şi împotriva Sfântului Munte. Pregăteşte 10 nave, ia împreună cu el 200 de piraţi şi pleacă spre Mănăstirea Vatopedi. În zorii zilei de 21 ianuarie, ancorează în portul mănăstirii, coboară pe uscat şi aşteaptă în ger, până dimineaţa, deschiderea porţii, ca să dea năvală. Călugării tocmai terminaseră slujba din zori şi se retrăgeau spre chiliile lor, ca să se odihnească. În biserică rămăsese numai egumenul, care-şi continua rugăciunea. Deodată aude o voce din icoana Maicii Domnului: „Să nu deschideţi astăzi porţile. Urcaţi pe ziduri şi alungaţi-i pe piraţi”. Se întoarse, surprins de ceea ce a auzit, şi priveşte la Sfânta Fecioară. Vede atunci altă minune: chipurile Maicii Domnului şi al Pruncului parcă erau vii.



În acelaşi timp, Pruncul Iisus întinde mâna şi-i acoperă buzele Sfintei Fecioare şi întorcându-şi chipul spre ea, îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu mai spune! Lasă-i să fie pedepsiţi, după cum merită” (se întâmplase în vremea aceea să fie oarecare neorânduială, n.n.). Maica Domnului, însă, prinde mâna Fiului ei, îşi întoarce chipul în partea dreaptă şi spune din nou: „Să nu deschideţi astăzi porţile mănăstirii!”. Egumenul, înspăimântat, i-a chemat pe călugări şi le-a povestit ce minune a văzut şi a auzit. Ei înşişi au constatat, cu teamă, că sfintele chipuri din icoană îşi schimbaseră poziţia şi expresia.

După ce i-au mulţumit Fecioarei pentru prevederea ei salvatoare, au urcat pe ziduri. Timpul a trecut. Piraţii înarmaţi cu scări şi securi se pregăteau să escaladeze zidul. Stareţul, drept pe metereze, i-a lăsat întâi să se apropie. După aceea, înălţând cinstita Cruce, a dat semnalul de respingere, împingând scările.


Mulţi piraţi au fost răniţi atunci, iar în cele din urmă, au dat semnalul de retragere, au urcat pe nave şi au fugit. Călugării au coborât emoţionaţi în biserică şi i-au mulţumit încă o dată Maicii Domnului. De atunci, icoana a primit denumirea „Paramythia”, adică „Îmbărbătare”, şi a rămas până azi neschimbată, ca să amintească de acea întâmplare minunată.


Precizare: *Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, Paramythia este o pictură murală detaşată din zidul bisericii şi mutată în paraclisul cu acelaşi nume din Mănăstirea Vatopedi, Sfântul Munte Athos.

Foto via pemptousia.gr


http://sfantulmunteathos.wordpress.com/

blog dedicat celor ce iubesc Sfântul Muntele Athos