O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete - PATIMILE 455

[Alina Bratu]

http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...-800-de-capete

Este cel care s-a pus chezășie pentru învierea Neamului din care el s-a ivit, din care a fost chemat.



Către Acela care binecuvântează MUNCA CINSTITĂ.

O SINTEZĂ A GÂNDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA ÎN 800 DE CAPETE

PATIMILE (455)

În veacurile de aur ale creştinismului, trăirea în Hristos era mai puternică şi mai întinsă între creştini; aceasta le făcea uşoară lupta cu patimile; în veacul nostru însă, când Dumnezeu a ajuns de râs (Ieremia 6, 10) chiar între creştini, a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să‑ţi aprinzi paie în cap. De aceea, azi, oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta, trebuie să înduplecăm pe oameni la o viaţă mai curată – căci de ea atârnă o credinţă mai luminată şi, deci, mântuirea. Drept aceea, iau în ajutor propria lor mizerie, precum şi înfricoşarea de urmări, ca şi mai mari mizerii. Calea aceasta e treabă de cârpaci, pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. De aceştia care însă să trăiască viaţa în Hristos, rar dacă se mai află; trebuie născuţi, altă cale nu rămâne; căci cu ce vine, cum vine, credinţa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se stingă.

[admin]

Este cel care s-a pus chezășie pentru învierea Neamului din care el s-a ivit, din care a fost chemat.


Către Acela care binecuvântează MUNCA CINSTITĂ.



O SINTEZĂ A GÂNDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA ÎN 800 DE CAPETE

PATIMILE (455)

În veacurile de aur ale creştinismului, trăirea în Hristos era mai puternică şi mai întinsă între creştini; aceasta le făcea uşoară lupta cu patimile; în veacul nostru însă, când Dumnezeu a ajuns de râs (Ieremia 6, 10) chiar între creştini, a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să‑ţi aprinzi paie în cap. De aceea, azi, oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta, trebuie să înduplecăm pe oameni la o viaţă mai curată – căci de ea atârnă o credinţă mai luminată şi, deci, mântuirea. Drept aceea, iau în ajutor propria lor mizerie, precum şi înfricoşarea de urmări, ca şi mai mari mizerii. Calea aceasta e treabă de cârpaci, pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. De aceştia care însă să trăiască viaţa în Hristos, rar dacă se mai află; trebuie născuţi, altă cale nu rămâne; căci cu ce vine, cum vine, credinţa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se stingă.